Pe Cristiana Nicolae am cunoscut-o cand eram mic. Nu intamplator, cand i-am vazut documentarul despre tigani la OMNI, m-au napadit niscaiva amintiri si-am invatat si ceva nou.
Poate ca nu stiti inca, sau poate ca nu ati aflat (cf Timpuri Noi), dar Cristiana Nicolae este regizoarea si scenarista Rachetei Albe, serialul pentru copii care multora ne lumina scurta existenta TV de duminica, inainte sau dupa Lumea Copiilor (sau in cadrul acesteia, alaturi de Arabela si Rumburak). Vremuri falnice acelea erau, cand rock-ul nu-mi parea desuet si-ascultam, deseori fara sa vreau, chiar piese romanesti, pe langa Al Bano si-aia inalta.
Pe fiul cel mare al Cristianei il puteti vedea in generic, creditat ca Radu in rolul lui Victor. Cu fiul cel mic am petrecut o vacanta de vara, impreuna cu alti copii la un conac la tara – nici nu mai stiu unde. Stiu insa ca era o fata in sat indragostita de el, ceea ce mie-mi venea greu s-accept, obisnuit fiind sa fiu vioara-ntai. Eventual m-am prins ca e moarta dupa el, devenise aproape imposibil sa ne mai jucam fiindca daca era despartita de el mai mult de un minut incepea sa urle ca din gura de sarpe. O chema Anca, si stiu asta fiindca o pusesem pe vara-mea, care era studenta la Tonitza, sa deseneze WC-uri cu numele ei – le-am spus WC-uri tip Anca. Tin minte ca multe prostii am facut in vacanta aceea, dar din pacate, cu greu imi amintesc care si cate.
Cristiana dadea in carti si alte alea. Ne-a facut tuturor un calcul (pe care eu nu l-am inteles si de-aia nu mi-l amintesc) bazat pe data nasterii cu care scotea chakrele dominante. Mie mi-au iesit toate 3 in cap – si-a desenat un triunghi pe fruntea mogaldeatei de hartie. Mi-a zis, surprinsa, ca n-a mai pomenit asa ceva si ca sunt un tip nu numai destept ci si imaginativ-afectiv, dar ca tre’ sa lucrez la “palatul soarelui” (osul stern) sa ma deschid mai mult catre altii. (Nu cred ca vazuse ca din cauza ca blugii mi-erau mari umblam mai tot timpul cu pravalia deschisa.) Atunci m-am prins care-i scopul “ghicitului” si de ce place fomeilor: confidence booster, cu exceptia cazului cand nu sari cu banul, moment in care-i trist. M-am reintalnit in persoana cu ea acum cativa ani, dar nu-s chiar sigur ca de ea e vorba. Cert e ca m-am intalnit c-o doamna mai in varsta care m-a intrebat daca fumez si mi-a oferit un ceai de tigari, pe care eu l-am refuzat, m-am scuzat si am plecat. Nu stiu daca era ea, poate ca era o alta regizoare. Oricum, era o regizoare.
Ei bine, tot zilele astea am vazut documentarul sau “povestea galbenului”. Documentarul este facut in ton oarecum neutru, dar prezentarea de pe site-ul OMNI , un canal de televiziune pentru minoritati etnice difuzata in toate marile aglomerari urbane suna nitel cam ciudat pentru anul 2008 cand a avut premiera (traducere Google):
Sunt tineri imigranţi din România, cu vârste cuprinse între 9 la 16 ani. Ei sunt Tigani, mai bine cunoscuti în America de Nord ca Gypsies ("ţigani").
În 2003, Parlamentul European a decis că sunt "grupul cel mai persecutat etnic din Europa", şi numele lor oficial va fi romi.
Obisnuiti sa fie dispreţuiti, urmariti sau chiar atacati, aceşti copii fac front comun, o reacţie invatata dupa secole de respingere şi persecuţie în Europa.
Educaţia nu înseamnă prea mult pentru ei, atâta timp cât părinţii lor abia ştiu să citească sau să scrie. Nu au nici un role-model, cu excepţia jucatorilor de fotbal sau a cântăreţilor de muzică pop văzuti la televizor.
Au nume frumoase, dar se striga unii pe alţii în numele lor Tzigane specifice.
Copiii români păstrează înrădăcinată în mintea lor o etichetă cu privire la Tziganes, că acestia sunt murdari şi că cerşesc pe străzi.
Copiii Tzigane au un fel de sentiment de superioritate şi ii nesocotesc pe români, care nu împărtăşesc aceleaşi valori ca şi ei. Ei numesc "Gadjo", pe cineva care nu aparţine grupului lor etnic. Neîncrederea faţă de "Gadjo" este un impediment constant în dezvoltarea acestor copii. Lipsa de modele este altul: trăiesc într-un auto-impus ghetou, nu au vreo informaţie despre profesii, despre muncă sau societate si de regula copiii urmează stilul de viaţă al părinţilor ceea ce este un handicap puternic pentru ei.
În timpul repetiţiilor pentru o piesa de teatru, bazata pe povestea adevarata a prieteniei dintre un tânăr bărbat nobil şi un tinar sclav Tzigan în România secolului 19, descoperim diferite teme cum ar fi tradiţii şi etichetele de obicei atasate grupului lor etnic.
Extrase din scrierile scriitorului român din secolul al 19-lea Vasile Alecsandri, utilizate în documentar, explica rădăcinile adânci ale rromilor in contextul temerilor şi neîncrederii celorlalţi.
Documentarul încearcă să facă o punte de legătură între "lumea Gadjo" şi cea a rromilor.
Luminita ar putea fi un model pentru un pictor renascentist. Dar ea este doar un copil 13 ani, fără copilărie. In timpul filmarilor pentru acest documentar, am sarbatorit ziua ei 14. A fost una dintre rarele ocazii cand a fost în afara, cand nu se află sub stricta supraveghere a părinţilor ei. De obicei, părinţii ei se tem ca va fi rapita de unul de-al lor, un mod traditional de a obţine o soţie, care este încă în practica. Nu merge la şcoală şi atunci când am înregistrat-o într-o clasă de flamenco ea a încetat sa mearga atunci cand au murit 2 oameni în comunitatea lor în România; doliul durează cel puţin 3 săptămâni pentru fiecare.
Amanda este are unsprezece ani. Ea se poate aştepta la o viaţă mai bună decât sora sa vitrega, Luminiţa. Am înregistrat-o pe Amanda la şcoală şi ii place sa înveţe. Este un talent real, dar nici ea nu are libertatea de a participa la cursul de dans atunci când cineva moare în comunitate.
Racoarea Este numele ei romi, ceea ce înseamnă, în limba română, "prospeţime". Ea este un exemplu pătrunzător al uneia dintre cele mai puternice tradiţii rrome, care afecteaza încă femeile: părinţii ei au "promis-o", de la naştere unuia din clanul ei, pentru că fetele nu au voie să se căsătorească în afara clanului . Înainte de căsătorie, ea l-a întâlnit pe Ludovic, care a fost de 16 de ani. Racoarea avea 14. Au decis să fugă împreună. De ani de zile ei i-au urmărit toată lumea membrii familiei ei de sex masculin, care s-au hotărât să spele aceasta "ruşine" adusa asupra familiei lor. Când au ajuns în cele din urmă în Canada, erau parintii a 2 copii. Racoarea nu au frecventat niciodată şcoala si nu ştie să citească sau să scrie.
Larissa, Francesco, Antonio şi Larissa tot asa. Patru fraţi din aceeaşi familie de 7 copii. Numele rom al celei mai tinere, Larissa, este Leleoara: ea merge la şcoală şi deja vorbeşte fluent franceză. Este încântată să înveţe şi să scrie şi cu farmecul ei umple toate momentele în care a fost filmata.
Şi apoi, povestea cea mai trista este despre viaţa lui Catalin. Abandonat la naştere, a crescut într-un orfelinat. Condiţiile oribile şi bătăile la care a fost supus nu i-au schimbat hotărârea de a dovedi că este capabil să depăşească prejudecăţile suferite în timpul copilăriei sale. Ca aproape oricare al copil, pe lângă româna, el este fluent în franceză, engleză şi spaniolă. El lucrează în două locuri de muncă şi întotdeauna aduce cu el un zambet. Cu excepţia momentului cand i-a fost adresata o întrebare dificila careia nu i-a putut răspunde imediat: "când a fost prima data cand cineva s-a purtat frumos cu tine. A trebuit să se gandească, deoarece în timpul primilor 12 ani cat a trăit în orfelinat nici măcar nu ştia cuvântul "bun" sau "bunătate" există. Culoarea pielii sale l-etichetate ca fiind un "Tzigane", şi încă mai are coşmaruri despre timpul petrecut în orfelinat.
Paul St-Clair - director al Comunităţii Centrul Romilor, Toronto. Origine evreiască, născut în fosta Tchekoslovakia, el ştie ce înseamnă să fii parte dintr-un grup etnic care este dispreţuit şi, uneori, ameninţat.
Ljuba Radman, croată şi de origine germană, ea este fondatoarea şi directoarea Festivalului "Romanyi Yag" (Focul romilor). Ca şi mine, ea are un sentiment de datorie faţă de comunitate, încearcă să educe "lumea Gadjo", încercând să ajute oamenii să se înţeleagă reciproc.
Ce-am retinut eu din documentar este ca limba roma (romanichal, romani sau cum ii zice) nu apare in nomenclatorul ministerului imigratiei, asa ca toti romii sunt (sau erau) trecuti ca romani. Oare situatia asta exista numai in Canada? Sa ne mai miram de confuzie?!
Sources / More info: OMNI-doc, wiki-cristiana-nicolae, cinemag-cn, imdb-cn
),
comunism (),
me-myself-and-i (),
romi ()
. Dacă ţi-a plăcut articolul, stumble-uieste-l altora (Ymess!
