In prima parte vorbeam de tvr2, standardele duble fata de televiziunile publice si superbia ambasadorului britanic. Aici vorbim de o superbie mai neaosa.

In aceasta prima parte ne-aplecam mai mult asupra TVR decat a ctp-ului. Pe-acesta din urma il luam in poala in partea a II-a, da’ nu-i bai, fiin’ca e scris undeva ca cei din urma vor fi, cumva, cei dintai.

Cineva – persoana ajunsa aici de cativa ani – m-a intrebat recent cum sa procedeze in cazul in care incearca sa ajute pe cineva si este injurat(a) si cum sa gaseasca de lucru. Voi simplifica intrebarile pentru a le face cat mai generale (si-n consecinta, mai folositoare cat mai multor potentiali cititori).

Am adus aminte de bancul cu daramaru de mai multe ori, poate si fiindca e una din putinele glume de pe vremea Odiosului pe care mi le amintesc. Imi amintesc si de starea deplorabila in care se afla ruinele Sarmizegetusei. Si recent, gluma indoielnica ce tine de ani de zile - cum ca poate intr-o zi se va apuca cineva sa le transforme intr-un monument - a luat o intorsatura tragica.

Cum n-am mai folosit encriptie de mult timp, m-am gandit sa cifrez cateva bucati din articolul care urmeaza, sa vedem ce si cum iese. Cheia folosita mai gios este sa-ncriptam cu Magicianu si functioneaza numai pe sit, nu si in flux.

Montreal Gazette ziarul cotidian echivalent presupun cu Toronto Star, publica un reportaj de la o ceremonie de acordare a cetateniei canadiene. Cap de lista - o familie de romani.

.. nu mah e nimic. Experimentul precedent, in care-am introdus un text in engleza, n-a functionat chiar asa bine fiindca mi-a fost neasteptat de greu sa reduc textul la 500 de caractere fara a pierde din valentele de meaning (de fapt, l-am redus si am pierdut serios). De data asta scriu un text cu overflow in epilog.

Am inceput cu ciupercile si-a cam sosit mementul sa termin cu urzicile (nu-i vorba de almanahe, ci de succesuri bio-culinare). Adica sa-ti spun cum le-am venit de hac.