Acum mai bine de 2 ani, scriam despre cutremurul din l’Aquila, Italia. Acum cateva zile, scriam in pistolul cu pasarica despre cutremurul ce va sa vie in Vancouver. Ei bine, italienii au decis sa aduca in instanta 6 seismologi care au spus cu putin timp inainte de cutremur ca nu exista suficiente dovezi pentru a concluziona ca un cutremur este iminent si aflu despre asta din articolul unei vancou(ve)verite care mai si repeta ce ziceam cu V.

Este greu de evitat scandalul Severin, cu atat mai mult cu cat nu demult vorbeam despre Nastase si in episodul anterior despre Malaxa. Nu cred ca Severin este mai corupt decat alti politicieni europeni; este insa mai prostut si mai naiv si, ca si diplomatul din Singapore si in general oamenii proveniti din societati in deriva, cam fara busola etica.

Spuneam ca de cand cu tevatura cu Base ats Rege n-am avut timp sa discut chestii mai importante. Iata cateva dintre acestea. In acest prim segment, cateva stiri economice.

M-am gandit sa operez cateva schimbari in modul cum particip cu PA-uri. Vorba ceea: "Ce faci @zaMOCA?" "No binie ma, uitie.. sad si-am zas" :)

Dupa ce-am prezentat izvorul marelui rahat prezidential si primele cateva reactii, iata-le si pe urmatoarele.

Sunt iritat ca din putinul timp pe care-l am spre a fi petrecut cu stirile romanesti, o bucata asa de mare trebuie acum petrecuta cu baseniile presedintiei.

Nu sunt monarhist / regalist / restaurationist. Totusi, zau daca nu-mi vine sa exploatez drama regelui Mihai intr-o piesa de teatru, ca prea-i de tot haiu’.

Citeam articolul cuiva despre Faust-ul lui Purcarete in care acesta (primul) se lauda ca-i ingust. Acu’ nush, asa le-o fi placand fetelor haifaiv.

Mi-a atras atentia un interviu cu “regizorul minune al tinerei generatii”, si daca tot am intrat in arte teatrale si cinematografice, hai sa ne uitam si la RObotzii la TIFF si moartea lui Papan.

Inca din 2007 stiam ca suntem in fundul Europei in ce priveste absorbtia fondurilor acesteia. Situatia se amelioreaza, dar nu suficient de repede.

In caz ca nu stiti, in Vancouver (acesta fiind un oras canadian pe coasta Pacificului, unde in curand va avea loc un cutremur foarte suparat) o echipa de hockey, gen, a pierdut, iar fanii s-au suparat si-au dat foc la oras. Si-am vorbit cu un prieten despre pusti.

Un prieten m-a surprins facandu-mi cadou o carte pe care mi-o doream de-atata timp ca si uitasem ca mi-o doresc. Am decis sa fac un cadou similar oricui ghiceste ce carte mi-a trimis.

Dincolo de stirile economico-schengen-oase, stirile cu privire la piata (sau piazzeta) muncii imi par interesante. De multa vreme ma bate gandul sa deschid in tara o fabrica de sape de lemn, dar am impresia ca toti specialistii au trecut in onlain.

Recent, Geoana a expirat. Mai precis, suspendarea sa din PSD. Dar in loc de atacuri Ponta catre G, Turcescu le-nghite.

In PA-ul de azi vorbim despre Sena, Paris si metroul parizian. Ar trebui poate sa fie si-un “n” inainte de verb, da-mi afecteaza SEO-u’.  :)

Incercarea de a comanda o carte romaneasca de la “librariile onlain” mi-a aprins niste beculete de ciuda si inovatie. As fi vrut sa pot comanda cartea Nelinistitului, dar in format electronic, ori asta nu-i posibil. Voi explica asadar cum vad eu viitorul cartii romanesti si care ar fi modul ideal de a-mi vinde ceea ce vreau sa cumpar.

Nelinistitu' du Adrian Voicu imi spunea in articolul precedent ca noi diasporenii ii putem comanda cartea de la diverse stabilimente onlain. M-am gandit sa-ncerc sa fac asta cu cartea lui si sa vad cam care-ar fi preturile.

Te-ai gandit vreodata cum ar suna "Tache, Ianke si Cadir" adus "la zi", combinat cu Cei Trei Muschetari dar oarecum antitetici Soimarestilor si Jderilor in aceea ca nu adormi cu ea in mana deschisa? Nu stiu daca Nelinistitu' de Adrian Voicu si-a pus aceasta intrebare, cert este ca a scris o carte si e invitat in toata tara sa vorbeasca despre ea.

Am primit recent o fotografie prin email, autorul nespunandu-mi clar de unde-i. Am identificat-o, totusi: e de pe un blog al carui nume a ajuns intr-un articol de efect.

Aflu ca (re)animatoarea (cheerleadera) sefa a dispus o noua runda de bani aruncati in strainatate pentru promovarea turismului romanesc.

Urmarind din patu-mi, noaptea, nervurile fulgerelor orizontale, trezit de lumina si tunet (d-le Fargiss), am avut o epifanie: timpul petrecut cu comentariile pe acest blog este contraproductiv telurilor mele, ‘tu-i sfarsitul lumii sa-i ‘ut.

Dar inainte sa vorbim de pestii adevarati, pe cale de disparitie (de fapt, am scris deja de ei in harald si dorel), sa vorbim despre un scriitor al unor vremuri demult apuse, un scriitor care a murit in exil, cu inima neagra, futut fiind la icre de catre comunisti.

Conceptul de TOR relay este oarecum inrudit cu cel de monda P2P in aceea ca-s nascut din dorinta de anonimitate, de evadare din controlul sufocant al statului si sunt ficiori ai Internetzei.

Un cititor ( @blegoo ) se lauda ca-mi scrie un guest article, dar ma-ndoiesc ca va reusi in timpul vietii mele. Poate-si doreste sa-l timita anonim. Asa ca dupa ce-am vorbit de anonimitate si TOR, azi vorbim de TOR relay. 

Calin ne da o poza care nu-i a lui e cam fumata. Niste pompieri sunt fotosopati in fata unei case arzand - group photo. Vom asuma ca-i reala si vom scrie, iar, 500 de semne inclusiv spatiile.

Un secret pe care poate-ar fi trebuit sa-l duc cu mine in patucul de veci este ca PA-ul cabinei o fo de fapt inspirat de una din poeziile lui Sorescu.

Dupa ce spuneam ca piata online din Ro a crescut si are inca potential in special in comparatie cu cea ceha au (re)inceput sa ma sacaie spuerii. Continua sa ma rada curiozitatea: care sunt preturile pentru articole platite?

Copii spammeri? Spammeri copii? Spammeri puerili? Le vom zice Spueri.

De data aiasta avem a zice despre o poza c-o barza ce pare a tine o cuvantare la un balcon de provincie.

Cu multi, multi ani in urma, imi amintesc ca citisem cartea unui autor rus exilat de lorzii comunismului. Se numea Icre Negre si mi-am amintit de ea citind povestea lui Harald, sturionul care a cazut cel mai probabil prada braconierilor.

Mno, iata ca dupa ce am vorbit despre dragalasenia copiilor in I, despre ura masculina in II si relatat o discutie pe mess (tot despre insuratoare, pana la urma) in III, ajungem si la vizita mamei singure.