Recent, o noua campanie impotriva discriminarii a luat avant pe tuburi si de data asta a fost oglindita de blogul lui Petreanu. Ocazie cu care au fost articulate argumente cat de cat logice, atat pro cat si contra.

Ce poate fi mai existential decat aceste doua subiecte? Tratarea lor in doua filme superbe, filme care mi-au marcat dezvoltarea psiho-sexuala.

Cu multe secole in urma incepusem sa comentez scrisoarea unui roman din USA catre casa. In primul episod am vorbit despre San Francisco si alte generalitati, in al doilea despre telefonie, iar aici vom vorbi despre finante si carduri.

Dupa ce am trecut in revista cam tot ce-am putut gasi scris de ea si despre ea in viest cat si epopeea cumpararii Nadirs de la amazon, hai s-o injuram nitel cu drag si cu stima..

Intrucat taman mi-a sosit cartea ei comandata de pe Amazon, m-am gandit c-a venit momentul episodului II. In primul rand, despre cum am comandat cartea pentru un total de CDN $9.72, platiti cu cartea de credit.

In Vest, reclamele de tigari pentru femei sunt poveste veche, inceputa pe la sfarsitul anilor ‘60 de catre Philip Morris cu reclama pentru Virginia Slims: you’ve come a long way, baby, reclama care impletea produsul respectiv cu emanciparea femeii si feminismul acelor vremuri (vezi clipurile din surse si din partea I).

Am descoperit recent un joc care mi-a placut. Si m-am gandit sa-l impart cu oamenii care-mi plac!

Incepusem sa discut in articolul precedent etica muncii. Dar mai am ceva de zis, si-anume amintirile muzicale din anii '90.

Un articol de-al lui krossfire m-a aruncat in raul amintirilor muzicale si nu numai. Si-am reascultat muzica pe care-o descopeream la sfarsitul anilor '90..

De cand organizez concursuri pe blog, tot incerc sa inventez regulile “perfecte”, regulile care sunt simplu de inteles si de urmat dar totodata usor de administrat. Poti vedea regulile precedente apasand pe categoria concursuri si citind articolele respective. Tot in aceasta categorie poate fi gasit si cel mai “proaspat” concurs.

Am poposit recent pe pagina unui blog negru, prezentand viata in gri prin intermediul unui batran cu tatuaje violete ce se plimba aproape gol, intelept si decorat pe strada. Mi-am amintit de Arclantida si-nceputul sau. Si-apoi am terminat de tradus Halebarda lui Sorescu.

I am EXTATIC!!!! N-am auzit de ea inainte sa fi castigat premiul Nobel, cum n-auzisem nici de francezul care a castigat in 2008, dar cu cat citesc mai mult, cu atat ma excit mai tare! E musai s-mpartasesc ce aflu cu cei 2-3 oameni care ma citesc, poate iau si eu un Hertzer sau un BlogIdol. Voi incepe sa scriu acest ghid prin a face mai mult spatiu sub birou.

Una din problemele cu care ma confrunt cand mai trec prin Romania este ca, spre deosebire de America de Nord, majoritatea fomeilor fomeaza. Chestia asta ma deranjeaza, inclusiv la stomac.

Following Strelnikov’s suggestion and Max’ confirmation, I started listening to Balanescu Quartet. I liked it and thought that it’s worth an article. Which I started a few months ago and am completing today, especially since I have a few new/s (times).

Doua stiri oarecum interesante ma-mping sa sparg tacerea in care m-am cufundat in ultima vreme. De fapt sunt trei, dar doua au de-a face cu Romania.