Dupa ce-am prezentat izvorul marelui rahat prezidential si primele cateva reactii, iata-le si pe urmatoarele.

Cum spuneam, ma deranjeaza multe-n legatura cu scandalul. Toata povestea pare a fi o inventie menita sa ocupe titlurile de senzationalism ieftin intr-o vara ce pare a avea prea putine. De pilda, Antonescu (Crin, nu Ion) zice:

“Declaraţia preşedintelui seamănă până la identitate cu declaraţiile lui Adolf Hitler din 25 august 1944. Atunci, Adolf Hitler a declarat la radioul Reich-ului "Regele Mihai a trădat România" şi "Regele Mihai a predat România puterii sovietice". Ca declaraţia aceasta a lui Adolf Hitler din 1944 să fie reluată de şeful statului român în 2011 este absolut inacceptabil", a afirmat azi Crin Antonescu într-o conferință de presă. 

Președintele PNL a afirmat că "este extraordinar de grav şi dureros şi ruşinos că Traian Băsescu este primul şef de stat al României dintre toţi, cu comunişti cu tot, care-şi permite să discute momente esenţiale din istoria României într-o astfel de manieră".

"Niciun şef al statului român, de la Alexandru Ioan Cuza şi până la Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, nu şi-au permis să discute ca la cârciumă despre istoria României. Deci nu te poţi duce ca un beţiv la cârciumă când eşti şeful statului să-ţi dai părerea tu asupra istoriei naţionale şi asupra simbolurilor naţionale”

Comparatia cu Hitler imi pare nitel cam hazardata – vezi legea lui Godwin. Mai mult, asa cum am mai spus in comentarii (1, 2), o gramada de afaceri conectate si scorneli de-ale lui Hitler continua sa existe si azi. Si mai hazardata este scrisoarea trimisa Regelui cat si cea trimisa Ambasadorului SUA:

"Nu ar fi prima dată când, în calitate de ambasador, v-aţi exprima un punct de vedere în legătură cu un subiect important de pe agenda publică internă. Şi, în acest caz, este foarte necesar să aflăm cu toţii poziţia Ambasadei SUA despre acest episod din istorie şi în legătură cu acuzaţiile pe care Traian Băsescu le aduce Regelui Mihai", i-au scris Ponta și Antonescu ambasadorului.

Co-poreşedinţii USL i-au cerut ambasadorului să facă o asemenea clarificare pentru a vedea “în ce măsura Ambasada SUA se solidarizează cu proiectele şi declaraţiile lui Traian Băsescu şi în aceasta privință, în special pentru că este vorba de "o perioadă de tristă amintire, în care România a pierdut pentru zeci de ani legătura cu Occidentul democratic, către care n-a încetat să aspire".

Daca declaratia lui Base este un gest care vadeste o surprinzatoare apropiere de legionari si / sau atitudini de extrema dreapta (sigur, populismul se-apropie de fascism, dar pan-acum Base a evitat partile gretoase), reactiile USL-asilor par sa sugereze un oarecare infantilism politic si dorinta de a se afla sub reflectorul mass-mediei cu orice pret, chiar si cel de a fi ridicol. Ce treaba are ambasadorul SUA cu puliticienii? Tocmai, mandatul sau il impiedica sa se amestece in politica interna a unui stat. Cei doi par a-l vedea pe ambasador ca pe un profesor cu dreptul de a trage de urechi Presedintele cand acesta nu-si face temele si dau fuga sa-l parasca.

Scrisoarea USLasilor mai are o hiba majora: combina doua mesaje intr-o singura scrisoare, facand-o incomprehensibila romanului mediu. Pe de o parte, incearca sa-l plezneasca peste bot pe ambasador ca si-a dat cu parerea in constitutionalitatea clauzei averii ilicite si-n acelasi timp incearca sa-l plezneasca si pe Base. Mesajul se vrea a fi “Eshjmeker? Crezi ca Base-i tare? Ia Base si suge!”.

Sigur, si eu fac astfel de “combinatii” care-mi fac articolele mai greu de parcurs, dar eu nu-ncerc sa conving pe nimeni, I’ve no stake in the political process. Nu incerc sa-mi creez capital politic. Vorba lui Andries: “n-am nimic de cerut, nimic de castigat / nu vreau portofolii sau functii de stat”. Daca insa incerci sa obtii voturi, mesajul tau trebuie sa fie simplu si direct. A incerca astfel sa-i dai palme ambasadorului nu te-ajuta cu absolut nimic, ba din contra: te face sa pari ineficient.

Problema constitutionalitatii sus-amintita este insa importanta. Se regaseste in actualitatea multor tari si merge in inima statului de drept. In orice stat mai mult sau mai putin functional, daca esti “audited” pentru neplata taxelor esti considerat vinovat si-i treaba ta sa demonstrezi ca nu esti (cam asa functioneaza si “justitia”, dar acolo, de ochii lumii macar, exista prezumtia de nevinovatie – cu exceptia Japoniei si a altor democratii asiatice unde procentul prosecutiilor cu succes e mai mare de 90%). Este importanta in acest context “opinia separata” a Iuliei Motoc din care (articolul hn) citez numai cateva idei:

• prezumtia trebuie inlaturata deoarece nu aduce atingere securitatii juridice a dreptului de proprietate, acesta fiind in continuare garantat si ocrotit prin Legea fundamentala, de vreme ce opereaza interdictia confiscarii averii dobandite licit.
• principiul securitatii juridice nu se refera la protectia bunurilor sau a persoanelor potrivit unei conceptii traditionale asupra securitatii, ci se refera la protectia drepturilor fundamentale prin stabilitate legislativa.
• prezumtia caracterului licit al dobandirii averii contravine tratatelor internationale pe care Romania le-a ratificat, respectiv Conventia din 8 noiembrie 1990 a Consiliului Europei privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor avand legatura cu infractiunea si Conventia ONU din 12 decembrie 2000 impotriva criminalitatii organizate transnationale.
• astfel, in conformitate cu art.12 din Conventia ONU, statele parti pot analiza posibilitatea de a solicita autorului unei infractiuni sa demonstreze originea licita a unor produse presupuse avand legatura cu infractiunea sau a altor bunuri care ar putea face obiectul unei confiscari, in masura in care aceasta solicitate este conforma cu principiile dreptului lor intern si cu natura procedurii judiciare.

Unde a dat Crin, dau si altii. CTP nu pierde nici el ocazia sa-l ia la palme, comparandu-l cu grecul care a incendiat Templul din Efes pentru a intra in istorie:

Spuneam încă de la azvârlirea pe piaţă de către T. Băsescu a reconstituţionalizării şi regionalizării României că aceste acte, produse peste noapte în stilul Elenei Ceauşescu, definit popular în anii '80: "Şade Leana pe closet / Şi mai face un decret", nu are rost să fie interpretate politic, economic, social, căci ele ţin de domeniul psihopatologiei. "Complexul Cuza", cum numeam afecţiunea lui T. Băsescu, îl face să se dea de ceasul morţii ca să lase o urmă în istorie, fie şi cea a şarpelui pe asfalt. Fiind un iresponsabil egolatru, care a jucat poker la cacealma cu ţara pe masă încă din 2004, nu se dă în lături pentru asta de la a zdruncina stabilitatea statului român, a crea din nimic tensiuni interetnice, tensiuni între Budapesta şi Bucureşti, insultând geografia României ca să poată trece acum la înjurături adresate Istoriei.

De fapt, nu Cuza, ci Erostrat e numele cel mai potrivit faciesului lui Băsescu în vreme ce scandează scrâşnit: "vor fi confiscate averile bogaţilor şi date cetăţenilor", "regionalizarea? - cert e că se va face!", "regele Mihai - slugă la ruşi". Erostrat a fost grecul care a dat foc unei minuni a lumii antice, templul zeiţei Artemis din Efes, doar pentru că, incapabil să creeze ceva, să construiască, era ros de ambiţia ca numele lui să rămână cumva în posteritate. Mi-e tot mai teamă că T. Băsescu poate şi el să reuşească asta.

Daca CTP il compara cu Erostrat, Cartarescu il considera frustrat:

Partea proastă cu acest fel de ieşiri nu e că ele dau apă la moară celor care oricum îl critică pe preşedinte şi pentru eclipsele de lună, ci că-i pun în mare dificultate pe aliaţii săi. Nu poţi susţine la nesfârşit diferenţa dintre omul Băsescu şi politicianul Băsescu, pentru că faptele unuia se contaminează de cele ale celuilalt, imaginea unuia devine oglinda celuilalt. (..) Băsescu vorbeşte mult, din ce în ce mai mult, prea mult, de parcă perioada (pe care eu i-am lăudat-o) de acum vreo şase luni, când nu se mai arăta pe nicăieri, l-ar fi lăsat cu mari frustrări. Nu e zi în care să nu scoată tot soiul de cărţi de joc din mânecă, de la aşi până la cele mai mărunte. Nu ştiu dacă-şi mai înţelege jocurile el însuşi, că eu, mărturisesc, nu le mai pot urmări, aşa cum nu mai poţi ghici sub care ceşcuţă e bila după învârtitul celor trei ceşti de la alba-neagra. Prea multe învârtiri, prea multe ricoşeuri de biliard.

Acum, c-am trecut in revista cam toate “reactiile”, sa ne aplecam nitel si-asupra istoriei..

Sources / More info: evz-antonescu, rol-cartarescu, hn-motoc, ctp-erostrat, trilulilu-andries, andries-scrisoare