Citeam recent ca unii au frica de moarte. Si nu e bine. Si invata de la Google ca totusi nu-i asa de rau. Si m-am uitat si eu, si-am gasit nu numai despre frica de moarte, dar si niste poezii soresciene.
Una din achizitiile mele proaspete din Ro, pe care o visam de multa vreme, este Tusiti a lui Marin Sorescu. Unul din blogurile care ma distreaza pana peste poate este blogul lui Geo Atreides. Citeam recent un articol despre cum sa te sinucizi. Departe de a fi o tratare exhaustiva a temei, el ofera un expose simplu si pe-ntelesu' tuturor. Recent m-am prins ca are si carti scanate pe blog, ca este anarhist, si ca-i un mare meserias.
Eu nu-s anarhist, ci libertarian. Suna diferit, dar avem multe in comun. Cum ar fi, de pilda, probabilitatea minima ca sistemul de oranduire sociala pe care noi il percepem ca fiind ideal (nu-i acelasi) va fi atins in timpul vietii noastre. In cinstea lui Geo, dar si a lu' puttycat si a crizei sale existentiale, m-am gandit sa public poeziile lui Sorescu Re: sinucidere. Dupa cum poti vedea in primul link din surse, sunt o gramada de oameni care nu-l inteleg.
Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei,
Azi am comunicat atat de bine,
Am fost atat de tristi,
Perfectiunea asta in comun
N-o mai atingem noi
Si e pacat sa pierdem momentul.
Cred ca in baie e cel mai tragic,
Sa facem pe romanii cei luminati
Care isi deschideau venele,
Discutand despre esenta iubirii.
Uite, am incalzit apa.
Incepem, dragi prieteni, numar eu: unu, doi, trei...
In iad am fost oarecum surprins, pomenindu-ma singur,
Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe legaturi.
Nu se poate sa ma fi pacalit: cuvantul inseamna ceva,
Dar timpul trece...
Mi-a fost destul de greu, in iad, va asigur,
Mai ales la inceput, stiti eram singur,
N-aveam cu cine sa mai schimb o vorba,
Dar incetul cu incetul m-am atasat, mi-am facut prieteni.
Un cerc extraordinar de sudat,
Discutam tot felul de chestiuni teoretice.
Ne simteam minunat,
Am ajuns chiar pana la sinucidere.
...Si iarasi pomenindu-ma singur in purgatoriu,
Cautandu-mi cateva suflete mai apropiate,
Desi sunt destul de suspiciosi
Purgatorienii - cu situatia lor neclara
Intre doua lumi -
O fata ma iubeste, e foarte frumoasa,
Aveam clipe de mare extaz - nemaipomenit, fantastic !
Si chiar imi vine pe limba sa-i spun...
Patit, o las pe ea mai intai,
Eu ma sinucid abia dupa aceea,
Dar fata face ce vrea si-nvie -
Si iata-ma singur in rai -
Nimeni n-a patruns aici niciodata
Sunt primul om, lumea exista ca proiect,
Ceva foarte vag,
In capul lui Dumnezeu,
Cu care chiar ma imprietenesc de la o vreme
Exista tristete la toate nivelurile
Dumnezeu e deznadajduit,
Ma uit in ochii lui goi si ma pierd in ei
El aluneca vajaind in prapastiile mortilor mele.
Comunicam de minune,
Doamne, cred ca am atins perfectiunea,
Tu mai intai,
Ce-ar fi sa lasam totul in intuneric ?
Cumva, faza cu fata din "Prieteni" imi aminteste de episodul din Family Guy unde Hitler & Eva incearca sa se sinucida (5, 6).
Imi pare rau de fluturi
Cand sting lumina,
Si de lilieci,
Cand o aprind...
Nu pot sa fac un pas
Fara sa jignesc pe cineva?
Se-ntampla atatea lucruri misterioase,
Ca mereu imi vine sa-mi duc mana
La tampla,
Dar o ancora aruncata din cer
Mi-o trage in jos...
Nu e inca momentul
Sa-ti sfasii panzele,
Lasa...
Sorescu mai are si alte poezii care au de-a face cu moartea, dar sunt prea vesele, si nu le mai pun aici :)
Surse / More info: sorescu-comunist, fear-of-death, understanding-fear-death-chicago-tribune, wiki-existential, y-answers-hitler, wiki-8-simple-rules
),
societate ()
. Dacă ţi-a plăcut articolul, stumble-uieste-l altora (Ymess!
