Un articol de Gramo imi trezeste niste amintiri. E vorba despre o petrecere aici in Toronto si imaginea romanilor.

Romanii (noi care suntem) avem in general o parere foarte buna despre insine ca indivizi si traim in dulcea ceata cum ca altii ne vad la fel de bine. Si-ntr-adevar, cand abia am ajuns in Canada, pe la inceputul anilor ‘90, asta parea sa fie regula. De-atunci, am inceput sa vad realitatea cu alti ochi si sa ma-ntreb daca nu cumva nici acum cativa ani nu eram vazuti asa de bine, dar poate puneam eu buna impresie pe care o faceam din motive de tall, dark & handsome pe seama nationalitatii, sau poate, pur si simplu, aveam o problema de perceptie.

Acum vreo 2-3 ani, am fost la petrecerea organizata de 2 francezi. Vreo 50 de oameni, varsta medie intre 20 si 30, BYOD; era oricum mai mult decat as fi putut bea. Sex ratio cam 2:1, in special daca stateam sa numar gloabele cu ochisori.

Erau numai vrei 3 femei neinsotite care prezentau interes, si acestea in special dupa o alcoolemie crescuta, situatie in care urma s-ajung automat, cu-atat mai mult cu cat nu venisem cu masina. Nici una din femeile care ma interesau nu era chinezoaica, dar chinezoaicele erau majoritare, asa ca am decis sa incep c-o chinezoaica, de-ncalzire, si mai incolo sa progresam in directia de interes.

Zis si facut. Chinezoaica pe care-o ochisem s-a fastacit si poate chiar s-a-nrosit cand am invitat-o la dans, dar n-am vazut bine, ca era lumina difuza, de sentiment. Am facut o conversatie politicoasa, cat mai uninvolved. Eu am intrebat-o ce face, unde lucreaza (un fel de ASL pentru RL). Am aflat ca era inginera si lucra la o firma franceza care proiecta vagoane; nu-mi amintesc numele exact, parca suna a greaca, ii voi spune Thalys (firmei). I-am spus, de altfel, ca n-am auzit de firma cu pricina, si ea mi-a replicat, intepata, ca are 800 de angajati in Toronto, intre care foarte multi romani – nu cumva sunt si eu roman? I-am spus ca da, intamplarea face, dar nu ma aflu la petrecere in interes de servici nationalitate. Am vazut ca ea mai vroia sa-mi spuna ceva, dar am lasat-o balta (politicos, desigur) si-am continuat sa ma-nvart.

Afara, doi geeks discutau computere in frig, sau alt subiect de conversatie menit sa alunge femeile – nu-mi amintesc exact, n-am stat decat sa trag (de-)o tigara. Poate ca market-ul lor era format din inginere chineze. (Ioi, taman acum Soma FM a bagat The Rapino Brothers – Go Ahead London – mere perfect cu amintirea mea despre petrecerea aia.) In fine, am intins-o urgent.

Am ajuns eventual in bucatarie, unde se afla multa bere, din care-am purces a ma-nfrupta. Era si o blonda, cu care-am purces a ma conversa. Ea statea de vorba cu unul din francezii-gazda, care, atunci cand m-am bagat eu in conversatia lor ca musca-n lapte a purces sa se retraga, sa fie gazda si cu altii. Era italianca, de-naltimea mea, si tenul ei parea sa indice ca-i place sa stea la soare dar detesta sunscreen-ul. Compensa vag prin parul lung, pana-n talie si ochi frumosi, nepigmentati. Am mai aflat ca isi facea un doctorat in literatura.

Literatura medievala este o mare poola. Este ceva mai chinuit decat primele mele articole pe blog. Autorii cu pricina nu par a avea mare lucru in comun cu meseria de scriitor, cu exceptia poate a faptului ca stiau sa scrie la propriu – chestie ma rar intalnita intre oamenii acelor vremuri. Sunt foarte chinuiti, fie de teama ca nu traiesc dupa cum doreste D-zeu, fie pentru ca ii prinde benefactor-u’ ca ii fericeste nevasta. Este greu de sustinut o conversatie pe aceasta tema (lit med), in special cu o doctoranda, dar cumva, chestia s-a produs, desi eu nu tineam neaparat. In proces, ea a devenit teribil de animata, iar eu dadeam din cap, intelegator, si mai varam pe alocuri o-ntrebare si-o gluma neghioaba, mai cascam un ochi a mirare / admiratie, ce mai, active listening ca la mama ei acasa. Probabil ca de la distanta parea ca o vrajesc cu succes pe demoazela, desi eu eram manat numai de dorinta cunoasterii. Unul din geeksii de-afara a intrat brusc pe felie cu o-ntrebare despre tehnologia painii. Suna a figura de stil, dar el chiar despre asta vorbea. Si ea, dupa o scurta pauza (perceptibila numai ochiului format), a continuat .. in partea a II-a.

(Mai incolo, daca gasesc, poate adaug si niste poze sau filmulete reale.)

Sources / More info: gramo-romanian-stuff,