Incepusem sa vorbesc in primul articol despre cum vaz eu lucrurile si-n special conjectura l3st. Ici-sha trecem din planul ideatic in parcarea din spatele blocului si cercetam ce e de facut.
Constructia “problema tiganilor” starneste o intensa reactie emotionala in sanul unor oameni care-mi plac foarte mult, pentru ca am ce vorbi cu ei. Dar nu cred ca pot discuta o problema fara a-i da un nume, asa ca i-am zis conjectura l3st. Este clar ca intre tigani / romi si mai toate popoarele din Europa exista “frictiuni”. Si cum noi avem mai multi decat altii, conjectura este mai acuta. La randul nostru, noi suntem mai saraci, mai neobisnuiti cu traiul la oras si implicit mai frustrati ca alti europeni si asta contribuie la exacerbarea problemei. Ce e de facut?
1. gazare / genocid / eliminare
Desi l3st mentioneaza aceasta posibilitate, nu cred ca oameni normali, cu care am stat de vorba, considera asa ceva in mod serios. Desi am spus ca nu voi aduce in discutie argumente de ordin etic, chestia asta este atat de repulsiva si ingrozitoare incat respingerea ei de catre ceea ce consider ca este majoritatea oamenilor cu cel putin un neuron transforma argumentul intr-unul de ordin pragmatic.
De altfel, astfel de “solutii” au fost incercate impotriva tiganilor si-n trecut, iar acestia nu au disparut iar “conjectura” nu s-a rezolvat. Dac-ar fi sa ne luam dupa wikipedia, istoria discriminarii antiziganiste este lunga si datatoare de cosmare:
| 1545 | The Diet at Augsburg declared that "whosoever kills a Gypsy, will be guilty of no murder." In 1556, the government stepped in to "forbid the drowning of Roma women and children. | Dieta din Augsburg declara ca “cine ucide un tigan, nu este vinovat de crima”. In 1556, vanatoarea de tigani luase asa o amploare incat guvernul intervine pentru a “interzice inecarea femeilor si copiilor Roma”. |
| 1710 | Joseph I issued an edict against the Gypsies, ordering "that all adult males were to be hanged without trial, whereas women and young males were to be flogged and banished forever." In addition, they were to have their right ears cut off in the kingdom of Bohemia, in the country of Mähren (Moravia), the left ear. In other parts of Austria they would be branded on the back with a branding iron, representing the gallows. These mutilations enabled authorities to identify them as Gypsies on their second arrest. The edict encouraged local officials to hunt down Roma in their areas by levying a fine of 100 Reichsthaler for those failing to do so. Anyone who helped Gypsies was to be punished by doing a half-year's forced labor. The result was "mass killings" of Roma. | Joseph I a emis un decret împotriva ţiganilor, comandand "toti adultii de sex masculin sa fie spânzurati fără judecată, iar femeile şi bărbaţii au fost tineri care urmează să fie alungat flogged şi pentru totdeauna." În plus, acestia urmau sa aiba urechea dreapta tăiata în regatul Boemiei, iar în Mähren (Moravia), urechea stanga. În alte părţi din Austria au fost marcati pe partea din spate cu un fierul incins, cu o reprezentare a esafodajul de executie. Aceste mutilari permiteau autorităţilor sa-i identifice pe ţigani la a doua arestare. Edictul a încurajat autoritatile locale sa vaneze romii în zonele lor prin perceperea unei amenzi de 100 de Reichsthaler pentru cei care nu faceau acest lucru. Oricine ajuta tiganii a fost pedepsit cu jumatate de an de muncă forţată. Rezultatul a fost un genocid al romilor. |
| 1721 | Charles VI amended the decree to include the execution of adult female Roma, while children were "to be put in hospitals for education." | Charles VI a modificat decretul pentru a include executia femeilor adulte rome, în timp ce copiii urmau "sa fie pusi în spitale pentru educaţie". |
| WWII | Porajmos or Gypsies’ Holocaust. Because the Roma communities of Eastern Europe were less organized than the Jewish communities, it is more difficult to assess the actual number of victims though the U.S. Holocaust Memorial Research Institute in Washington puts the number of Roma lives lost by 1945 at between 500,000 and 1.5 million. Former ethnic studies professor Ward Churchill has argued that the Roma population suffered proportionally more genocide than the Jewish population of Europe and that their plight has largely been sidelined by scholars and the media. The extermination of Roma in the Protectorate of Bohemia and Moravia was so thorough that the Bohemian Romany language became a dead language. | Holocaustul tiganilor. Pentru că romii din Europa de Est erau mai putin organizati decat comunităţile evreieşti, este mult mai dificil să se evalueze numărul real al victimelor, deşi Memorial al Holocaustului din SUA, Institutul de Cercetare de la Washington pune numărul de romi care si-au pierdut viaţa pana in 1945 între 500000 şi 1,5 milioane. Fostul profesor de studii etnice Ward Churchill a susţinut că populatia de etnie roma suferit proporţional mai mult genocid decât cu populaţia evreiască din Europa şi că problema a fost în mare parte marginalizată de către cercetători şi de mass-media. Exterminarea romilor în Protectoratul de Boemia şi Moravia a fost atât de exhaustiva incat in Boemia limba Roma a devenit o limbă moartă. |
| Poraj mos | Medical experiments. Another distinctive feature of the Porajmos and the Holocaust was the extensive use of human subjects in medical experiments. The most notorious of these physicians was Dr. Josef Mengele, who worked in the Auschwitz concentration camp. His experiments included placing subjects in pressure chambers, testing drugs on them, freezing them, attempting to change eye color by injecting chemicals into children's eyes and various amputations and other brutal surgeries. The full extent of his work will never be known because the truckload of records he sent to Dr. Otmar von Verschuer at the Kaiser Wilhelm Institute were destroyed by von Verschuer. Subjects who survived Mengele's experiments were almost always killed and dissected shortly afterwards. He seemed particularly keen on working with Romani children. He would bring them sweets and toys, and would personally take them to the gas chamber. They would call him "Onkel Mengele". Vera Alexander was a Jewish inmate at Auschwitz who looked after 50 sets of Romani twins:“I remember one set of twins in particular: Guido and Ina, aged about four. One day, Mengele took them away. When they returned, they were in a terrible state: they had been sewn together, back to back, like Siamese twins. Their wounds were infected and oozing pus. They screamed day and night. Then their parents – I remember the mother's name was Stella – managed to get some morphine and they killed the children in order to end their suffering. | Experimente medicale. O altă trăsătură distinctivă a Porajmos şi Holocaustului a fost folosirea pe scară largă a unor subiecţi umani in experimente medicale. Cel mai cunoscut dintre acesti medici a fost dr. Josef Mengele, care a lucrat în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Experimentele sale au inclus introducerea subiectilor în camere de presiune, testarea de droguri asupra lor, îngheţarea lor, încercarea de a schimba culoarea ochilor prin injectarea de substanţe chimice în ochii copiilor şi diverse alte amputatii şi intervenţii chirurgicale brutale. “Opera” Dr-ului Mengele nu va fi niciodată cunoscuta in totalitate, deoarece vagonul de înregistrări trimis la dr. Otmar von Verschuer de la Institutul Kaiser Wilhelm au fost distruse de către von Verschuer. Subiecţii care au supravieţuit experimentelor lui Mengele au fost aproape întotdeauna ucişi şi disecati la scurt timp după. El părea deosebit de dornic de lucru cu copiii romi. Le aducea dulciuri şi jucării şi ii ducea personal la camera de gazare. Ei il numeau "Unchiu’ Mengele". Vera Alexander a fost o detinuta evreica la Auschwitz care a avut in grija 50 de perechi de gemeni romi: "Imi amintesc de un set de gemeni, în special: Guido şi Ina, în vârstă de aproximativ patru ani. Într-o zi, Mengele i-a luat deoparte. Când au revenit, erau într-o stare teribila: fusesera cusuti împreună, back to back, la fel ca siamezii. Rănile lor se infectasera şi din ele se scurgea puroi. Au plans zi şi noapte. Apoi, părinţii lor - îmi amintesc numele mamei a fost Stella - a reusit sa iau niste morfină şi i-au ucis pe copii pentru a le curma suferinţa. |
| 2005 | In Bulgaria, professor Ognian Saparev has written articles stating that 'Gypsies' should be confined to ghettos because they do not assimilate, are culturally inclined towards theft, have no desire to work, and use their minority status to 'blackmail' the majority. | În Bulgaria, profesorul Ognian Saparev a scris articole care sustin că "ţiganii" trebuie să fie aruncati in ghetouri pentru că ei nu se asimileaza, au o înclinatie culturala spre furt, nu au nici o dorinta de a lucra şi se folosesc de statutul lor de minoritate pentru a "şantaja" majoritatea. |
 Romi ajunsi in lagarul de exterminare Belzec asteapta instructiuni |  |  Copii romi de la Auschwitz |
2. expulzare / apartheid / zid
Este o solutie adoptata de alte societati mult mai divizate decat a noastra (Israel, Africa de Sud, USA la granita cu Mexicul). “Solutia” asta este o pseudosolutie, in sensul ca nu ar functiona in contextul conjecturii l3st. Tiganii stiu sa se strecoare si de mici copii, supravietuirea depinde de abilitatea lor de a se fofila. 
Dupa cum poti citi in articolul despre atacurile rasiste din Belfast, reporterul care a-ncercat sa descopere vreunul din romii trimisi inapoi acasa cu autobuzul pe banii guvernului local n-a reusit sa gaseasca nici unul, cu toate ca autobuzele au ajuns inapoi pline. Poate ca ce s-a-ntamplat este ca ei s-au dat jos pe drum, fiind inlocuiti de altii care oricum vroiau sa se-ntoarca temporar, economisind astfel banii de bilete. Daca ar fi sa se faca un zid care sa separe romii de restul lumii, acesta ar fi in primul rand construit de romi – ca romanii care-ar fi trebuit sa lucreze in constructii sunt blogdaddies acum – si-n al doilea rand, oricati bani s-ar baga in asta si oricat de bine ar fi supravegheat, a doua zi ar ramane fara caramizi. Cat despre India, are una dintre cele mai mari rate de crestere a populatiei si va depasi in curand China, in timp ce populatia noastra este in scadere, deci chiar presupunand ca ei i-ar accepta pe romi – foarte putin probabil – ar fi stupid sa-i trimitem, si chiar daca i-am trimite, ei tot n-ar ajunge acolo. Iata cateva exemple din acelasi articol, traduse ca si cele de sus din wikipedia cu Google Translate si corectate pe ici pe colo:
| 1300 1500 | As the Ottoman Turks expanded into the territory of modern Bulgaria, they relegated Gypsies, seen as having "no visible permanent professional affiliation", to the lowest rung of the social ladder. In Royal Hungary (present-day West-Slovakia, West-Hungary and West-Croatia), strong anti-Gypsy policies emerged since they were increasingly seen as Turkish spies or as a fifth column. In this atmosphere, they were expelled from many locations and increasingly adopted a nomadic way of life. The first anti-Gypsy legislation was issued in Moravia in 1538, and three years later, Ferdinand I ordered that Gypsies in his realm be expelled after a series of fires in Prague. | Pe masura ce turcii otomani s-au extins pe teritoriul Bulgariei moderne, ei i-au relegat pe ţigani, văzuti ca având "nici permanenta afiliere profesionala vizibila", la cea mai mică treaptă a scării sociale. În Ungaria Regala (astăzi Vest-Slovacia, Ungaria-Vest şi Vest-Croaţia), severe politici anti-ţiganiste au apărut deoarece acestia au fost vazuti din ce în ce mai mult de turci ca spioni sau ca o coloana a cincea. În această atmosferă au fost expulzaţi din ce în ce mai multe locaţii şi au adoptat un mod de viaţă nomad. Prima legislaţie anti-ţigani în Moravia a fost emisa în 1538, şi trei ani mai târziu, după o serie de incendii de la Praga, Ferdinand I a ordonat ca ţiganii în regatul sau sa fie expulzaţi. |
| 1774 | Maria Theresa of Austria issued an edict forbidding marriages between Gypsies. When a Roma woman married a non-Gypsy, she had to produce proof of "industrious household service and familiarity with Catholic tenets", a male Rom "had to prove ability to support a wife and children", and "Gypsy children over the age of five were to be taken away and brought up in non-Gypsy families." | Maria Theresa de Austria a emis un edict interzicea căsătoriile între ţigani. În cazul în care o femeie roma se mărita cu un ne-ţigan, ea trebuia să prezinte dovada de "lucrător de servicii de uz casnic şi familiarizarea cu preceptele catolice", un mascul rom "trebuia să dovedească capacitatea de a sprijini o soţie şi copii", şi "copii ţigani cu vârste de peste cinci ani urmau să fie separati si crescuti in familii de ne-ţigani. " |
| XVIII XIX | A panel was established in 2007 by the Romanian government to study the 18th and 19th century use of Roma as slaves for Princes, local landowners, and monasteries. Slavery of the Roma was outlawed in Romania around 1856. The exact origins of slavery in the Danubian Principalities are not known. Historian Nicolae Iorga associated the Roma people's arrival with the 1241 Mongol invasion of Europe and considered their slavery as a vestige of that era, the Romanians taking the Roma from the Mongols as slaves and preserving their status.[1] Other historians consider that they were enslaved while captured during the battles with the Tatars.[1] The practice of enslaving prisoners may also have been taken from the Mongols.[1] The ethnic identity of the "Tatar slaves" is unknown, they could have been captured Tatars of the Golden Horde,[2] Cumans, or the slaves of Tatars and Cumans.[1] While it is possible that some Romani people were slaves or auxiliary troops of the Mongols or Tatars, the bulk of them came from south of the Danube at the end of the 14th century, some time after the foundation of Wallachia. By then, the institution of slavery was already established in Moldavia and possibly in both principalities,[3] but the arrival of the Roma made slavery a widespread practice. The Tatar slaves, smaller in numbers, were eventually merged into the Roma population.[4] Slavery was a common practice in Eastern Europe at the time (see Slavery in medieval Europe). Non-Christians in particular were taken as slaves in Christian Europe: in the Kingdom of Hungary, Saracens (Muslims) and Jewish Khazars were held as slaves until they were forced to convert to Christianity in the 13th century; Russians enslaved the prisoners captured from the Tatars (see Kholop), but their status eventually merged with the one of the serfs.[5] There is some debate over whether the Romani people came to Wallachia and Moldavia as free men or as slaves. In the Byzantine Empire, they were slaves of the state and it seems the situation was the same in Bulgaria and Serbia until their social organization was destroyed by the Ottoman conquest, which would suggest that they came as slaves who had a change of 'ownership'.[6] The alternate explanation, proposed by Romanian scholar P. P. Panaitescu, was that following the Crusades, an important East-West trade route passed through the Romanian states and the local feudal lords enslaved the Roma for economic gain for lack of other craftsmen. However, this theory is undermined by the fact that slavery was present before the trade route gained importance.[6] Historian Neagu Djuvara also supposes that Roma groups came into the two countries as free individuals and were enslaved by the hospodars and the landowning boyar elite.[7] The very first document attesting the presence of Roma people in Wallachia dates back to 1385, and refers to the group as aţigani (from, athiganoi a Greek-language word for "heretics", and the origin of the Romanian term ţigani, which is synonymous with "Gypsy").[8] The document, signed by Prince Dan I, assigned 40 sălaşe (hamlets or dwellings) of aţigani to Tismana Monastery, the first of such grants to be recorded.[9] In Moldavia, the institution of slavery was attested to for the first time in a 1470 Moldavian document, through which Moldavian Prince Stephan the Great frees Oană, a Tatar slave who had fled to Jagiellon Poland.[10] Anthropologist Sam Beck argues that the origins of Roma slavery can be most easily explained in the practice of taking prisoners of war as slaves, a practice with a long history in the region, and that, initially, free and enslaved Roma coexisted on what became Romanian territory.[11] There are some accounts according to which some of the Roma slaves had been captured during wars. For instance, in 1445, Vlad Dracul took by force from Bulgaria to Wallachia around 11,000-12,000 people "who looked like Egyptians", presumably Roma.[11] A German-language Moldavian chronicle recorded that, in 1471, when Stephen confronted and defeated a Wallachian force led by Prince Radu cel Frumos at Soci, "he took with him [and] into slavery 17,000 Gypsies."[9] The numbers were most likely exaggerated.[12] The two countries were for most of their history the only territory in Eastern and Central Europe where Roma slavery was legislated, and the place where this was most extended.[13] As a consequence of this, British sociologist Will Guy describes Romania as a "unique case", and one of the fort main "patterns of development" in what concerns the Roma groups of the region (alongside those present in countries that have in the recent past belonged to the Ottomans, Austria-Hungary and the Russian Empire).[13] Traditionally, Roma slaves were divided into three categories. The smallest was owned by the hospodars, and went by the Romanian-language name of ţigani domneşti ("Gypsies belonging to the lord").[7] The two other categories comprised ţigani mănăstireşti ("Gypsies belonging to the monasteries"), who were the property of Romanian Orthodox and Greek Orthodox monasteries, and ţigani boiereşti ("Gypsies belonging to the boyars"), who were enslaved by the category of landowners.[14] Each of the slave categories was divided into two groups: vătraşi and lăieşi; the former was a sedentary category, while the latter was allowed to preserve its nomadism.[15] The lăieşi category comprised several occupational subgroups: alongside the Kalderash (căldărari or "copper workers"), Lăutari ("string instrument players"), Boyash (lingurari or "spoon makers") and Ursari ("bear handlers"),[16] all of which developed as distinct ethic subgroups, they comprised the fierari ("smiths").[17] Among the fierari, the more valued were the specialized potcovari ("farriers").[9] Women owned by the boyars were often employed as housemaids in service to the boyaresses,[18] and both them and some of the enslaved men could be assigned administrative tasks within the manor.[9] From early on in the history of slavery in Romania, many other slaves were made to work in the salt mines.[9] Medieval society allowed a certain degree of social mobility, as attested by the career of Ştefan Răzvan, a Wallachian Rom slave who was able to rise to the rank of boyar, was sent on official duty to the Ottoman Empire, and, after allying himself with the Poles and Cossack groups, became Moldavian Prince (April-August 1595).[19] The slaves were considered personal property of the master,[20] who was allowed to put them to work, selling them or exchanging them for other goods and the possessions of the slaves (usually cattle) were also at the discretion of the master.[21] The master was allowed to punish his slaves physically, through beatings or imprisonment, but he or she did not have power of life and death over them, the only obligation of the master being to clothe and feed the slaves who worked at his manor.[22] The usual treatment of slaves, Djuvara notes, was demeaning, and it was common for locals to believe that "one could not get anything [out of the Gypsies] without using a whip."[23] In 1821, at a time when boyars in Moldavia fled their country to escape the Eterist expedition, Austrian authorities in Bukovina were alarmed to note that the newly-settled refugees made a habit of beating their slaves in public, on the streets of Czernowitz, and consequently issued an order specifically banning such practices. A dispute followed, after which the boyars received permission to carry on with the beatings, as long as they exercised them on private property.[23] The social prestige of a slave master was often proportional to the number and kinds of skilled slaves in his possession, outstanding cooks and embroiderers being used to symbolically demonstrate the high status of the boyar families.[24] Good musicians, embroiderers or cooks were prized and fetched higher prices: for instance, in the first half of the 18th century, a regular slave was valued at around 20–30 lei, a cook would be 40 lei.[25] However, Djuvara, who bases his argument on a number of contemporary sources, also notes that the slaves were exceptionally cheap by any standard: in 1832, an contract involving the dowry of a boyaress shows that thirty Roma slaves were exchanged for one carriage, while the British diplomat William Wilkinson noted that the slave trade was a semi-clandestine matter, and that vătraşi slaves could fetch the modest sum of five or six hundred piastres.[26] According to Djuvara's estimate, lăieşi could be worth only half the sum attested by Wilkinson.[26] | Tiganii au fost utilizati ca sclavi de catre printi, guvern si manastiri. Primele atestări ale prezenţei rromilor în principatele româneşti Moldova (1414) şi Muntenia (1385) sunt documente în care ei sunt listaţi ca bunuri ale unor mănăstiri. După înfrângerile suferite în faţa Imperiului Otoman, viaţa socială şi economică s-a schimbat, societatea orăşenească s-a divizat în bresle meşteşugăreşti iar numărul sclavilor de etnie rromă a crescut prin transformarea ţăranilor în iobagi. Rromii erau priviţi ca meşteşugari pricepuţi în prelucrarea lemnului şi aveau o mare valoare economică. În funcţie de mai multe criterii, ţiganii se împărţeau în ţigani de casă sau de ogor şi, respectiv, domneşti, boiereşti sau mănăstireşti. Până în secolul al XVI-lea, termenii de "rob" si "ţigan" erau sinonimi cu "sclav". Sclavii se puteau căsători doar cu consimţământul stăpânului. Dacă cei doi soţi aveau stăpâni diferiţi, consimţământul ambilor stăpâni era necesar, în caz contrar ei erau despărţiţi şi copiii lor împărţiţi între stăpâni. Abia în secolul al XVIII-lea, căsătoria a fost declarată indisolubilă, dar acest fapt era pur teoretic. În cazuri excepţionale un rob putea fi eliberat de stăpânul său, devenind român sau om liber. Legile votate în acea perioadă făceau sclavia şi mai crudă; pedeapsa cu moartea era tot mai des întâlnită. Conform unei legi din 1652 „un sclav care viola o femeie trebuia condamnat să fie ars de viu“. Legislaţia era menită să împiedice comerţul cu sclavi. Singurul drept al unui sclav era cel la viaţă, stăpânul fiind deci obligat să-l ţină în viaţă. Felix Colson, secretar al consulului Franţei în 1839, afirmă în studiul său Starea prezentă şi viitorul Principatelor că, „deşi se întâmplă frecvent, nici un boier nu a fost judecat pentru omorârea unui ţigan aflat în posesia sa“. Un călător englez de la începutul secolului al XIX-lea atrăgea atenţia că în ciuda faptului că „ţiganii alcătuiesc o parte atât de însemnată a comunităţii, ei sunt priviţi cu cel mai mare dispreţ de ceilalţi locuitori, care, într-adevăr, se poartă cu ei puţin mai bine decât cu animalele“. În Transilvania aflată sub dominaţie maghiară, rromii primesc în anii 1400 statutul de iobagi ai coroanei, şi anume, primesc dreptul de a umbla prin ţară şi de a poposi pe pământurile coroanei, autonomie internă a cetelor de rromi, toleranţă faţă de ne-apartenenţa la religia creştină şi absenţa obligaţiilor militare. Rromii trebuiau să plătească un anumit tribut coroanei, mai mic însă decât populaţia sedentară. În schimb, în perioada habsburgică, s-a iniţiat o politică de asimilare forţată, continuată ulterior de regimul comunist. Rromilor li s-a interzis să vorbească limba rromani [3] şi să poarte costumele lor tradiţionale [4]. În plus aceştia erau forţaţi să folosesască termenul de Uj Magyar (maghiar nou) când se refereau la etnia lor. Odată introdusă economia de piaţă în anii 1800, sclavii sunt exploataţi şi mai mult ca înainte. Felul cum erau trataţi varia mult şi în general ei erau la voia celui care îi avea în proprietate. Importanţa unui boier creştea odată cu numărul de sclavi pe care îi deţinea. Codul penal muntenesc din 1818 conţinea articolul „Toţi ţiganii sunt născuţi robi“ şi „ţiganii fără stăpân sunt proprietatea statului“. Mărturiile lui Mihail Kogălniceanu [5] sau Colson [6] din acea perioadă sunt tulburătoare. Existau bineînţeles şi cazuri rare în care sclavii erau trataţi omeneşte de stăpânii lor. Un număr mic de boieri, simţind vremurile în schimbare, chiar şi-au eliberat sclavii. ---Exact la origini de sclavie în Principatele dunarene nu sunt cunoscute. Istoricul Nicolae Iorga asociate romilor oamenilor de sosire cu 1241 mongol invazia din Europa, şi a considerat sclavie lor ca o dovadă de faptul că era, românii, ţinând de romi de la Mongols ca robi şi păstrarea statutului lor. [1] Alţi istorici consideră că acestea au fost înrobit capturat în timp ce în timpul luptele cu Tatars. [1] Practica înrobitor prizonieri poate, de asemenea, au fost luate de la Mongols. [1] identitatea etnică a "Tătară sclavi" nu este cunoscut, aceştia ar putea să fi fost capturat Tatars de Golden Horde, [2] Cumans, sau sclavii din Tatars şi Cumans. [1] În timp ce este posibil ca unele persoane au fost Romani sclavi sau auxiliare trupe de Mongols sau Tatars, cea mai mare parte din ei au venit de la sud de Dunăre, la sfârşitul celui de-al 14-lea, după o anumită perioadă de timp bazele de Tara Romaneasca. Până atunci, instituţia de sclavie, a fost deja stabilit în Moldova şi, posibil, în ambele Principate, [3], dar de la sosirea la Roma a făcut sclavie o practică pe scară largă. Tătară de sclavi, mai mici, în cifre, în cele din urmă au fost regrupate în populatia de etnie roma. [4] Sclavia a fost o practică comună în Europa de Est, la ora (a se vedea Sclavia medieval în Europa). Non-creştini, în special, au fost luate ca robi creştine în Europa: în Regatul Ungaria, sarazini (musulmani) şi Khazars evrei s-au desfăşurat ca robi, până când au fost forţaţi să convertit la creştinism în secolul al 13-lea; rusi înrobit prizonieri capturaţi de la Tatars (a se vedea Kholop), dar statutul lor, eventual, a fuzionat cu cel al serfs. [5] Există o dezbatere asupra dacă Romani oameni au venit la Valahia si Moldova ca liber bărbaţi sau ca robi. În Imperiul Bizantin, au fost sclavi de stat şi se pare că situaţia a fost aceeaşi în Bulgaria şi Serbia, până la organizarea lor socială a fost distrus de cucerire otoman, ceea ce ar sugera că au venit ca robi, care a avut o schimbare de "proprietate" . [6] supleant explicaţie, propus de savant român PP Panaitescu, a fost că, în urma Cruciada, un important Est-Vest comerţului traseu trecut prin românesc membre şi locale feudal Lords înrobit pentru romi economice obţine din lipsă de alte meşteşugari. Cu toate acestea, aceasta teorie este subminat de faptul că sclavia a fost prezent înainte de comerţ traseu dobândită importanţă. [6] Istoricul Neagu Djuvara presupune de asemenea, grupurile de romi care au intrat în cele două ţări ca liber de persoane şi au fost înrobit de hospodars şi landowning boier de elita [7]. Este primul document care atestă prezenţa romilor în Valahia datează din 1385, şi se referă la grup ca aţigani (de la, athiganoi un cuvânt în limba greacă pentru "heretics", şi de origine română termen de ţigani, care este sinonim cu "ţiganilor"). [8] Acest document, semnat de către domnitorul Dan I, alocate 40 sălaşe (ÎNGERUL DISTRUGERII sau locuinte) din aţigani la Manastirea Tismana, primul de o astfel de subvenţii pentru a fi înregistrate. [9] În Moldova, instituţia de sclavie a fost atestată pentru prima dată într-un document 1470 Moldovenească, prin care domnitorul moldovean Stefan cel Mare eliberează Oana, un sclav tătară care au fugit la Jagiellon Polonia. [10] Antropolog Sam Beck susţine că originile sclavie a romilor poate fi cel mai uşor de explicat în practică de a lua prizonieri de război ca robi, o practică, cu o istorie lungă în regiune, şi că, iniţial, liber şi înrobit de romi cu privire la ceea ce a devenit coexisted română teritoriu. [11] Există unele conturi în conformitate cu care unele dintre romi sclavi au fost capturate în timpul războaielor. De exemplu, în 1445, Vlad Dracul a luat cu forţa din Bulgaria de a Valahia jurul 11,000-12,000 de oameni ", care arătau ca egipteni", probabil de romi. [11] A germană în limba moldovenească cronica înregistrate că, în 1471, atunci când se confruntă şi Stephen învins un muntean vigoare condus de catre domnitorul Radu cel Frumos, la Soci, "mi-a luat cu el [şi] în sclavie 17000 tigani". [9] Numerele au fost, cel mai probabil, exagerate. [12] Cele două ţări au fost de cele mai multe din istoria lor de pe teritoriul numai în Europa Centrală şi de Est, unde a fost legiferate sclaviei romilor, precum şi locul în care aceasta a fost cel mai extins. [13] Ca urmare a acestui, sociologul britanic Guy va descrie Romania ca o " caz unic ", şi unul de la Fort principal" modele de dezvoltare ", în ceea ce priveşte grupurile de romi din regiune (alături de cei prezenţi şi în ţările care au în trecutul recent, a apartinut turcilor, Austria-Ungaria şi Imperiul Rus). [13] Tradiţional, sclavi de romi au fost împărţite în trei categorii. Cel mai mic a fost deţinută de hospodars, şi a plecat de limba română numele de ţigani Domnesti ( "ţiganilor aparţin Domnului"). [7] Cele două alte categorii cuprinse ţigani mănăstireşti ( "Ţiganii din mănăstiri"), care au fost în proprietatea român ortodox şi greco-ortodox manastiri, şi ţigani boiereşti ( "Ţiganii din boieri"), care au fost înrobit de categoria de proprietari. [14] Fiecare din categoriile de sclavi a fost împărţită în două grupe: vătraşi şi lăieşi; fostul sedentari a fost o categorie, în timp ce acesta din urmă a fost permis să-şi păstreze nomadism. [15] de lăieşi categorie profesională a cuprins mai multe subcategorii: alături de Kalderash (căldărari sau de " lucrătorilor de cupru "), Lăutari (" instrument cu coarde jucători "), băieşi (lingurari sau" lingura de decizie "), precum şi Ursari (" urs manipulanţii "), [16] toate, din care sa dezvoltat ca etica subgrupuri distincte, ele cuprinse de fierari (" Smiths "). [17] Printre fierari, cu atât mai mult au fost evaluate de specialitate potcovari (" farriers "). [9] Femeile detinute de boieri au fost deseori folosite ca housemaids în serviciu la boyaresses, [18], precum şi cu ele şi unele dintre înrobit bărbaţi ar putea fi alocate sarcinilor administrative în conac. [9] De la începutul anului în istoria de sclavie în România, multe alte sclavi s-au făcut pentru a lucra în mine de sare. [9] Medieval societate permis un anumit grad de mobilitate socială, astfel cum a fost atestată de cariera din Ştefan Răzvan, un muntean Rom sclav, care a fost în stare să se ridice la rangul de boier, a fost trimis de pe taxa oficială a Imperiului Otoman, şi, după ce allying el însuşi cu de polonezi şi de grupuri de cazac, a devenit moldovenească Prince (aprilie - august 1595). [19] Sclavii au fost considerate proprietate personală de master, [20], care a fost permis să le-a pus la locul de muncă, de vânzare sau de schimburi de ele le pentru alte mărfuri şi de bunuri de sclavi (de obicei, bovine) au fost, de asemenea, la latitudinea comandantului. [ 21] Comandantul a fost permis de a pedepsi lui sclavi fizic, prin bătăi sau închisoare, dar el sau ea nu au avut putere de viaţă şi de moarte asupra lor, de numai obligaţia de a master fiind de a se îmbrăca şi a hranei pentru animale de sclavi care au lucrat la conac . [22] Ca de obicei un tratament de sclavi, note Djuvara, a fost demeaning, şi ea a fost comună pentru localnici să creadă că "nu a putut obţine un ceva [din ţiganilor] fără a utiliza un bici." [23] În 1821, la o perioadă de timp, atunci când boierilor din Moldova a fugit ţara lor de a scăpa de Eterist expediţie, autorităţile austriece în Bucovina au fost alarmaţi de faptul că nou-stabilit de refugiaţi a făcut un obicei din bataie sclavii lor în public, pe străzile din Czernowitz, şi, în consecinţă, a emis un ordin specific interzicerea acestor practici. O dispută a urmat, după care a boierilor au primit permisiunea de a continua cu bătăi, cu condiţia ca acestea le-a exercitat pe o proprietate privata. [23] Sociale de prestigiu de sclav master a fost de multe ori proporţional cu numărul şi categoriile de calificare sclavi în posesia sa, bucatarii restante şi embroiderers fiind utilizate pentru a demonstra simbolic de ridicat statutul de boier familii. [24] Bună muzicieni, embroiderers sau bucatarii au fost prized preluat şi de preţuri mai mari: de exemplu, în prima jumătate din secolul 18, un sclav a fost evaluată la aproximativ 20-30 de lei, un bucătar-ar fi de 40 lei. [25] Cu toate acestea, Djuvara, care a bazelor sale argument cu privire la o serie de surse contemporane, de asemenea, că sclavii au fost extrem de ieftine prin orice standard: în 1832, un contract care implică o zestre de boyaress arată că sclavi treizeci de romi au fost schimbate pentru un transport, în timp ce British diplomat William Wilkinson a observat că comerţul cu sclavi a fost o semi-clandestine contează, şi că ar putea descărca vătraşi sclavi modeste suma de cinci sau şase sute piastres. [26] Potrivit lui Djuvara estimare, lăieşi ar putea fi în valoare de doar jumătate din sumă atestată de Wilkinson. [26] |
| early 1990 | Germany deported tens of thousands of illegal immigrants to Eastern Europe. Sixty percent of some 100,000 Romanian nationals deported under a 1992 treaty were Roma. | Germania deportat zeci de mii de imigranţi ilegali, în Europa de Est. Şaizeci la sută din unele 100000 cetăţeni români deportaţi în temeiul unui tratat din 1992 au fost de romi. |
| 2007 02 | Three Roma women in Slovakia received compensation after suing a hospital for sterilizing them while they were underage and without their consent. While the sterilizations occurred in 1999 and 2002, and the women had been repeatedly appealing to prosecutors since then, they were up until this time ignored. | Trei femei rome din Slovacia au primit compensaţii după ce au dat in judecata un spital pentru sterilizare fără consimţământ efectuata pe vremea cand acestea erau minore. În timp ce sterilizarile au avut loc în 1999 şi 2002 şi femeile au apelat in mod repetat la procurori de atunci, acestea au fost până recent ignorate. |
| 2008 07 | A high court in Italy ruled that antiziganism is an acceptable practice "on the grounds that [the Roma people] are thieves." With the ruling, the judges overthrew the conviction of defendants who had publicly demanded the expulsion of Roma from Verona in 2001. One of those freed was Flavio Tosi, Verona's mayor and an official of the anti-immigrant Lega Nord. The decision came during a "nationwide clampdown" on Roma by Italian prime minister Silvio Berlusconi. The previous week, Berlusconi's interior minister Roberto Maroni declared that all Roma in Italy, including children, would be fingerprinted. | O curte superioara din Italia a decis că antiziganismul este acceptabil ca practică “pe motiv că [romii] sunt hoti.” Cu aceasta hotărâre, judecătorii au anulat condamnarea inculpaţilor, care au cerut în mod public expulzarea romilor din Verona în 2001. Unul dintre cei eliberaţi a fost Flavio Tosi, primarul Veronei şi altul un demnitar de la anti-imigranta Lega Nord. Decizia a venit in timpul unei "razii la nivel national" impotriva romilor pornita de către prim-ministrul italian Silvio Berlusconi. În săptămâna precedentă, Berlusconi de Ministru de Interne Roberto Maroni a declarat că toturor romilor din Italia, inclusiv copiilor, li se vor lua amprentele. |
| The practice of placing Roma students in segregated schools or classes remains widespread in countries across Central and Eastern Europe. In Hungary and Bulgaria many Roma children have been channelled into all-Roma schools that offer inferior quality education and are sometimes in poor physical condition, or into segregated all-Roma or predominantly Roma classes within mixed schools. In Hungary and Bulgaria, many Roma children are sent to classes for pupils with learning disabilities, regardless of whether such classes are appropriate for the children in question or not. In Bulgaria, they are also sent to so-called "delinquent schools", where a variety of human rights abuses take place. | Practica de a plasa studenţi romi în şcoli sau clase separate rămâne larg răspândită în ţări din Europa Centrală şi de Est. În Ungaria şi Bulgaria, mulţi copii romi au fost bagati în şcoli numai pentru ei care oferă educaţie de calitate inferioară şi, uneori, sunt mai sărace, sau separati în clase de romi sau predominant de romi în şcoli mixte. În Ungaria şi Bulgaria, mulţi copii romi sunt trimişi la cursuri de învăţare pentru elevi cu dizabilităţi, indiferent dacă astfel de clase sunt potrivite pentru copiii în cauză sau nu. În Bulgaria, acestea sunt, de asemenea, trimisi la aşa-numitele "şcoli de delicventi", unde o varietate de încălcari ale drepturilor omului au loc. | |
| In Denmark, there was much controversy when the city of Helsingør decided to put all Roma students in special classes in its public schools. The classes were later abandoned after it was determined that they were discriminatory and the Roma were put back in regular classes. | În Danemarca s-au iscat controverse majore când oraşul Helsingor a decis să puna toti de studenţii romi în clase speciale din şcolile publice. Clasele au fost mai târziu abandonate dupa ce a fost stabilit că acestea erau discriminatorii şi romii au fost pusi din nou în clase obisnuite. | |
| Despite the low birth rate in the country, Bulgaria's Health Ministry was considering a law aimed at lowering the birth rate of certain minority groups, particularly the Roma, due to the high mortality rate among Roma families, which are typically large. This was later abandoned due to conflict with EU law and the Bulgarian constitution. | În ciuda ratei scăzute a natalităţii în ţară, Ministerul Sănătăţii bulgar a considerat o lege care vizează reducerea ratei natalităţii anumitor grupuri minoritare, în special a romilor, ca urmare a ratei ridicate de mortalitate în rândul familiilor acestora, care sunt de obicei mari. A fost ulterior abandonata din cauza conflictului cu legislaţia UE şi constituţia bulgară. | |
| 2009 02.23 | A Roma man and his five-year old son were shot dead in Tatárszentgyörgy village southeast of Budapest as they were fleeing their burning house which was set alight by a petrol bomb. The dead man's two other children suffered serious burns. A member of the Hungarian government admitted that a dozen attacks with Molotov cocktails and weapons against Roma over the past 12 months had taken place, but none of the perpetrators have been found. | Un rom şi fiul sau de cinci de ani au fost împuşcati mortal în satul Tatárszentgyörgy din regiunea de sud-est a Budapestei, in timp ce acestia incercau sa scape din rugul creat in casa lor de catre aruncarea unei bombe cu benzină. Ceilalţi doi copii ai barbatului ucis au suferit de asemenea arsuri grave. Un membru al guvernului ungar a recunoscut că o duzină de atacuri cu cocteiluri Molotov şi arme împotriva romilor în ultimele 12 luni au avut loc, dar nici unul dintre autori nu au fost găsiti. |
3. integrarea romilor in societate
Ne place sau nu, aceasta este unica optiune. Sunt constient ca pare a fi ceva utopic, gen Tom lingandu-l pe Jerry, arabii si evreii jucand Go impreuna in mijlocul desertului devenit jungla tropicala, turcii si grecii mancand sushi cu acelasi betigas si coreenii si japonezii tragandu-se de sfarcuri cu zambete si organe largi. Evident, nu se va-ntampla peste noapte, vor trece cateva secole, si poate ca nici atunci nu se va putea vorbi despre egalitate deplina. Dar este singura solutie nu numai etic, dar si pragmatic. Pentru a ajunge acolo, este necesara nu numai educarea romilor, dar si eliminarea prejudecatilor noastre.
| The massacre in Szczurowa was the murder of 93 Romani people (also known as Gypsies), including children, women and the elderly, by German Nazi occupiers in the Polish village of Szczurowa on August 3, 1943. Between ten and twenty families of settled Romani had lived in Szczurowa for generations, alongside ethnic Poles with whom they had friendly and neighbourly relations. They were integrated enough into the general community that there were several mixed marriages. On August 3, 1943 German police rounded up almost all the Romani inhabitants of the village and transported them to the local cemetery where they were shot. A list of all the victims has been preserved in the documents of the local church. | Masacrul din Szczurowa este executia a 93 de romi (aka tigani), inclusiv copii, femei si batrani, de catre nazistii ocupanti ai satului polonez omonim pe 3 August 1943. Intre 10 si 20 de familii de romi sedentari au trait in S. de generatii, alaturi de etnici polonezi cu care avea relatii de buni vecini si prietenie. Erau suficient de integrati in comunitate incat existau chiar cateva mariaje mixte. Pe 3 August 1943 politia germana i-a adunat pe aproape toti locuitorii romi din sat si i-a transportat la cimitirul local unde au fost impuscati. O lista a tuturor victimelor a fost pastrata in documentele bisericii locale. |
Cand Cartarescu scria mai demult in evz ca tiganii sunt o problema romaneasca, fiindca noi i-am facut sclavi legandu-i de glie, ca nimeni n-a mai facut asta si ca tocmai de-aia avem mai multi ca altii, multi romani au reactionat violent (shoot the messenger). Chiar daca i-am pune lui un calus la gura, conjectura ramane:
CARTARESCU: Tiganii, o problema romaneasca
Mircea Cartarescu: "Cat de usor e sa pui toata imaginea proasta a Romaniei in lume pe seama tiganilor!"
Sa te tot lamentezi in privinta confuziei pe care strainii o fac intre romani (cetateni onorabili, pasnici, muncitori, plini de toate virtutile stramosesti) si tigani, „natiunea inlocuitoare”, cum apare in bancurile noastre tampite si rasiste. De fapt, problema tiganilor in Romania se datoreaza politicii romanesti fata de ei, si nu „inferioritatii lor rasiale”.
Poate-ar trebui reamintite din cand in cand radacinile istorice ale acestei probleme. Romanii din Muntenia si Moldova i-au robit pe tigani acum cateva sute de ani si i-au legat de glie. Au fost singurii din Europa care-au procedat astfel. Din starea lor fireasca de nomazi, tiganii au fost constransi sa se aseze pe mosiile proprietarilor lor. Din starea de oameni liberi, au fost transformati in vite vorbitoare, asemenea sclavilor negri americani.
Timp de cateva sute de ani au fost cumparati si vanduti, familiile lor au fost despartite, copiii de mama si femeile de barbati, tinerele au fost violate constant de proprietarii lor, „cioroii” au fost tinta dispretului si a discriminarii generalizate. Un cutare voievod ii suia-n copac si-i dobora cu sagetile: numea asta vanatoare de ciori. Legati de glie si prasiti ca animalele, tiganii din Tarile Romane s-au inmultit aici mai mult decat oriunde in Europa. Noi am creat, deci, problema noastra tiganeasca.
E vina noastra istorica. Mai mult. Siliti sa devina sedentari si sa munceasca pamantul, tiganii si-au uitat ocupatiile traditionale. Au incetat sa mai fie caldarari, aurari, muzicanti, ursari, lingurari etc. Au devenit in schimb agricultori lenesi si indolenti, cum au fost intotdeauna toti sclavii. Cum sa muncesti cu ravna cand nu muncesti pentru tine? Cand ori muncesti, ori nu muncesti, aceleasi bete le iei pe spinare?
Cu timpul, tiganii au devenit o masa amorfa, degradata, care abia-si mai amintea de fosta libertate. Au devenit lasi, clevetitori, betivi, artagosi, plini de boli si de pacate. La fel se-ntampla cu toti robii, oriunde-ar fi ei pe lume. Tinerii cu sange fierbinte au continuat sa se razvrateasca in felul lor: au furat cai, au jefuit, au falsificat bani, au violat, au omorat. Tinerii romani lipiti pamantului din aceeasi vreme nu faceau altfel: luau calea haiduciei, devenind hoti de codru.
Paradoxal, lovitura de gratie data de noi acestei populatii stravechi a fost eliberarea tiganilor din robie, in urma entuziasmului pasoptist al noii elite romanesti, filo-occidentale, din secolul al XIX-lea. Nu e prima data-n istorie cand umanitarismul a dus la catastrofe teribile. Tiganii robi au fost adunati in fata a sute de conace de boieri luminati si li s-a spus: „Fratilor, de-acum sunteti liberi! Duceti-va unde vedeti cu ochii”.
E de neimaginat dezastrul uman pe care l-a provoct aceasta „dezrobire” lipsita de cea mai vaga urma de pregatire logistica si psihologica. Sute de mii de tigani au devenit deodata liberi sa moara de foame. Pusi pe drumuri fara bani, fara haine, fara mijloace de trai, fara o credinta, fara o cultura, doar cu omenescul gol-pusca din ei, curand au infundat in masa puscariile. Nimeni nu stie cati au pierit atunci de atata libertate. Si cati au pierit pana azi.
Ii tot injuram pe tigani, dar ce-am face in situatia lor? Cum e sa te nasti tigan, sa traiesti tigan, in mijlocul unui popor care te uraste si te dispretuieste? Sa zicem ca treci de handicapul cultural ca te-ai nascut intr-un mediu mizer si nenorocit, ca taica-tu e vidanjor si maica-ta spala scarile, ca fratii tai sunt in puscarie, ca la scoala ti-au gasit paduchi in cap si te-au izolat de toti ceilalti copii, care rad de tine, ca nu e niciun copil cu pielea intunecata desenat in abecedar. Sa zicem ca ajungi la maturitate un muncitor cinstit, la fel ca toti ceilalti.
O sa ti se zica vreodata altfel decat „ba, tigane”? N-o sa ti se scoata pe nas, in veci, la cea mai mica ocazie, ca „tiganul, tot tigan”? Or sa te angajeze vreodata la fel ca pe romani? Or sa aiba vreodata incredere-n tine? Iesi din mocirla ta cu un efort supraomenesc, ajungi o intelectuala. Vei fi vreodata altceva decat o „tiganca imputita”? Ajungi inginer, cantaret, doctor: n-o sa te trimita ministrul de externe (era sa scriu „de extreme”) in pustiul Egiptului? Si-atunci cum sa nu turbezi, cum sa nu inchizi acest cerc vicios in care ne zbatem: ma urasc pentru ca sunt rau, si sunt rau pentru ca ma urasc...?
Ne revoltam cand strainii ne vad ca pe un popor de infractori. Dar noi insine ii privim pe tigani in exact acelasi fel. Si prin asta ii silim sa fie asa. Cu atitudinea noastra rasista fata de ei si cu totala pasivitate a statului, a Bisericii, a tuturor celorlalte institutii, fata de aceasta problema, subliniez, romaneasca si nu tiganeasca, perpetuam de fapt drama intalnirii celor doua etnii. Ducem mai departe peste secole mizeria si delincventa din partea lor, dispretul si ura din partea noastra, impletite in acelasi cerc vicios. Si totul se plateste pana la urma, cum se vede in episodul nefericit de la Roma.
In ce ma priveste, optiunea mea-i clara: as putea trai bine-merci cu vecini tigani, dar m-as impaca foarte greu cu ideea ca pe strada mea exista rasisti care vad o solutie in genocid.
Ca si in articolul trecut din serie, comentariile nu sunt permise, dar vor fi posibile la al treilea articol, unde voi si explica ce cred eu. De altfel, nici nu vad ce s-ar putea comenta la niste adevaruri istorice.
LE: Seria se continua in partea a III-a (neplanificata) despre cateva interventii, cum ar fi dojo.
Sources / More info: wiki-antiziganism, Szczurowa, sclavia in Romania, Romani people, Romani language, cartarescu-evz-romi, e-timisoara-cartarescu
Russian Gypsy Fortune Telling
Gypsy (Paperback)
The Story of the Gypsies (History of the Romany)
A History of the Gypsies of Eastern Europe and Russia, 2nd Edition (Paperback)
World of Gypsies [Compilation]
Gypsies: An Illustrated History
History of Gypsy Identities
Bury Me Standing: The Gypsies and Their Journey
Band of Gypsies
The Spanish Gypsy: The History of a European Obsession
David Crowe (2004): A History of the Gypsies of Eastern Europe and Russia (Palgrave Macmillan) ISBN 0312086911
),
europa (),
romi ()
. Dacă ţi-a plăcut articolul, stumble-uieste-l altora (Ymess!
