AlphaDog are unul dintre cele mai originale si mai bine scrise bloguri din blogo.ro-oaie. Pe blogul sau insa se abtine de la politica, urmand probabil indemnul lui Plesu (vezi surse). Reproduc articolul sau integral, caruia i-am aplicat cateva mici modificari de format si caruia i-am adaugat, la sfarsit, o lista de clipuri incluzand "Ferma Animalelor" lui Orwell in totalitate. Ma bucur sa prezint un alt punct de vedere, fie ca seamana cu-al meu, fie ca nu.

Cum am promis lui Zamolxis, vin cu cîteva motive pentru care nu voi vota Traian Băsescu. Motive personale, pe care le-am construit în decursul ultimilor ani.

Mă consider o persoană inteligentă. În decursul timpului am avut tangenţe cu fel şi fel de persoane, mai bune sau mai rele. Consideraţi „mai rele” persoanele care nu au acelaşi sistem de valori cu al meu. Astfel, am tot triat din chipuri în ultimii zece ani. Aşa procedez şi pe tărîmul virtual. Frecventez bloguri pe care le consider sincere, chiar dacă uneori nu sînt de acord cu unele păreri ale autorilor. La fel se întîmplă şi cu Zamolxis şi articolul său scris în urma apariţiei celebrului filmuleţ cu Băsescu în rolul bătăuşului de copii. N-am fost de acord cu unghiul abordat şi l-am combătut. Cunoscîndu-i opiniile din zecile de articole scrise pe blogul său, i-am catalogat opinia ca sinceră, chiar dacă nu se încadrează în sistemul meu de valori. Eu n-am nevoie de instrucţiuni de folosire, atunci cînd privesc o imagine în mişcare. Asta ar însemna ca de fiecare dată cînd vizionez un film, să stau cu un ochi şi la cîte o critică scrisă de Alex Leo Şerban sau Andrei Gorzo (critici de film) în Dilema Veche şi să mă hotărăsc dacă îmi place sau nu pelicula. Dar aici îi găsesc şi cîteva circumstanţe atenuante domnului Zamolxis. Fiind plecat de ceva timp în Canada, a lăsat în urmă, la momentul respectiv, o ţară condusă de către PSD (sau PDSR). O formaţiune care a moştenit de facto rădăcinile unicului partid al Epocii de Aur şi care, sub conducerea lui Ion Iliescu, a frînat într-o mare măsură trecerea societăţii româneşti către democraţie. Fiind un libertarian, deduc de aici că Zamolxis are o rezervă extrem de mare atunci cînd se aduce în discuţie numele Partidului Social-Democrat. Cred că-l vede instantaneu pe Ion Iliescu. Logic el se îndreaptă către figura celui care se află în opoziţie. În cazul nostru, acesta fiind Traian Băsescu, care în mod logic s-a poziţionat în ultimul timp pe poziţii anti-Iliescu şi anti-comunism.

Subiectul

Dar să revin la matcă. Spuneam că mă consider o persoană cu un anumit nivel de inteligenţă. Motivul principal pentru care eu NU MAI votez cu Traian Băsescu este acela că, prin tot acest film pe care îl pune în scenă ca regizor, scenarist şi actor (un adevărat Sergiu Nicolaescu), îmi jigneşte inteligenţa cu minciuna pe care o propagă la fiecare discurs al său.

Anticomunism

Traian Băsescu, după cum spuneam mai sus, joacă de scurt timp cartea anticomunistă, încercînd să sensibilizeze o categorie socială care a suferit într-o măsură mai mare din cauza regimurilor comunist şi postcomunist. Persoanele care au populat închisorile comuniste din cauze politice, cît şi persoanele apropiate acestora, au o repulsie atunci cînd apare în scenă Ion Iliescu, care nu poate fi rupt de regimul Ceauşescu şi, mai rău, de mineriadele din 90-91. Ce uită actualul preşedinte este faptul că a făcut parte, activ, din guvernarea Iliescu în perioada 1990-1992. Scrie clar în CV-ul său (cv-base). Asta după ce revenise din Belgia, unde ocupase funcţia de Şef al Agenţiei NAVROM din Anvers. Nu mă îndoiesc că actualul preşedinte a ajuns în acea poziţie ca anticomunist şi nesecurist ce a fost. Chiar el, în 2004, la dezbaterea finală pentru cursa prezindenţială mărturisise că are o mîhnire. Că după 15 ani, pentru Palatul Cotroceni, se luptă doi foşti comunişti.

A jucat cartea sincerităţii şi a cîştigat. Mie, cel puţin, mi s-a părut sincer. Atunci a mai zis, extrem de clar, să funcţioneze instituţiile statului. Personal cred că el tocmai asta nu face zilele astea, negînd formarea unei majorităţi parlamentare. De ce? Pentru că din ea nu face parte partidul condus de domnia sa, PD-L. Parlamentul şi Guvernul României nu funcţionează din cauza ambiţiei lui Traian Băsescu. Dar revin la fibra anticomunistă a lui Traian Băsescu, care mi se pare extrem de firavă. Însuşi Partidul Democrat-Liberal este o copie în miniatură a PCR. Există O SINGURĂ voce, UN SINGUR conducător, O SINGURĂ părere. Aşa cum a declarat într-o emisiune de la B1 TV, luna aceasta, atunci cînd a venit vorba despre fosta ministreasă Monica Iacob Ridzi, el este preşedintele PD-L. Spre deosebire de Marean Vanghelie, care habar n-are să conjuge verbul a fi, Băsescu nici măcar nu se chinuie. S-a oprit la EU SÎNT. Restul nu mai contează. Întreaga sa carieră politică a fost construită pe pusee autocratice cu influenţe staliniste. Dacă pentru comuniştii români din perioada postbelică toţi opozanţii erau denumiţi burghezi, moşieri sau chiaburi, şi înfieraţi ca duşmani ai poporului, acum Băsescu îşi denumeşte adversarii politici moguli şi îi ameninţă: De ce le e frică nu scapă! El este ALESUL care reprezintă voinţa poporului. În orice discurs al său încearcă să se poziţioneze ca singurul reprezentant legitim al românului. Cine nu e cu el nu contează. La fel a procedat şi cu vocile critice din interiorul partidului, care au primit de fiecare dată cîte un pumn în gură. La figurat, totuşi. Cînd n-a putut să dea cu pumnul, a dat cu papucul. Cele două abordări mi se par extrem de apropiate. Dar sîntem în 2009, an în care preşedintele României Traian Băsescu, independent politic, interceptează convorbirile adversarilor săi politici, pe care le foloseşte apoi în declaraţiile de presă. ANTICOMUNISM?

De dreapta sau de stanga? Basescu, traseist pe autostrada doctrinelor politice

O altă gogoriţă pe care Traian Băsescu încearcă s-o bage sub nasul electoratului este aceea că PD-L şi persoana sa reprezintă DREAPTA. Din nou, îmi jigneşte inteligenţa. Eu n-am uitat că pînă în anul 2005 (!) Partidul Democat a făcut parte cu mîndrie din Internaţionala Socialistă. Din care a ieşit subit în 2005, după cîştigarea alegerilor prezidenţiale, îndrăgostindu-se, la fel de subit, de valorile dreptei şi de Partidul Popular European. Mişcarea a fost o lovitură surprinzătoare. Ulterior, asistînd la desfăşurarea filmului, am realizat că această curbă spectaculoasă în ac de păr a fost făcută pentru a încerca să înghită PNL, care pînă în momentul 2004 rămăsese singura formaţiune politică credibilă de centru-dreapta, după dezintegrarea PNŢ-ului. Nu întîmplător PNL s-a scindat în perioada guvernării Dreptate şi Adevăr, fapt ce va conduce la ruperea coaliţiei. Cu toate astea, Băsescu nu a reuşit să dezintegreze gruparea liberală, care a rămas la guvernare cu ajutorul PSD. Toate astea nu l-au împiedicat să îşi pună în denumirea partidului cuvîntul liberal, după unirea PD cu grupul plecat din PNL, înjurînd în acelaşi timp guvernarea Tăriceanu, ca un adevărat preşedinte independent.

Mai amintesc faptul că Băsescu devine preşedinte al Partidului Democrat (succesorul FSN-ului) în 2001, după Convenţia Naţională Extraordinară din 18-19 mai, cu sloganul România puternică – România Social Democrată (conventia). Contracandidatul său de atunci era Petre Roman, ce deţinuse preşedinţia partidului de aproape 10 ani. La scurt timp, acesta părăseşte partidul plin de valori democratice. Acum, după nici 10 ani, se întîlneşte cu băieţii deştepţi din PD-L şi discută despre valorile liberalismului. DE DREAPTA?

Anticoruptie

Un alt pilon pe care şi-a construit această campanie electorală se bazează pe lupta anticorupţie. Aceeaşi luptă clamată şi în 2004, cînd se lupta cu Adrian Năstase pentru Cotroceni. La ţepe în Piaţa Universităţii. Pe atunci Gabriel Oprea, membru PSD, care ocupase funcţiile de prefect al Capitalei şi  ministru al Administraţiei şi Internelor în cabinetul Năstase, era denumit de Băsescu capul mafiei personale a lui Adrian Năstase. După 5 ani acesta este nominalizat ministru al Internelor în cabinetul lui Livache (Liviu Negoiţă) şi garnisit cu 4 stele de general de către mîna prezidenţială. Acesta este un scurt exemplu al luptei sale anticorupţie. Dacă-s cu mine, atunci nu mai sînt corupţi. Adriean Videanu, minstrul Economiei şi, mai nou, al Sănătăţii, membru de marcă al PD-L a fost condamnat în mai 2009, de Tribunalul Bucureşti, la plata unor daune către Primăria Mun. Bucureşti, în valoare de 4,4 milioane de lei (peste 1 milion de euro). Omul fusese primar al capitalei în perioada 2005-2008 şi, ca un bun gospodar, şi-a îndeplinit cu brio atribuţiile (videanu-despagubiri). Traian Băsescu, din poziţia de luptător îndîrjit împotriva corupţiei l-a păstrat în funcţie pe Videanu fără nici o jenă. Acelaşi Băsescu care declara, în urmă cu ceva timp, că atunci cînd asupra unui ministru va plana orice suspiciune de corupţie va cere premierului eliberarea sa din funcţie. Aceeaşi atitudine a avut-o şi în cazul ministresei Tineretului şi Sportului a cabinetului Boc, Monica Iacob Ridzi, care a stors rîuri de critici şi texte din partea presei în acest an. Ridzi şi-a dat demisia. N-a fost demisă (scandal-ridzi). E drept, Monica este bună prietenă cu fiică-sa pe care a ajutat-o în campania pentru Parlamentul European. Şi acum Băsescu se referă la Ridzi numind-o un copil.

Ca să închei cu acest capitol, aduc în discuţie dosarul Flota. Dosar care înainte de 2005 spunea că Traian Băsescu, din funcţia de ministru al Transporturilor în perioada 1991-1992 a prejudiciat statul român cu  325 de milioane de euro. După alegerea sa în funcţia de preşedinte al României, milioanele se topesc (petre-roman-flota). Prejudiciul este 0. Probabil vasele acelea nici măcar nu au existat. Despre Elena Udrea nu mai vorbesc. Dacă Zamolxis este curios în privinţa blondei, poate să folosească serviciile Google. Rezultatele vor fi mai mult decît suficiente. ANTICORUPŢIE?

Concluzii

Probabil unii dintre cei care vor citi acest text vor avea obiecţii. Vor spune: da, dar şi Geoană... Sincer, nu mă interesează. În acest moment reprezintă celebrul şi eternul rău cel mai mic. Sînt conştient că nici liderul pesedist nu este vreo floare imaculată a politicii. Iar PSD este un partid dubios, înţesat de personaje care rivalizează cu Berceanu, Videanu, Udrea, cuplul Ridzi sau Manţog.

Ca să închei, nu îmi doresc un preşedinte care nu acceptă critica. Care nu acceptă dialogul pe idei. În urmă cu cîteva zile am vizionat cîteva imagini cu Băsescu din campania 2004. Un Băsescu la fel de grobian ca cel de astăzi. Pe vremea aceea era ceva nou. Era diferit de Năstase, care era uns cu toate alifiile. Atunci a cîştigat şi a dus grobianismul la nivel de administraţie prezidenţială. Aşa a condus ţara, cu înjurături, cu bătutul pumnului în masă, cu hăhăială şi cu rezultate mai mici decît puţa de furnică. Omul acesta este atît de îngrozit de critică, încît s-a înconjurat doar cu oameni care nu spun altceva decît opinia sa. Orice alte păreri le consideră crimăgîndiri.

Zamolxis mă întreba, în subsolul articolului său despre pumnul lui Băse, dacă apariţia filmuleţului din 2004 a schimbat ceva în ce mă priveşte. Am răspuns că nu. În schimb, altceva mi-a accentuat greaţa de Băsescu. M-au oripilat toate slugile sale, din PD-L şi din presă, care au deschis gura spunînd că pumnul nu e pumn şi că, de fapt, el nici măcar nu există. Am avut impresia că toţi purtau acelaşi chip. Parcă toţi erau stăpînul fermei Manor.

În cazul nostru, toţi erau Băsescu.

Poate că eu sînt un măgar, un animal de povară, dar nu am nevoie de nişte porci, cu sau fără pedigree, care să-mi spună ce să gîndesc, ce să văd şi ce nu.

Dezbaterea continua!!!

Sources / More info: Plesu-dilema, cv-base, conventia, videanu-despagubiri, scandal-ridzi, petre-roman-flota, yt-animal-farm, flickr-animal-farm, wiki-animal-farm, Animal Farm @ Amazon