Am adus aminte de bancul cu daramaru de mai multe ori, poate si fiindca e una din putinele glume de pe vremea Odiosului pe care mi le amintesc. Imi amintesc si de starea deplorabila in care se afla ruinele Sarmizegetusei. Si recent, gluma indoielnica ce tine de ani de zile - cum ca poate intr-o zi se va apuca cineva sa le transforme intr-un monument - a luat o intorsatura tragica.

Inainte de a incepe sa discutam ce s-a intamplat se impune o observatie cat se poate de simpla. Exista nu o singura asezare Sarmizegetusa, ci doua: cea mai accesibila, initial Colonie redenumita ulterior Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a fost construita de romani dupa distrugerea completa a celei originale, Sarmizegetusa Regia. Vasile Pârvan a propus citirea Sarmiz-egetusa în sensul „Egetusa a lui Sarmos” sau „Zarmos” pe baza lucrarii lui Tomaschek din sec XIX si propunerea de citire Zermi-zegétousa, prima parte comparând-o cu harmyá din sanscrită „vatră; cămin; familie” și cu cuvântul armenesc zarm(i) „familia suboles”, sensul final presupus de Tomaschek fiind „casa națiunii (getice)”.

Pe scurt, vreo 30 de metri dintr-un zid au fost `tocite de un tractorist`. Istoricul Marius Oprea declara, citat de Romania Libera:

„Într-o țară civilizată, ministrul Culturii și directorul Muzeului Național de Istorie al Transilvaniei ar fi trebuit să demisioneze, iar președintele Consiliului Județean să se afle sub anchetă penală. Este inadmisibil ca să își bată joc cineva de un asemenea simbol, precum capitala Daciei. Asemenea lucruri se pot întâmpla doar în condiţiile în care directorul Muzeului din Deva este o doamnă care este de profesie inginer minier şi care nu are nici un fel de pregătire în domeniul istoriei, care a fost numită în funcţie de către preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Moloţ, pe care îl consider primul vinovat de cele întâmplate."

Articolul semnat de Claudiu Padurean ne mai spune:

O parte a sitului arheologic de la Sarmizegetusa a fost distrusă de angajaţii unei firme plătite de Consiliul Judeţean Hunedoara. Zidul cetăţii dacice de la Sarmizegetusa Regia este în pericol de prăbuşire pe o lungime de circa 30 de metri. Lamele buldozerelor şi celelalte utilaje au distrus o porţiune de teren unde, acum 20 de ani, au fost descoperite urme de locuire dacică. Motivul distrugerii este unul care frizează absurdul. Reprezentanţii Consiliului Judeţean Hunedoara au decis să amenajeze o parcare de circa 3.000 de metri pentru autocarele cu turiştii care vor să viziteze capitala Daciei, precum şi o serie de trepte, pentru a uşura accesul către Poarta de Vest. Deşi Samizegetusa Regia se află pe lista siturilor istorice protejate de UNESCO, lucrările au fost executate fără supravegherea vreunui arheolog.

Scandalul a izbucnit atunci când o serie de membri ai Comisiei Naţionale pentru Arheologie au vrut să viziteze situl dacic. În loc de poteca de acces către cetate, săpată de zeci de ani, ei au descoperit o mulţime de utilaje, între care buldozere şi utilaje de tasare care intraseră până la o distanţă de circa 50 de centimetri faţă de zidul cetăţii dacice. Pământul degajat de pe suprafaţa vitoarei parcări este amestecat cu numeroase fragmente ceramice, cu o vechime de două milenii. Angajaţii firmei Drupo, care este plătită de Consiliul Judeţean Hunedoara, lucrau fără a fi supravegheaţi de un specialist în arheologie şi fără să deţină aprobările necesare.

Gandul o citeaza pe Adriana Pescaru, vicepresedinta Comisiei Nationale de Arheologie:

"În zona porţii de vest erau utilaje, cilindri pentru presarea pământului şi camioane pentru transport. Se intrase cu lama unui buldozer până la 1,5 metri adâncime şi la o jumătate de metru distanţă de zidul porţii de vest, ceea ce reprezintă un pericol de dărâmare a acestui zid. Mai mult, în profilul săpăturii au fost realizate trepte de acces pentru turişti, iar câteva blocuri de piatră din zid s-au desprins şi au căzut. Este inadmisibil ceea ce s-a întâmplat. În mod normal, când se execută lucrări atât de aproape de monumente istorice, în zonă trebuie să fie un arheolog care să monitorizeze activităţile executate de firma specializată în drumuri şi poduri."

Si-s asa multe de aflat despre daci, in conditiile in care cam totul fu sters, poate chiar fiinta lor ca popor intr-unul din genocidurile romane. Articolul sursa pentru toate aceste mituri a fost semnat de Dumitru Manolache si publicat initial in Gardianul, probabil pe 08-05-2009.

O explicatie pentru cele petrecute ar putea fi un nevazut conflict intre arheologi si autoritati. Primii ar vrea, poate, prezervarea si studiul relicvelor istorice, care ar trebui sa se faca prin izolare si alocarea fondurilor de cercetare; cei din urma vor turisti si nu vor sa piarda timpul cu aprobari de la Ministerul Culturii.

Articolele publicate in ziare de-a lungul timpului vorbesc despre gradini de zarzavat aparute in incinta cetatii romane, fiindca asa s-a dat pamantul, despre o nepasare crasa, despre distrugerile provocate de cautatorii de comori, despre orasul subteran aflat sub ruine, care ar fi cat Bucurestiul, despre cum au fost identificate de catre rusi cu sateliti si alta aparatura, despre lipsa indicatiilor si explicatiilor in privinta semnificatiei ruinelor.

In absenta oricarei actiuni din partea celor care ar trebui sa se ocupe de asta, romanii au inceput sa faca site-uri de web, majoritatea continand articolul lui Dumitru Manolache si cel mult cel din Ziarul Financiar care ne spune ca un localnic a adoptat rolul de paznic:

Ne insoteste Vladimir Brilinschi. Localnicii ii spun Nunu. Cu bata de cioban si aparatul de fotografiat, este ultimul dac ramas pe aceste locuri pe care le stie ca in palma. Urca in cetate si de cateva ori pe zi. E drastic cu cei care nu au grija de monument: "Dvs. ati pus lucrurile alea (niste saci - n.n.) acolo? Cu ce drept? - intreaba el un grup coco]at pe sanctuar. V-ati urcat pe un monument istoric..." "- Am facut-o pentru masuratori." "Masuratorile le faceti numai cu aprobarile necesare si nu va suiti pe un monument istoric cu picioarele. Va rog frumos sa va dati jos." De ani de zile, Vladimir Brilinschi asta face. Si-a luat rolul de aparator al cetatii in serios si o apara.

Ce se vede la suprafata este un feic, ce este real ramane ascuns in pamant sau furat demult:

Pana acum, doar 3 la suta s-a sapat si descoperit din fosta cetate. Chiar si asa, povestea ei e fascinanta. Nu are insa cine o spuna. Dacii cunosteau astrele, masurau timpul si aveau numeroase inventii. Dovezile zac insa ascuse printre balarii. Treci, de exmplu, pe långa astrolab, pe langa roata zimtata, nimic nu le indica.
Vladimir Brilinschi spune: "Un arheolog de la Stonehange se mira cand l-a vazut, nu-i venea sa creada ca avem si noi un astrolab? Ce e una astrolab? Un vas care mergea pana la doi metri inaltime si care, umplut cu apa si privit noaptea de sus in jos, indica miscarea cerului, stelele... oglinda cerului."
Despre fiecare loc se poate spune ceva. O poveste care ar putea sa atraga mii de turisti. Santul de drenaj, terasele sapate in munte. Strabon si Diocasos spuneau ca dacii traiau agatati in munti.
Sanctuarul mare circular. Este emblema cetatii Sarmizegetusa. Din pacate este o emblema falsa, pentru ca tot ce vedem aici, aceste lemne sunt puse in urma cu treizeci de ani, sunt rodul imaginatiei regizorului care a turnat aici filmul "Burebista." In film, Sarmizegetusa apare cateva secunde la inceput. Iar la finalul filmului mai este o scena in care Burebista discuta cu preotul Deceneu in Sanctuar. Doar pentru aceste imagini, cetatea a fost remodelata la sfasitul anilor 70.
"Cand vizitez un monument istoric - spune cu tristete francezul David - vreau sa inteleg istoria. Aici e un sit recunoscut de UNESCO si de toata lumea. Dar ce vad e fals. Structura aceasta e de lemn. Lemnul nu ramanea asa cateva mii de ani. Imposibil. E reconstruit. In mod normal, cand mergi intr-un sit istoric sunt reconstructii si interpretari dar ti se spune despre ce e vorba.Aici, nimic."

De-a lungul tuturor acestor ani, acelasi refren - distrugere voita sau nepasare:

De aici incepe istoria romanilor. Nimic nu vorbeste despre lucrul acesta. Mai mult, urmele dacilor au fost distruse in mod voit sau din inconstienta de autoritati. Sapte bucati de piatra care la momentul decopertarii au fost gasite intr-un ansamblu rotund.. .rotonda de andezit (se vad intr-o fotografie de acum patruzeci de ani) cas acum aruncate acum la marginea padurii.
Si nu e singurul loc distrus. Sanctuarul lui Burebista."Acest loc - isi aminteste Brilinschi - a fost ales de Suzana Gadea, pe vremuri ministrul culturii si educatiei socialiste, drept loc de aterizare pentru Ceausescu si a fost pur si simplu dezafectat si plintele aruncate in vale. S-a turnat o sapa de beton pentru aterizare... Si asa a ramas pana in anul 1999 cand, in urma protestelor catre ministerul culturii, s-a hotarat restaurarea lui.. Dar arhitectii si proiectantii au folosit ciment ca liant au facut acest canal de drenaj care nu seamana cu nimic."
Fara un ghid, oamenii s-au adunat in jurul nostru si trag cu urechea la interviul lui Nunu. Doar asa pot sa povesteasca ceva despre locul unde au fost.

Concluzia reportajului difuzat de ProTV in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 18 octombrie e trista:

In timp ce toate autoritatile refuza sa discute, cetatea se degradeaza pe zi ce trece. O legislatie proasta, stufoasa, incompleta, autoritati nepasatoare si incompetente au facut ca acest loc sa fie al nimanui. Dar poate ca exista un interes ca acest loc sa fie neadministrat si nepazit... pentru a le permite cautatorilor de comori sa se miste in voie prin zona.

Articolul din Formula AS il predateaza pe cel din ZF cu vreo 3 ani. In acele vremuri Nunu era Vladimir Brilinsky, cu igrec. Din pacate, articolul a iesit prea lung si bag restul la parola, sa nu se piarda..

Zice wikipedia engleza:

Towards the end of his reign, Burebista transferred Geto-Dacians capital from Argedava to Sarmizegetusa. For at least one and a half century, Sarmizegethusa was the Dacians' capital and reached its acme under King Decebal. Archaeological findings in this area have thrown new light on the political, economic and scientific apogee of Dacian culture, the latter testified by the solar calendar. Burebista and Decebalus creatively assimilated the technological achievements of Greek and Roman culture, out of which Decebalus was in process of making a Dacian classical age when Trajan's legions struck the final blow. And, these show that Dacian's god Zalmoxis and his chief priest had an important role in Dacian society.

The site yields two important finds:

• One is a medical kit, contained in a brassbound wooden box with an iron handle. It contained a scalpel, tweezers, powdered pumice and miniature pots for pharmaceuticals.
• The other important find was a huge vase twenty-four inches (0.6 meter) high and forty-one inches (1 meter) across. It is stamped in mirror-writing, in the Roman alphabet, DECEBAL PER SCORILO i.e. Decebalus, son (cf. Latin puer) of Scorilus.

Also, there had been found 400 iron tools, made with the meter-long tongs, hammers, and anvils found in the smithies north of the sanctuary: scythes, sickles, hoes, rakes, picks, pruning hooks, knives, plowshares, and carpenters' tools. Finds include weapons, too i.e. daggers, curved Dacian scimitars, spearpoints, shield-bosses.

No, asta-i. Vezi si istoria genetica.

Sources / More info: rol-dacic, gandul-sarmi, dimpar-sarmi, sarmis-e-getu-za, hartacomo, enciclo, zf-nepasare, as-gauri, rl-gradina, wiki-ulpia, wiki-regia