Se afişează cele mai noi 18 (de) postări din 29 din ianuarie 2008. Doresc să se afişeze postări mai vechi

M-am gandit sa fac o pagina pentru concursul curent de pe acest site, intrucat intentionez sa am concursuri mai tot timpul. Pagina aceasta poate fi gasita la http://concurs.zamolxis.name (redir) sau frame.

Sunt 2 concursuri, unul gen leapsa care se termina pe 1 Martie 2008, celalalt permanent, de comentarii. Daca nu vrei sa citesti prea multe detalii, este si o versiune simplificata a concursului Zamolxis.

1. Concursul primului sarut

Cronologie

Premii

1. locul I - un domeniu gTLD platit pentru 3 ani cu full ownership si password,
2. locul II - un domeniu gTLD platit pentru 2 ani cu full ownership si password,
3. locul III - un domeniu gTLD platit pentru 1 an cu full ownership si password
4. Early Bird: Primele 10 eseuri necastigatoare (in ordinea intrarii in concurs) vor primi cate US$2 prin PayPal.

2. Comentarii

• "Mi-a placut sa aflu ceva nou despre gotzi dar parca bati campii nitzel. Gotii sunt niste ratati!" ar putea castiga daca este singurul comentariu critic, chiar daca nu este un comentariu de calitate
  
• "Mi-a placut sa aflu despre catzelusa goatse - nu citisem stirea asta, dar parca repeti aceeasi idee, ca bush. I-as ucide pe toti emoizii" se califica, desi este evident prea radical; prefer insa opiniile sincere opiniilor croite dupa ce zic eu, deci o opinie opusa celei exprimate in articol nu va fi penalizata, ci din contra
• "Povestea cu aronda e interesanta si personala, dar nu mi-au placut repetitiile - ai zis ca emoizii nu se externalizeaza de vreo 3 ori. In opinia mea, emoizii sunt o scursura a societatii si trebuie batuti pentru a descuraja tineretul patriei sa le calce pe urme." - Iarasi, o opinie cu care nu as fi de acord, dar acest comentariu nu numai ca s-ar califica, dar chiar ar castiga, intrucat este cel mai detaliat dintre toate cele de mai sus si contine o critica.
  

Detalii

Recent, cineva a rated articolul original semi-omonim cu nota minima. Ma pot gandi la doua motive, si amandoua bat catre un nou articol, adica asta.


Motivele posibile sunt:

1. am inchis comentariile la articolul respectiv si omului i s-a pus pata, dat fiind ca prin email am primit cateva comentarii foarte pozitive. Am decis ca asa voi face cam toata luna Februarie, sau cata vreme imi amintesc de deciizia asta, daca nu apar comentarii la un articol in 48h. N-am cum sa fac asta automat, dar e mai bine asa, nu-mi place sa vad scris "0 comentarii", e ca o sala de cinema pustie. Acum ca am scris un nou articol se pot lasa comentarii aici.
2. omul era socat de metodele barbarice de a lungi gatul si de pozele ciudate. Iata de ce m-am gandit sa ofer niste metode alternative de lungire a gatului. Sunt prea multe poze sa le presar pe pagina, si le-am pus intr-un album. Cred ca poti lasa comentarii la fiecare, daca vrei, facand 2X click pe ele. Dedic acest album foto tuturor sufletelor neconsolate, care flickeruiesc obsesiv in cautarea unui leac de dor.

Surse

Un articol precedent despre emo s-a bucurat de un succes neasteptat. Aici este partea a doua, cu o stire noua si oarecum simbolica, si un film facut de un cuplu emo. Filmul merita vazut.

Aveam articolul asta in minte de mai multa vreme, dar o stire dintr-un tabloid britanic (1) mi-a dat aripi sa-l (incep si sa-l) termin. Este vorba despre un cuplu britanic de goti. Ea este catelusa lui (cuvantul bitch nefiind tocmai potrivit), traiesc pe ajutor guvernamental intr-o casa subventionata de oras, sunt studenti, sunt impreuna din iulie anul trecut si in noiembrie s-au logodit. Rahatul a sarit pe ventilator cand un sofer de autobuz nu i-a lasat sa se urce pe motiv ca accesul cainilor este interzis. N-ar fi prima data cand sunt probleme cu soferul respectiv.
Cand am scris primul articol, aveam impresia ca emo meme abia patrunsese in blogosfera romaneasca. De fapt, era prezenta de cel putin 2 ani (3-9). Este foarte greu de distins momentul cand goths au inceput sa dispara si emos le-au luat locul. Similaritatile intre cele doua miscari sunt evidente, dar asa-s si diferentele. Supararea gotzilor este mai externalizata, in timp ce emos se razbuna pe ei insisi intr-o masura mai mare. Emos de asemenea "simt" mai mult, sau cel putin asta se vede mai bine. Gotzii erau pe cale de disparitie si fara ca emos sa fi aparut. Emos au luat ce era mai vandabil din gotzi, si i-au facut un remake pentru noul mileniu. Se poate spune ca emos sunt niste gotzi cu freze anime (manga, hentai).

Acum cativa ani ma duceam oarecum des in cluburile de gotzi de aici din Toronto de pe Queen Street (Velvet Underground, Bovine Sex Club, Funhaus, Savage Garden si chiar si Dance Cave). Era singurul contact pe care-l aveam cu lumea lor, din pacate. Imi placea sa ma pierd in multimea de oameni miscandu-se in ritualuri OCD pe tonuri industriale / goth rock. Fiecare club avea un distinct flavr, totusi peste tot gaseai un amestec de NIN, care mi-a placut intotdeauna, Korn, care placea prietenelor mai tinere, Ramstein care nu placea prietenelor de stanga (mai toate), si-o gramada de alti ilustri necunoscuti care n-au ajuns niciodata mainstream. Chiar si cei carora nu le placea NIN stiau ca-nseamna "Now I'm Nothing". Cu cat viata era mai frumoasa, cu cat totul mergea mai bine, cu cat ipocrizia gaunoasa a lumii corporatiste de la suprafata ma umplea de greatza depresiva, cu atat cautam mai aprig adancurile cu lumina chioara si oameni mistuiti, in negru, angrenati in miscari repetitive. Lipsa sentimentului de a apartine acestui grup format de oameni care la randul lor nu apartineau lumii de la suprafata ma facea, paradoxal, sa ma simt in elementul meu.

Zilele astea, nu prea mai merg prin Gothic Clubs. Daca am chef de ceva gothic, incerc un Google negru (googoth.com), la care se poate ajunge si dintr-un google obisnuit, cautand "google gothic" si apasand pe "I'm feeling lucky". E interesant ca butonul "I'm feeling lucky" devine "I'm feeling depressed". :)
Acolo poti explora fanteziile intunecate pana nu mai ramane nimic din ele..

Intr-una din aceste escapade am mers cu Aronda (nume inventat, obviously) la Velvet. Aronda avea o prospetime intrinseca, debordanta; contrastul dintre lumina palida si tenul ei alb, sidefiu, o faceau sa para goth chiar daca singurul articol de vestimentatie negru de pe ea era lenjeria de corp de care numai eu stiam. Era intotdeauna fericita si-nflorita cand dansam sau cand o luam in brate. Imi placea mult s-o-mbratisez, fiindca ea la randul ei ma imbratisa cu tot corpul si asta nu vedea nimeni, in exterior eram doi prieteni. Cand imbratisarea se frangea ma asteptam sa aud un zgomot de ventuza, ca-n bancul cu Igor si balerina. O singura data nu s-a bucurat de-mbratisare, si-atunci ne-am despartit fara cuvinte, fara scandal in saptamana urmatoare. Dar pe vremea aia atmosfera sumbra de beci BDSM din club era singurul nor de la orizont. Dupa ce-am dansat o vreme, mi s-a facut pofta s-o privesc, asa ca mi-am luat Heineken-u' si m-am cocotat pe-o lada. Aronda ramasese in coltul nostru de ring, un pic descumpanita, uitandu-se la mine intrebator. Am schitat un gest vag, circular cu sticla, facandu-ma ametit, si ea s-a executat. A dansat pentru mine cum numai ea stia, si in mai putin de 30 de secunde scunde toti ochii fardati de nefericiti erau pe ea. Ochii aia ii dadeau fiori si a venit la mine, razand, dar cautand protectie. Era atat de luminoasa, ca imediat 2-3 goatse s-au asezat langa noi, privindu-ne insistent, ca niste molii atrase de bec.

Scena gotica din Toronto, care la un moment dat, cam pe vreamea marelui bubble din '98 devenise cea mai mare din lume, dac-ar fi sa credem wikipedia (11-12), a inceput sa cada abrupt dar controlat. Popularitatea acestui curent in randul nu numai celor suparati pe viata, dar si altora care, ca mine, erau plictisiti de conventionalismul succesului aparent, dadea cosmaruri arhitectilor societatii canadiene multilateral dezvoltate. Dupa masacrul de la liceul Columbine (1999), gotii si-au pierdut farmecul atragator de turisti. Chiriile pe Queen Street au crescut artificial, aruncand cluburile in faliment. In mod simbolic, Sanctuary Vampire Sex Bar a fost inchis, in locul sau aparand un Starbucks (13). Desi clubul s-a redeschis la o alta adresa sub numele de Vatikan, scena gotica din Toronto a fost iremediabil asanata (sau, ma rog, gentrificata, ca sa folosim un termen urbanistic). Catacombs si Anarchist's Cocktail si-au dat si ele duhul la scurt timp, iar Vatikan a predat armele si insigna abia in 2006.

Acest atac concentrat asupra culturii gotice a lasat un vid care trebuia umplut cu ceva, unde angst-ul pubertar si adolescentin se pot revarsa, gasind si contopindu-se cu angst-ul altora. Si nu la mult timp dupa au aparut emo. Emo sunt evident mult mai "safe" pentru babele si mosii speriati de aroganta tineretii, intrucat furia lor se indreapta mai des catre ei insisi decat catre lumea inconjuratoare. Dar ca si gotii care i-au precedat, emo se confrunta si ei cu frici si fobii. Probabil cel mai simplu mod de a-i intelege este sa te uiti la un filmulet (14) facut de doi emo blonzi in incercarea lor de a se gasi unul pe altul si de a atinge mainstream-ul. Desi inconfundabil emo, filmul reuseste sa fie suficient de aproape de sensibilitatile majoritare si are un mesaj pozitiv, blond. Filmul nu este neaparat emo, dar daca intelegi filmul, ai sanse mari sa intelegi mai bine ce si cum si ce vor cei care se considera "emo". Daca-ti place trailer-ul de mai jos, deschide ultimul link din "Surse" si uita-te la el maximizat, cand ai mai mult timp - filmul e-n engleza, e facut pe Mac si dureaza 71 de minute. (Continuarea povestii lor in articolul "Cei 2 emo blonzi se curvasaresc".)

Si daca esti sau nu de acord cu ce-am scris, lasa un mesaj si zi-mi ce crezi. Daca mai vrei sa citesti articole asemanatoare, le gasesti dedesubt, sau pur si simplu aboneaza-te!

Surse

Modificari

Am mai stat de vorba cu spammerul meu. Incep sa cred ca este un cretin atat de mare incat ar merita sa incerc sa scot eu bani de la el. Din pacate, nu am timp de asta, si-n plus as incalca legea. N-ar fi asta culmea, sa-mi faca RCMP-ul o vizita pentru asa ceva? :)

Sa recapitulam: idiotul mi-a trimis poze cu "ea", care contineau ad-uri pentru un porn site. Mi-a zis ca-i femeie din California, dar ma contacteaza la ore nepotrivite, gasesc mereu mesaje trimise noaptea, cand las computerul deschis dar nu-l folosesc. In plus, este si enervant, raspunde cu greu si se deconecteaza des, probabil e intr-un internet cafe pentru saraci, habar n-am.
Am pus *#* in fata celor mai cretine replici. Where did all good spammers go? :)

1. Eu cand m-am dus la banca, mi-au dat imprumut pentru business dar nu si internet. Este totusi posibil sa dea internet ca premiu de consolare: "nu-ti dam toti banii, dar daca vrei, ia o cafea sau 5 minute de wifi"
2. Nerabdarea moarte n-are; putea macar sa ma invarta cu ce importanta au banii astia
3. Raspuns cretin. Urmarea logica e "pai atunci de ce-mi ceri mie, vita? du-te la alta banca!". In all fairness, he hasn't asked for anything directly yet. He's still telling his stupid story.
   
4. Downpayment e la mortgage, habar n-are despre ce vorbeste. Masinute, tractorase, totuna!
5. Adica a facut rost de $90,000 dar nu poate face rost de $1000?!?
6. He agrees that Nigerian spammers are dumb and have micropenises (at least he's honest)
7. dumb, Dumb, DUMB! He can't even spell the name of the city he's supposedly in!
8. Probably a victim's phone number. Not worth checking, got it too easily.
9. He's hungry, not only dumb!

Surse

Continuare

Am fost recent placut surprins de ce scria cineva undeva candva. Si m-am bucurat - am zis uite, frate, ca mai sunt si oameni care gandesc "impotriva curentului". Si am vorbit apoi cu ea, si-am intrebat-o de ce nu posteaza, m-am oferit sa-i fac un blog, dar ea "nu" si "nu". A ramas ca va posta pe blogul meu si poate-si va face si ea un blog mai incolo, dac-o sa vrea - eu ma bucur oricum sa scrie aici.

Am asadar placerea si onoarea de a gazdui primul post al Oanei (urmatorul il va posta chiar ea):

Şi uite-aşa am intrat si eu in blogosfera româneasca. Acum, ca sa fiu foarte sinceră, nu cred că mai era nevoie de încă un blogger care să-şi expună intelectul şi sufleţelul gol-goluţ pe internet. Dar cineva mi-a zis ca blogosfera suferă din lipsa unui om ca mine. Eu, de felul meu, sunt foarte modestă aşa că nu m-a impresionat foarte mult complimentul în sine. Dar nu pot sta deoparte când văd suferinţă în jurul meu. Imediat ce am citit partea cu suferinţa, m-a pocnit brusc imaginea blogosferei româneşti, stând chircită într-un colţ de internet, plângând încetişor….aşa ca iată-mă!

Serios acum, sunt aici pentru că Zamolxis a considerat că aş avea ceva de zis şi pentru că el are încredere in mine. Sper sincer să nu-l dezamăgesc.

Şi, aşa cum am văzut că se practică, ar trebui să spun acum ce-i cu mine, cum mă cheamă şi de ce. Deci: mă cheamă Oana şi sunt din Constanţa.

Şi aici urmează o pauză lungă de vreo 9 ore, timp în care mi-am văzut de viaţa mea. Dar, cam din jumătate în jumătate de oră mă tot bătea un gând: ce oare să mai scriu? „Deci: mă cheamă Oana şi sunt din Constanţa.”….and now what?

Şi aici mai urmează o pauză, timp în care mă apucasem să scriu o listă lungă cu ce-mi place şi ce nu-mi place dar mi-am dat seama ca e plictisitor si eu una n-aş zăbovi prea mult să citesc aşa ceva. Ce-ar fi să mă opresc acum şi, cei care vor să mă cunoască mai bine, să facă bine să mai intre pe-aici să citească ce mi-o trece mie prin cap să mai scriu…

Surse

Versiune

Katrina (1) ne prezenta recent un obicei practicat indeobste in Thailanda, si anume, gatul de girafa crescut fortat cu inele. Am decis sa aruncam o privire rapida asupra altor obiceiuri similare in jurul lumii. Numitorul comun al acestor practici este ca indeobste baietii sunt crescuti sa se descurce, in timp ce fetele sunt crescute sa fie cat mai dependente, aceasta calitate fiind considerata "sexy".

Stateam de vorba cu cineva care-mi place si-nainte sa plec, imi zice "stai sa-ti zic ceva". Si mi-a zis un vis sonat. Am decis sa-l public. E un act mai mult de narcisism decat de exhibitionism (adica ma dau mare mai mult decat ma var in ochii altora). You've been warned. :)

Visul unei nopti de iarna (sau de adolescenta calda)

Surse

Versiune

M-a contactat recent cineva care vroia sa stea de vorba. Era cica o femeie din California si vroia sa vina sa ma vada. Investigatia care urmeaza ar putea sa-ti fie folositoare.

Iata un log al conversatiei noastre

Sources

Am tot acumulat stiri economice fara sa fi apucat sa-mi dau cu parerea, asa ca le scuip pe toate deodata, sa nu le mai vaz in "draft". Stirile sunt mai vechi in majoritate, dar daca tii sa le vezi,

Pe scurt, exista o lupta acerba intre banca nationala si guvern. Banca nationala nu este suficient de puternica sa tina inflatia in frau de una singura, iar guvernul si in special Vosganian sunt prea demagogi sa le pese. Majorarea salariului minim este o masura cretina pentru ca duce iresponsabil la cresterea inflatiei si disparitia locurilor de munca necalificata. Ce folos ii este unui sarac ca ii creste salariul cu 10% daca toate costurile ii cresc cu 15%? Ce folos ca salariile sunt mai mari daca cei care angajeaza nu isi permit sa angajeze la fel de multi?

Fernandez-Ansola, who said inflation remains a problem in the new European Union member, said the central bank would need support from fiscal policies to fight price rises:
"From a legal point of view, the bank is responsible for containing prices at low levels ... but if it will be left (to do this job) alone ... this can turn into a difficult problem for the country given that half of what happens in the Romanian economy is controlled through fiscal policies."

• China pays great attention to Romania's trade deficit with China, and is willing to take measures to promote a trade balance.
• expressed the hope that both sides will manage to deepen cooperation in education, sports, tourism and labor services.
• China will further strengthen exchanges of high-level visits between national leaders, governments, parliaments and political parties of the two sides.
• vowed to seek substantive progress in three major cooperation projects between China and Romania: a nationwide CDMA (Code-Division Multiple Access) communications network in Romania, a bridge on the Danube River and a ring road in Bucharest.
• praised Romania's adherence to the one-China policy.

Surse

Versiune

Aflam cu mobila si durere ca romii se poarta urat cu niste ziaristi maghiari care venisera sa-i intervieveze. In loc sa-i primeasca si ei cu paine si sare, in loc sa taie porcu', i-au...

...jefuit. Adica i-au inconjurat, si le-au luat tot ce aveau pe ei. Am mai vorbit despre romi pe acest blog si cu alte ocazii, dar in principal despre regii si imparatii lor.

Evident, aici nu-i vorba de politete, titlul articolului este ironic. Cand cineva se uita la clip-ul respectiv, probabil se va gandi: "cata ticalosie! ce poti face cu oamenii astia?!". Pe de alta parte, te poti intreba daca acel reporter este complet inocent. Cand a scos portofelul la lumina, in vazul aparatului de filmat, oare era o victima nepatata sau isi dorea sa fie pradat ca sa aiba o poveste de spus? Desigur, pustiul care l-a pradat ar fi trebuit sa pateasca ceva, departe de mine gandul sa-l scuz, dar ascultant comentariul plin de invective al reporterei, n-am putut sa nu ma intreb cine sunt de fapt victimele reale: reporterul, romii, sau telespectatorii?

Am vazut un reportaj asemanator facut de tvr. Un program pilot de integrare a copiilor de romi cu ceilalti daduse gres, dar rau de tot. Reportajul TVR, care se vroia cat se poate de "impartial", continea o secventa repetata de vreo 5 ori de-a lungul reportajului: copiii romi dansand manele in clasa, chipurile dovedind ca nu-s in stare sau nu vor sa invete. Imi este greu sa cred c-au inceput sa danseze in mod spontan; mai degraba, li s-a cerut sa se produca pentru camera de luat vederi...

De fiecare data cand scriu despre romi, ma simt oarecum jenat, fiindca imi este imposibil sa scriu fara oarecari inflexiuni rasiste. Intr-o tara care isi ia in serios legile impotriva discriminarii etnice, cum ar fi USA sau Canada, un limbaj cum folosesc deseori poate fi usor considerat rasist si poate face subiectul unei plangeri inaintate comisiei pentru apararea drepturilor omului de aici din Ontario. Dar limbajul meu este mult mai bland decat limbajul folosit de mai toate ziarele si televiziunile din tara (1), ca sa nu mai vorbim despre bloggeri (2,3). Pe unul din aceste bloguri (3) am lasat urmatorul comentariu:

cartarescu a scris nu demult un articol despre tigani si rasismul romanesc. rata ridicata a criminalitatii este o mica parte din cercul vicios de ura generalizata, somaj, natalitate crescuta, educatie proasta, criminalitate, rate mari de incarcerare, etc. ciclul asta trebuie spart cumva, si cel mai simplu este ca noi sa ne schimbam atitudinile. de pilda, in loc sa uram tiganii, hai sa uram plantele si sa devenim vegetarieni!

oare nu ar fi mai corect sa spunem: urasc oamenii care nu se spala, pe cei care fura, scuipa seminte pe strada, vorbesc tare, sunt violenti, etc…etc…?
ieri, in autobuz, aud crantanitul ala specific mancarii semintelor, ma intorc indignata si…surprise! o adevarata lady, palarie, haina de blana, unghii cu floricele, ruj, par si machiaj mov…spargea semintele elegant, cu degetul mic putin ridicat…
sincer…mi-a facut mai multa greata decat daca vedeam un copil al strazii facand acelasi lucru..
ideea mea era ca ar trebui sa nu fim toleranti in ceea ce priveste faptele si nu oamenii. sunt multi tigani carora nu li se da nici o sansa. in primul an in care s-a bagat chestia cu locurile pentru romi in licee si facultati, am predat la o clasa de copii de “bani gata” care pur si simplu au terorizat o fetita tiganca pana cand au facut-o sa abandoneze scoala. si nu facea nici un rau nimanui. era curatica, statea in ultima banca singurica si nu incerca decat sa se faca invizibila pana la sfarsitul orelor.
si inca ceva si gata, promit sa nu ma mai revars ca am monopolizat discutia.
ar trebui sa fim fericiti ca avem tigani in tara. avem si noi pe cine da vina pt orice se intampla rau, avem fata de cine sa ne simtim superiori…altfel…chiar eram ultimii din Europa!
glumesc, dar cred ca tara are probleme mai serioase decat asta…somaj, inflatie, poluare, politicieni imbecili care ne fac de ras intr-o vizita peste hotare cat nu reusesc tiganii in luni de zile…

am promis, dar nu ma pot abtine - de multe ori am spus-o: daca maine m-as trezi si nu ar mai exista picior de tigan in tara, viata mea nu s-ar imbunatati semnificativ. as avea in continuare de platit lumina, intretinere, taxe, impozite, rate, etc..etc… ar trebui in continuare sa fac fata functionarilor nepoliticosi, sa ma lupt pt un loc in autobuz, sa strang din dinti cand o idioata de vanzatoare nu stie sa-si faca meseria, sa rezist sefilor imbecili, colegilor barfitori….
chiar cred ca ne folosim de tigani ca se ne varsam frustrarile si, in acelasi timp, sa ne simtim superiori. drept e ca e o senzatie placuta!

Surse

Versiune

Dupa cum unii stiu, in State se desfasoara in prezent o greva a WGA (Writers Guild of America, sindicatul scriitorilor de show-uri). Iata ca CJR, revista a celei mai respectate si cunoscute facultati de jurnalism din USA (Columbia University Graduate School of Journalism) publica un articol care sugereaza ca a sosit momentul sindicalizarii blogosferei.

Inainte de a discuta articolul, este necesar sa vorbim un pic de greva WGA, care nu prea a fost discutata de presa romana (cel putin eu nu am gasit articole pe tema).

Greva WGA

Argumente PRO

• Cu exceptia celor angajati de big media, bloggerii castiga aproape la fel cu scriitorii de show-uri.
• Desi cf. Technorati, big media (nyt, cnn.com) au mai mult linkage decat blogurile, blogurile sunt in crestere masiva.
• Pe masura ce blog-site-urile devin mai profitabile, intrebarea "ce procent ajunge la autori" din vanzari devine din ce in ce mai relevanta.
• Unii autori de bloguri sunt deja platiti mai bine decat unii jurnalisti.
• Modelele de compensatie pentru autori sunt in cea mai mare parte inadecvate si heterogene (wild wild west) chiar la blogurile de succes.
• Aparitia unui guild ar precipita stratificarea blogosferei intre profesionisti si amatori.
• O astfel de organizatie ar veghea ca bloggerii sa fie compensati cand articolele lor sunt publicate sau republicate in alte medii de informare.
• National Writers Union a votat sa faca din organizarea bloggerilor o prioritate.

Surse

Aflu de pe CNN (1) ca fiu' lu' Osama s-a facut peacenik (cum era John Lennon), si dupa ce s-a-nsurat cu o englezoaica anu' trecut a hotarat sa cutreiere pamantul si sa ne-nvete despre pace. Poate-i iese si un book deal din treaba asta.

Cu o oarecare tristete, descopar ca in mintea multor masculi tineri (si nu numai) exista adanc inradacinata ideea ca pentru a cuceri femeia tre' sa folosesti sapunul Cheia. Sau, ma rog, sa fii rock star, sa te razi in mai multe locuri, sa ai in dotare unelte lungi si muschi de otel. Si ca asta nu este numai necesar, dar si suficient. Le-as citi din Charles Bukowski.

N-ai zice dupa nume, dar Bukowski este un poet american care-a murit intre timp. Nascut in Germania din parinti nemti, a flirtat cu nazismul in tinerete, multa acnee juvenila, dat la scoala catolica, a trait in Los Angeles cea mai mare parte a vietii.

Incerc aici o traducere din poezia reprodusa integral dedesubt:

Cine dracu-i Tom Jones?

Who the hell is Tom Jones?

24 year old girl from

New York City for

two weeks- about

the time of the garbage

strike out there, and

one night my 34 year

old woman arrived and

she said, "I want to see

my rival." she did

and then she said, "o,

you're a cute little thing!"

next I knew there was a

screech of wildcats-

such screaming and scratch-

ing, wounded animal moans,

blood and piss. . .

I was drunk and in my

shorts. I tried to

seperate them and fell,

wrenched my knee. then

they were through the screen

door and down the walk

and out into the street.

squadcars full of cops

arrived. a police heli-

coptor circled overhead.

I stood in the bathroom

and grinned in the mirror.

it's not often at the age

of 55 that such splendid

things occur.

better than the Watts

riots.

the 34 year old

came back in. she had

pissed all over her-

self and her clothing

was torn and she was

followed by 2 cops who

wanted to know why.

pulling up my shorts

I tried to explain.

Surse / More info:
Charles Bukowski - wikipedia

Suna trist, dar nu-i chiar asa. Cautam videoclipul original pentru piesa Perfect - Timpuri Noi, si-am dat peste altceva interesant...

Am discutat recent c-o prietena despre emigratul in Canada. Am salvat logul si m-am gandit sa-l postez aici pentru oricine ar fi interesat (am schimbat numele, desigur).

Ultima "transa" dintr-o dezbatere de-a Economistului pe teme de educatie este in plina desfasurare, si pe deasupra cineva a lansat niste concursuri de logica avec caciulita.

Intr-un articol precedent, am cazut pentru o farsa si am citat un "studiu" care n-a fost facut niciodata, sau mai bine zis a fost facut de oameni pusi pe shotii. Nazbatia asta are niste implicatii interesante.

ctp demisioneaza din conducerea unui ziar pe care eu l-am citit de numai 2 ori in viata, si-atunci pentru articole de ctp.

Titlul lui zoso este foarte bine ales (1). Ziarul va avea de suferit mult mai mult decat ctp. ctp va ramane ctp, pe cand pe gandul il va-nghite pamantul, soarta pe care presa scrisa din mai toate tarile o intalneste. In plus, ctp nu invoca o comparatie cu un mamifer gingas, cum ar fi iepuras (chiar si cel Plaicuboi) sau caprioara zvelta.

Actiunea lui ctp, de a se retrage din lumina reflectoarelor de la postul de conducere dar a continua ca jurnalist, este echivalenta intr-un fel cu retragerea lui Bill Gates de la conducerea Microsoft. Desigur, sunt mai multe diferente (...), cum ar fi ca ctp e angajat, nu patron, si ca Bill Gates s-a retras pentru filantropie (chipurili), in timp ce ctp probabil se va dedica reproiectarii urbanistice a Bucurestiului (sau pokerului).

Ca adolescent, am descoperit rapid Almanahul Anticipatia si m-am scufundat in fandomul romanesc. Literatura SF este deobicei vazuta ca o chestie pentru copii, si intr-adevar, multe romane sau povestiri se adreseaza pushtilor. Dar exista si SF de o calitate superba. Nu numai atat, dar SF era pe vremea securo-ciocanistilor chintesenta dizidentei escapiste: toate povestirile din viitor se petreceau in ambiante capitaliste. ctp a fost simultan o revelatie si un blestem pentru mine. Daca cititul e un drog, Planetarium este crack-cocaine. Esenta densa, clara, excitanta m-a lovit ca jackpot-ul unui drog extrem de adictiv, ca dragostea unei (sau, mai degraba, pentru o) rusoaice. Desi subtire, cartea asta mi-a luat mult mai mult timp decat altele mult mai voluminoase. Fiecare povestire ma consuma si ma prindea cum putine altele m-au prins. Mi-a fost greu, aproape imposibil sa ma las "prins" de alte carti dupa si ca urmare am citit mult mai rar sau aproape deloc. Am facut cateva incercari sa-l contactez pe ctp pentru a-mi autoriza niste traduceri in engleza a catorva short stories, dar n-am reusit sa obtin un raspuns, fie si unul negativ. Prezint in continuare cateva citate din eseul sau, "Cateva propozitii despre S.F." (1987).

1. Pronuntarea sau scrierea siglei SF are insusirea de a polariza mediul: de o parte entuziasm neconditionat, de cealalta, zambete condescendente sau dispretuitoare. Atitudini in aceeasi masura eronate. Eroarea este insa scuzabila, daca ne gindim la gradul de adecvare pe care il poate avea o eticheta care pune alaturi nume ca Stanislaw Lem si Alfred van Vogt. (...)
5. Voi risca urmatoarea afirmatie, sperind sa fie cat mai putin inexacta : literatura generala pune in evidenta idei despre lume, SF-ul construieste lumi pentru idei. Lumea ideilor este mai cuprinzatoare decat lumea. Este extrem de greu astazi, in cadrul literar "normal", sa emotionezi cititorul prin faptul ca un anume personaj plange. Frank Herbert imagineaza, in romanul DUNE, o planeta arida, Arrakis, unde oamenii traiesc in costume speciale care permit recircularea lichidului in organism. Atunci cand cineva moare, trupul sau este pus sub teasc si apa obtinuta astfel este varsata in rezervorul sacru. In aceasta lume, a plinge pentru cineva este cel mai mare omagiu, pentru ca pierzi din apa ta.
Eroina povestirii Lupta aeriana de W. Gibson si M. Swanwick este conditionata de o centura de castitate psihica. Apropierea unui barbat ii creeaza o stare de rau insuportabil (astfel de centuri sint un bun de larg consum in lumea aspra si apasatoare a viitorului creat de cei doi autori). "Prietenul" ei, cinicul adolescent Deke, dorind sa obtina o anume informatie secreta de la ea, nu face altceva decit sa o mangaie tandru. Dincol de acel sense of wonder, beneficiul principal al lecturii unor astfel de texte consta in faptul ca ne fac sa re-gindim locuri comune ale umanului. Exista in matematica procedeul trecerii prin anumite transformari a unei functii reale intr-un spatiu complex. Acolo, modalitatile de calcul si combinare sint mai lesnicioase. Dupa aceea insa, pentru interpretarea rezultatelor, se revine cu necesitate in domeniul real. Tot astfel, deformarile, alterarile, rasturnarile impuse umanului de catre SF-ul de valoare nu au alt scop decit reimprospatarea sensibilitatii noastre fata de valorile fundamentale. (...)
6. Astazi, singura cale spre performanta o reprezinta specializarea stricta pina la obsesie. Exista insa si oameni carora le este imposibil sa-si canalizeze preocuparile spre un domeniu bine delimitat. Oameni pentru care totul este interesant. Ce se poate totusi face pentru acesti hibrizi care penduleaza continuu intre mecanica cuantica si filozofia culturii, intre logica matematica si filmul mut [a]? SF-ul, atunci cind va atinge maturitatea, s-ar putea sa le ofere o sansa, constituindu-se intr-un creuzet "noosartistronic" (M. Herivan) in care pot fuziona filozofia, stiintele, poezia, tehnica. Un domeniu de interferenta disciplinara ale carui franje ar putea oferi o imagine, daca nu globala macar globalista, asupra spiritului uman la un moment dat.

Era vorba despre un tip pe nume Macbeth care, impreuna cu nevasta-sa, isi omoara regele ca sa-i ia tronul si, pe urma, fiindca tot isi facuse mina in directia asta, mai omoara inca alti citiva care-l deranjau. La sfirsit i se infunda si lui, il rade unu' Macduff, nascut prin cezariana.
In clipa in care Macduff ridica palosul, Cassargoz asteapta sa se stinga lumina sau alt truc de scena. Nici vorba insa. In ciuda stapanirii de sine, exersata in atitea imprejurari grele, tresari cind capul lui Macbeth descrise o scurta traiectorie prin aer si izbi podeaua cu un zgomot infundat. Singele tisni in efemere fintinici arteziene deasupra trunchiului decapitat, care, dupa ce rezistase o secunda, se gramadi ca o papusa de cirpa la picioarele lui Macduff. Un oftat lung strabatu sala.
Cu toate ca reprezentatia luase sfirsit, nu aplauda nimeni si nu se aprinsera luminile. Scena turnanta se roti facind nevazut tabloul final. Putinii spectatori plecasera.
Vazind ca Filozofu' nu se ridica, Cassargoz ramase si el pe loc, cufundat in fotoliul moale, in semiobscuritatea odihnitoare.
"Ei, ce zici? Ti-a placut?"
"Ce sa zic? Mi-a placut, mai ales trucajul de la sfarsit a fost nemaipomenit. Da' vad ca nu prea are succes, sala a fost mai mult goala."
Blank rinji satisfacut, ca un profesor auzind de la elev exact prostia pe care o astepta.
"Draga Cap Patrat, ceea ce ai vazut adineauri este un trucaj in masura in care viata e un trucaj de la un capat la celalalt. Iar in ce priveste numarul de spectatori, te asigur ca sala a fost arhiplina, avind in vedere pretul unui bilet, care e cam cat cistigi tu intr-o campanie buna."
Un timp se asternu tacerea.
"Vrei cumva sa spui ca decapitarea... s-a petrecut in realitate?" [b]
"Realitate... dragul meu, acesta este un cuvant uzat si perfid ca o tirfa scoasa la reforma care s-a reprofilat pe codoslicuri. Toti filozofii lumii s-au culcat cu tirfa asta si toti s-au trezit in zori istoviti, nesatisfacuti, disperati sau resemnati si cu un gust amar in gura."
"Sa lasam putin filozofia, Filozofule." Cassargoz ridicase pentru prima data putin tonul. "Acolo... a murit un om ?"
"Doamne, doamne, ce confuz poti sa gindesti. Operezi cu notiuni carora nu le-am definit in prealabil sensul. Ce inseamna a muri? Si, prin extensie logica, ce inseamna a trai ? Cum deosebesti un om viu de unul care a incetat sa mai traiasca sau n-a trait, de facto, niciodata ? Sa excludem de pe acum criteriul grosier al stoparii unor functii fiziologice. Oricind putem gasi contraexemple."

Update

Chelul despre care va vorbesc e unul din rarele condeie care stiu sa sclipeasca scurt si memorabil. Inzestrat cu o formidabila intuitie a subiectului, cu usurinta speciala pentru formulari care ramin, cu umor si cu o rara caligrafie a ideilor, precis, nervos, inteligent si exploziv, ACEST CTP e partea care ramine. Celalalt, CTP-ul director, e o pierdere de vreme.

Surse

Modificari