Bine ai venit in peshtera, lasa maciuca la usa si asaza-te langa foc. Aboneaza-te la feed sau afla mai multe despre blog. Ia loc! ;^)
[tags]concurs, domenii, premii, inregistrare, gTLD[/tags]
In primul rand, cu ocazia zilei femeii, La Multi Ani tuturor cititoarele (si necititoarelor, desigur, dar ele n-au cum sa afle). In al doilea rand, rezultatele concursului...
Iata ca, dupa ce-a trecut si baba cu colaci, m-ama invrednicit si eu sa sar cu castigatorii. Dupa cum am spus in regulile concursului, trebuie sa anunt castigatorii pana pe 8, ceea ce si fac. As fi vrut mai devreme, dar am o gramada de circumstante atenuante:
Si-acum, ca mi-ai inteles (sper) durerea, hai sa trecem la oile noastre. Am mai facut intre timp un search, si-am descoperit o gramada de alte ecouri de saruturi pe Internetul romanesc (listate la sfarsitul paginii). Printre ele, si un topic pe-un forum "ce sa zici dupa primul sarut" (7). M-am gandit ce m-am gandit, si iata cateva idei, din putzul gandirii mele:
am fost snowboarding vineri la Toronto Ski Centre (3) si mi-am rupt tati sheli; durerea-i nasoala (I hurt my bun), dar am inceput sa-nteleg ce vrea sa zica acest cantec (daca nu te tavalesti pe jos de ras in primele 15 secunde, ai o problema)
si ma rup, asta fiind probabil cea mai zapezoasa iarna ever (am avut zapada cand in ultimii 5 ani la un loc)
"nu mi-ai spus ca ai braces... n-ai?!?"
"pentru mine, ceapa n-a avut niciodata un gust atat de bun!"
"acum, hai sa folosim si buzele, ca mi-e nasul franjuri!"
"ce-ar fi sa-ti dai jos cercelu' din limba si sa m-ajuti s-o pansez p-a mea?"
"daca plomba mea e la tine-n gura, da-mi-o-napoi, ca-i din aur"
"poti sa pastrezi dintele ala, e de lapte si oricum se misca"
"acum hai sa facem scandemberg cu limbile"
"tu ti-ai facut buzele cu krazy glue?!?"
"okelarii i-am gasit si-s tare fericit
fata care ma zambeste iarasi m-a kiszdit" (dupa Mihai Constantinescu)
Cat despre concursul in sine, am avut 6 concurenti, din care unul, Gplay, este MIA, adica nu-i mai gasesc articolul, desi l-am citit mai demult. Am listat urmatoarele reguli ale concursului:
1. scrie un eseu pe tema (toti au facut asta)
2. foloseste unul din cele 3 cuvinte (iarasi, conditie indeplinita)
3. pune un link si trimite-mi email (nu toata lumea mi-a trimis email, dar sunt gata sa iert asta)
4. beat the deadline (1 Martie) - cu varf si-ndesat
5. citeste regulile inainte de a pune intrebari - (mai mult sau mai putin) :)
Cea mai necitita regula este probabil cea cu datele limita, fiindca am fost intrebat de cateva ori cand public rezultatele. Urmatoarea cea mai necitita este, pun pariu, cea cu ordinea acordarii premiilor. Mi-as fi dorit sa am cel putin 13 concurenti, si regula cu pricina zice ca premiile se acorda in ordinea inversa a valorii. Sunt 10 premii de consolare a $2/caciula + premiile I, II si III cu valori aproximative de $15, $10 si $5 (valorile sunt mai mari, dar astea sunt cash convertibility equivalents). Daca regula s-ar aplica, la o participare de sub 10 concurenti, s-ar decerna numai premiile de participare. La 11, s-ar decerna cele 10 premii de participare + premiul III, etc.
Dat fiind insa ca asta e primul concurs, voi incalca regula asta. In fond, ideea nu este sa salvez bani, ci sa fac ceva oameni fericiti. Ca urmare, voi decerna cele 3 premii + premiile de consolare. Este o decizie foarte dificila, fiindca imi plac toate eseurile. E greu sa aleg si sa diferentiez...
...dar traba... asa ca...TADAAAAA
Locul I (un domeniu gTLD pe 3 ani)
Ela
cuvantu': "indiferent ce buze frumoase ca paradaisa avea Calin"
data intrarii: 17 feb
1.De doua lucruri eram convinsa cand eram mica: ulciorul apare daca te uiti pe gaura cheii si ca poti ramane insarcinata daca te saruti cu limba. Pe baza credintelor inradacinate eram hotarata sa ma pastrez pura pana dupa casatorie, indiferent ce buze frumoase ca paradaisa avea Calin, cel mai bun baiat la invatatura.
2. Rugaciunea mea de dimineata se facea dupa ce ma uitam in sus la televizorul din camera alor mei la prezentatoarea stirilor de pe Rai Uno, si-apoi ma rugam cu lacrimi sa fiu la fel de frumoasa ca ea cand o sa cresc mare. Si-am inceput sa seman mai repede decat ma asteptam, imi crescusera sanii ceva de speriat inainte sa ajungem la Neamul Soimarestilor.
La sfarsitul orelor din generala, Mirela isi facuse un ritual din a merge la baia fetelor pentru a se pieptana si a se da cu strugurel pe buze. Lucru misterios considerand ca statea cel mai aproape de casa si nu o vedea nici dracu cand iesea ea la un sfert de ora dupa ceilalti. Pe la jumatatea anului de-a 7-a, mi-am dat seama de eroarea in calculul meu, avand in vedere ca Mirela nu se ducea niciodata direct acasa, ci se oprea cateva ore in Bar.
Barul era situat in centrul Magurelelui, deasupra cofetariei, la fel cum in scoala generala, clasele primare erau la parter, iar cele mai mari plus complementara la celelate doua etaje. Cu cat urcai mai multe scari, cu atat erai mai veteran.
Prima oara cand am intrat eu in Bar a fost la sfarsitul ultimului an, cand dupa festivitatea de premiere fetele m-au convins sa merg la un biliard cu ele. Am descoperit ca arata ca restaurantul hotelurilor de la mare, masute peste tot si cateva mese de joc in mijloc. Cum o data terminam generala, intre doua jumatati, m-am hotarat sa trag si primul fum dintr-o tigara. Am invatat sa scutur tigara in scrumiera de pe masa, de langa diploma.
Eram in Bar, de ziua mea de nume cand l-am cunoscut pe Sorin. Faceam cinste cuiva cu un biliard si luam bataie cand l-am vazut ca imi zambeste de la o alta masa. Unul din momentele care raman cu tine. M-au cuprins emotiile si m-am intors cu spatele. Nu a apucat decat sa vina si sa facem cunostinta pentru ca m-am scuzat si am fugit.
Ne-am reintalnit apoi in februarie cand am jucat o fisa impreuna si m-a invitat la petrecerea unui prieten de-al lui, data cu ocazia plecarii in armata. Festinul incepea la o ora inainte de miezul noptii si la trei dupa ora mea de intrare in casa, asa ca i-am mintit pe-ai mei ca merg sa dorm la Oana.
Stateam la masa din Crama unui restaurant si ma uitam la Sorin care povestea ceva unor prieteni si imi strangea mana pe sub masa, cand mi-am dat seama ca m-am indragostit. Simteam o stare de implinire si de bine in mine si o siguranta ca orice s-ar intampla, daca sunt langa el o sa fie bine. Trebuia sa-i spun, dar fara sa ne auda nimeni. Trebuia sa ii arat cumva.
Si-atunci am ridicat mainile incatusate si am intors-o pe-a lui spre mine si mi-am mangaiat obrazul cu ea. Si cum buzele lui erau prea departe, iar eu il iubeam tot, i-am sarutat mana. S-a oprit din vorbit si s-a uitat la mine curios, si cu ochii tulburi si ametit de raceala m-a intrebat: Vrei sa dansezi? Am vrut.
A doua zi, dupa cateva ore de machiaj si o gramada de emotii, am mers in Bar unde Sorin statea la o masa cu Mirela si altii. A fost ultima oara cand l-am vazut. Mai tarziu am aflat ca Sorin urma sa plece in armata si am vazut-o si pe prietena lui, "Roxana din Drumul Taberei". Am suferit, a trecut, si ia uite ce poveste frumoasa am sa spun la nepoti. :)
Post scris pentru Zamolxis. Vedeti voi la el despre ce e vorba.
Scris cu pasiune de Ela in jurul orei 09:34
Categoria: feeling, la vita e bella, the kid in me
Locul II (un domeniu gTLD pe 2 ani)
Oana
cuvantu': "m-am facut rosie ca o paradaisa si am inceput sa plang"
data intrarii: 9 feb
Nu mai tin minte cum se manifesta dragostea asta. Poate ca ii ofeream din sandwichul meu, sau poate il ajutam la mate’ sau poate (ca-n “aventurile lui Tom Sawyer) ii dadeam o bucatica din guma mea mestecata doar doua zile si lipita seara, cu grija, la capul patului. Tot ce stiu e ca mi-a zis mama mult mai tarziu ca-i marturisisem ca, de cate ori il vad, “imi bate inima foarte, foarte tare”
Si vine tovarasa invatatoare intr-o zi si ne spune ca in ziua respectiva nu facem ore pentru ca mergem la teatrul de papusi. Toti copii au inceput sa urle, sa topaie …. bucurie mare. Eu mi-am zis: acum e momentul! Si, pretinzand ca sunt si eu in febra bucuriei generale, m-am apropiat de el si i-am tras un tzoc umed si zgomotos pe obraz. Ma bazam ca ceilalti copii sunt foarte ocupati cu propria manifestare a extazului. Din pacate, unul dintre copii m-a vazut si aproape ca se ineca incercand sa le atraga tuturor atentia. I se bulbucasera ochii, respira sacadat si nu prea mai era in stare decat sa intinda un deget acuzator spre noi si, cu cealalta mana, sa-l traga de haina pe colegul lui de banca. Unul cate unul toti copii au inteles ce incerca micul paracios sa le zica. Si au facut o hora in jurul nostru. Topaiau ca niste mici diavoli cantand: Oaaana l-a pupaaaaaaat pe Vasiiiiiiiile! Eu m-am facut rosie ca o paradaisa si am inceput sa plang.
Acum incerc sa-mi aduc aminte unde se potriveste to’asa invatatoare in peisajul asta…..Oare chiar i-a lasat sa ne umileasca in halul asta fara sa intervina deloc???
A doua zi, cand am ajuns la scoala, am remarcat ca aveam deja alt coleg de banca. Viata e plina de neimpliniri…..
Mesaj pentru Manea Vasile: daca citesti acum, afla despre mine ca-s bine sanatoasa, ceea ce-ti doresc si tie. Cauta-ma, am inca inima ranita! (desen cu o inima sangeranda, strapunsa de o sageata + urma de buze rujate cu gloss portocaliu)
Publicat de Oana
la 10:25
Locul III (shared - cate un domeniu gTLD pe 1 an)
Irinutza
cuvantu': "un răţoi cu nişte pene negre ca un hotentot"
data intrarii: 12 feb
Pentru că io nu am înţeles multe din ce a scris zamolxis - s-a gândit să scrie postu’ în franceză, ar trebui să scriu postu în germană -şi să mă rog să nu ştie…. Nu mi-s aşa rea, nu de alta, da’ n-aş ştii să scriu
Aşa începe:
Când eram mai mică, mama avea o clocitoare şi punea ouăle şi de acolo ieşeau puii, care intrau apoi în grija mea…trebuia să-i hrănesc, să-i învăţ să bea apă, eventual să zboare - săracii pui -…şi aşa se făcu că într-un an, a pus nişte ouă de raţe mute, însă într-o tură nu a eclozat decît o singură răţuşcă….şi era singură, săraca, şi i-am dat numele de Şăşă…
Şăşă o trebuit să aştepte câteva săptămîni până au ieşit din ouă suratele ei, aşa că în răstimpul ăsta m-am ocupat io de educaţia ei… Ne înţelegeam foarte bine, numa că plângea când era lăsată singură, cred că se plictisea de moarte….
Avea ea vocaţie de aviatoare….o ţineam într-o cutie de carton şi o acopeream cu o perdea ca să intre aeru’…cutia era cocoţată pe un scaun, destul a fost că o dată ne-am trezit cu ea pe afară….efectiv nu suporta să fie ţinută acolo, am încercat diferite metode, dar era o răţuşcă taaaare încăpăţânată…aşa că n-am avut încotro şi o luam cu mine…oriunde mergeam, ea se ţinea după mine….am ieşit o dată şi din curte şi săraca, tot după mine se ţinea…
Ce mai, eram prietene la cataramă…cel mai mult îmi plăcea să o iau în palme şi o apropiam de buze şi ea atunci îşi mişca ciocul, parcă vroind să mă ciugulească…era o senzaţie pe care nu o pot descrie…încercaţi şi voi acasă……şi cam ăsta a fost primul meu sărut ….cu Şăşă..
.
N-o să fiu melodramatică, dimpotrivă, spun adevărul….peste câteva săptămâni au ieşit şi celelalte răţuşte, Şăşă a simţit chemarea sângelui, nu mai plângea că acuma avea companie….încet, încet a crescut, dar de obiceiul de a se lua după noi nu s-a lăsat…
Aşa se termină:
Nu o să vă mint: n-a trăit până la adânci bătrâneţi…era, de fapt un răţoi cu nişte pene negre ca un hotentot… a murit din cauza unui cuţit care a interferat într-un mod neplăcut cu gâtul lui…şi cred că l-am mâncat!!
Ioi doamne! ce aiurită îs…normal că ştie zamolzis germana că doar a lui titlu de blog e în germană….damn!!!!!! o să scriu în ungureşte (sic!)
Am uitat să zic că e un concurs pe baza poveştilor ăstora şi ca cadou se dau domenii…. ce e alea, nu am avut răbdare să citesc Aşa că dacă ştiţi dv. ce e aia domeniu şi vreţi a participa, puneţi mintea la contribuţie
Această înregistrare a fost postată pe februarie 12, 2008 la 11:36 am şi este pusă în categoria Nimicuri cu etichete luv, pet, poveste. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed You can leave a response, or trackback from your own site.
Otto - antimiorita
cuvantu': "un paznic beat manga care mirosea a paradaisa de la o posta"
data intrarii: 8 feb
Era in vara lui 2002, eu treceam in clasa a cincia, iar ca de obicei tata ca sa scape de mine ma trimitea la rude, eu stau in Slobozia iar el ma trimitea cat mai departe de casa: in Brasov la o matusa, sau in Timisoara la o bunica.
De obicei, dupa ce luam vacanta, mai stateam in jur de o saptamana acasa, dar in anul acela chiar pe 15 iunie am fost expulzat de acasa; mama imi facuse bagajele cu o saptamana in urma iar tata m-a luat direct de la scoala, m-a pus intr-un autobuz si am fost trimis la bunica in Timisoara.
La cat de tampit eram cand eram mic(nu ca acum as fi mai breaz), am avut si o tentativa sa fiu pierdut pe drum. De suparare ca am fost trimis la bunica, la matusa era cat de cat mai bine pentru ca acolo primeam bani si ma si duceam pe munte, dar bunica asta era o baba care de abia isi mai tara basinile dupa ea; facea o mancare care avea miros de detergent iar in casa ei mirosea numai a naftalina. Singurul lucru marfa la bunica ar fi fost ca avea o caramida de calculator cu care mai imi pierdeam timpul.
Dupa cum spuneam era sa fiu pierdut pe drum: de suparare ca am fost trimis la bunica, am facut exces de dulciuri si bauturi carbogazoase; iar rezultatul acestora a fost inevitabil, ma bagasem in ultimele randuri ale autocarului, ma facusem mic, si eram rosu ca un rac la fata, simteam cu exploda ceva in mine. Am avut norocul ca in scurt timp s-a facut un popas, directia mea a fost, bineintele, toaleta. Dar cum pe mine nu m-a vazut soferul, iar pe toaleta timpul zboara, plecase fara mine; noroc cu o tanti care ma vazuse si a observat ca lipsea cineva.
In sfarsit ajunsesem la bunica, afara erau peste 40 de grade, eu oar ce invatasem sa inot, tinta a fost strandul din oras. Cu mai multi pretietenari ne-am luat slipi si ne-am dus sa ne balacim, cand am ajuns acolo eu ca de obicei cel mai viteaza; in loc sa intru in bazinul pentru copii, m-am dus in cel mai adanc. Un pod de 2 metrii deasupra apei, apa avea cam 2 metrii jumatate, eu un pripas de aproape un metru care facea pe viteazu.
Atunci eram vedeta printre pripasi, saream dupa cel mai mare pod :z . Mi-am facut ceva curaj, am alergat, am alergat, si am intrat in apa...dar nu prea mai vroiam sa ies. Cei de pe mal au inceput sa se alarmeze si a chemat pe cineva sa intre in apa dupa mina ca sa ma scotata, dar cum era ora 6 si pe la strand nu mai era nici dracu s-a gasit un paznic beat manga care mirosea a paradaisa de la o posta sa ma salveze. Am avut noroc ca apa era limpede si m-a gasit relativ repede, cand m-a scos la mal si-au dat seama ca nu prea respir si s-a gasit tocmai paznicul acela beat sa imi faca respiratie gura la gura.
Ma ia paznicul si sufla o data in plamanii mei in care nu prea intrase nicotina si miros de alcool, ma trezesc brusc cand am simtit mirosul acela greu de alcool mai mult beat decat viu.
Acest post este reply la concursul lui Zamolxis.
|
Labels: Blog-ING-OSFERĂ, Funny
BullyGil
cuvantu': "Creca m-am facut ca o paradaisa in clipa aia"
data intrarii: 6 feb
Pai…primul sarut.Nu cred ca o sa uit vreodata .Ea?Colega de clasa.Se intampla prin…of…cred ca a 3-a.Dap.Tin minte!In a 3-a .Si era, 14 februarie.Sfantul Valentin.
Eram fericit!Imi placea mult de ea.Si tin minte ca stransesem vreo 200 de mii, si aia toti banii i-am dat numa “cadouri” pentru ea.Prostioare:brelocuri, maimutioi dinaia mici, tot ce gaseam pe la magazinu’ scolii.Si din cate tampenii aduceau aia la magazin, ce credeti ca adusesera?Niste cutiute in forma de inimioara, cu un inel inauntru(tinichea).L-am vazut, l-am luat n-am mai stat pe ganduri!L-am luat pana la urma.Eh…acu venea problema.Cum sa il dau?N-aveam tupeu .Aici se rupe filmu’…nu mai tin minte.Imi aduc aminte doar momentu adevarului.Eram in fata ei.Aveam cutiuta ascunsa in buzunar.Ea tot nu stia ce naiba vroiam.Pana la urma i-am aratat cutiuta .S-a bucurat.
Raspunsu’:”Pupa-ma!”
Eu dau sa o pup pe obraz, cum nah…faceam de obicei.Ea ma opreste si imi zice:
“Nu!Pe buze!”
Creca m-am facut ca o paradaisa in clipa aia .
Am repetat:“Cum pe…?”si am facut semn care buze, in timp ce am aruncat o privire in spate.Venea o invatatoare.Ne-a vazut si a inceput sa zambeasca.Chestia cu uitatu’ in spate a fost foarte foarte rapida, deoarece am avut timp sa vad si raspunsul ei.A dat din cap, in semn ca da.Nu stiu cum, dar am facut-o pana la urma.A fost rapid.Dar de neuitat
Posted in Generale |
Premiu de consolare: GPlayDiscutie: ce, de ce, si de ne-ce
E foarte dificil de decernat premii, cand ai concurenti asa puternici. Toate eseurile au raspuns direct cerintelor: amuzante, originale, directe si fara pretentii sau figuri. BullyGill are probabil cea mai scurta intrare, da-i faina, dragutza si densa. Se termina cam abrupt si anticlimactic, dar mai bine mai scurt si fain decat lung si fara rost. Otto are cel mai surprinzator sfarsit. E foarte greu sa nu razi, si razi curat, de-adevaratelea, ca el nu apeleaza la emotii nostalgice. Umor direct, corect, bullseye! :)
Si-uite-asa ajungem la fete. Fetele au clar un stil aparte. Fac ce fac si trezesc sentimente. Irinutza de pilda aproape ca te induioseaza, si nici macar nu vorbeste despre oameni, ea ii da inainte cu ratustele. Mi-a placut mult povestioara ei, dar parca nu puteam sa dau premiu la o poveste care n-are de-a face cu oameni. Ca p-orma, cine stie, sare si Badea Ion, ciobanu', cu povestea lui cu oaia cea ferkesha, si aia nu-i o poveste pe care vrem s-o citim, nu?!?
Mi-a fost foarte greu sa aleg un castigator intre Ela si Oana. Ambele eseuri mi-au placut si sunt exact ce am vrut sa aud. Eseul Oanei este perfect: structura este perfecta, folosirea cuvantului cheie e cea mai naturala, eseul emotioneaza si este in acelasi timp este amuzant. Eseul Oanei are si un sfarsit mai bine gandit. Ela, pe de alta parte, desi pare la prima vedere prea ancorat in amanunte, chiar un pic cerebral si detasat pe alocuri, este patruns de dorinta si un romanticism pe care autoarea incearca sa-l ascunda, precum un pimple in noaptea de prom. Acest cadou facut cititorului atent mai mult decat compenseaza pentru imperfectiile eseului si usoarele stangacii. Iata de ce Ela ia premiul I.Ce ramane de facut
Asta-i simplu: contactati-ma pe skype de preferinta (eu-s zamolxis) si voi inregistra domeniul intr-o sesiune live, in timp ce vorbesc cu voi, ca fim cu totii siguri ca treaba a mers si-ati primit emailul de confirmare.Sources
Multzam fain pentru cetire! Daca ti-a placut articolul, considera abonarea la feed-ul RSS. Poti de asemenea primi articolele prin email. Aici vei gasi stiri inedite, articole hazoase, perspective originale in politica, societate, economie si relatii interumane. Nu te sfii, aboneaza-te! Intrebari? Raspunsuri exista!
8 o(r) zâs. Tu..?!:
Si eu de ce n-am premiuuuuu..uuu..u?
:D
e ca la hotz in plic: numa' cine joaca, poate castiga!
si-oricum, chiar dak-ai fi castigat, tie cre' ca ti-as fi dat premiul in natura :)
yuuupyyy, am castigat! nici nu mai conteaza ca n-am luat premiul I, nici nu mai conteaza ce-ai scris tu pe acolo, tot ce-am retinut a fost cuvantul "perfect"!
nici nu-mi trebuie mai mult...
tin sa multumesc parintilor care nu au fost niste parinti denaturati si m-au dat la scoala (altfel nu-l cunosteam pe Manea Vasile), tin sa NU ii multumesc tovarasei invatatoare si fratelui care a facut misto de mine si, last but not least, as vrea sa-i multumesc lui Zamolxis care a zis ca eseul meu e PERFECT!
Multumesc frumos!!!!!e dragut din partea ta, da' cre k o sa trebuiasca sa imi explici si ce am primit premiu, cand vb o data :D....
Onorata mi-s! Primesc :)
:D am primit domeniul, a fost inregistrat, mai astept doar mailul de confirmare :)
inca nu imi vine sa cred :))
gata, am primit cadoul! astept mailul de confirmare si apoi pot sa ma joc cu noua mea jucarie!!!
am primit premiul de consolare
mersi >:D<
si nu am uitat de brancusi :))
Trimiteţi un comentariu