Am aflat recent despre o familie de romani deportati din USA dupa ce timp de 15 ani au trait in State cu casa, serviciu, catel, taxe platite si $15000 aruncati pe avocati. Povestea cuplului in varsta din New York este feerica in comparatie.

In partea a II-a a simfoniei Zamolxis inchinate primaverii si fetei cu ochi obo, mai multe amintiri si mai mult Prokofiev. Partea I este lectura obligatorie, macar pentru playlist care contine intreaga simfonie la sfarsit.

Toamna is iarna inmormantam ce-i mort sau pe moarte, cum ar fi relatiile. Unele, desi inca misca, ar fi murit singure si de capul lor, mai devreme sau mai tarziu. Primavara redescoperim miracolul erectiei, fie intr-un mugure de liliac, primele imbolduri ale lalelelor sau un nou bloc de locuinte pe santierul de vis-a-vis.

Scriam ieri despre fetita (in geaca) maro care-si liciteaza bunul ei organic. Astazi ma uit la chestii inrudite.

Cred ca-i a doua sau a treia oara anul asta cand aud povestea asta. Partea trista este ca nici macar nu pot sa-mi amintesc daca-i vorba despre aceeasi persoana.

Se-ntampla miscari in pen(is)umbra in feminismul romanesc avangardist (adica din fata camerelor de luat vederi, poze si spriite de indieni. Daca tot ne-am uitat in fundul stirii cu EBa, hai s-o zicem si p-aia cu B36.

Am avut un week-end destul de plin, si ca de obicei, mi-au iesit numai 30% din chestiile pe care mi le-am dorit.

Dupa cum se stie, Elena Basescu a declarat ca va candida independent de tatic si partidul sau. Aruncam o privire in fundul ei. Al stirii, desigur.

Ioai, ce-mi place ggk-u' asta. I-am gasit un interviu despre carti (st) si mi-o sarit in ochi ce zice ea despre feminism. Ea zice despre literatura, da’ de fapt ii universal aplicabil. Poate servi drept indrumar celor care nu stiu incotro sa se-ndrepte, fiindca toate capitele de fan arata la fel.

Citeam recent pe blogul Michael Nork ca ii este dificil sa invete elevii romani limba engleza. Mi-am amintit de propriul meu drum in invatarea limbii engleze si m-am gandit sa-l ajut cu cateva pie charts si Venn / Euler diagrams facute, probabil, de un alt american .

Am constatat cu uimire ca exista o gramada de oameni care intampina dificultati in a comenta pe acest blog, pe platforma Blogger Blogspot si cu viata in general. Cu ultima problema nu ma pot bate, dar voi incerca sa atac primele doua. Si daca tot am intrat pe fagasul asta, voi formula ceea ce Manafu ar numi "politica editoriala" de comentarii.

Am invitat niste pretenari la o seara de film, si cum am trimis invitatia nitel cam tarziu, m-am gandit s-o pun si-aici pentre cei care - ca si mine - isi citesc Reader-ul si Twitter-ul mai des decat email-ul.

Twittersfera romaneasca este un manz mic, behaitor si vesel nascut din pantecul blogo.ro-oaiei. Si dupa ce-am aruncat o privire la ce s-a-ntamplat, este firesc sa trecem in revista cele mai memorabile turtureli.

Dupa cum se stie, cel mai popular concurs al blogosferei romanesti si-a decernat premiile. "Ceremonia", care-i mai mult o petrecere, a fost transmisa in direct de tandemul Realitatea / Cotidianul. Eu nu m-am chinuit prea tare sa castig, dar m-am uitat totusi la stream-izor.

Incepusem sa zac in articolul precedent despre IVF, da' n-am agiuns acolo, c-am luat-o pe tnagenta. Asa ca ma esprim ici-sha, si mai bat campii si despre educatie, libertarieni si privatizarea scolilor. Nu mult, o ţâră.

Am inceput articolul in ideea de a scrie despre dezbaterea IVF, dar asta a ajuns in alt articol. Aici descopar un website care inlesneste puternic accesul la medicina in provincie.

Am intrat mai demult intr-o conversatie cu Khristine pe forumul bloggerilor (fb) despre cititul unei carti. Eu am zis ca n-am citit-o, tocmai pentru ca raspunsul universal la intrebarea cu pricina este "desigur". Iata ca un sondaj recent (Rtrs), publicat de ziua mondiala a cartii, pe 5 Martie imi confirma impresiile.

Cantecul cu cele mai mari incasari produs vreodata de continentul african este Yeke Yeke cu Mory Kante. Mare hit prin anii '80, este remixat din cand in cand, si de cate ori il aud, imi joaca picioarele.

De cateva zile, ma tot impiedic de stiri legate de un sofer de TIR roman care danseaza la volan. Prilej sa ne uitam nitel la cultura auto care l-a nascut pe Tarzan-ul nostru. Si sa uram doamnelor “La Multi Ani”.

Sa scriem romaneste este o campanie inutila. As zice futila, dar ironia ar fi prea mare. Si-o-ntrebare pusa de Mircea ma-mpinge intr-o alegorie. A laptopului.

Am inceput cu twitter relativ recent. Inca nu ma consider un mare twitterist, si-ncerc sa vad ce fac cei mai batrani si mai intelepti in ale twitter-ului.

Acum cativa ani buni - cand Connex mai exista inca sub acest nume - o pitzi corporata cu multe verde si Connex pe piept m-a cadorisit c-un dictionar. Si m-am gandit sa-l impart cu voi, ca-i fain si nu l-am mai gasit si-alt undeva.

Vreau sa dau un martisor unei femei din trecut. Si m-am gandit, ce-ar fi sa-i scriu o poezie in cinci minute, care sa-i placa si s-o doara in acelasi timp, caci numai asa poti ajunge la sufletul ei, sau, cel putin, acolo unde ar trebui sa fie un suflet?

Ma-ncearca o durere de cap. Dac-as fi muritor de rand, m-as gandi ca am o problema la falca. Dar fiind si eu un zeu protoroman, imi imaginez ca-s bortos la cap, ca Zeus.

In povestea de azi, (re)descoperim un blog care, in parcursul a 5 minute - cat mi-a luat sa ma abonez si sa-l bag in Blogroll-ul expandat - a trecut de la PR0 la PR6. Imi dau cu parearea despre roblogfest, fluxuri si raspund la 2 interpelari.