Se afişează cele mai noi 20 (de) postări din 38 din septembrie 2008. Doresc să se afişeze postări mai vechi

Stiam cumva, vag, ca sunt cateva concursuri la care mi-as fi dorit sa particip. Si stiam ca majoritatea se-ncheie astazi (s-au incheiat deja).

Cand am inceput eu concursurile mele, era ceva relativ inedit - mai existasera altele, dar cu premii in banners in cea mai mare parte. S-ar zice c-am inceput un adevarat curent, chit ca vor fi unii care vor sustine ca el fusese deja inceput

Dar am too-ooo-oooot amanat, si pan-la urma n-am mai participat. Totusi, voi scrie articolele pe care intentionam sa le scriu, chit ca ele nu vor intra in concurs. Iata un rezumat ale concursurilor cu pricina:

#	Premiu	Data limita	URL	Cerinte
1	Asus EEEPC4GS	08-10-03	hux	articol + 2 links sau blogroll; email
2.	foarte multe	08-09-30	Naturalist	articol pe teme eco
3.	I-500, II-300, III-200 RON	08-09-30	Nati Meir	articol penitenciare
4.	3 carti PR	08-09-30	PRwave	dezbatere comunicat presa
5.	$10,000	08-11-11	PCnews	talent :)
6.	3 sisteme de boxe :)	08-09-30	BlogBass	articol, video sau poza despre boxe + link
7.	HTC Diamond + carti + invitatii Tr '08	08-09-30	Portal	articol tip zen
8.	$350 + banner + 2GB USB	08-11-01	Marius Tudor	4 articole + link + abonare email sau comentarii + abonare
9.	3 carti "Evadeaza"	08-11-15	W/E Maniac	propune o evadare de w/e
10.	2 iPods n + 3 iPods s + 10 CDs + 3 LPs Snoop DD	08-10-05	ProFM Black	wallpaper din elemente (logo, poze, snoop, etc.)
11.	lenjerie pat de 350 RON	08-09-??	blacksheep	comanada #100
12.	camera foto,memory card, abonament 1 an Photo Mag	08-10-23	Project PXL	1 ori 2 multicultural photos trimise prin transfer.ro
13.	Olympus Digital SLR & compact cameras	09-03-15	Living Together	3 fotografii, pe 3 teme: 1. fete locuri noi, 2. "acasa", 3. migratia fenomen
14	Wikipedia.ro	08-09-31 (sic!)	wikipedia	scrie un articol pe wikipedia si nominalizeaza-l

Sursa: INconstantIN

Constat cu uimire ca exista oameni care stiu sa citeasca, stiu sa scrie, au acces la Internet, dar nu inteleg ca intre felatie si cunnilingus, sau intre giving head si eating someone e o diferenta. Sa gustam diferenta!

Cand cineva iti plaseaza un corn de inghetata in mana, poti adopta doua strategii de ingurgitare: una este sa-l lingi, ceea ce implica limba intr-o masura mai mare decat buzele, si alta este sa-l sugi, ceea ce implica mai mult buzele decat limba. (Mai multe videoclipuri explicative pot fi gasite pe pagina cu Ana Birchall.)

Cine este inteligenta incisiva care intentioneaza sa execute actul de felatie pe o femeie? Nimeni altul decat.. un anonim, care da evident dovada de acea siguranta de sine si curaj care cucereste femeile. Diana a publicat pe blogul sau cateva cuvinte despre barbatul ideal, la care anonimul a sarit cu o declaratie de head trizilnic:

If u marry me i'll give u 3 heads/day 21/week 90,93/month 1092,1095/year.What could u wish for more?

Trecem peste ordinea ciudata a cuvintelor in propozitie, care suna a grai de Yoda. Normal ar fi "what more could u wish 4?", care are si avantajul ca rimeaza, dar probabil ca autorul se teme de rime, ca-s gay, preferand in schimb sa-si etaleze obsesia de a lua un penis in gura. Am incercat sa atentionez anonimul:

anonimul se adreseaza barbatului din tine, intrucat "to give head" inseamna felatie. ca sa fericeasca femeia din tine, ar trebui probabil sa "eat you 3 times a day", ceea ce e-un lucru sanatos, in special daca mananci multe fructe, cata vreme a treia nu e prea tarziu noaptea.

Pan-aici nimic neobisnuit. Unii oameni nu stiu, si, spre deosebire de taranii francofoni, nici nu fac vreun efort sa-nvete, dar totusi exista iubire de semeni, si probabil lucrurile s-au corectat. Atata doar, ca pe un blog in limba engleza, care nu prea e citit de romani, apare o replica bulversanta:

f??u'ti mortii ma'ti de primata si o femeie poate sa primeasca felatie, boschetarule.

Din pacate, anonimul plin de curaj si responsabilitate nu a lasat vreo sursa a convingerilor sale, motiv pentru care asumam ca sunt un rezultat al ratiunii superioare, complet lipsita de experienta unui dictionar. Mai mult decat atat, daca giving head este uneori folosit in loc de cunnilingus (chiar daca eu in aproape 20 de ani de vietuit in Canada n-am auzit pe nimeni sa-l foloseasca in acest fel), felatie nu poate, dat fiind ca vine din latinul fellare, a suge. Anonimul este asadar confuz.

Felatie

Aproape toate expresiile argotice care se refera la sexul oral din limba engleza - blowjob or BJ, giving head, sucking it, etc. - se refera la felatie, sau sexul oral in care un penis este supt. Dictionarul urban are o definitie cat se poate de clara, felatie=Sex oral făcut unui bărbat; suptul cu gura al p. "Felatie", care vine din latinul "fellatio", este cuvantul stiintific si se refera strict la penis (prima poza este luata din articolul wikipedia). Taoismul, preocupat cu longevitate si conservarea lichidelor vitale cum ar fi sperma, punea mare pret pe cunnilingus, ceea ce explica popularitatea acestei activitati la chinezi. Eliade a descris Tantra si aceeasi obsesie cu prezervarea, retentia si absorbtia lichidelor vitale, si pana si Biblia contine versul 7:3 din Cantarea Cantarilor, deseori tradusa altfle: vulvat ta este un crater rotund, nelipsindu-i niciodata vinul. Iata si cateva sfaturi la ehow pentru Anonim si tinta reala a iubirii sale:

1. Inchide-ti gura in jurul penisului sau si lasa-l sa se-ntareasca in gura ta umeda si calda (Close your mouth around his penis and feel it grow hard in your warm, moist mouth.)
2. Tine pensiul in mana, plimba-ti limba peste cap si linge-l pest tot. Foloseste si partea din mijloc a limbii pentru a acoperi o arie mai mare. (Hold on to his penis, use your tongue flicking over the head, lick the head all over. Make sure you use the flat of your tongue to explore more area.)
3. Suge usor capul. Suge penisul in gura si misca-ti limba inainte si inapoi in jurul capului. (Gently suck on the head. Suck his penis into your mouth and at the same time flick your tongue back and forwards around the head.)
4. Acorda mai multa atentie zonei de dedesubt, intrucat este cea mai sensibila. Cu cat o vei explora mai mult cu limba, cu atat il vei electriza mai tare. (Pay more attention to the underside of the penis, as it's the most sensitive part. The more you explore this are with your tongue, the more you'll find him electrified with joy.)
5. Plimba-ti usor mainile pe interiorul coapselor sale in timp ce-ti misti gura sus-jos pe membrul sau. (Run your hands gently over his inner thighs as you move your mouth up and down his stick.)
6. Coboara-ti gura peste penisul lui; secretul inghitirii este sa expiri in timp ce iei in tine cat de mult poti. Stiu ca-i dificil, dar concentreaza-te asupra respiratiei pentru a evita porniri neplacute. (Lower your mouth over his penis and the trick to deep throat is to breath out as you are to taking in as much as you can. I know this is a hard job , but just try to concentrate on your breathing at the same time to avoid the unexpected urges you may get.)
7. Pompeaza-l usor in timp ce gura ta alearga pe penisul sau fierbinte si mare. In timp ce-l sugi adanc in gura, pune-ti mana in jurul partii inferioare a membrului sau. (Pump him gently as your mouth rides his hot swollen penis. And as you suck him deep into your mouth, place your hand around the lowest part of his stick.)
8. Ca un compliment, maseaza-i testiculele. Strange-le usor, tine-le, joaca-te cu unghiile. Ai mare grija. (As a compliment for your man, gently massage his testicles. Squeeze them gently, hold them, run your finger nails over them. Play with them carefully.)
9. Cuprinde penisul sau cu palma relativ stransa, continua sa sugi adanc cu gura in timp ce-l pompezi din ce in ce mai repede... Continua mangaierile pana i-o simti incordandu-se si-apoi explodand cu crema sa fierbine. (Wrap your hand moderately firm around his penis, keep your mouth sucking him deep, keep sucking as you pump him faster and faster... Keep stroking him until you feel his cock throb and suddenly he explodes his hot creamy cum.)

Cunnilingus

Exista si un cuvant stiintific care are de a face cu vaginul, cunnilingus, care se refera la vagin. Sunt mai putine denumiri argotice, cele mai uzuale fiind "to eat someone" or "to lick", ori in romana "a linge". Este absurd sa intram intr-o discutie cu un anonim, in special in conditiiile in care se pare ca nu i s-a taiat cordonul ombilical inca. Pe de alta parte, s-ar zice ca el nu-i singurul care nu stie pe ce lume se afla. In plus, sexul oral nu-i singura sa problema - sunt si altele, mult mai pregnante. Cei care vor sa-nvete pot afla mai multe de la askmen sau topul celor 50 de sfaturi de cunnilingus date de femei.

Necrofilia

In primul rand, dorinta de a avea sex cu morti, exprimata transant prin "f***'ti mortii ma'ti" se cheama necrofilie, si este o deviatie sexuala foarte periculoasa. Un studiu discutat in wikipedia a gasit ca 68% din necrofiliaci erau atrasi de ideea de a poseda un sau o partenera care nu opune rezistenta si care nu se zbate. Cu alte cuvinte, cauta sexul cu cei morti pentru ca n-au reusit cu cei vii. S-ar zice ca a fost o problema inca din vechime, dat fiind ca egiptenii lasau trupul femeilor frumoase sa se descompuna cateva zile inainte de a-l imbalsama, tocmai pentru a descuraja astfel de oameni. De ce cred eu ca-i periculos sa faci asta? Pentru ca un trup in descompunere colcaie de bacterii mancatoare de carne de om. Asta inseamna ca ti-o bagi usor, dar s-ar putea sa n-o mai scoti.

Primate si simieni

In al doilea rand, desi nu este o greseala sa spui ca un bonobo este primata (cum de altfel si oamenii fac parte din primate), este mai corect sa folosesti termenul simian, dat fiind ca exista o diferenta: simienii sunt primate mai evoluate.

Barbat fiind, cand declari unei femei ca vrei sa-i faci felatie, declari practic cel putin una din urmatoarele, daca nu toate:

• 1. Te consider fie barbata (Zoe), fie hermafrodita, si vreau sa-ti sug penisul.
• 2. Cultura generala nu e punctul forte (in special uzul dictionarelor). De unde rezulta ca nu stiu despre ce vorbesc, si-s sanse mare ca nu stiu nici ce fac.
• 3. Am dorinte homosexuale latente, pe care fie nu le-am constientizat inca, sau le-am constientizat si le suprim.
• 4. Combinata c-o declaratie necrofila, rezulta in mod clar ca n-am cu cine si ca toate fug de mine (e si firesc!)

In speranta ca inecatul nostru isi va gasi un liman

Sa te bagi sau nu? Daca in Romania raspunsul e dificil, dat fiind ca nu-i o delimitare clara intre hoti si lideri, oare cum e situatia in afara?

Pentru imigrantul proaspat, diferentele par majore, desi nu sunt. Din pricina impresiei de "mai bine" sau de "sistem functional", toata energia incatusata si necheltuita in Ro se revarsa ca un lac de acumulare prin barajul spart, cheltuita pe cauze deseori nedemne sau in slujbe sub nivelul pregatirii. Dar pana s-ajung la Canada, ma voi opri intai in Paris.

"Parisul e-un oras superb, dar e plin de parizieni care miros urat" scrisese un american undeva intr-una din budele unuia din auberge de jeunesse - hostel-urile unde am fost cazat. Sunt convins ca era un american sau britanic, dat fiind ca numai ei isi exprima astfel aversiunea fata de francezi. Francezii masculi, la randul lor, sunt aroganti si enervanti cu toata lumea, dar cu americanii chiar ca si-o dau in petec. De fapt, din cauza francezilor mi-am si cusut steagul Canadei pe sapca si rucsac, sa nu ma confunde c-un american (mi s-a-ntamplat o data, mai demult), si-am remarcat ca americanii fac la fel.

Dac-ar fi sa fac un summary al relatiilor franco-americane, ar fi urmatorul: razboiul de 7 ani, tratatul de alianta, pactul americano-englez, schisma Jefferson / Adams, afacerea XYZ, tratatul franco-american, statuia libertatii, Talleyrand - de T, NATO-CdG-Mururoa, La Belle Americaine, 1968-Paris burning-rascoalele anti-McD, cartea cu 9/11-Freedom Fries (adaug link-uri mai tarziu).

Cat despre metroul parizian, mi s-a parut mult mai curat decat cel newyorkez, care este de departe cel mai jegos metrou in care-am fost vreodata - poate l-au mai curatat de cand am fost eu cu el, prin '9x, dar tare ma-ndoiesc... Au fost numai doua chestii care m-au deranjat la metroul parizian: cosurile de gunoi sigilate (teama de atacuri teroriste) ca n-aveai unde sa-ti arunci cojile de portocala sau cotoarele de mar, si romanii/romi muzicanti si cersetori. Nu mai descriu tupeul dialogurilor dintre cersetori - poate ca stiau ca-i inteleg, dar nu le pasa. N-am intervenit pentru ca oamenii pot vorbi ce vor, totul e ce fac, si ei n-au facut nimic in fata mea. Si-ntr-o zi, cand ieseam din metrou cu puhoiul de oameni, am vazut o mana, undeva pe scari, in fata mea, intrand in buzunarul altcuiva. Mana asta parca venise din Adams Family, se misca practic independent de corpul de care apartinea, si cu o dibacie fantastica. Si-n gramada de oameni care marsaluia spre iesire, eu eram singurul care o priveam. Am ezitat cateva secunde bune - in primul rand, cam pe durata intregii sederi in Franta, eram bolnav si nu ma simteam bine si am avut impresia ca halucinez. Si-apoi, nu-mi veneau in minte cuvintele-n franceza. Eventual, am acostat victima si-am intrebat-o daca-ntelege engleza. Atat barbatul respectiv, cat si femeia care-l insotea se uitau la mine de parca urma sa-i lovesc sau sa le cer bani. Le-am spus apoi pe scurt ce-am vazut, m-au inteles, si el a-nceput sa se caute de bani. Am alergat dupa ala, care n-a opus nici o rezistenta si s-a oprit imediat, i-am luat banii sau portofelul (nu mai stiu) si i-am dat inapoi victimei. Eu m-asteptam ca victima sa se lege de hotz, si i-am sugerat sa chemam politia si sa facem un citizen's arrest, dar fie n-a-nteles, fie ii era teama. Am avut impresia ca se temea mai mult de mine decat de hotz, care parea sa fie romanas, avea tenul alb si era imbracat ingrijit, dar nu sunt sigur. Mi s-a parut ca m-am agitat de pomana.

In urmatorul episod, Scarlat in NYC.

Traind intr-o societate mai mult sau mai putin civilizata, mai devreme sau mai tarziu ajungi sa vezi daca nu atitudini, macar evenimente care nu-ti plac. Si-atunci te-ntrebi: merita sa-ncerci sa faci ceva, sau e preferabil sa ramai in continuare spectator pasiv la viata care se scurge in jurul tau?

Raspunsul este evident, dar pana s-ajung acolo, ar fi bine sa trec prin evenimentele la care-am fost eu spectator, mai mult sau mai putin activ. Nu demult povesteam cum mi-a fost furat molecularu' intr-un maxi-taxi de pe litoral sau cum am fost trasi in tzeapa intr-un hotel de pe litoral si-am vazut recent o-ntrebare asemanatoare. Ei bine, dac-am fost tras in piept eu insumi, ce sanse am sa-i ajut p-altii? Si totusi, uitandu-ma inapoi la aceste experiente, precum zana buna din Cenusareasa, am avut mai mult succes in a-i ajuta pe altii decat pe mine insumi.

368 si numerologia RATB-ului

O faza care mi-a ramas in memorie si unde sunt mai mult antierou decat erou s-a petrecut in 368. Nu-mi amintesc exact daca era in '89 sau dupa - oricum, nu putea sa fie inainte fiindca abia in '89 am intrat la liceu. 368 era, si poate mai este, autobuzul cu care tot romanu' din Drumul Taberei (34, unde ma suiam eu, dar si alte numere) merge-n centru, sau, in cazul meu, la liceu (Balcica pe vremea aia, Sf Sava acum). Aveam un test simplu, si pentru ca era asa simplu, nu-nvatasem nimic si amanasem totul pe ultimul moment. In final, trebuia sa-l scriu, si eu inca nu deschisesem cartea, sau o deschisesem si fusesem furat de frumusetea prefatei. In fine, mi-am zis, nu-i bai, citesc in autobuz ce-am nevoie. In fond, autobuzul era de obicei aproape gol, si chiar si-asa, cand nu era un caz de forta majora ca atunci, eu oricum stateam in picioare. Asa ca m-am asezat in spatele soferului, unde-mi puteam depozita ghiozdanul in fata si-ntinde pisherele si m-am pus pe citit. Cand citesc, eu nu-i bag in seama pe cei din jur, ma decuplez complet de la lumea exterioara, si cred ca asta-i si deranjeaza pe unii (si-n special pe unele). Si cred ca asta s-a-ntamplat in autobuzul cu pricina. N-ajunsesem nici macar la Academia Militara, ca o baba se-apuca sa declame cu patos in mijlocul autobuzului - ooof, sunt bolnava si-obosita, nu-mi da si mie cineva locul?! Chestia asta m-a scos din ale mele, asa ca m-am uitat in jur si-am remarcat ca ea vorbea catre mine, si alti cativa, in special femei, au inceput sa se uite catre mine. Cum nu stateam pe un scaun cu semn de "cedeaza locul", si cum aveam de citit, m-am reintors la citit. Dar ii simteam pe cei si in special cele din jurul meu cum se-ntorc impotriva mea (fomeile au oriunde in lume o viziune mai colectivista). Situatia a devenit din ce in ce mai insuportabila, cu o tanti tanara bagandu-se in sufletul meu si fluturandu-si mana intre ochii mei si carte. Cand a facut asta a treia oara, am privit-o in ochi si-am intrebat-o direct: Incercati sa-mi spuneti ceva? Ea: nu, am fost imbrancita! Cand mi-a facut chestia asta a patra oara, am intrebat-o iarasi daca nu cumva vrea locul meu, moment in care ea s-a fastacit ca nu. Eu deja aveam nervi, mi-am strans catrafusele, m-am ridicat - oricum mai erau 2 statii pan-la Cismigiu.

Revolutia din 105

Cum ziceam, revolutia m-a prins facand autostopul spre Poiana. Cand intr-un tarziu m-am intors in Bucuresti, am luat autobuzul spre casa (sau m-a luat pe mine autobuzul mai tarziu, nu mai tin minte). Ce-mi amintesc era ca un drum care de obicei lua 20 de minute mi-a luat 3 ore. Am fost opriti de vreo 3 ori pentru "control". Niste oameni cu pusti in spate opreau autobuzul si controlau buletinele, ca nu cumva sa foloseasca teroristii transportul in comun. Situatia era atat de aberanta ca-mi venea sa urlu. Ce-i oprea pe teroristi sa aiba buletine? Chiar in situatia absurda ca teroristii n-ar fi avut buletine, de ce-ar fi mers cu autobuzul? Si daca eu mi-as fi uitat buletinul acasa (cum de altfel declarasera, spasite, cu vinovatie in ochi, niste babutze), eram terorist?!? In orice caz, desi fierbeam, m-am supus idioteniei de control. Niciodata dubiile nu mi-au confirmat mai plenar starea mea de existenz, stare in care multi romani nu avusesera norocul sa fie dupa Decembrie '89. Cert este ca pe chip mi se citeau probabil aceste ganduri, intrucat indivizii cu pusti isi cereau scuze de cate ori imi verificau buletinul: "facem si noi ce putem!". Nu stiu sigur daca toti din autobuz gandeam la fel - probabil ca nu, multora li se parea normal controlul de buletine, poate chiar se simteau protejati astfel, tot astfel cum "teatrul de securitate" ii incalzeste pe unii.

In urmatorul episod, Shutzul din Paris!

M-a deranjat intotdeauna rasismul la romani si argumentele gen "hai sa-i belim pe tigani, ca si altii au facut la fel". Cand ma pronunt impotriva acestor atitudini, o fac nu pentru ca altii n-au facut la fel, ci taman d-aia. Continui deci sa descriu politicile discriminatorii din trecutul Lumii Noi.

Am aflat recent de o manifestare romaneasca. Organizat de biserica Sf. Gheorghe, evenimentul va avea loc in P-ta (Sq.) Mel Lastman, unde se afla si fostul North York City Hall (primaria). Un prilej cum nu se poate mai bun de a vorbi despre bisericile romanesti din Toronto.

Cum spuneam in articolul precedent, anumite chestii din copilaria mea m-au invatat ca-i mai bine sa ma descurc singur. Nu neaparat mai bine, dar asa am fost silit de-mprejurari, sau asa am avut eu impresia, fie ca era vorba de citit sau de deslusit cuvinte necunoscute, cu dictionarul de neologisme. Si poate de-asta nu vreau, nu-mi place si n-am chef sa-mi tin de mana cititorul, s-alergam prin padure la cules de mure pe care-apoi sa ni le-ndesam in gure. Nu-mi place sa dau cititorului mura-n gura, chiar cu riscul de a fi neinteles, a plictisi sau a enerva. Tot astfel cum cel mai sigur mod de a ruina o gluma este s-o explici, a scrie articole simpliste, de bebelusi merita numai daca esti suficient de destept ca sub aparenta unei carti pentru copii, sa strecori cu totul altceva, iar eu nu-s din pacate Lewis Carroll. Ce-mi doresc este sa am macar 2-3 cititori care-nteleg ce scriu si comenteaza; situatia asta mi se pare mult preferabila unei avalanse de cititori cu comentarii aferente care cauta sa citeasca exclusiv chestii in care se regasesc, care-si doresc sa le fie confirmate prejudecatile si care se sperie sau se blocheaza daca introduci o idee noua si / sau destabilizatoare.

Nu-nseamna ca toate dezbaterile la care iau parte sunt exact cum vreau eu. Un blogger din blogrollul meu (de care nu vreau sa fac caz, fiind interesat in situatie, nu in persoana), m-a admonestat de mai multe ori, lasandu-ma paf nu atat prin critica in sine, cat prin aparenta lipsa de logica. Cum asta s-a-ntamplat de mai multe ori, voi incerca sa dau niste exemple, in speranta ca poate criticile sale vor evolua spre bine - le prefer si asa, mai greu de inteles insa absentei criticilor.

1. Primul exemplu care-mi vine-n minte are-a face cu fumatul. Din motivele expuse mai devreme, m-am aplecat asupra Mrrr, cu intentii pure. El a avut una din reactiile mai greu de inteles. Cel mai greu de inteles a fost reactia sa la un comentariu lasat de mine pe blogul sau. Mi-a zis el:

Esti fumator? Nu? Atunci lasa-i pe altii care sunt sa-si dea cu parerea la (in)eficienta  Cat despre Mrrr-ul tau, mda, ai fost unul din penibilii care-au preluat pe negandite chestia cu “baba”… Iar acelea nu erau argumente/opinii de lume civilizata (ar trebui s-o stii, ca doar traiesti in vest de mai multa vreme)

De ce mi se pare ilogic? In primul rand, asumptia cu fumatul sau nefumatul meu este eronata. Eu fumez cand am chef, fara a fi addicted. Sunt petreceri la care fumez 5-6 tigari fiindca si beau. Mai fumez cand sunt c-o tipa care fumeaza si ea, fiindca-i mai simplu si mai putin neplacut sa fumez eu decat sa am senzatia ca ling scrumiere. Mai demult, cand se putea, mai fumam un wine-tipped cigarillo cand mergeam intr-un jazz club sau intr-un nudy bar. Si ce-i misto cand fumezi rar de tot este ca devii high la o singura tigara. Desigur, el poate-a vrut sa spuna prin fumator "addicted", desi nu-i acelasi lucru. Dar chiar si-asa, ideea ca numai un fumator isi poate da cu parerea despre eficienta campaniilor de fumat este un logical fallacy care probabil are si-un nume, dar nu mai stau sa-l dezgrop. Daca asta ar fi adevarat, numai femeile are putea fi feministe, numai evreii sau tiganii isi pot lua apararea, si numai romanii din Romania ar putea sa blogheze despre ce se-ntampla acolo, anuland complet dreptul vreunui blogger din afara de a-si da cu parerea. Nu mai discut comentariul lasat la articolul cu pricina care este atat de jos incat n-are cum sa conduca la o discutie. Bloggerul cu pricina mi-a mai lasat si alte comentarii in acest gen, care distrug posibilitatea unei dezbateri prin tonailtatea lor.

Asta o fo partea a V-a (ultima) din 5. Partea I e cu Geeku', II e cu Arhi, Zoso, ABC, III e cu cercei, IV cu varul si V, asta, e cu exemple polemice.

Spuneam (sau incercam sa spun) in articolul precedent ca subiecte asa-zis de scandal pot fi tratate intr-un mod informativ sau care cel putin iti ofera ceva nou, care nu-i neaparat sordid sau care contrasteaza cu josnicia subiectului (aparent) principal. Nu stiu daca intotdeauna reusesc sa fac asta, dar macar incerc. De multe ori, incercarile mele esueaza, printre altele, fiindca am o aversiune prosteasca pentru a oferi raspunsuri "mura-n gura". Multi sunt de-a dreptul indignati cand cineva ofera o opinie nedigerata pe-un forum, dar totusi nu-s singurul care gandeste astfel:

unul: cum ne vad altii
una: Sooo?
Collos sus, daca tot ne-ai postat jurnalul acestui individ de ce nu l-ai si comentat? Ne-ai dat motiv de indignare si tu taci ca mortu-'n papusoi. N-ai nimic de spus?
As incepe lista dar mi-e ca as bloca intregul spatiu al forumului.
Eu sunt curioasa de ce ti s-a parut tie atat de importanta opinia lui incat sa o postezi aici. Te-a marcat atat de mult ?
El a scris doar despre Romania sau face un traseu international? Despre Norvegia , tara natala, a scris sau doar vede paiul in ochii altora, ca as fi amuzata sa-i citesc opinia nationalista, mai ales ca acolo am locuit o perioada indelungata si stiu "pe vero" cum stau treburile asa cum stie si el cum este in Romania.
tot ala: Eu vreau sa stiu despre comentariile referitoare la Ro din mass-media, si nu tin neaparat sa mi le digere cineva sau sa-mi spuna ce trebuie sa cred; sunt perfect capabil sa-mi formez propriile opinii, si m-am gandit ca sunt si altii ca mine pe forum. Imi face desigur placere sa-mi discut parerile, cata vreme asta se face cu argumente logice si fara atacuri la persoana.

Imi place sa calatoresc alaturi de cititor, nu s-o iau inainte cu lanterna si sa-i arat drumul. Si eram asa de mic.

Unul din verii mei mi-a povestit recent o-ntamplare din directia asta, pe care poate-as fi uitat-o altfel. S-a-ntamplat demult de tot, pe vremea cand Cabanitza inca mai exista sub telecabina veche, in capul Kanzel-ului (sau Kanzer-ului, cum ii ziceau ne-hrahraitzii). Varu-meu locuia in Brasov, era mai mic decat mine si nu prea schia. Eu eram ok cu primele parti, dar nu si cu ultima. Mi se parea inadmisibil si de neinteles ca cineva care sta in Brasov sa nu prea schieze, dat fiind ca eu veneam taman din Bucuresti sa merg in tabere de schi cam tot sezonul, si pe tatane-meu il costa aprig treaba asta. Si-ntr-o zi, am mers cu telecabina sus, eu si varu-meu. Conditiile erau normale pentru cineva care schiaza des: vant de tip crivatz, ninsoare de tip nu-ti vedeai mana - ceea ce era fain in caz ca-ti venea ideea sa te masturbezi, dat fiind ca era mai usor sa-ti imaginezi ca in loc de mana ta era vrabiutza visurilor tale. Daca insa ideea ta despre ski fusese formata de filme de tip porno, in care asa-zisi "sportivi" se suie pe munte, trag zdravan la masea, fumeaza cu patos si p-orma si-o pun cu femei bune, epilate, pe care n-a fost necesar sa le duca-n spate pana sus, urma sa fii, invariabil, dezamagit. Eu nu-s genul de om mamos si sunt mai mult contemplativ decat vorbaret, in sensul ca desi l-am vazut pe varu-meu ca se cam panicase si nu reusea sa-si puna schiurile, n-am avut suficienta rabdare sa stau cu el si sa-i explic ce si cum, si i-am zis ca fac o tura rapida de schuss pana jos la poalele Kanzel-ului, si el sa-ncerce sa si le puna, si daca nu reuseste, ii arat cand ma-ntorc, ca n-o sa tina mult. I-am zis sa nu cumva sa coboare fara mine si sa m-astepte-acolo. Cand m-am intors in 5-10 minute, el -- ia-l de unde nu-i. L-am cautat, si pan-la urma l-am gasit abia acasa, unde se-ntorsese fiindca-si bagase picioarele. Cand am ajuns acasa, matusa-mea, brasoveanca get-beget, imi evita privirea si-o simteam ca fierbe toata. Mai tarziu mi s-a povestit ca ar fi vrut sa-mi curbe existenta, dar a oprit-o un vag sentiment de vinovatie. Cik cand eram mic si-mi pleca trenul inapoi la Bucuresti, eu aveam chef de dezbateri si ea nu, motiv pentru care mi-a ars o palma de m-a lesinat si mi-a schimbat conformatia fetei. De-atunci a ramas cu impresia ca-s din plastilina si nu m-a mai "atins". De unde se vede ca-i bine sa-i inveti p-astia mari sa nu te loveasca de mici, ca p-orma cand sunt mari degeaba.

In general, de cate ori am o retrospctiva c-o situatie unde n-am avut rabdare, o regret. In povestea asta de pilda, nici macar nu-mi amintesc exact daca s-a-ntamplat asa sau mi-a zis el "stii ce, lasa ma ca plec inapoi". Am incercat sa-mi imaginez cum ar fi fost existentele noastre diferite dac-am fi schiat impreuna. Poate c-am fi cucerit Everestul intr-o zi. Noaptea urmand sa cad in cap si sa-mi malformez cealalta jumatate de fatza, devenind astfel un blogger cu trafic. Dar n-a fost sa fie.

Asta o fo partea a IV-a din 5. Partea I e cu Geeku', II e cu Arhi, Zoso, ABC, III e cu cercei si V e cu exemple polemice.

..continui sa discut motivele pentru care intru in scandaluri si-ncerc sa-mi croiesc drum prin ele...

In articolu' precedent ii ziceam cu Geeku' si bilele sau nebilele, iar aici merg in continuare pe ideea cu tematica blogului meu fata de altele, cu mult mai mult trafic.

Sunt unii care ma-ntreaba de ce il citesc pe Arhi, care chipurile scrie pentru cocalari, cu subtextul ca il citesc si comentez acolo pentru trafic. Articolele lui Arhi sunt scurte si-s interesante nu atat prin ele insele, cat mai degraba prin discutiile pe care le genereaza. Zoso este aproape la fel, cu diferenta ca articolele lui sunt si mai scurte, si mai transante, iar discutiile rezultante mai putin interesante. In plus, Zoso mi-a sters un comentariu, iar Arhi n-a facut asta, cel putin nu deocamdata. Asta inseamna, in viziunea mea, ca fie Zoso nu ma vrea pe blogul lui, fie n-a considerat aportul meu relevant sau important. Asta nu-nseamna ca il "boicotez" (ar fi penibil), dar sunt mai reticent in a-i dona timpul si ochii. Arhi este un mult mai bun MC de dezbateri, motiv pentru care si-a facut si forum. Citind reactiile la articolele lui poti descoperi din cand in cand diamante-n balegar, bloguri care merita efortul de a le citi. In mod similar, altii pot descoperi blogul meu, ma pot vizita si vad asta mai degraba ca un bonus decat ca telul principal.

Tot asa cum nu exista bloguri inferioare pentru ca au succes, eu nu consider ca exista subiecte taboo numai fiindca sunt citite in principal de pitecantropi. Desigur, "scandalurile" cu femeile (Mrrr, ABC) din ochiul public si amorul oral sunt contrafacute si neinteresante, dar importante ca studiu al atitudinilor din societatea romaneasca si / sau blogosfera. A scrie despre ele nu inseamna implicit ca esti de o parte sau de alta a baricadei. Pur si simplu poti scrie despre scandalul in sine. Discutam nu demult cu o specialista care-mi spunea ca daca vreau trafic si comentarii, bine-ar fi sa iau atitudini si opinii si sa nu mai scriu articole "fara cap si coada". Si, desigur, avea dreptate. Daca scrii articole lalai sunt greu de citit. Dar exista probleme in afara sferei amorului oral unde practic este imposibil sa iei o decizie. Poti lua o atitudine, dar o stii fragila si incomplet defensibila. Aceste dubii transpar in articolul tau si desi pentru tine este normal si firesc, cititorul simte ca pierde timpul de pomana. Cu alte cuvinte, asa ajung sa scriu articole care dau de gandit, un faux-pas total!

Si-aici apare dilema - scrii pentru trafic, sau scrii pentru tine si cei putini ca tine? Cel putin la un moment dat, daca nu tot timpul, cu totii trecem prin aceasta dilema faustiana. Fiecare o rezolva in modul sau propriu si personal, si daca unul scrie numai pentru trafic, nu inseamna ca este inferior, tot astfel cum a scrie despre ce-ti place tie fara sa-ti pese daca citeste cineva sau nu, sau daca intelege cineva sau nu, nu esti lipsit de valoare.

Sa luam de pilda cazul ABC. Citind despre ABC, am fost surprins sa aflu ca are un nume strain, si-am incercat sa vad cu cine-i maritata. S-a nascut cu numele ala? L-a inventat, sa para interesanta -- un apropo intelectual la cat de copaci (Birch) suntem toti (all)? Desi am cautat informatiile astea, nu le-am gasit; am gasit in schimb alte chestii care mi s-au parut interesante.

Asta o fo partea II din V. Partea I o fo cu Geeku', III e cu cercei, IV e cu varu si V e cu exemple polemice.

Orice om opinionat ajunge sa se confrunte, mai devreme sau mai tarziu, cu dileme, dezbateri, discutii sau polemici care nu merita efortul. Intrebarea intrebatoare este, desigur, ce merita efortul, cum deosebesti ce merita de ce nu merita, si daca nu cumva se poate intampla sa sari astfel peste o chestie care merita efortul.

Primu' PocRrrom a fost mai mult introducere / bibliografie.. A fost o vreme cand eram mic si mergeam la scoala. Cam atunci am vazut primii tigani si m-au vazut si ei pe mine. Si spun tigani din mai multe motive, cum ar fi ca pe vremea aia nu se descoperise cuvantu' "rom".

Scoala mea generala, pe numele ei digital 197, era cica scoala de protocol. Cre' ca i-au zis asa ca sa se simta profii bagati in seama si sa depaseasca planu' cincinal la deschis catalogu'. In cei 8 ani de frecat menta p-acolo, ne-au venit abia 2-3 delegatii in vizita. Una era nevasta lu' Erich Honecker, Bismarku' Fritzilor Democrati, care era si ea invatatoare si a vrut sa vada cum se preda in Ro, si-a doua si a treia o delegatie de japonezi pe care-i batea vantu'. Au venit, au zis HAI-HAI-HAI si-au plecat rapid. Au fost si delegatii interne, cum a fost una de neni care au stat pe banca din spate si-au asistat la ora de dirigai, de se topea amarata vazand cu ochii. Au plecat calmi, si dupa cinci minute s-a precipitat diriga in clasa, s-a uitat la tablou' cu Ceashka indelung - nu se uita des la el, ca statea cu spatele si-a disparut. Comisia petrecuse ora studiind faramitele de paine cu saliva pe care Panu' D.L., colegu' din spatele meu, le suflase pe zambetu' lui, de ziceai c-are To'ar'shu varsat-de-vant. Panu' n-a patit nimic, doar l-au chemat la cancelarie o vreme si s-a-ntors si el alb ca varu', da' i-a trecut intr-o zi-doua. Panu' cu pricina a mai facut o traznaie de pomina. Si-a vopsit una din batistele lui scarbavnice in negru si-a facut un cap de mort pe ea cu alb. Nush' de unde-a luat vopsea alba, ca nu prea se gasea pe vremea aia. Si-apoi a ridicat batista pe catargul din curtea scolii, astfel incat vreme de cateva minute sau chiar ore, scoala noastra a fost zona economica libera.

Pe langa Panu' am avut mai multi colegi buclucasi, dar nu despre ei vreau sa scriu. Eu eram departe de a fi o stea fotbalistica, dar la ora de sport n-aveam incotro si jucam, ca teren de baschet n-aveam si era mai bine decat sa fac tumbe cu ceilalti oligofreni de sala. Chiar si la scoala noastra, de "protocol", erau puradei neprotocolari. Nu multi, dar intotdeauna erau vreo 3-4 facand sezatori literare si de fumat. Pe langa ei, mai erau inca vreo 2-3 derbedei care-si faceau veacul tot p-acolo, dar sub al caror strat de jeg se putea ghici o oarecare piele alba. Stateau aproape tot timpul pe margine si chiuleau. Cand jucam fotbal, trimiteau un puradel mic sa ne ia mingea sau sa ne scuipe. Noi rabdam, dat fiind ca daca-l taxam p-ala mic, veneau toti, cu mic, cu mare, dar mai ales cu mare, si se lasa cu donatii de sange neonorifice. Multe ore de sport au trecut asa, ei luandu-ne mingea, noi uitandu-ne la ei, ei la noi, nici unul dintre noi nefacand vreo miscare sa spargem stale-mate-ul.

Era si dificil de facut ceva. Daca ne-am fi dus sa-i param - ceea ce, oricum, nu ne placea, profii aveau tendinta sa ia decizii cretine, cum ar fi nu mai iesiti pe teren, ramaneti numai in sala. Profii stiau foarte bine cu cine aveam de-a face. Cred ca si ei primeau dispozitii de sus sa incerce mai tare sa-i treaca pe tigani, sa termine si ei scoala, dar era greu. Tiganii pareau sa fi abandonat ideea, erau impacati cu gandul ca locul lor este pe marginea terenului de fotbal.

Intre tiganii chiulangii, vizibili, cel mai inalt era o mangafa. Era inalt, mai inalt decat mine si era si lat in umeri pe deasupra. Si desi era musculos, nu avea increderea in sine proprie in general celor care-s inalti de mici copii. Parea in permanenta framantat de nori launtrici si conflicte etice. Era genul de om care te facea sa te simti in pericol incepand de la o distanta de 100 m. Un aer nesanatos parea sa-l inconjoare. Evident, eu il evitam cat puteam.

Scoala mea era la doi pasi de casa. In mod normal, o luam pe-o alee si-n 5 minute eram la intrarea-n scoala. Daca eram insa in intarziere, puteam s-o iau prin curtea unui bloc (pericol mare de neni care-si pazeau iarba sa nu calci pe ea, de parca era fecioria fiicei), treceam prin terenul de sport si-ajungeam in trei minute. Si cum ma grabeam pe scurtatura cu pricina-ntr-o zi am auzit "Yo!", sau probabil, un echivalent conlocuitor dintr-o umbra de copac. Am mormait ceva sa para salut si-am dat sa merg mai departe, moment in care m-am trezit c-o flegma pe ureche. Am fost luat complet prin surprindere si m-am oprit, descumpanit. In momentul ala mi-a mai aterizat o flegma, un pic mai sus, pe la tampla, ca-ntorsesem un pic capul. A urmat apoi comanda "ce stai, dispari!". Eu am ramas in continuare impietrit. Nu mai patisem asa ceva si de-obicei tiganii ma lasau in pace, fiindca eram inalt pentru varsta mea. Dar Scarlat n-avea taine, el insusi fiind dit'a'i animalu'. N-aveam prea multe optiuni: eram deja in intarziere si-aveam test, sa dau in el ar fi insemnat sa ma pun c-o satra-ntreaga si chiar si-asa, aveam sanse minime sa-l bat, dat fiind ca tipul avea experienta, asta fiind singurul lucru pe care-l facea. Ca sa nu mai vorbim ca tinta scuipinolului sau era de-a dreptul remarcabila, cred c-ar fi putut castiga mutzunashi impanati in balciuri dac-ar fi fost astfel de concursuri, de tras cu pusca organica. Intr-un tarziu, mi-am alungat gandurile razboinice ca pe muste si-am purces la ora, dupa o tura pe la buda un de m-am spalat pe cap.

Zilele alea am fost tare irascibil (adica mai ceva ca de obicei) si ma spalam intr-una. I-am explicat intr-un tarziu ce m-apasa lui Bamo. Bamo-i un om tare greu de descris si ma leaga multe de el..

-va urma-

Canada se vinde (si multi cumpara ideea) ca un rai multietnic unde toti traiesc fericiti si-n concubinaj, inclusiv Tom si Jerry. Realitatea nu-i foarte departe de reclama, dar exista si exceptii si-aici prezint cateva. 

Am gasit o discutie interesanta despre romi si ce e de facut, cu voce tare, unde mi-am dat si eu cu pararea. Si pentru ca mi-am dat mult si bine, m-am gandit sa-mi reproduc propriul comentariu aici, cu mici modificari, ca sa-l regasesc cand am nevoie.

Am intrat relativ tarziu in discutie, la aproape al 80-lea comentariu. Nu vreau sa fur discutia, motiv pentru care nu voi permite comentarii la acest articol. Iata comentariul meu, cu mici modificari si adaugiri:

In continuare:

Iata si articolul lui Cartarescu, publicat si mai devreme, intrucat link-ul de pe evz nu mai functioneaza:

Le Monde : Romii din Romania, dezamagiti de aderarea la Miercuri, 26 Decembrie 2007, ora 13:43

Vezi si:

wikipedia - antiziganism - mai multe organizatii citate acolo

raportul amnesty international 2008 - despre Roma:

un tigan citat de cristi:

 

E trist ca nici macar nu putem cadea de-acord ca tiganii sunt discriminati. Cand toti copiii cresc amenintati ca daca nu-s cuminti "te dam la tigani" si ii trec fiori cand aud "sticle goale cumpaaaAAAaaAAAaar" - sau memorie RAM veche, ce-or fi cumparand acum - e oare posibil sa mai sustina cineva ca nu e discriminare? Oare discriminarea este numai statala, de genul celei documentate de Amnesty International? Nu, discriminarea cea mai pevaziva, parasiva si mai greu de asanat consta in atitudinile individuale. E suficient sa frunzaresti blogurile romanesti pe tema si gasesti o gramada de romani care se mandresc cu ura lor pentru tigani. Si asta nu poate surprinde pe nimeni cata vreme atitudinile presedintelui si chiar a ministrului de externe (!!!) sunt identice in privinta asta.

Iata de ce abuzurile italienilor si-a altora impotriva tiganilor (deportari ilegale, arestari ilegale, incalcari ale drepturilor omului) vor ramane in continuare nesanctionat si se vor rasfrange negativ asupra tuturor cetatenilor romani, indiferent de etnie.

Incepusem sa scriu mai devreme despre ABC, si despre filmuletele ei. Continui aici cu CV-ul politicienei si unde poti s-o suni.

Tocmai cautam traducerea romaneasca a celebrei poezii If-- a lui Rudyard Kipling, si-uite-asa am dat peste "ciotul" articolului din wikipedia romaneasca. Am completat articolul cu versiunea romaneasca, si-am mai zabovit nitel, ocazie cu care am descoperit ca wikipedia romaneasca are un concurs...

M-am gandit ca este un concurs care merita mediatizat, fiindca-i o cauza mareata. Pagina wikipedia dedicata concursului are toate detaliile, inclusiv care-ar fi articolul ideal. Este important sa-ntelegi ca articolele wikipedia nu mai sunt ale tale si ca oricine le poate modifica - dar tu le poti re-modifica, si poti sa te abonezi la schimbarile paginii respective. Scriind pentru wikipedia iti faci mana si contribui la extinderea domeniului public, ceea ce-i un scop nobil.

Contributia mea (traducerea poeziei) este simpla si probabil nu va aduce nici un premiu, cu atat mai mult cu cat traducerea nu-i facuta de mine, dar nu pentru premiu am scris-o. Cautam traducerea poeziei lui Rudyard Kipling, Daca pentru ca vroiam sa-i pun un link sub cuvantul OM. Stiam exact ce versiune caut, pentru ca invatasem poezia asta cand eram mic, dar din pacate, prima versiune gasita pe 'Net, o traducere a lui Gabriel Ditu, nu era ce cautam. Poezia invatata in copilarie suna altfel, mai bine. Versiunea engleza poate fi gasita pe wikisource (If-) si este in public domain, si exista pana si o pagina de If- in wikipedia engleza. Dar versiunea romaneasca?

Ei bine, pe langa traducerea d-lui Ditu, am mai gasit desigur si versiunea copilariei mele:

De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,
Să nu-ţi pierzi niciodată încrederea în tine;
De poţi s-aştepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea;
De rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi;
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării;
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta ţel;
De poţi să nu cazi pradă nicicând disperării
Succesul şi dezastrul primindu-le lafel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Şi dacă corpul tău, uzat şi obosit,
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă;
Numai cu străjnicia voinţei tale, astfel
Să steie peste vremuri aşa cum stă o stâncă;

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi, şi dacă
Te poţi plimba cu regii făr-a te îngîmfa;
De nici amicii, nici duşmanii nu pot vreun rău să-ţi facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta călătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi pământul cu tot ce e sub soare
Şi ceea ce-i mai mult, copilul meu: vei fi OM!

Problema e ca versiunea jurnale.ro nu avea creditat autorul decat in comentarii, lasandu-ma sa ma mir ce-a inteles plagiatoarea din poezie? Blogul crestin ShalomShalom are poezia reprodusa cu tot cu credite, si chiar o a treia varianta in comentarii.

Si taman d-aia am si pus versiunea romaneasca in articolul wikipedia: s-o gaseasca si altii si sa nu trebuiasca sa orbecaie cum am orbecait eu. Si in asta consta frumusetea domeniului public: contribui la el in ideea ca vor contribui si altii si ca asa cum poate efortul tau va salva timp sau ii va lumina pe altii, tot astfel efortul altora iti va salva timp si te va lumina pe tine atunci cand vei avea nevoie.

Sunt foarte multe de zis despre Rudyard Kipling, un francmason care, printre multe altele, este si autorul ritualului Inelului de fier, prin care trec toti inginerii din Canada, dar asta poate intr-un episod viitor.

Stiai de ea, si daca nu, ti-a placut poezia?

Dupa ce acum o spatamana aflam despre o alta romanca de seama ca "o suge", iata ca blogosfera imi aduce la cunostinta ca Mrrr nu este singura femeie demna de a fi pe prima pagina, dar despre care eu habar n-am. Mai este cel putin una: Ana Birchall. I-as zice ABC, dar mi-e teama sa nu se interpreteze C ca fiind un cuvant urat, pe care nu l-as asocia cu ea.

Ajung in sfarsit la Academicianul "Cur", dupa ce in prima parte am vorbit despre manele, soc.culture.romanian si lingvisti si-ntr-a doua despre comici. Si-mi dau nitzel si cu presupusul care este el.

Incepusem primul articol ca reactie, printre altele, la puritanismul unor comentatori. Oarecum lezati de cuvantul kkt rostit de cateva ori de un pusti care spunea un banc cu militieni, cativa s-au sesizat ca e prea mult cacat pentru un copil (..) Ce urat vorbeste pustiulica… Te mai miri ca Rromania este in starea aceasta jalnica. Si cica asta e viitorul… etc. Mie mi s-a parut ca

Bancurile-s bune, nu le zice bine, da-i cute pustiul. Voi astia critici, v-ati trezit moralisti, sau cu fata la saltea?!? Ce, pustiu cand se duce la buda face kk sau “materie fecala”?! Sa fim seriosi, kkt nu-i cuvant urat. Poate nu-i de spus la masa, dar masa se terminase. Grow up, will ya?

La care mi s-a raspuns cind pustiul se duce la buda face poop, nu shit. am spus-o in engleza, poate sesizezi diferenta :). Eu am tinut-o p-a mea:

face “poop” daca-i poliglot puritan. gloatele grobiene fac kk. nu pot sa mi-l imaginez decat pe Stewie facand “poop”. zau, dac-as avea copil (n-am) si-ar face “poop”, l-as duce la doctor.

Si nu-i prima data cand intr-o discutie cad de partea libertatii, chit ca eu insumi prefer sa nu folosesc aceste cuvinte...

Excese feministe

Am vazut cum Diceman a fost sacrificat pe altarul corectidunii politice (PC) in partea a doua. Mai sunt si alte exemple, dar le voi discuta cu alta ocazie. Ce vreau sa spun este ca desi m-am identificat cu feminismul, exista cateva trasaturi ale acestui curent cu care nu sunt de acord, cum ar fi, de pilda, limbajul. In primul rand, feminismul este definit ca o miscare in sprijinul egalitatii intre sexe. Pentru un curent care acorda o importanta atat de mare limbajului, feminismul mi se pare teribil de ipocrit. Si asta pentru ca definitia acestui cuvant care are radacina "fem" ar trebui sa fie "promovarea intereselor femeilor". Daca vorbim despre egalitate intre sexe, poate o alegere mai buna ar fi fost egalitarianism, sau chiar si chinuitul egalsexism, sau echisexism. In clipa cand numesti o ideologie in modul asta, dai impresia ca ascunzi un cal troian. In ce priveste excesele, inca exista o gramada de legi si atitudini aici in vest care au fost gandite pentru a schimba balanta de putere in societate si eliminarea unor stari de lucruri patriarhale, iar tampeniile de limbaj s-au impamantenit. Din pacate, acestea au crescut repulsia pe care majoritatea barbatilor o simt in fata PC, ducand la aparitia unei pleiade de organizatii anti-PC.

Ar mai fi multe de spus aici, dar ma voi margini la a remarca ceva remarcabil (sic!). Si anume ca intr-o dezbatere despre PC, femeile vor fi de obicei pentru (Mama: vorbeste frumos, Costel), in timp ce barbatii vor fi contra (Costel: N-am kef, baga-mi-as!).

Academician Alexandru Graur

Academicianul cu pricina era un tip jovial care avea o rubrica de gramatica a limbii romane, Putina gramatica, intr-un ziar de-acum 20 de ani, daca nu mai mult (Romania Libera? - nu mai stiu). Acolo explica de ce "avansati inainte" este pleonasm, de ce scrii da-mi mie dar mi-e frica!, etc. (Este interesant ca desi atat Wikipedia engleza cat si cea romana au articolul cu el, numai cea engleza contine un fragment care dezvaluie ca a participat in 1956 la ancheta si expulzarea lui Goma din Universitate pentru anticomunism.) Revenind la putina gramatica, intrebat fiind daca este corecta folosirea eufemismelor precum poponet sau fund, a scris ca asta-i o mare tampenie si cur este preferabil. De-atunci s-a ales cu porecla Academicianul Cur. Mentionez asta pentru ca este una din putinele situatii (singura de care stiu, ca sa fiu exact) in care eufemismele au fost discutate de un lingvist, si el s-a pronuntat clar impotriva lor.

Inca putin despre lingvisti

Desi despre lingvisti am aberat mai mult in prima parte, da' totusi n-am stat sa zic ceva care merita zis. Si-anume, ca lingvistii in general se cred mari scule si-si dau cu parerea in toate. De Noam Chomsky nu mai vorbesc, dar nici altii nu se lasa pagubasi. Searle, unu' care-a-nceput cu filozofia si-a naufragiat in lingvistica, isi da cu parerea pana si in ce priveste inteligenta artificiala, care, dupa el, e-o chestie tot de limbaj - chiar daca el habar n-are de C, C++, C#, Java, Perl sau Gates' BASIC. A scornit el o bazaconie cu Argumentu' camerei chinezesti de-au cazut toti pa spate.
O alta tarnacopie cat statuia libertatii este sindromul accentului strain, pe care-l capata unii oameni care se lovesc la cap si-ncep sa vorbeasca cu accent strain dintr-o data. E-o chestie care s-a intamplat de suficiente ori ca Jurnalul de Neurolingvistica sa-i dedice un intreg numar. Recent, asta a patit-o o fomeie din Ontario (also: CTV). Primul astfel de caz documentat s-a-ntamplat in Norvegia, in 1941, cand in urma unui raid aerian nemtzesc o sateanca a prins accent german, ducand la izolarea sa de catre comunitate. Sigur, un accent strain e mai putin neplacut decat afazia, dar cand te-ai lovit la cap si ai probabil si-alte probleme, nu-i tocmai placut sa te priveasca familia ca pe-un imigrant sau sa ti se ceara experienta locala la job interviews. Ceea ce mie mi se pare deosebit de interesant in toata chestia asta este ca acest sindrom pare sa confirme ipoteza Sapir-Whorf, mentionata in prima parte si care poate fi tradusa si sumarizata in romana prin spusele lui Nikita. Pe de alta parte, sindromul deschide calea imigrantului roman la interviu sa spuna ca e var primar cu regina Elisabeta, dar s-a lovit la cap si-a prins accent est-european.

Zic si eu...

Consider ca desi folosirea cuvintelor "urate" este fara gust, un limbaj vulgar este preferabil limbii de lemn. Daca nu esti in stare sa te exprimi elegant, mai bine iti bagi tot ce poti si spui ce simti, fara ocolisuri. Mie-mi place sa inlocuiesc cuvintele "jenante" cu constructii ciudate si -sper eu- amuzante, dar nu stiu daca-ntotdeauna-mi iese. Iata de ce, desi pe blogul acesta nu vei gasi multe-njuraturi si-un limbaj "proletar", imi place sa iau apararea libertatii de expresie, chiar si-atunci cand este abuzata. Cenzura trebuie sa vina de la individ, din interior si nu din exterior, prin legi. Si-asta se face prin educatie si cultura, nu cu politie.

Este important de remarcat ca in societatile democratice exista o lupta permanenta intre cei ce iubesc libertatea de expresie si ii inteleg importanta, si cei cu gandire closetata, striviti si sufocati in sabloane, clisee si complexe, care vor sa controleze totul si in special ceea ce nu pot controla. Rusii, de pilda, continua si-n ziua de azi sa bage la zdup oameni care gandesc anapoda. Eu raman la ceva ce poate deveni motto-ul acestui blog: Patria mea este limba romgleza.

Aceasta a fost partea a III-a si ultima a articolelor despre eufemisme. Primul articol a discutat manelele si soc.culture.romanian, al doilea comicii, acesta fiind al treilea.

Vom pierde in curand noptile cu Nightlosers in Canada. S-ar zice ca intr-un final, Groove Distillery ajunge in Distillery District. De fapt, la Silver Dollar. Au si website de concert, ma!

In prima parte am aruncat un ochi fugar la limbaj si cum ne-mpute. Continui cu marii comici americani care-au deschis porti noi limbajului, eliberandu-l si-nvatandu-l sa doarma gol. M-as uita si la rusi, dar nu vorbesc ruseasca si ei au prostul obicei sa-i omoare sau sa-i intemniteze pe cei care gandesc sau vorbesc altfel.

Dac-or fi comici romani sau rusi care-ar trebui citati, too bad, ma voi referi strict la cei americani.

Comicii

Cum spuneam, pe masura ce guvernul si feministele incercau sa controleze din ce in ce mai strict limbajul, masculii se revoltau, si-si gaseau refugiu in comedie. Iata ce zice Dennis Miller, un comedian de dreapta, care a adus o oarecare inteligenta in comedia televizata:

I've always loved the flirtatious tango of consonants and vowels, the sturdy dependability of nouns and capricious whimsy of verbs, the strutting pageantry of the adjective and the flitting evanescence of the adverb, all kept safe and orderly by those reliable little policemen, punctuation marks. Wow! Think I got my ass kicked in high school?

George Carlin, comicul recent decedat, compara intr-un monolog mai putin cunoscut feminismul cu nazismul pentru atentia acordata limbajului. Carlin a fost chiar arestat pentru limbaj de mai multe ori si explicatia lui, repetata de nenumarate ori, este celebra:

Shit, Piss, Fuck, Cunt, Cocksucker, Motherfucker, and Tits. Those are the heavy seven. Those are the ones that'll infect your soul, curve your spine and keep the country from winning the war.

George Carlin a fost un om cam pesimist, care se bucura de dezastre naturale si era deseori deprima(n)t, chiar daca era un comic. Totusi, limbajul era una din putinele sale placeri:

Language was a frequent focus of Carlin's work. Euphemisms that in his view, seek to distort and lie, and the use of language he felt was pompous, presumptuous or silly, were often the target of Carlin's routines. When asked on Inside the Actors Studio what turned him on, he responded "Reading about language". When asked what made him most proud about his career, he said the amount his books have sold, close to a million copies.

George Carlin nu este singurul care a intrat la zdup pentru gura sa cea mare. Si-a gasit totusi un aliat nesperat in sistemul judiciar, care a declarat de repetate ori ca ceea ce spune este poate urat, dar este dreptul lui sa spuna asta si nu e ilegal. A fost o data arestat chiar impreuna cu Lenny Bruce, al 3-lea mare comic al tuturor timpurilor. Lenny Bruce este mai putin cunoscut desi probabil era mai bun, fiindca avea prostul obicei sa se lege de catolici, si ca urmare era arestat inainte s-apuce sa spuna mare lucru:

He was banned outright from several U.S. cities, and in 1962 he was banned from performing in Sydney, Australia. At his first show there, he got up on stage, declared "What a fucking wonderful audience" and was promptly arrested. At one point, in 1965, according to Esquire Magazine, he did a Superman imitation, jumping out a window as a character he dubbed "Superjew." He broke an arm and injured his back.

Evident, limbajul si ceea ce este acceptabil a evoluat de-a lungul timpului, in ultima decada in special, sfincterele relaxandu-se peste tot, nu numai in porn. Unul dintre comicii care strangea stadioane intregi pe vremea ofensivei feministe in limbaj a fost Andrew "Dice" Clay. The Diceman, cum era cunoscut, si-a bazat comedia pe stilul de clasa muncitoare (blue collar) al lui Dangerfield, de la care a imprumutat tematica, accentul si infatisarea nevrotica si plina de ticuri. Clay a imbogatit insa vocabularul scenic cu aplombul si aroganta lui Elvis, renuntand la umilinta si autoironia lui Dangerfield. Limbajul sau de wop a socat pe multi, dar era mult mai bland decat limbajul rap sau hiphop care a aparut pe poarta deschisa de el. Judeca pentru tine (Dice & Dangerfield, inclusiv filmele lor in lista):

In ciuda, sau tocmai datorita limbajului sau, the Diceman a avut un succes nebun. La apogeul carierei sale strangea stadioane intregi (zeci de mii) de oameni si culmea e ca desi era oarecum sexist si nitel misogin, avea aproape tot atatea femei cat barbati in audienta. Strigatul lui trademark - AOOOUW! (It's) UN(fsckin)BELIEVABLE! - a fost remixat de EMF intr-un cantec. Filmul lui, The Adventures of Ford Fairlane, in care joaca rolul unui "rock'n'roll detective" si apare alaturi de fiica lui Elvis si tipul care urma sa-l joace pe Al Bundy ramane una din comediile mele favorite si l-a inspirat pe Jim Carey cu Ace Ventura, Pet Detective. Dar sexismul si asa-zisa sa misoginie au dus la proteste si "picketing" organizate de asociatiile feministe, iar filmul sau a fost restras din circulatie. Este de asemenea singurul comic de care am auzit vreodata sa fi fost interzis pe viata la MTV. Cand i-am vazut prima data filmul habar n-aveam de toate astea, am aflat mult mai tarziu, cand incercam sa-nteleg cum de a disparut asa subit. Astazi omul a-mbatranit si este o palida umbra a ceea ce a fost o data. E un mos gras, prost si, cel mai trist, fara nici un haz.

Comicul lui Dice poate fi interpretat ca fiind plin de ura si ticalosie. Interpretarea pe care i-o dau eu este ca exact ca si Borat, Dice a creat un personaj care este satira audientei sale. Limbajul presarat cu-njuraturi, atitudinea aroganta si balsy, ticurile sunt foarte reale si reprezinta stilul de wop si anume italienii tineri, chiar tifosi, echivalentul romanashilor manelisti. Cea mai mare parte a controversiilor si repulsiei starnite au mai mult de a face cu wop-ii pe care-i reprezinta decat cu el insusi, ca om. Si faptul ca el nu-si iese din personaj decat foarte rar, n-ar trebui sa induca in eroare pe nimeni. Pustiul insecure care era el in '9x nu merita sa fie izolat si ostracizat si distrus pentru simplul motiv ca lasat in voia lui, fie s-ar fi potolit mistuit de la prea mult crack, fie l-ar fi calmat o fomeie nurlie.

Dupa ce in partea I am vorbit despre manele si soc.culture.romanian si aici despre comici, sper ca macar in partea a III-a s-ajung sa vorbesc de Academicianul "Cur"...