Nu cred ca cititorii mei vor intelege vreodata sacrificiile prin care am trecut ca sa public castigatorii la concursul anuntat deunazi. Si nici eu nu pot sa le descriu fara a fi acuzat de o mitocanie mai mare decat pan-acum.

Astazi este o alta zi speciala, si m-am gandit s-o punctez c-un asa-zis concurs. Eu voi zice o poveste scurta - ma rog, pa cat pot eu s-o fac de scurta. Ma-ndoiesc ca vor fi prea multe raspunsuri, dar just in case, este si-un factor limitator.

Cu Radna n-am pus-o niciodata. In permanenta era eclipsata de bucatile tatalui ei, cu care n-aveam oricum nici o sansa, dar care imi populau, de cum le vedeam, imaginatia si visele umede.

Asa cum am aflat ieri, Christina Applegate, care-a jucat-o pe Kelly Bundy in Married... with Children, este un pic altfel. Ca orice admirator de pneumonie, nu pot decat sa plang.

In primul episod, am aruncat o privire asupra familiei Ionce. Continui aici cu un raspuns (foarte) pe larg pentru o prietena care ma intreba unde-i mai fain sa-si faca un Ph.D, in BC sau Alberta.

Intrebat de o prietena daca sa mearga in BC sau Alberta la studii superioare, incurajat de "liberalizarea" vizelor canadiene pentru romani, cat si de o stire recenta despre o mama eroina din BC, care-a zamislit aproape 20 de progenituri, m-am hotarat sa-mi aplec iarasi privirile asupra Canadei. Nu-i prima data cand fac asta aici-sha. Am mai scris despre clima, despre vize si chiar despre imigrare si feminism. Si-acum, inc-odata :)

Dan Kaminsky este un baiat dulce cu o obsesie: DNS si securitatea Internetului (1). De pe la inceputul mileniului se tot chinuie sa explice de ce ar trebui sa ne temem si sa nu dormim, si nimeni nu-l ia in seama, ba mai mult, unii chiar adorm sau pleaca mai devreme de la conferintele lui (2). Abia acum, dupa aproape un deceniu de manie nevrotica, s-au trezit baietii sa-l asculte pe nebunul cu ochii-nchish dintr-o tzara-ndepartata.

Recent, in Canada, intr-un autobuz Greyhound s-a petrecut o crima destul de neplacuta, in special daca esti cel care a murit. Si Diana cu chestiile ei mici zice despre autobuzul cu oameni pe moarte. Si eu imi amintesc de Halebarda lu' Sorescu.

M-am uitat la mai multe modalitati de a bloga offline - adica sa scrii articole fara a fi conectat la Internet, si ele sa fie publicate automat cand te conectezi. Articolul acesta este primul facut cu Windows Writer.

Iata ca a sosit si vremea cand trag linie, ma uit la comentatori si comentariile lor, mustacesc, ginesc si dau premii. Adica unul singur, ca-i o singura luna. De data asta voi fi vajnic si voinic si voi face totul singurel, ca bloggeritzele celebre au broblem gu brostada. Deci anunt castigatorul concursului de comentarii si cateva schimbari de reguli :)