Un recent scandal are de-a face cu declaratul sfat al FMI de a scade salariile saracilor in locul impozitarii bogatilor. Ne bazam pe un interviu cu Lucian Croitoru, un posibil succesor pentru Mugur Isarescu, in masura in care acesta decide sa se pensioneze sau sa se sacrifice ca prim-ministru.
Multi vad in actualele probleme ale Romaniei si austeritatea impusa de la varf (care, nu e clar) o confirmare ca optiunea Base a fost gresita. Eu insumi recunosc ca mi-as dori un Presedinte roman mai putin bataios decat Base, mult mai asemanator cu Mugur Isarescu, ce la randul sau seamana la stil mai mult cu Geoana decat cu Base. Pe langa ca un astfel de presedinte nu ar fi niciodata pe gustul publicului larg, optiunea Geoana n-a fost niciodata o optiune reala.
PSD-ul s-a impotrivit intr-una masurilor de austeritate, cum de altfel descoperim si din recentul interviu cu Lucian Croitoru, un potential urmas al lui Mugur Isarescu la carma BNR:
De ce aţi refuzat să fiţi premierul marii coaliţii PSD-PDL?
L.C.: Nu am crezut că un suport politic stânga-dreapta se potrivea cu contextul economic în care se afla atunci România. Era clar că măsurile de reformare a bugetului trebuia să fie mai radicale şi ştiam clar că acest lucru nu se va putea petrece fără un suport politic adecvat. Faptul că am gândit corect se vede acum, cand social democraţii nu susţin măsurile de ajustare propuse pe partea de cheltuieli.
La vremea alegerilor, Geoana, dus de val, a anuntat ca nu-i musai sa urmam “sarcinile” trasate de IMF, ca putem face precum Grecia, care s-a misculat. Astazi Grecia este o uriasa greutate care trage Europa in jos si, spun unii, ar putea provoca scindarea UE. “Pilula otravita” pe care sunt grecii siliti s-o inghita e mult mai naspa decat daca ar fi luat-o atunci cand au preferat sa se misculeze. Geoana si PSD n-au fost niciodata o optiune reala. Versiunea lor populist-socialista / demagogica de administrare a economiei ar rezulta intr-un dezastru mult mai mare decat cel in care se afla acum tara.
Mai departe, Lucian Croitoru explica de ce un economist lucid nu prea are ce cauta in politica:
L.C.: În 2008 am estimat că nu exista o susţinere pentru tipul de reforme de care avea si încă are nevoie România. După o perioadă de creştere economică înaltă, nici românii şi nici conducătorii lor politici nu erau pregătiţi să accepte că era nevoie de corecţii majore. Am estimat că era un mare decalaj între severitatea necesară a reformelor şi gradul de acceptabilitate în Parlament şi la nivelul cetăţeanului. În plus, premierul, în aproape toate situaţiile, trebuie să fie un om politic, eventual si tehnocrat, dar care să aiba totodata sprijin politic ferm pentru ceea ce vrea să facă. Nimeni nu ar fi putut rămâne în fruntea guvernului dacă nu avea sprijin politic pentru reformele necesare. Cealaltă variantă este să rămâi şi să nu faci reformele.
Există un precedent fericit pentru un tehnocrat, care a reusit să pună în ordine treburile ţării: Mugur Isărescu. Nu v-a inspirat?
L.C.: Dacă în octombrie 2009 s-ar fi format o majoritate care să susţină reformele as fi rămas în fruntea guvernului, dar Parlamentul nu a vrut acest lucru.
L.C.: Din punctul meu de vedere, reformele trebuie aplicate în asa fel încât să conserve libertatea indivizilor, libertatea firmelor, să stimuleze energiile creatoare, să dea un rol mai mare pieţelor si să aibă întotdeauna o reglementare care să nu încalce aceste criterii. În România sunt partide care împărtăsesc, în teorie, aceste criterii. Între acestea sunt şi PDL si PNL. Problema acestor partide este că au dificultăţi când este nevoie să acţioneze pentru a le pune în practică.
Interviul realizat de Sabina Fati este atat de important si revelator incat merita citat “in profunzime”:
Daca este in continuare neclar, el ne lamureste:
În cazul revenirii la putere a unei mari coaliţii de dreapta aţi accepta să fiţi premier?
L.C.: As accepta să fiu prim ministru doar într-o situaţie excepţională, în care eu as fi una dintre puţinele soluţii. In acest moment prioritatea mea este cariera de bancher central. Pe de altă parte, insist, cred că premierul trebuie să fie un om politic.
Si nu vreţi să intraţi în politică?
L.C.: Nu vreau să intru în politică, cel puţin cîtă vreme dorinţa mea este să rămân bancher central. Cele două opţiuni nu au nimic în comun.
despre IMF, austeritate, disciplina financiara, surplus si taieri in carne vie
Ce-ar însemna din punct de vedere economic declansarea alegerilor anticipate în următorul an?
L.C.: Atâta timp cât suntem în program cu FMI, alegerile anticipate nu ar face decât să complice situaţia economică a României. Există o perioadă înainte de alegeri în care regulile se slăbesc, inclusiv pe ruta fiscală, pe cea a cresterii incertitutdinilor sau pe cea a faptului că există o mai mare concentrare a publicului pe scrutin, nu pe muncă. Şi post alegeri există o perioadă similară. Toate acestea au costuri. România trebuie să reducă în 2011 deficitul de la 6,8 la sută, cât se presupune că va fi, dacă va fi, la sfârsitul lui 2010, la 4,4 la sută. Acest lucru înseamnă câteva miliarde de euro.
Dacă în 2005 guvernul de dreapta n-ar fi renunţat la acordul cu FMI, astăzi echilibrul bugetar era mai bun?
L.C.: Situaţia fiscală ar fi fost de departe mult mai bună. Am si o dovadă în acest sens. Uitaţi-vă cum au fost planificate veniturile bugetare în perioada 2004-2008. În 2005 si 2006 au fost planificate venituri apropiate cu ceea ce s-a colectat. Era, în mare parte, influenţa disciplinei impuse de FMI. ÎN 2007 si 2008, această planificare s-a degradat brusc şi se planificau venituri mult mai mari. Desi în istoria noastră post revoluţionară veniturile bugetare nu au depăşit niciodată 32 la sută din PIB, planurile erau de 37 procente din PIB. Pe aceste prognoze exagerate s-au făcut creşterile de salarii în sectorul bugetar, dar in final, veniturile bugetare s-au situat tot la 32 procente din PIB. FMI a sfătuit mereu în această perioadă guvernul să rămână la deficite apropiate de zero.
BNR nu a avut nicio poziţie când s-a rupt acordul cu FMI.
L.C.: Am susţinut mereu, pe lângă autorităţi, că cea mai bună poziţie pe care poate să o aibă guvernul este să aibă surplus bugetar, fiindcă va urma o recesiune. În 2005-2006, economistii stiau că lumea este pe un val ascendent de intrări mari şi concomitente de capitaluri în mai multe ţări, inclusiv România. Tot noi stiam că din 1914 încoace au fost câteva mari perioade de intrări concomitente de capitaluri si că circa 70 la sută dintre ele s-au terminat cu crize financiare.
echilibrarea bugetului
De ce României i-a lipsit viziunea Poloniei de evitarea a crizei?
L.C.: Si Polonia si România au rate de schimb flexibile, dar ne-am diferenţiat foarte mult în ceea ce priveste politica de privatizare. Polonezii au folosit foarte mult, înainte de criză, venituri din diverse privatizări. Poate că si noi ar trebui în 2011 să privatizăm mai mult pentru a reduce deficitul, mai degrabă decât să creştem impozitele.
Care este în viziunea dvs. scenariul pozitiv după reducerea pensiilor si salariilor? În cât timp vor trebui să apară rezultatele?
L.C.: Aceste măsuri vizează reducerea deficitului bugetar. Efectele încep să apară imediat ce măsurile se aplică. În 2009 a fost diferit. În martie 2009 când s-au încheiat discuţiile iniţiale cu Fondul, programul acceptat de România prevedea o reducere cu 15,5 la sută a anvelopei salariale. Nu s-a întâmplat. Chiar mai mult, anul trecut s-au plătit pensiile crescute în perioada anterioară , a crescut numărul de pensionări anticipate si de pensionări frauduloase pe caz de boală. Cei de la Fondul Monetar au văzut că nu am reusit să restrângem foarte mult cheltuielile, şi au spus că trebuie să ne mutăm pe partea de venituri si să crestem TVA de la 19 la 24 de procente, să impunem o scară progresivă de impozitare a salariilor, de la 18 la 40 de procente. Expeţii FMI au fost însă de acord că nu aceasta este soluţia optimă în timp de criză şi au acceptat soluţiile propuse de Guvern.
Impozitarea implica întreaga economie...
Da, dar cel mai sănătos este să rezolvi problemele acolo unde sunt. Una dintre problemele bugetului public este deficitul uriaş al bugetului asigurărilor sociale, care pentru acest an este de 1,7 miliarde de euro, dacă devine efectivă scaderea pensiilor cu 15 la sută. Soluţia este eliminarea acestui deficit. Căutarea de soluţii în alte arii ar fi o greşeală. Din această perspectivă, creşterea impozitelor ar fi una din greşeli, pentru că ar accentua recesiunea. O altă greşeală ar fi reducerea, din motive populiste, a salariilor în companiile cu capital de stat profitabile sau în alte entităţi, care nu utilizează resurse de la bugetul public. Alunecarea în populism este extrem de periculoasă.
Cât timp vor persista efectele măsurilor propuse?
L.C.: Măsurile de tăiere a pensiilor si salariilor se pot lua, din perspectivă legală, doar pe termen determinat. Guvernul a decis că acest termen este până la sfârşitul anului 2010. Dacă ajustările prevăzute în acordul cu FMI sunt implementate fără greşeală, atunci revenirea la nivelul actual al salariilor şi pensiilor în 2011 nu va mări deficitul bugetar. Dar dacă nu se fac restructurări adecvate, revenirea la nivelurile actuale ale salariilor şi pensiilor vor determina creşterea cheltuielilor bugetare cu peste 2 puncte procentuale din PIB instantaneu. Aceasta ar însemna că în 2011 deficitul bugetar va trebui redus de la 8,8 procente din PIB la 4,4 procente din PIB. Dacă se ajunge la această situaţie va fi foarte grav, căci se va proceda la tăierea investiţiilor încă din faza de planificare fiscală şi/sau la creşterea impozitelor. BNR a atenţionat mereu că politica salarială populistă în sectorul public a fost nesustenabilă. Acum se vede cât de nocivă a fost. Aceasta ar trebui să fie o lecţie pentru toată clasa politică, să nu mai promoveze astfel de măsuri, care nu fac decât să se întoarcă impotriva lor, mai devreme sau mai târziu. Trist este că se întorc şi împotriva românilor, care sunt primii care suferă de pe urma efectelor populismului.
Nu ar fi mai bine să se reducă drastic aparatul birocratic, de la început, decât să se taie salariile si pensiile?
L.C.: În mod cert. Dar după opinia mea, această soluţie nu e posibilă pe termen scurt. Există peste 500 de mii de oameni în exces în sectorul public. Reduceri masive de personal nu sunt posibile din două motive: (i) legislaţia este foarte complicată si necesită schimbări, si (ii) birocraţia e atât de inventivă când îsi apără interesele, încât e foarte greu să lupţi cu ea. Inventează noi "nevoi", redefineşte posturile, găseşte motive pentru care fiecare entitate birocratică este strict neceasră etc. În concluzie, în viziunea birocraţilor, niciodată, nicio măsură de restructurare nu este necesară. În 2010 si 2011 reducerea prevăzută este de 70 de mii de persoane. Însă este foarte adevărat ca reducerile de pensii şi venituri salariale nu au efecte pe termen lung, dacă nu sunt urmate si de aceste restructurări profunde.
Care este scenariul negativ, ce se întâmplă dacă guvernul cedează presiunilor sociale sau dacă intervin alte defecţiuni de parcurs?
L.C.: Deficitul bugetar va trece de 10 procente din PIB, ponderea datoriei publice va creste la circa 60 procente din PIB . Statul va avea acces la finanţare tot mai greu şi la costuri tot mai mari. Dacă nu se iau măsurile anunţate, va fi greu să găsim bani pe pieţele private. Acestea nu vor mai avea încrederea să cumpere titluri ale statului român. Aşa s-a întâmplat recent în cazul Greciei. Atunci vom fi din nou nevoiţi să cerem un împrumut de la FMI, chiar mai mare decât cel curent, dar va fi foarte greu de obţinut. Chiar dacă FMI ni l-ar da, România va fi într-o situaţie grea, fiindcă va creste ponderea cheltuielilor cu dobânzile în buget. Este un element căruia nimeni nu-i dă importanţă acum, dar dacă vom avea cheltuieli cu dobânzile de 4-5 procente din PIB, atunci vor fi necesare reducerile de cheltuieli la alte capitole, pentru a compensa creşterea cheltuielilor cu dobânzilor.
Ce măsuri aţi lua dvs., dacă soluţia micsorării pensiilor si salariilor nu dă rezultate, din motive juridice, din cauza cedării în faţa presiunilor sociale etc?
L.C.: Dacă si aceste măsuri esuează, cel mai la îndemână pare să fie creşterea impozitelor
Cum a spus si guvernatorul Isărescu.
L.C.: Nu, guvernatorul nu a predicţionat creşterea impozitelor într-un viitor apropiat. A precizat că dacă ratăm şi acum ajustările pe partea de cheltuieli, atunci nu vom putea evita creşterea impozitelor. Dar a şi reiterat concepţia că nu este raţional să creşti impozitele fără să restructurezi cheltuielile şi să extinzi baza de impozitare. Deci, cel mai facil e să cresti impozitele, dar vă garantez că nu vor aduce bani suplimentari la buget, fiindcă în ultimii 20 de ani veniturile bugetare nu au depăşit niciodată 32 la sută din PIB. Asta înseamnă că plătitorii de impozite, având în vedere volumul şi calitatea bunului public pe care-l livrează statul, nu doresc să plătească mai mult decât echivalentul a 32 la sută din PIB. Deci, chiar dacă se vor mări impozitele, oamenii vor găsi mijloace prin care să nu dea mai mulţi bani statului.
partidele si politicienii
Cine este de vină că măsurile anticriză nu au fost luate anul trecut?
L.C.: După părerea mea, într-un clasament al vinovaţilor, pe primul loc a fost echilibrul politic prost: s-a manifestat puternic în 2009 si se manifestă la fel de puternic în 2010. După cum vedeţi nu există o cooperare politică pentru depăsirea acestei situaţii. Pur si simplu nu a existat dialog între putere şi opoziţie pe tema măsurilor de ajustare. Pe locul doi într-un clasament al vinovăţiilor se află lipsa de viziune a politicienilor. Ei nu înţeleg două lucruri: (i) că ajustările trebuie făcute la timp, în perioadele bune, când costurile ajustărilor sunt minime şi că (ii) perioadele bune nu durează la nesfârşit. Din această cauză se ajunge la recesiune sau chiar crize, şi ajustările se fac la costuri maxime.
Există vreun partid în România care să se potrivească opţiunilor dvs. economice si politice?
L.C.: Din punctul meu de vedere, reformele trebuie aplicate în asa fel încât să conserve libertatea indivizilor, libertatea firmelor, să stimuleze energiile creatoare, să dea un rol mai mare pieţelor si să aibă întotdeauna o reglementare care să nu încalce aceste criterii. În România sunt partide care împărtăsesc, în teorie, aceste criterii. Între acestea sunt şi PDL si PNL. Problema acestor partide este că au dificultăţi când este nevoie să acţioneze pentru a le pune în practică.
comentariile lui Kahn
De ce n-ar fi vrut România să preia ideea presedintelui FMI, Strauss Kahn: să ia mai mult de la bogaţi si să-i protejeze pe săraci?
L.C.: Eu am participat la aceste negocieri si vă pot spune că nu a fost niciodată vorba despre impozitarea bogaţilor. S-a discutat doar despre introducerea unui impozit progresiv de la 18 la 40 la sută pe salarii. Asta înseamnă impozitarea mai mult a celor cu venituri mai mari, nu a bogaţilor. Cred că a fost o exprimare metaforică. Chiar şi când am avut scara de impozitare de la 16 la 60 la sută, cum încă era în 1997, nu s-a colectat mai mult decât acum, ca procent din PIB.
Prin astfel de declaraţii, Strauss Kahn transmite opiniei publice internaţionale că FMI nu-si asumă reformele impopulare propuse de guvernul român.
L.C.: Nu vreau să comentez prea mult declaraţiile lui Strauss Kahn fiindcă imediat după aceste declaraţii a venit seful misiunii pentru România si a făcut precizări care au clarificat lucrurile. Jeffrey Franks a confirmat că s-au discutat diverse opţiuni, şi că în fiecare opţiune fusese cuprinsă şi reducerea cheltuielilor, inclusiv reducerea cu 20 la sută a salariilor.
concluzii
- Comentariile lui Kahn sunt de fapt un exercitiu PR. IMF are reputatia unei organizatii care suge sangele boboarelor. Punand povara deciziilor in carca guvernului roman, Kahn isi pudreaza propria reputatie de socialist, dar face treaba guvernului roman infinit mai dificila.
- Lucian Croitoru ar putea fi un succesor al lui Mugur Isarescu: 1998-2007 Consilier al lui Mugur Isarescu, 2003-2007 reprezentant al Romaniei la IMF. In plus, imi miroase a libertarian
- Impozitarea crescuta nu-i o solutie intrucat implica probleme majore si nu va rezulta in venituri crescute din pricina economiei subterane. Problema se afla in partea cheltuielilor cu birocratia statala, care a crescut ca un cancer, peste capacitatea normala a economiei de a o sustine. Scaderea salariilor “across board” nu este o masura optima, dar este simpla si rapida.
- Romania nu se va reintoarce la cresterea economica necesara pentru intoarcerea la “normalitatea” interbelica anul asta si nici la anul, si ne cam lipseste luxul timpului.
Sources / More info: fmi-france2-silverlight, dbro-kahn, dbro-de-ce-1, dbro-de-ce-2, evz-udrea-patriciu, rl-croitoru
LE: Khris are si el o analiza a diferentelor de declaratii:
Auzindu-l pe domnul Boc declarand asa ceva, am fost tentat sa cred ca exagereaza, insa tot ieri, purtatorul de cuvant al BNR a sustinut aceeasi varianta, astfel ca lucrurile sunt clare: ori FMI-ul a propus intr-adevar niste masuri care din punctul meu de vedere ar fi determinat o adancire a crizei, ori guvernul, presedintia si BNR s-au inteles sa sustina acelasi punct de vedere. (..) Cred ca guvernul (sfatuit in mod evident de specialistii din BNR) a luat o decizie buna atunci cand a hotarat sa nu majoreze cele doua taxe principale. Asta nu inseamna ca unele dintre masurile de austeritate anuntate de dl Boc nu sunt discutabile..
Am mai aflat din Libertatea ca Lucian ar fi fost iubitul fiicei lui Mugur :)
De 10 ani, e consilierul personal al lui Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, cu care are o relaţie apropiată. Lucian Croitoru a fost, o lungă perioadă, iubitul Lăcrămioarei Isărescu (34 de ani, foto mic), fata şefului său. (..)
),
lucrand la fatada (),
societate (),
vise - implinire - belsug ()
. Dacă ţi-a plăcut articolul, stumble-uieste-l altora (Ymess!
