Also Sprach Zamolxis

TV romanesc gratis oriunde

2012-04-24T00:00:00.000-04:00

Acum ca s-a lansat sopcast (P2P TV) pentru Android, poate ca n-ar fi o idee rea sa vedem cum mere treaba asta.

Am vazut in trecut cum se pot instala antene de satelit pentru a prinde posturile romanesti gratuite peste hotare (OTA, synopsis, satelit).

Eu insa nu mi-am instalat satelit ci numai OTA, ceea ce-mi permite sa vizionez canalele de televiziune locale in HD, in masura in care am chef. Din pacate, nu prea am asa ca nu ma uit – dar daca vreau, pot. Cu atat mai putin am chef sa ma uit la canalele romanesti, dominate de un jurnalism de mahala, unde totul, pana si starea vremii, este o stire incendiara, care necesita actiuni ferme si decretarea starii de urgenta. Totusi, pentru cei mai melancolici, se pot viziona toate programele romanesti pe un calculator cu acces la Internet, gratis. Programul SOPcast poate fi descarcat de la adresa din surse si poate fi instalat sub Windows, Linux si Android. Am descarcat versiunea Android pe telefon dar nu m-am obosit s-o instalez intrucat nu prea am incredere in acest program pana nu apare in Market, unde exista numai SopcastX care arata programele, fara a le incarca.

Programul functioneaza perfect, bazandu-se pe ideea de P2P, ca si BitTorrent – asta inseamna ca programele cu cele mai multe conexii se vad si cel mai bine. Romania pare sa fie tara cu cele mai multe programe transmise (27), mai multe chiar decat China, unde programul a originat. Problema este ca programul in sine poate contine trojans iar programele TV nu prea sunt indexate, motiv pentru care am inceput lista de mai jos – in principal pentru uz personal, dar accesibila tuturor. Apasa “form” pentru a incarca formularul si “list” pentru a vedea ce-i in ea (nimic, deocamdata, abia am inceput).

Vizionare placuta!

Sources / More info: [form] [list] [sopcast channels] [android] [PDF, comparison] icooltv, pastebin [embed], watch iTV, onln, sport-live, fomny, P2PTV, sopcast-download

asa.zamo.ca, sopcast, tv, teveu, televiziune, television, p2p, sop, p2ptv, romania (Tags)

doctorii romglezi

2011-09-10T01:00:00.000-04:00

Imboldit de intrebari cum ar fi cea a Dianei Coman, am decis sa sparg tacerea asternuta pe acest blog cu o stire din UK. Aflu dintr-un recent articol in Daily Mail ca britanicii sunt pe cale sa interzica sau sa restrictioneze accesul doctorilor si asistentelor medicale din Romania la piata muncii, urmand exemplul spaniol, francez si italian, violand spiritul normelor UE.

Lordul Winston, un bulibasa de doctori britanici cu mustata de porn star al anilor ‘70 si coincidental “professor of fertility studies at Imperial College London” declara ca doctorii si asistentele medicale din Romania si Bulgaria pun pacientii in pericol fiindca nu sunt in stare sa vorbeasca engleza, ca nu sunt obsinuiti sa comunice cu pacientii si ca nu sunt capabili sa comunice nici macar in propria limba:

Nurses from Eastern Europe put NHS patients in danger because they can’t speak proper English, one of Britain’s top doctors has warned. Lord Winston said yesterday that he was particularly worried about those from Romania and Bulgaria who had limited communication skills ‘even in their own language’. He told the House of Lords they had been trained in a ‘completely different way’ to British nurses, and were not used to speaking to doctors or their own patients.

Mai departe, aflam ca britanicilor nu le este permis sa testeze cadrele medicale pregatite in alte tari din Zona Economica Europeana din pricina unor reguli antidiscriminare, dar ca francezii fenteaza regula facand testarea la nivel local, ceea ce-i permis:

Under strict EU laws, the Nursing and Midwifery Council (NMC) watchdog is banned from testing nurses coming in from European countries on either their language or clinical skills. Such tests are deemed to restrict the ‘free movement of labour’ – the same rules apply to doctors. Some countries, however, including France, get round the rules by ensuring candidates are tested by local health boards rather than a national watchdog.

Lordul Kakka(na)r, chirurg, este insa si mai meserias decat colegul sau mustetat:

He told peers the situation was ‘intolerable’.

‘It is not right for fellow practitioners to have to work with these individuals,’ he said.

‘But most of all it is not right for citizens of our country, who at times when they are unwell and becoming patients in our healthcare systems need to be absolutely certain that the practitioners to whom they are exposed are competent, meet the standards required of medical practitioners in our country and therefore can with certainty provide the quality of care that citizens in our country deserve.’

Hearing evidence at the Lords’ inquiry into free EU movement of medical workers, the peers were told that patients were being put at risk by incompetent doctors and nurses who cannot speak English or understand basic medical terms such as ‘nil by mouth’.

“nil” inseamna “nema” adica zero, zilch, nada – chiar daca suna ciudat, greu imi vine-a crede ca vreun roman n-a priceput-o.

Lord Winston said his own experience working abroad had shown him that nurses from Eastern Europe were not used to communicating with doctors or patients. (..) In one case, a GMC spokesman said, a foreign doctor’s husband contacted the council to register her because she could not speak English herself.

Scriam inca din 2007 despre migratia masiva a celor educati si bine-pregatiti. Taierile salariale recente nu au putut decat sa sporeasca migratia medicilor care, cum spuneam in nesanatatea rumuneasca, erau deja cu 40% sub media europeana in 2008 (222 la 100000 de locuitori). Oare cat o mai fi acum? Pe baza datelor furnizate de britanici si stiind cati erau in 2008 putem calcula, ca in clasa a II-a din lumea a III-a:

The number of European nurses registering to work in Britain has doubled since strict checks on their competence – including language skills – were scrapped last October. In the first five months alone, almost 1,500 new nurses arrived.

The General Medical Council said that 22,060 – around 10 per cent – of doctors licensed to work in the UK were from the European Economic Area, including 1,862 doctors who qualified in Romania and 722 with Bulgarian qualifications.

UK va urma asadar exemplul francez de misculatii:

'But we want to go further, working with the GMC, to strengthen the whole system of local checks on the suitability of doctors, including their communication skills. Responsible officers will have a key role to play in this.'

Cam asta fu articolu’ mama. Ian sa videm in continoari daca-i broblem real.

Sources / More info: dm-winston-xenophobia

zamo, imigratie, doctori, xenofobie, xenophobia, medicina, doctor, pacient, pacienti, sanatate, interactie (Tags)

Cetatenie in Montreal

2011-07-03T10:36:00.001-04:00

Montreal Gazette ziarul cotidian echivalent presupun cu Toronto Star, publica un reportaj de la o ceremonie de acordare a cetateniei canadiene. Cap de lista - o familie de romani.

Sigur, eu stau in Toronto, dar am mai scris despre o prietena care a venit aici din Montreal, cat si despre cetatenia dubla si imigratie in general. Totusi, n-am scris nimic de ziua Canadei (1 Iulie), cum am scris anul trecut si probabil nici de ziua USA nu voi scrie (4 Iulie); poate numai daca iar isi face de cap Al-Qaeda. Iata articolul original cu romanii:

A beaming Sergiu Iacob reached over and straightened the tiny red-and-white Canada pin on his wife Adina's lapel moments after the couple became full Canadian citizens at a ceremony at Montreal's Old Port Friday.

"This is my wife's biggest dream come true," Sergiu said quietly, a broad smile on his face.

"Oui, c'est mon plus grand rêve," Adina echoed in very enthusiastic and flawless French.

The Iacobs, who moved to Canada four years ago from Romania, were among five lucky families chosen to take part in the Canada Day citizenship ceremony. Their daughter Caterina, 5, also received a certificate, while 2-year-old David was born here.

Adina, who teaches French as a second language to adults, chose Quebec because she studied French and English in school in Romania and dreamed of raising children in a bilingual environment.

"Now my children are growing up trilingual because they speak Romanian, too. ... C'est un grand bonheur, un rêve accompli; je ne regrette rien," she said, slipping effortlessly from English to French like so many of her Montreal neighbours do.

Adica:

Sergiu Iacob s-a aplecat satisfacut sa potriveasca micuta insigna cu steagul canadian pe reverul soţiei sale Adina la scurt timp după ce devenisera cetăţeni canadieni deplini în cadrul unei ceremonii la Vechiul Port din Montreal vineri.
"Indeplinirea celui mai mare vis al soţiei mele", a declarat Sergiu liniştit, cu un zambet larg pe fata.
"Oui, c'est mon plus grand rêve," Adina a incuviintat într-o franceză foarte entuziasta şi fără cusur.
Iacobii, care au ajuns în Canada în urmă cu patru ani din România, au fost printre cinci familii norocoase alese pentru a lua parte la ceremonia de cetăţenie chiar de Ziua Canadei (1 Iulie). Fiica lor Caterina de 5 ani a primit de asemenea un certificat, în timp ce David, de 2 ani, s-a nascut aici.
Adina, care predă limba franceză ca a doua limbă pentru adulţi, a ales Quebec pentru că ea a studiat franceza şi engleza în şcoală în România şi a visat sa-si creasca copii într-un mediu bilingv.
"Acum, copiii mei cresc trilingvi, deoarece vorbesc si limba română. ... C'est un grand bonheur, un rêve accompli; je ne regrette rien,", a spus ea, alunecând fara efort din engleză în franceză, ca mulţi dintre vecinii ei din Montreal.

In alte stiri, China si Romania se imbratiseaza militareste, iar Romania are, alaturi de Bulgaria preturile cele mai mici din Europa. Diferenta ramane la preturile la mancare, alcool si tigari dar nu si la textile sau electronice, unde preturile noastre sunt aproape de medie in timp ce la bulgari sunt mult mai mici. Dupa acordul cu FMI, Romania va trebui sa vanda bucati din Tarom, CFR Marfa, Hidroelectrica, Nuclearelectrica etc.

Sources / More info: mtrl-cit, flickr

zamo, citizenship, cetatenia, stiri, ceremonie, interviu, interview, reportaj, ziare, gazeta, ziar (Tags)

viitorul cartii romanesti

2011-06-14T01:00:00.000-04:00

Incercarea de a comanda o carte romaneasca de la “librariile onlain” mi-a aprins niste beculete de ciuda si inovatie. As fi vrut sa pot comanda cartea Nelinistitului, dar in format electronic, ori asta nu-i posibil. Voi explica asadar cum vad eu viitorul cartii romanesti si care ar fi modul ideal de a-mi vinde ceea ce vreau sa cumpar.

Eu carti de hartie nu mai cumpar demult, fiindca ocupa spatiu si nu pot cauta in ele, e un format restrictiv. Continui sa citesc carti de hartie si-n acest scop merg la biblioteca. Prefer sa cumpar carti numai in format digital fiindca-i mai simplu, mai ieftin mai convenabil – cat timp n-au DRM. Asa as fi vrut sa vad si cartea Nelinistitului, dar nush daca in Ro se poate. Hai sa vedem cumu-i treaba la capitalistii (a)putrizi.

Cand am vorbit cu Nelinistitu’ despre cartea sa l-am intrebat daca as putea s-o cumpar in format electronic. El mi-as raspuns simplu, cu cuvintele sale: NU. Sa va zic de ce-i asta o problema.

1 e-publishing: gheata la mal

Cu ceva timp in urma, cand electricitatea abia devenise o comoditate iar frigiderele si congelatoarele erau numai un beculet in mintea unui inventator fara resurse, oamenii cumparau gheata pentru a-si raci casa si alimentele. Gheata era culeasa de “spargatoare de gheata” – niste nave special construite – care spargeau gheata de pe langa Polul Nord si-o carau unde era nevoie. O buna parte (mai mult de jumate) se topea pe drum, dar ce ramanea era suficienta pentru a scoate profit.

Ei bine, te-ai gandi ca atunci cand refrigerarea a devenit posibila, spargatorii de gheata au inteles ca petrecerea s-a terminat si s-au reprofilat pe altceva, dar nu, asta nu s-a intamplat. Petrecerea s-a terminat abia cand ultimele cateva nave n-au mai reusit sa-si vanda gheata si-au ramas cu ea in cala pana s-a topit.

Cam asta este si modelul editurilor care insista sa tipareasca pe hartie. “Scuza” lor este ca multi oameni prefera hartia si cartea reala sirului de bits din Kindle. Dar asta este o descriere inexacta a realitatii.

2 cumu-i realitatea: ice harversters of yore

In realitate, majoritatea cartilor pe care le poti cumpara de pe Kindle, cu exceptia clasicilor (si chiar si acolo se-ntampla sa ai surprize) sunt “incuiate” cu DRM, adica sunt incifrate pentru a limita optiunile consumatorului. Este dificil daca nu imposibil sa-ti tiparesti tu cateva pagini pe zi daca ai chef sau sa-ti citesti cartea pe iPhone daca ti s-a stricat Kindle. Evident ca-n acest labirint de conditii si obstacole ridicate intentionat, consumatorul prefera o carte care-i simplu de “folosit”, portabila, copiabila si “functioneaza” si sub lumina soareului, neavand nevoie de baterii. In clipa in care publicistii vor intelege ca e o idee creata sa declari razboi consumatorului (strategia Sony, printre multi altii), poate vom vedea o adoptie generalizata a cartilor electronice, cartea de hartie devenind un obiect de lux, cum poate ar trebui sa fie. Dintre librariile cercetate, numai Elefant si Libarie au o sectiune de Ebooks, dar acolo poti cumpara numai device-ul (iPads si Kindle), nu si cartile, ceea ce-i o balarie, dat fiind ca atat Amazon cat si B&N si alte “librarii” mai mici ofera aplicatii pentru iPhone, Android si alte smartphones cu ecran mare. Editurile romanesti par a fi la fel de apte si dornice de a imbratisa schimbarea ca ice harvesters of yore.

Recent, atat Amazon cat si Asociatia Publicistilor Americani a anuntat ca vanzarile de carti in format electronic au depasit vanzarile de carti in hartie inca de anul trecut.

3 idealu’ care este

Dac-as scrie o carte, as scri-o in engleza. Asta mi-ar permite s-o public la pret minim fiindca exista sanse sa fie cumparata de foarte multi – desigur, daca-i bine scrisa. Amazon percepe un comision de 30% + delivery cost pentru preturi de la $2.99 la $9.99. Scribd pe de alta parte ia 20% din venituri.

In vremurile de alta data, sa publici o carte insemna sa:

..o scrii. funny, pare simplu, dar e cel mai dificil.
gaseai un editor s-o “cumpere”
primeai un “onorariu” (sau “avans” daca nu erai la prima aventura si cu banii primiti te duceai la bodega)

Situatia s-a schimbat, editorul fiind inlocuit de un “board”, e mai “sigur” asa. Sansele sa poti lucra cu o editura, chiar avand o carte tapana au scazut considerabil. Zilele astea, chiar si cu o carte “de nisa” (cum ar fi una religioasa) bine scrisa – astea se vand cel mai bine – va trebui sa faci o gramada de chestii singur (sau sa-i angajezi tu direct pe cei care se vor ocupa de detalii).

Prima miscare pe care multi autori o fac (sau ar trebui s-o faca) este sa-si gaseasca un agent literar. Autorul scrie cartea, agentul se ocupa de publicare. Multe edituri nu accepta manuscrise decat de la agenti. Poti gasi asa ceva prin AAP, GLA, WD. Vezi si alte resurse Writer’s Market sau Editors & Preditors.
Pentru o carte in format electronic, cel mai important este sa aiba o coperta faina care sa se vada bine si la dimensiuni foarte mici. Pentru asta iti trebuie un graphic designer cu experienta in asa ceva.
Munca de taiere si mulare a textului pe gustul si intelesul publicului este facuta de un editor. Evident, e musai sa fie tzapan si cu experienta. Independent Editors Group (IEG) te poate ajuta, cum de altfel te pot ajuta si freelancers precum Alan Rinzler.
Odata ciuntit si preschimbat in ceva de nerecunoscut, textul tau trebuie formatat pentru a fi usor de citit de publicul tinta. Asta-i treaba copy editor-ului (aka subeditor).
Daca esti un autor cu mai multe carti, poate nu-i o idee rea sa-ti cumperi un ISBN – costa numai $99.
Indiferent ce cale apuci si oricat de buna ti-e cartea, trebuie sa stii s-o vinzi. Nimeni nu va cumpara o carte despre care nu stie ca exista. E o idee buna sa ai un plan de atac cu mai multe capete inca inainte s-o publici. Poti incerca si servicii precum AuthorBuzz. BlogAds Book Hive. O carte executata profesional poate costa pana la $8000, din care 1/3 sunt costuri de marketing. Nimeni nu se obo sa scrie un review pentru ceva self-published, dar o fac pentru bani, cum ar fi Kirkus – $400-500.
Un agregator iti poate distribui creatia pe mai multe platforme, retinand de obicei cel putin 10% din venituri: Smashwords (cel mai bun pret; guide), BookBaby, LuLu, FastPencil (upfront $149; preturi ca LuLu), Publish Green. Pentru cei care nu considera ca pot vinde foarte multe exemplare – cum ar fi cartile in limba romana – POD (tiparire la cerere) este o varianta justificabila economic si probabil ceea ce fac unele edituri romanesti. BookPros costa o gramada de bani si nu este cert ca ofera rezultate mai bune, CreateSpace sunt POD-ul Amazon. Vezi si Lightning Source.
Daca vrei sa-ti vezi cartea in librarii, vei lua royalties de numai 10%. Self-publishers de mai sus ofera pachete prin Ingram si Baker & Taylor.
Daca vrei sa publici massive, incearca Ingram Digital, Overdrive sau LibreDigital.

Nu stiu in ce masura detaliile de mai sus vor fi de folos cuiva, dat fiind ca pentru a le folosi trebuie sa stii foarte bine engleza, ori daca stii engleza le poti gasi singura, n-ai nevoie de traducerile si sumarurile mele. Piata romaneasca (nu numai de carte ci de orice altceva) este in cadere bulversanta atat in ca volum cat si calitate; lipsa de inovatie si respingerea realitatii nu fac decat sa-i grabeasca obstescul sfarsit.

Sources / More info: kindle direct publishing, pubit b&n, scribd, iTunes, sony, cn, wiki-pub, flickr [LaShanda]

zamo, e-commerce, comert onlain, online, onlain, publica, carti, carte, publishing, gheata, ice, harvester (Tags)

povesti filmoace I: TORO TRFF 2011

2011-05-19T13:40:00.001-04:00

Dincolo de Festivalul Filmului Romanesc din Toronto, se-ntampla tot felu’ de chestii in lumea filmului. Inclusiv Lars von Trier batand campii.

Cei de la TORO au organizat cateva “concursuri cu premii” in bilete pentru festivalul de film romanesc ce incepe maine in Toronto, iar eu am castigat doua pentru Autobiografia lu’ Ceasca, pe care le-am facut cadou prompt unui prieten:

1) Contest

We are giving away prizes to each of the headlining screenings!

The rules are simple: be the first to correctly answer the question asked, and win two tickets to one of the headlining screenings!

It’s as simple as that - we look forward to receiving your answers!

Question for two tickets to Autobiography of Nicolae Ceausescu - our closing night screening:

What is the title of director Andrei Ujica’s second film in his trilogy on post-communist Romania?

2) Opening Party

We are happy to announce the venue for the opening night party. It will be taking place at Southern Accent, “situated in a Victorian town house in Toronto’s Mirvish Village (near Bloor and Bathurst) with cozy corners, private rooms and a 1940’s bar.”

Join us for an intimate night of chats with old friends, jazz, drinks and food following “If I Want to Whistle, I Whistle,” this year’s opening screening!

Southern Accent is located at 595 Markham Street, M6G 2L7.

Raspund eu, cu fals dispret:

1) Out of the Present (1995)

Imi zice Ilinka:

That was quick! Guess we'll have to make it a bit tougher next time :P
your tix will be available at the door before the "Autobiography..." screening.
See you there!
Ilinka

Si-apai zic eu, cu Cc catre al meu pretin:

Yaay, thanks :D

Since I actually watched the movie already, I would like to gift my two tickets to my friend …, to whom I owe a Winterlicious meal at Susur's restaurant and who would like to watch it.

As a distinctive sign, he'll probably be wearing a scarf :)

Cool. Si-apai or mai facutara ei un concurs:

Dear ToRolinos and ToRolinas,
For two tickets to see “If I Want to Whistle, I Whistle” the 4th Annual Toronto-Romanian Film Festival’s opening night screening, be the first to answer the following question:
After first starring in “If I Want to Whistle, I Whistle,” actors George Pistereanu and Ada Condeescu are together in Catalin Mitulescu’s new film. Name the movie as well as its original working title.
Don’t forget that tickets are on sale at http://toroartsgroup.ticketbud.com/toroff4. Advance tickets will be going OFF SALE on Thursday, May 19th at midnight, so buy now to avoid the ticket lines at the door!
The ToRo Team

Iar intru eu pe felie:

Loverboy after A Heart-Shaped Balloon (după un scenariu care a avut titlul provizoriu Un balon în formă de inimă)

Dar de data asta n-am mai castigat. Pacat, mai aveam datorii similare si fata de altii..

Ce-i de vazut?

Eu cand vreau sa fluier, fluier (festival, trailer) – l-am vazut si-am scris deja despre el atat in Top 10 cat si Gala Gopo 2011. E un film fain si discutia de dupa ar putea fi foarte interesanta, in lumina faptului ca-i o coproductie romano-suedeza (vezi si Lilja 4-Ever sau week-end cu mama).
Autobiography of Nicolae Ceausescu (mmd, mc, crimatze, rj1, as, cp, sf, rj2, sa1, RoH1, RoH2, RoH3, imn, IR, rm1, rm2, au, playlist) – l-am vazut si-am scris in stiri si TIFF 2010. Judecand dupa traler-ele altora, realizatorii doresc acest film sa fie baza unor discutii introspective si oarecum cathartice. Pe de alta parte, este atat de lung incat greu imi vine sa cred ca va mai avea cineva suficienta energie la sfarsit pentru a sustine puncte de vedere sau si le schimba pe cele personale.
Medalia de onoare (trailer)– coproductia romano-germana este inca un tur de forta pentru Rebengiuc, asemanator cu performanta de sub bagheta lui Pintilie din Niki and Flo (2003). Si p-asta l-am vazut deja.
Marti, dupa Craciun (trailer, spect, mp, hn1, hn2) – Daca-ti place Medalia, iti va place si asta si invers. Mie-mi plac. Daca nu ti-a placut Politist, adj, probabil nu-ti vor place nici acestea.
Documentarele: In Toronto abia s-a incheiat HotDocs, iar dupa acel maraton (unde partea cea mai dificila este sa decizi ce vrei sa vezi) este oarecum dificila sa aloci timp si brainspace pentru cele romanesti. Merry Circus & Shukar Collective, desi mai noi, prezinta mai putin interes pentru mine decat cele vechi, cu atat mai mult cu cat cele vechi, in selectia Oanei Tanase (Stuf – ‘66, Vara Scurta - ‘85, Cota zero - ‘88), beneficiaza de un Q&A cu regizorul ultimului, Laurentiu Damian. Stuf poate fi gasit pe youtube in doua parti: I, II. Ar mai fi, desigur, Kapitalism-ul lui Solomon, Duminica – un documentar despre moguli (trailer, i1, i2, q&a1, q&a2).
Morgen (trailer, czb) – un film ardelenesc c-un turc. Nu l-am vazut, dar presupun ca se desfasoara inca mai agale decat Moartea.. sau Politist.. :)
Scurt-metraje (shorts) – imi place genul, cum ar trebui sa reiasa si din in-validare II. Anul acesta avem Lord (trailer, 1+2) si Colivia (trailer, hn, 1+2) in regia lui Adrian Sitaru. Lord e despre relatia dintre caini si oameni, iar Colivia-mi aminteste de Kiwi. Mai avem si Nea Victor si Palmele.

Iata si pretul biletelor..

Per Screening
Student - $10
Adult - $15

Per Day
Student - $30
Adult - $45

Per Festival
Student - $65
Adult - $105

..care pana la 12 pot fi cumparate de la ticketbud. Continui cu povestea lui Lars si restu’.

Sources / More info: tff-toro, tag-5, bto-t5, yt-autob

zamo, filme, film, toronto, festival, concurs, gratuit, gratis, bilete, belete, b.l.t., movie, BLT (Tags)

Viata in Canada: Monica Radu

2011-04-17T09:54:00.001-04:00

In Toronto ninge si un ziar din Winnipeg, care are obiceiul de a culege oameni de pe strada (in particular femei) si a-i pune sa-si descrie stilul vestimentar, au cules o romanca si-am decis s-o descriu si eu intr-un PA.

Azi m-am trezit cu cantec de pasarele si zgomotul fulgilor de nea lovind acoperisul deck-ului. Cum zicea Prince:

Sometimes it snows in April
Sometimes I feel so bad, so bad
Sometimes I wish life was never ending,
and all good things, they say, never last

Springtime was always my favourite time of year,
A time 4 lovers holding hands in the rain (..)

Bine, eu nu ma simt chiar bad, da’ ma gandesc la concursul leusteanului unde-mi cam slabesc sortii de izbanda..

Revenind la oile noastre, iata si PA-ul meu pe seama Monicai Radu:

E greu sa introduci sensibilitati europene in mlastina Manitobei, intre bastinasi si ceata insecticida. Subtirimea batranului continent e perceputa aici, pe cel mai obez continent ca semn de saracie si / sau slabiciune, ca sa nu mai vorbim ca asemanarea cu tantarii e de evitat acolo in mod special. Stilul ei imi aminteste de moda romaneasca “de export” a anilor ‘80, cand incercam si noi sa ne infiripam pe piata mondiala. Nu ma mira deci ca poseta e a mamii, ceasul e de 15 ani si asculta Strokes.

Monica Radu pare sa fie genul de om care nu pierde ore in fata oglinzii in fiecare dimineata si asta, desi nu se vede, este probabil motivul pentru care apare in ziar.

Sources / More info: wfp-mr

zamo, snow, zapada, ninsoare, toronto, aprilie, prince (Tags)

Halimos Leustean aka Levisticum Officinale

2011-04-16T01:00:00.000-04:00

Scaietina ma provoaca la un concurs inedit si ma grabesc sa-i raspund.. (Nota Bene: Levisticum n-are a face cu Leviticus!)

Zice ea:

Cum leuşteanul ca şi românii sunt împrăştiaţi pe diferite continente, axe, fusuri orare, meridiane şi cum, iarna nu-i ca vara şi vara ar putea să fie, care este, concursul se va încheia odată cu recoltarea leuşteanului, deci fără dată fixă, undeva prin toamnă?
Când toţi participanţii au terminat să-şi pună în diverse recipiente leuşteanul, se sună trâmbiţa, chiar aici în subsolul acestui text.
Până atunci, însă, participanţii, postează pe blogurile, paginile, dumnealor(facebook, twitter, trumblr, etc), pozele concurentului leuştean, în diverse faze de creştere- un singur text (pagina)care se updatează, odată cu creşterea voinicului, cu fotografii in diverse faze de creştere.
După ce au postat textul vor trebui să se întoarcă, aici, pe blog, unde, în partea dreapta există un widget al concursului, unde se introduce linkul textului participant la concurs.
NU vă îngrijoraţi pentru faptul că, cere adresa dvs de email, am făcut teste şi puteţi să scrieţi orice, e de ajuns şi o literă.
Am introdus eu cele trei texte intrate deja în concurs, aşteptăm următorii concurenţi.
Propăvăduirea concursului este tratată ca o faptă bună, atât în cer cât şi pământ, deci sunaţi trâmbiţa, vă rugăm frumos!

De remarcat ca nu ni se spune ni’ca de premii. Eu cred ca premiul I e o Dacie tunata.

Eu nu voiu a apdata pajina ‘ceasta. In schimb voiu a urk futografii intr-un album chicasa, cum ar fi urmatoarea, prima:

From Leustean

Amu, firicelele nu prea se vad, da’ eu numar 5 (sunt mai multe, da’ nu-s taman vizibile): unul in stanga, cam la 1/3 din poza, altul cam la 45 de grade inspre gard, urmatorul – cel mai mare – la gard, sub o frunza si urmatoarele doua coborand pe linia inspre frunza de capsuna).

In curand le voi ingropa sub un strat de pine bark (scoarta de pin), fiindca cedar mulch-u’ asta nu-mi place si poate-asa au si ceilalti concurenti o urma de sansa..

Cat despre recoltare, sa fim seriosi: produc mult mai mult decat am nevoie, si-a-nceput sa se imprastie prin gradina. Daca vrea cineva din T.O. cateva radacini, le donez cu drag! Iara daca poa’ cineva sa-mi spuna ce faci cu el cand ai prea mult vine toamna, ma bucur s-aud.

Mai gios, c-asa mi-e felu’, iata si-un widget pentru ubitorii de Flash (e suficient s-apesi pe link-ul de album de sus, unde zice “From”, pentru a-l vide fain pi-picasaueb undi di altfel poti si comienta dac-asa ti si scoali).

May ze most officinaliz win!

LE: Intrucat Qf m-a intrebat cum sa intre si el in concurs, m-am gandit sa ofer diasporenilor care nu au blog sau nu vor sa-l dezvaluie o modalitate mai simpla de a participa. Iata asadar widgetul - care se gaseste la si este administrat de Scaietina, link in surse; poti adauga pozele in comentarii aici apasand "add image".

Sources / More info: wiki-lovage, scaietina

zamo, leustean, gradina, gradinarit, bucatarie, culinar, culinare, herb, herbs, buruieni, buruiana, planta, plante, plantare, verde, verdeata, verdeturi (Tags)

TORO 2011 incepe(-n) Mai-ne

2011-04-15T14:18:00.001-04:00

Dupa oaresce framantari si emotii, aflam ca Festivalul Filmului Romanesc din Toronto va avea totusi loc, dar mai tarziu. Pre-Festival screening incepe maine, Sambata, 16/04/2011.

Aflat la a 4-a editie, festivalul ne-a obisnuit cu o calitate super-profesionala a “productiei” – ghilimelele exista numai fiindca nu-s sigur ca “production” se traduce astfel in romana. Iata de ce am fost surprins sa aflu ca Festivalul, care a avut loc in trecut prin luna Februarie (ff3, c&e, ff2), a fost “rescheduled”. Sigur, as putea pune mana pe telefon sa sun organizatorii si sa-i intreb ce se-ntampla dar tre’ sa fug si oricum ghicesc ca ce mi-ar spune este ca in Mai vor veni cateva personalitati ale filmului romanesc si poate exact de-aceea a meritat amanat. Sau poate-or fi prea multi directori si prea putini cu sapa, stiu si eu?!? (da’ nu-i bai, ca-i sap eu)

vlad popescu - director
andrei tanasescu - director
seb cimpean - director and creative director
salome nikuradze - director and creative director
ilinka mihailescu - regional public relations liaison (canada)
alice madolciu - financial controller
ruxandra moise - regional public relations liaison (romania)
alexandra madolciu - sponsorship coordinator

Pana una alta, pentru nerabdatori, iata si anuntul PRE-screening-ului de maine:

Dear ToRolinos and ToRolinas,

Every newspaper has a comic strip section, so we believe it to be fitting that as we near the 4th edition of the Toronto-Romanian Film Festival we take a look at Romanian animation. This is not, however, your average Saturday morning cartoon line-up! So come and join us on the evening of Saturday, April 16th, at the Toronto Underground Cinema as we kick off the ToRo Fest season.

Gopo & Beyond

It is a little known fact that Romania first took home the Palme d’Or at Cannes in 1957, for an ingenious animated film titled “A Short History / O Scurta Istorie.” Its director, Ion Popescu-Gopo, would go on to direct numerous live-action and animated films and become a staple figure in Romania’s animation industry.

Unfortunately, the long tradition and history of Romanian animation that started with Gopo would stagnate and ultimately decline soon after the fall of Communism. In the new millennium, however, animations are making a comeback, not least due to Romania’s most important international animation film festival, Anim’Est.

As the 4th edition of the Toronto-Romanian Film Festival is approaching, this double-bill will look back at the work of the father of Romanian animation, as well as forward, at his successors.

The screening will be held on Saturday, April 16th at 7 pm, at the Toronto Underground Cinema, located at 186 Spadina Avenue between Dundas and Queen West.
Tickets are $5 and will be available for purchase at the door before the screening.
We invite you to take a look at our event poster, appended below. If you wish to get in touch or find out more about our events, please write to us at office@toroartsgroup.com.

We look forward to seeing everyone on the 16th!

Sigur, vor fi unii care sa spuna ca filmuletele lui Gopo Scurta Istorie si Sapte Arte pot fi gasite si pe iutub, dar daca citim programul (si chiar si numarul 2 al revistei IV, descoperim ca sunt o gramada de alte filme, ceea ce face costul biletului de $5 o valoare senzationala!

Simultan cu evenimentul Gopo si Beyond are loc si Concertul de Pasti al Coralei Armonia. O idee nu tocmai buna iar cifrele FB par sa confirme: Corala are 8 confirmati, 19 “maybe” si 201 “awaiting” in timp ce TORO are 31 confirmati, 31 “maybe” si 493 “awaiting”.

Sources / More info: TORO-BLT, fb-event-TORO, fb-armonia

zamo, film, movie, festival, toro, toroarts, toro arts, toroartsgroup, toro arts group, fest (Tags)

Vasile Caniuca: din container IT in porsche CN

2011-04-11T05:44:00.001-04:00

Stirile despre Romania din presa straina abunda, cand ochiul antrenat le cauta. Sa discutam povestea unui roman ajuns in Canada intr-un container din Italia.

E o “poveste frumoasa” ne spune Jennifer O’Brien in articolul sau cat si in videoclipul ce-l acompaniaza. Si chiar daca nu nimereste spelling-ul masinii conduse de Vasile (e Porsche Cayenne, nu Cayanne), povestea este captivanta.

Chiar aveam nevoie de o poveste pozitiva cu romani, cu atat mai mult cu cat numai stiri neplacute aflam despre Romania:

Roger Moore (83 de ani) s-a impiedicat si-a cazut in Ro in timpul unei filmari pentru comedia “Christmas at Castlebury Hall” si 3 electricieni au picat peste el, facandu-l piftie.
Aflam si despre un sat catolic, Sangeorgiu de Mures, ca percepe o taxa de divort de 10,000 lei (€2,380, $3,370), care-i de 2000 de ori mai mare ca in Bucuresti si 60% din salariul mediu pe un an.
Johnson & Johnson a dat (printre altele) spaga doctorilor din Grecia, Polonia si Romania pentru a-i incuraja sa-i foloseasca produsele si va da o spaga legala de $75m (£45.9m) pentru a scapa de investigatii
Dupa ce s-au cacait un veac, procurorii l-au pus sub acuzatie pe Vadim pentru tulburarea linistii publice, iar Parlamentul da foc verde ecarisajului
Un roman din Spania si-a sugrumat sotia si-a aratat-o apoi tatalui cu un webcam
Tot mai multi romani se sinucid in penitenciarele italiene (15 de la inceputul anului); altul, de 51 de ani, s-a sinucis in aruncandu-se de pe Monumentul Vittoriano, in timpul celebrarii a 150 de ani de la unificare Italiei, la cativa pasi de Columna lui Traian
Fost majordom incearca sa santejeze o milionara americana
Prostituatele romance au spart piata din Stuttgart cu “all you can fuck buffet” si-acum pestii sunt anchetati
Roman in Dublin prefera somajul unui salariu de 28000 de euro
Rifca Stefanescu din Romania a ajuns cea mai tanara bunica din lume la 23 de ani
un roman a torturat-o pe Annie, un elefant de circ: These majestic creatures are currently performing in Pitesti, a backwater town in Romania, the most backward country in the European Union.
ne paste stagflatia, zice Financial Times

Intreaga poveste incepe cu o calatorie intr-un container, in genul celei cu Maersk Dubai, amintita in excluderea indezirabililor. Articolul CBC care anunta sosirea lui Vasile in Halifax ne spune ca vreo 30 de clandestini ajung anual in Canada in acest mod. Nu este clar cati sunt aruncati peste bord de detinatorii vasului, care vor sa evite amenzile de cateva mii de euro pentru fiecare “stowaway”. La plecare, taxele incasate de traficantii de oameni sunt cam $700 / persoana.

"I'm sorry," he says again, returning to his seat, this time plopping his iPhone on the table. "You'll have to excuse me. I speak seven languages, but English is my worst . . . "

Povestea e lunga si-ncepe chiar cu inceputul:

At 14, Caniuca left the village of Repedea for the first time and went off to high school. To pay for it, he took the two-day trip to Istanbul, in Turkey, and got a summer job working 14-hour days, $40 a day, at a shoe factory. That was twice the wage he could have made in Romania, he says.

Eu cel putin aflu pentru prima data cum se calatoreste intr-un container:

"We would pee into bottles," Caniuca says, taking the lid off a salt container to show the aim required. "You had to be very disciplined, because if you splashed . . . " Those who could, defecated into plastic bags. "One man didn't go for 10 days." Despite efforts to keep bottles capped and bags sealed, the smell was sickening back at the port in Livorno. The men were careful with their food portions, eating only in pairs. "You can't eat all together, because some will eat more and some will eat less and it can cause problems."

Iata si la ce te poti astepta cand ajungi la destinatie (plus ca aflam ca sunt mult mai putini clandestini zilele astea):

Halifax, one of Canada's oldest seaports, is accustomed to stowaways. Last year, nine landed. Eight in 2009. Shortly after the discovery, the crane operator continued lifting the container into the air - slowly this time - and kept it there for what seemed like hours while port authorities waited for police, health workers and immigration officials to arrive. "We looked out of the holes, we saw helicopters. It was CNN," says Caniuca. (..) After about a week, Caniuca took a job painting houses for $5 an hour.

In timp, lucrurile se aseaza:

In Kitchener, he painted for a man named Constantine for about a year and a half before opening his own company. He named it Pentaia, after the river he used to fish back home. Between houses there were refugee hearings - he got in, based on the discrimination he'd face back in Romania due to his Ukrainian heritage and strong Christian faith. (..) The first year, he made $40,000. But by the third year, he'd hired three guys and made $200,000.

Si bunica-mea e ucraineanca. El a gasit si timp sa se-nsoare:

It's been a whirlwind. He was still supervising jobs when he met his wife, Helen, at the Slavic Pentecostal church in London, and when he asked her to marry him at Springbank Park ("My English was so bad then, I said, 'could you marry me?' instead of 'would you marry me?'") and when he built their first home. It was a $400,000 beauty. There was a fountain in the living room.

Isi ajuta parintii si familia din Romania:

"It was beautiful and it had been my dream to have my own house when I got married. But when it was finished, I walked into he kitchen and tears came to my eyes," he says. "I couldn't believe I had all this and my parents were still poor in Romania." (..) He's not rich, he insists: He has mortgages, credit lines, debts like anyone else, but he can help his family. "I do what I can," he says, adding he's been back to his village four times since coming to Canada. "I help them with dental, my sisters' school fees. I bought them a minivan, I built them a house and a barn.

"Now, they live Canadian-style standards almost, so I'm very happy."

Se sfarseste bine, cum se cade:

In 2009, Caniuca made London development history when Millstone Homes built a $2.1-million condominium on speculation. Caniuca had no buyer for the Broughdale Gates home, but was confident the luxury spread with an $80,000 double staircase would sell. It's one of 30 $400,000+ homes recently built by Millstone. (..) Caniuca also owns CVH Roofing, employing about 15 seasonal workers and four staff in Sarnia, London and Kitchener. They do about 150 roofs a year, not including charity projects such as for Habitat for Humanity.

Povestea lui nu-i unica:

He and Ursu are talking about other stories they've heard. There's a Romanian man now living in Kitchener with 11 kids, they say, who got into a container in Italy but ended up in Madagascar.

"Now that's a story," says Ursu, chuckling. "This is nothing compared to that one."

Videoclipul lui Jennifer nu-i pe iutub, dar am gasit in schimb o gramada de clipuri de muzica “populara” cu numele Vasile (NSFW).

Sources / More info: webshots-Vasile, vasile-cvh-roofing, qmi, lfp-vasile, ts-vasile, ts-stowaways, cbc-stowaways, ga-dead-stowaways, caniuc-trad, CVH, millstone, ts-moore, cp-sangeorgiu, tg-jj, ap-vadim, ap-stray, hn-es-sotie, hn-sinucideri, hn-santaj, hn-pussyclub, ind-welfare, sun-rifca, dm-pitesti, ft-ro-stagflation, yt-vasile(NSFW)

zamo, container, stowaway, imigrant, emigrant, ilegal, mano negra, azil politic, refugee, fugee, once upon a time, builder, constructor, economie, staglfatie, stagflation (Tags)

cat de roman a fost brancusi

2011-02-20T16:00:00.000-05:00

Chiar vrei sa stii? Da, si-a donat prin testament lucrarile statului francez, dar..

Cred ca Google ar fi trebuit sa schimbe “I’m Feeling Lucky” to “I’m Feeling Modern”. Ce stim despre el, in afara de faptul ca a fost furat in 2008?

s-a nascut pe 19 Februarie in Hobita, Gorj, langa Targu Jiu
parintii erau tarani saraci care munceau de se speteau
Constantin era “sef de oi” si cioplea cu talent de mic
a fugit de mai multe ori de-acasa sa scape de tata si frati care-l oropseau
la 9 ani a plecat sa lucreze la oras si la 11 in Slatina
a muncit apoi intr-o “casa publica” (de cultura?) in Craiova cativa ani
la 18 ani un industrias, impresionat de cioplelile sale l-a inscris la Scoala de Meserii din Craiova pe care a terminat-o premiant in 1898
s-a inscris apoi in Scoala de Arte din Bucuresti unde se distinge cu un écorché
pleaca in Munchen si ajunge in Paris chiar si in atelierul lui Rodin pe care il paraseste dupa doua luni, desi il admira, zicand “ni’ca nu poa’ sa creasca sub copacii mari”
scandalizeaza in 1906 “Salonul” cu Princess X, un portret al Printesei Marie Bonaparte in forma falica, reprezentand obsesia acesteia cu penisul si incercarile sale de a obtine orgasmul vaginal cu ajutorul lui Freud
un fotograf a cumparat una din sculpturile sale si vama americana, aproape la fel de imbecila ca cea de acum, a vrut s-o taxeze ca “materie prima” in loc de “arta”; procesul care a urmat a ajutat la popularizarea artei sale
a devenit tot mai retras in ultimii ani de viata, in pofida faimei crescande
un cuplu de azilanti politici romani a avut grija de el spre sfarsit si a devenit cetatean francez pentru a-i face pe acestia mostenitori; a lasat studioul Muzeului National de Arta Moderna din Paris
a trait simplu, cu o piatra mare ca masa si o soba simpla, olteneasca; toata mobila fusese facuta de el insusi
gatea mancare traditionala romaneasca cu care-si servea musafirii si prietenii: Ezra Pound, Henri Pierre Roché, Guillaume Apollinaire, Pablo Picasso, Man Ray, Marcel Duchamp, Henri Rousseau, si Fernand Léger, dar si romanii Benjamin Fondane, George Enescu, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Panait Istrati, Traian Vuia, Eugène Ionesco, Emil Cioran si Paul Celan
His worldview valued "differentiating the essential from the ephemeral," with Plato, Lao-Tzu, and Milarepa as influences
in ciuda aparentei ascetice, a trait boem in primele doua decade ale secolului 20, avand chiar un copil pe care nu l-a recunoscut: John Moore
sculpturile sale au fost vandute pentru sume record in 2002, 2005 si 2009 – Madam L.R., €29.185 milioane ($37.2 milioane)

Cel mai romanesc citat dintr-ale sale spuse (romanesc in primul rand prin “toleranta” sa extrema ):

Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.

Este mai putin cunoscut ca a lasat totul statului francez numai dupa ce a fost refuzat de guvernul comunist al acelor vremuri. Exact ca el isi duc viata mii de diasporeni care nu au unde sa se intoarca, fiindca valorile lor au devenit mult prea diferite de cele ale ciumecilor ramasi in tara, dar nu sunt nici valorile societatilor adoptive. Purgatoriu, gen.

Sources / More info: wiki-ro-brancusi, wiki-en-brancusi, documentar: [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8], lorintiu: [1] [2] [3], brancusi.org.ro, tutea, [eliade] [neadevar]

zamo, arta, sculptura, sculptor, modernism, modern, moma, brancusi, brincusi, franta (Tags)

interactiuni si diaspo.ro

2011-02-09T12:09:00.001-05:00

Numai bine ce incepusem a povesti cumu-i cu validarea la romani (mai precis, lipsa acesteia) ca m-am trezit aproape injurat / linsat. Si cand te gandesti ca exista oameni care-si imagineaza ca eu am blog ca s-agat fömei..

La un articol despre un fost profesor, primesc din Bucuresti:

Uneori trebuie sa stim sa spunem Mars!
Ceea ce se "dezvolta" aici se poate intitula " Laturi refulate de un semidoct incremenit in proiectul maturizarii sale". Esti demn de luat in zama, viteazule! Ce suflu puternic si ca marea ai! (..) Musiu combatant, mare aparator al drepturilor liceenilor, probabil fost corijent/uscatura de prestigiu, probabil mare maestru ocult, iti dau un sfat: scrie-i dezvaluiri si domnului B.A.. Si mai bine: vino la acea intilnire de 25 de ani, ca se da mult rahat pe din dos... sa tot manci. Si, daca iti va fi sete, gasim si o supa reconfortanta pentru tine: canalizarea e aproape. O sa ai tot ce iti doresti. Iti garantez ca te vei simti bine si indestulat. Un exemplar demn ca tine e pacat sa nu se auza filosofand din preaplinul sau.

Desigur, i-am raspuns si voi descrie cand voi avea timp si chef intamplarile mai pe larg..

ceausecu

Urmatoarele cateva interpelari vin din Ungaria, la articolul cu ceausecu si se-nvart in jurul butonului Optional din casuta de comentarii Disqus:

Iata si primul astfel de comentariu

ovidiu-..
ASTA ESTE SURSA DE UNDE AI PRELUAT IMAGINE, SI TE ROG SA MENTII SURSA
MA REFER LA POZELE CU ELENA CEAUSESCU SI AIA CU ZOE CELE VOPSITE.
PE SITE-UL RESPECTIV SCRIE CLAR " Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa"
NU INTELEG CARE-I PROBLEMA SI DE CE PUI WATERMARK PE ELE?
SANATATE.

Disqus blocheaza mesajul, cum face cu orice mesaj cu link, dupa cum am explicat in FAQ.zamo.ca. Dupa vreo ora, comentatorul revine:

http://ovidiu-.../
ASTA ESTE SURSA DE UNDE AI PRELUAT IMAGINIILE FARA PERMISIUNEA AUTORULUI
http://ovidiu-.../
TE ROG SA MENTIONEZ SURSA!!!!!

A treia oara comentatorul reveni, ca Mesterul Manole-n cantec,

Alexandru Andries - Bluesul Magazinului si Noua mesteri mari

dar de data asta comentariul a fost publicat intrucat nu continea un link in interior (dar nici la "Optional").

Te rog fromos sa mentionezi sura de unnde ai preluat imaginiile cu Elena Ceausescu, nu tu le-ai vopsit.
Te rog frumos sa scrii sursa

Mi-a venit sa-i raspund si eu una cate una, dar am decis sa-i semnalez ca eu pun totate sursele in Sources / More info:, la sfarsitul fiecarui articol si-mi raspunde:

Asa este, multumesc zamo.ca

Totul e bine cand se termina cu bine.

diaspo.ro

Pentru a fi adaugat in lista diasporei este necesar sa scrii un comentariu la blogroll (br.zamo.ca) incluzand adresa blogului tau unde scrie “Optional” (incercuit cu rosu in poza de mai sus). Recent, pentru a 4-a oara, cineva m-a contactat prin formularul de contact privat (aflat la contact.zamo.ca) sa fie adaugata in lista, dar fara a-mi spune adresa blogului sau. Ii raspund, mentionand ca este necesar sa-mi spuna adresa blogului – altfel n-am ce adauga! – si ca trebuie sa faca asta intr-un comentariu, pe care il scrie insa fara a introduce adresa unde trebuie, cauzand comentariul sa fie filtrat. Primesc apoi un alt mesaj prin formularul blogului in care sunt intrebat de ce?

link exchange & sponsored articles

Motivele principale pentru contactari prin formular par a fi cereri de schimb de link-uri si / sau oferte de a ma plati pentru a scrie articole pe acest blog – mai precis, pentru a include un link intr-un articol. Articolele de pe acest blog nu sunt de vanzare, dar poti foarte usor publica propriile articole cu propriile link-uri, cata vreme sunt bine scrise si un articol publicat iti da dreptul sa publici un banner pe intreg blogul! Desi am spus asta atat in FAQ cat si in cateva alte articole, vad ca ideea nu prinde. Probabil va trebui sa fac un banner sau logo cu “reclama ta aici” care sa bata catre intrebarea respectiva din FAQ.

misteriosul vizitator polonez

Cam de cand am raspuns infocatului aparator al lui georgica (sau lui georgica insusi) imi tot intra de mai multe ori pe zi un vizitator din Polonia care nu pare sa faca altceva decat sa-mi copie articolele:

IP-ul, in forma 85.222.77.x, apartine unui ISP polonez, Aster.pl din Varsovia. Sa ma ingrijorez?

Alte intrebari fara raspuns:

poti cere cuiva sa te crediteze ca sursa atunci cand tu insuti nu creditezi sursele pe propriul blog?
cand cineva te interepeleaza pe un ton isteric / jignitor si dovedeste ca nu cautasera bine ceea ce cautau, oare 1. nu-ti datoreaza scuze? 2. este mai bine sa le raspunzi in acelasi ton?
de ce-i atat de greu sa bagi un link atunci cand comentezi, acolo unde treb’e?
decat sa bati oamenii la cap sa-ti “dea link”, nu-i mai simplu sa pui manuta sa scrii un articol, sa-l trimiti spre publicare si apoi sa pui banner cu link unde vrei tu pe intregul blog?
este oare adevarat ca orice ai scrie, cititorii vor citi ceea ce vor sa citeasca, intr-un absurd efect McGurk pentru bloguri?

Sources / More info: form.diaspo.ro, spreadsheet, lista.diaspo.ro, blogroll-list

zamo, comunicare, promovare, marketing, disapora, diaspo.ro, diasporo, link, link exchange, publicare, articole

input sistem de educatie Quebec

2010-12-16T04:44:00.001-05:00

Am primit recent un articol de la Quebecoisfier si ma grabesc sa-l public, impreuna cu cateva observatii. Sper sa mai vina si altele chiar daca acesta nu se va bucura (probabil) de atentia pe care o merita.

Urmatorul text poate fi publicat , dupa dorinta ta, fie ca o bucata din viitorul tau articol despre solutiile la decaderea sistemului romanesc de invatamant (bun, intre timp, pana sa corijez textul, vad ca l-ai scris), fie, pentru ca nu este foarte lung, ca un simplu post-replica la articoul tau initial referitor la aceasta problema.

Fac parte din cei care au trecut printr-un sistem de invatamant hibrid, in buna parte comunist dar si cu ceva ani de educatie universitara post-decembrista.

Mai apoi am avut sansa de a face o multitudine de scoli prin Canada, atat in partea engleza cat mai ales in cea francofona. As putea sa spun ca din punctul asta de evdere am ceva experienta ca si utilizator al sistemului canadian.

De aceea solutiile mele reies din experiente personale, bazate mai ales pe ceea ce frapeaza sau diferentiaza sistemele de invatamant prin care am trecut. Caci este fara de tagada o diferenta in a fi invatat in Romania dinainte de 1989 si in cea dupa 1989. Este de asemenea o diferenta in a studia in Franta, in Canada sau Romania.

Ceea ce m-a frapat in Romania a fost degradarea morala continua a mediului de invatamant relativ la momentul Decembrie 1989. As putea spune ca, privita per ansamblu, sanatatea morala a corpului profesoral romanesc s-a degradat continuu. Ca profesorii nu mai sunt motivati de performantele elevilor lor ci de a castiga (multi) bani, avantaje sau de a capata o anumita putere politica. Coruptia, inselatoria, trisatul, copiatul se invata mai nou de la profesori. Putinii care si-au mai pastrat sufletul curat intr-un asemenea mediu sunt priviti in cel mai bun caz ca niste ciudati, daca nu chiar sunt respinsi brutal de restul grupului. Deci, daca ar fi sa incepi de undeva in Romania, ar trebui sa incepi prin a (re) motiva profesorii. Stiu ca e foarte greu de facut , mult mai greu decat sa o spui....dar trebuie inceput de undeva. Trebuie date legi si trebuie ca aceste legi sa fie respectate.

Trebuie interzis complet sistemul de meditatii particulare care este o forma mascata de coruptie , iar acreditarea liceelor sa se faca dupa criteriile de performanta ale elevilor lor.

Asa este aici, asa este normal. Asa se creeaza competenta si plus-valoare.

Pentru cei care au facut ceva studii aici cred ca cel mai mare soc a fost nivelul de motivatie al studentilor din scolile si universitatile de aici. Intre prieteni buni, in timpul aceluias curs (examen) se da o lupta pe viata si pe moarte cu privire la cine este cel mai performant. Studentii de aici studiaza ca bolnavii si mai ales nu se jeneaza sa spuna profului ce nu merge bine in cursul lui, critica fiecare punct slab al profului fara teama de represalii.

Un alt punct ff important, si aici revin la profesori, eu vorbesc de lucruri care m-au socat, nu de faptul ca studentii mananca in timpul orelor iar cei care sunt mai obositi pun un pic capul pe banca si trag un pui mic de somn, asta face parte din cultura si din modul de a interactiona in societate....vorbesc de lucruri care isi pun amprenta pe bagajul tau de cunostiinte cu care iesi din scoala : profii de aici nu isi permit sa-ti predea lucruri perimate....in Romania anului 1993 invatam dupa cursuri ( un pic adaptate , dar tot aia era ) care datau din 1973. Profii nu aveau nici o jena in a veni si a recita ( citeste dicta) din cursuri cu foi ingalbenite de vreme...

Profii de aici muncesc la greu sa scoata informatie stiintifica de valoare si mai ales sa predea ultimele noutati studentilor lor. Asta pe langa faptul ca SUNT OBLIGATI sa faca cercetare, dar asta este o alta poveste, despre asta as putea sa vb pana dimineata...

Deci cam atat, nu am dat multe solutii, insa cred ca oricine vrea sa vada solutii in diferentele care le-am enuntat mai sus poate sa la gaseasca usor...

Obs

M-am bucurat sa primesc acest articol nesolicitat fiindca vine de la un diasporean de-al meu care se-ntampla sa treaca des pe-aici. Experienta sa de “utilizator” cum ii spune el imi pare deosebit de relevanta. In ce ma priveste, in Quebec am avut si eu cateva experiente formative pe care inca le tin minte. De pilda, pe la sfarsitul anilor ‘90 cand am facut revelionul in Montreal cu niste prieteni, m-a agatat o tipa si-am petrecut anul nou la ea acasa. Intre timp, a devenit profesoara la McGill. Nu va grabiti insa sa vizitati Montreal-ul sperand sa retraiti aventuri similare – educatia sexuala a fost scoasa din scoli, deci femeile vor creste mult mai triste, mai speriate si mai ipocrite.

A doua chestie pe care mi-o amintesc din Montreal este gradina lor botanica inchisa – absolut superba. Poti petrece ore acolo.. Vezi toate acestea (mai putin profesoara si gradina inchisa) in clipurile urmatoare.

Video: [no mo sex] [Sex Education in Quebec] [vatican] [Interview] [Loyola trial] [lajeunesse] [Montréal Botanical Garden] (flickr-mcgill)

zamo, contributie, contributor, invatamant, invatamantul, montreal, scoala, mcgill, quebecoisfier

chestionar pentru romanii canadieni

2010-09-14T01:00:00.005-04:00

Lightplay, cercetatoarea care m-a ajutat cu lista diasporei (diaspo.ro), a inceput un chestionar destul de ambitios adresat disaporei romanesti din Canada. Lansat acum 2-3 zile, si promovat aproape exclusiv “din gura in gura”, sondajul a primit deja cu mult peste 100 de raspunsuri.

Alex mi-a dat mai multe detalii tehnice ca sa ma lamureasca de seriozitatea acestei intreprinderi si mi-a spus si ce masuri ia pentru a se asigura de integritatea datelor. Eu insa am scos chestiile astea. Sunt convins insa ca le veti putea viziona in documentarul “making of..”. Pana una alta, iata si preferintele politice ale diasporenilor, bazate pe raspunsurile partiale.

Discutia a decurs anevoios, prin gTalk, care e nitel cam lent si enervant si pe IE imi manca din cuvinte:

zamo.ca: de cand esti in Canada?
lightplay: sunt in canada din 2003
zamo.ca: si in cat timp ti-ai gasit de lucru?
lightplay: in US fost intr-un program de doctorat pe care l-am abandonat dupa vreo doi ani. am lucrat ca asistent de cercetare part-time.
zamo.ca: cand ai imigrat, ai apelat la avocati / consultanti?
lightplay: am gasit job "in domeniu" in vreo 3 luni, poate in cazul meu a fost un pic mai usor, pentru ca nu am venit din Romania, ci din US, unde am lucrat 2 ani part time si inca aproape un an full-time (si am facut si ceva scoala acolo).
nu am apelat la avocati - nu era nevoie, aveam experienta, scoala, stiam en & fr, siteul guvernului era clar si limpede; a durat f. putin procesul
zamo.ca: si pentru USA, cum ai ajuns, cu bursa?
lightplay: da, cu bursa, altfel cum era sa ma intretin? era o bursa care platea taxele de scolarizare (tuition) si asigurare de sanatate plus un salariu de asistent de cercetare.
zamo.ca: pai eu de und' sa stiu? intreb, nu dau cu paru'!
cum ai aflat despre programul din state si cum ai gasit curajul s-aplici?
lightplay: oh God e o poveste lunga, vorbim despre istoria mea de acum 10 ani sau despre chestionar? am aflat cautand pe Net iar curajul mi l-au dat unii prieteni cu care am vorbit
si am fost si in vizita in US cand eram prin anul 3 in ro
zamo.ca: mai zi-mi o chestie: de ce preferi Canada statelor?
lightplay: anul 3 studenta
lightplay: de ce prefer Canada? buna intrebare. e mai prietenoasa pentru om (unii ii zic socialista ). apoi, nu vreau sa fac generalizari, dar in Toronto am intalnit oameni mai interesanti pentru mine - un pic mai cititi, au calatorit mai mult, sunt mai curiosi in legatura cu ceea ce e inafara granitelor tarii lor, etc.
zamo.ca: te referi la romani sau in general?
lightplay: ah nu, ma refer la canadieni in general, nu la romanii din canada.
zamo.ca: no bine - ne-apropiem de chestionar. inteleg ca tu-ti faci sau ti-ai terminat niste studii in sociologie, nu?
lightplay: am terminat da - sociologie
zamo.ca: ce-nseamna sociologie, si poti face bani cu ea?
lightplay: ce fac acum nu are legatura cu scoala - adica proiectul asta chestionar.ca
lightplay: sociologie: vezi wikipedia cat despre bani da, sigur - nu neaparat foarte multi, cel putin nu eu poti sa fii profesor, apoi sa faci cercetare sociologica etc.
zamo.ca: si chestionarul de ce-l faci? care este agenda ta secreta? lucrezi pentru SRI?
lightplay: ceea ce fac eu cercetare de piata care nu e cercetare sociologica dar foloseste metode comune de cercetare si statistica sociala
nu lucrez pentru nimeni - chestionar.ca e independent de orice agentie guv, ziar sau firma
poti sa zici ca o fac din pasiune dar totusi exista si niste motivatii pragmatice, as vrea sa public niste articole (neplatite si alea)
lightplay: vezi mai multe despre "de ce" la sectiunea "author" de pe romaniancanadian.ca
zamo.ca: si partea tehnica a site-ului ai facut-o singura? pare destul de elaborat..
lightplay: pare dar nu e. folosesc wordpress (pentru blog) si limesurvey (pentru chestionar). limesurvey e un soft gratuit, open source, si user friendly pentru programat chestionare online. nu il folosesc la serviciu, insa folosesc ceva similar la serviciu. partea cea mai grea insa nu e programarea, e conceperea chestionarului
zamo.ca: te cred..
odata publicat, vor mai ramane rezultatele online?
lightplay: da, bineinteles. majoritatea rezultatelor vor si disponibile gratuit pe romaniancanadian.ca si vor ramane acolo; e posibil sa pastrez blogul dupa aceea ca blog profesional
zamo.ca: cum te-a sprijinit mass-media romaneasca din Toronto?
lightplay: sunt deja 1-2 ziare romano-canadiene care vor sa colaboreze si vor fi si acolo publicate (nota: proiectul nu e sponsorizat de ei, dar au acceptat sa anunte existenta chestionarului in ziar, ceea ce e excelent)
zamo.ca: exista initiative similare si in randul altor comunitati etnice din Canada?
lightplay: nu stiu despre alte initiative independente, cred ca or mai fi, dar nu pentru comunitatea romaneasca.
pentru romano-canadieni am mai vazut un mic studiu bazat pe vreo cateva interviuri calitative, dar nimic cantitativ
zamo.ca: de ce e important sa cunoastem aceste date?
lightplay: daca ai un ziar sau business de exemplu care are drept target comunitatea romaneasca, datele astea ar putea sa fie utile. apoi pentru potentialii imigranti ar putea sa fie utile – cat si pentru studentii care scriu articole despre subiectul asta.
zamo.ca: Guvernul federal, de pilda, pare sa sugereze ca StatsCan culege prea multe date. tu ce crezi?
lightplay: Stats Can a cam dat-o in bara cu scurtarea chestionarului, asta cred cam toti cei care lucreaza in cercetare academica si cercetare de piata au protestat si au trimis scrisori deschise
Canada e o tara multiculturala care are nevoie sa isi inteleaga comunitatile etnice, din moment ce le incurajeaza sa isi pastreze identitatea culturala
are nevoie sa inteleaga consecintele programului de imigratie si sa inteleaga cum se adapteaza/integreaza nou venitii
cred ca a fost o decizie politica pripita pe care o regreta toti, inclusiv cei care au luat-o
si sper ca o sa se revina la forma lunga
zamo.ca: in Economist a avut recent loc o dezbatere pe tema legalizarii prostitutiei. tu ce parere ai - ar fi o idee buna in Canada? dar in Romania?
lightplay: bai, sari de la un subiect la altul
zamo.ca: sociologie, nene
lightplay: da, cred ca legalizarea prostitutiei ar fi benefica, pentru ca asta ar insemna control si taxe platite pe serviciile respective
prostitutia exista de cand lumea
e stupid sa o scoti inafara legii
zamo.ca: bun, in final, te-ntreb o-ntrebare al carei raspuns il cunosc, dar cred ca un roman canadian citind asta ar vrea sa stie
ce garantii de confidentialitate exista? pui intrebari destul de amanuntite, pot fi corelate datele cu persoana fizica?
exista protectie legala pentru raspunsuri?
lightplay: excelenta intrebare - raspunsul e f. simplu - nu pot fi corelate datele cu persoana fizica. ultima pagina din chestionar intreaba adresa de email si numele insa campurile respective sunt optionale, deci cel care raspunde poate sa lase pagina goala si sa apese NEXT. cat despre adresele de email ale celor care decid sa completeze -- vor fi folosite doar pentru a-i informa de publicarea rezultatelor pe blog. absolut toate rezultatele care vor aparea public vor fi prezentate la un nivel agregat, nimic la nivel individual.\
oh, si limesurvey are un 'feature' care face raspunsurile anonime
zamo.ca: este adresa de email stocata separat de restul raspunsurilor?
lightplay: da exact
zamo.ca: deci nu exista nici o legatura intre ele, nu?
lightplay: doar IP address este legat de raspunsul individual, insa alea sunt folosite pentru a elimina duplicatele si pentru a sterge raspunsurile celor din afara canadei, care nu se califica pentru a completa chestionarul.
zamo.ca: cool. dar daca cineva vrea sa fie complet anonim si se conecteaza prin TOR?
lightplay: nu stiu ce e TOR, nu sunt atat de tehnica, dar poti sa fii complet anonim.
si evident, ca in orice alt efort on-line, or sa fie cateva 'bad responses' si 'fake respondents'
exista cateva data checks in constructia chestionarului cu care poti sa elimini ceea ce se cheama "professional survey takers"
zamo.ca: ok, super
multam
lightplay: cu placere.

Un mod in care Alex si-ar putea recupera o parte din cheltuielile inregistrate cu site-urile (si de fapt o sfatuiesc sa faca asta) ar fi sa ofere participantilor acces gratuit la rezultatele sondajului sau si corporatiilor sau celor care nu au participat acces pentru o suma mica.

Va voi dezvalui ca Alex are studii postuniversitare de sociologie dublate de o experienta serioasa de consultant. Simt ca-i necesar sa va spun asta, intrucat pentru multi din cei din lumea business-ului, sociologia pare o stiinta despre cum sa cheltuim banii contribuabilului aiurea. Eu am tendinta sa vad problemele in termeni pur economici si-am fo influentat destul de mult de Friedman (sau, poate, mi-am regasit multe din idei in ce zice el, mai bine enuntate). Cred ca politicile trebuie judecate dupa efecte, nu dupa reclama. De pilda, este important pentru cei saraci sa aiba o casa si foarte multe chestii pozitive ies din treaba asta, dar a construi case pentru ei si a le da de-a moaca pare sa rezulte in ghetto-uri, in locuinte insalubre cu un grad ridicat de saracie si crima in care nimeni nu vrea sa locuiasca, si care costa destul de mult.

S-o ascultam pe Corinne Gendron, profesoara de sociologie din Quebec care a declarat ca exista politici sociale care sunt proaste din p d v economic, dar asta nu le face si proaste din punct de vedere social. Prima mea reactie la asa ceva este sa-mi amintesc ca nu intamplator Quebec este probabil cea mai socialista provincie din Canada si ca acum cateva decade era cea mai populata si cu economia cea mai babana, dar accentul pe politici sociale si abandonul pragmatismului economic au impins-o pe o panta descendenta, fiind demult intrecuta de Ontario, British Columbia si chiar si Alberta mai la toti indicatorii importanti.

Se poate spune ca sociologia (si Corinne) joaca intr-o societate rolul pe care femeia il juca nu demult in celula sociala zisa si famelie: un mod placut, emotional si nu tocmai folositor de a cheltui banii. Pe de alta parte, sa nu uitam ca Prof Gendron are de asemenea un MBA si un LLB si are si ea un bagaj serios de publicatii in lumea business-ului.

In din ce in ce mai multe familii, femeia este cea educata si care face banii, masculul redescoperindu-si pasiunea pentru gatit, spalat vase si ramas gravid fara copii

LE: Este incorect sa nu mentionez ca totusi teoria economica pura are limitele sale, in special in interactiunea cu elementul social. Doua dintre asumptiile fundamentale din manualele de ASE si anume ca pietele sunt libere si consumatorul este rational sunt de fapt false: nu exista piata deschisa, libera si ideala si nu toti factorii economici actioneaza rational, cel putin nu intotdeauna. In ultimii ani au avut loc cateva incercari de a injecta putina realitate in aceste manuale, dar nu toate reusite. Sociologia ramane o stiinta necesara, chiar daca obiceiul de a pune sentimentele si aspiratiile inaintea ratiunii si a pragmatismului imi pare a fi reteta pentru dezastru.

Poate daca as fi avut mai demult ocazia s-o intreb pe Prof Gendron la ce i-au trebuit atatea diplome si daca a meritat efortul, Mi-ar fi spus ca numai asa ar fi putut fi luata in serios..

Sources / More info: lightplay, rocan, chestionar, wiki-sociology, wiki-social-sci, wiki-soc-eco, wiki-soc-law, wiki-perf-market, corinne gendron, yt-sociology

zamo, inverviu, interview, dialog, sondaj, survey, sociologie, sociolog, social, statistical, statistica, statistici, discutie, discut, piata libera, perfect market, free market

13 cross-post-cards superbe si una gresita

2010-09-08T00:01:00.000-04:00

Sa va zic ce s-a-ntamplat. Dupa succesul “atacul CloneSociety” precedent, Brother KTlon m-a invitat iar sa particip intr-un simpozion (de vederi din lumea-ntreaga). Eu am trimis 4 poze, dar e posibil ca in febra pregatirilor, pe unele bloguri sa fi aparut explicatia pentru o cladire si poza pentru alta. Cladirile sunt adiacente, dar nu identice (vezi la sfarsit).. In orice caz, restul vederilor sunt superbe si, probabil, cu explicatii la obekt

[zum, din Berlin, Germania] HU Berlin, Institutul de Fizica – la marginea orasului, aproape nestiuta [ajungi acolo daca ai prieteni matematicieni, fizicieni sau psihologi, daca ai treaba la biblioteca din zona – foarte misto, apropo – sau daca te incumeti o data pe an, in noaptea lunga a stiintelor], cladirea asta a primit ceva premii si a starnit admiratie si ura. daca aveti drum la Schoenefeld, opriti'va cu vreo doua statii inaintea aeroportului si plimbati'va un pic, e un 'orasel' ciudat si ultra-modern pe care foarte putini vizitatori ai Berlinului ajung sa'l vada.

[dragos, din Constanta, Ro] dupa 10 zile de concediu la Constanta, de'acum o saptamana, constat ca pentru mine orasul nu mai reprezinta nimic, in afara ca aici sunt mama si tata. am iesit din casa rar, am stat mai mult in vizuina camerei mele construita demult – singura sinonima copilariei si studentiei pierdute. noi sunt calculatorul, filmele fara numar, postarile pe blog si lecturile rahitice. numai cateodata briza mirosind a mare furisata pe geam aducea constanta la mine. trecerea intamplatoare pe langa cazinoul de pe faleza descuamat si batut de valuri rezuma stadiul prezent al orasului – toate vestigiile trecutului ce'amintesc cele cateva clipe de glorie stau in paragina. la fel, clipele de glorie ale copilariei si tineretii mele. acum orasul e altul, unul de tranzitie, plin de oameni neinteresa(n)ti, venetici familisti cu burti si masini si copii si buleli si viata trista, in contrapondere cu cativa ciocoi tineri fericiti in masini decapotabile – asa cum viata mea e alta, de bucurestean intelectual frustrat in cautarea multumirii de sine. doar ca, spre deosebire de oras, ce si'a lasat trecutul in urma, uitandu'l, eu il duc tot timpul cu mine, fericit undeva pe'acolo.

[diacritica, dintr'un codru Germanic] casuta lu' Alba–ca–Zapada. Sau a lu' mamaia lu' Scufita Rosie. sau poate a lu' tanti care poftea la Hansel si Gretel, mai stii... de poveste, oricum.

[delaskela, din Bucuresti, Ro] 1927: atenuat, lipsit de chef, purtat de apele unui plictis fara iesire, imi beau cafeaua privind de pe balcon aceasta cladire veche, anonima, tacuta, de o solemnitate usor ponosita.

[alex marx, din Orléans, Franta] Hôtel Cabu, mic bijou al celei de'a doua Renaissance française – perioada puternic marcata de stilul magnanimului rege Henri II – si prima cladire de acest gen din Orléans. edificiul a fost ridicat in 1548 de arhitectul Jacques Androuet du Cerceau pentru un avocat, maitre Philippe Cabu, al carui blazon e vizibil pe fatada. dupa legenda [sau dupa gurile rele] hotelul ar fi gazduit'o prin 1549 pe Diane de Poitiers, favorita regelui timp de vreo doua decenii..

[inczeklara, din Sud] less is more

[adinab, din Timisoara, Ro] construita la inceputurile cartierului Fabric din Timisoara, se spune, mai precis in zona Printul Turcesc, cu un destin partial neaflat: de pe la 1920 se stie ca a fost vila unui farmacist evreu foarte bun la suflet, ca avea o curte mare si plina de tei si ca peste acea curte au fost construite bine dupa 1950 casutele de pe partea drapta a strazii Inocentiu Micu Klein, ca dupa confiscarea de comunisti si fuga/vinderea in Israel a familiei farmacistului a fost locuita de orfanii unui institut, care au ars tot parchetul pentru a se incalzi, si ca apoi a fost si e locuita de familia unui notar, ca este monument istoric si ca actualii locatari o tot renoveaza de 20 de ani.

[utopia balcanica, undeva intre Tunisia si Algeria] mersul prin soare te invata sa iubesti spatiile inchise, prin urmare dumnezeul beduinilor sta la garsoniera si e foarte fericit.

[zamo.ca: din Toronto, Canada] Biblioteca Robarts @ U of T. cladirea impozanta de vreo 20 de etaje este cea mai mare din campus si totodata singura deschisa 24 de ore, ceea ce o face nu numai un excelent obiectiv turistic, dar si terorist. studentii care o impanzesc sunt cu ochii'n patru pentru atacurile din Newfoundland cu deltaplanul. a aparut atat in "Friends" in episodul "The One Where Joey Speaks French" cat si in "Numele Trandafirului", nuvela scrisa de Eco la U of T.

[caligraf, din Québec, Canada] Bureau du Registraire, Université Laval – quoi d'étonnant, si la prison ressemble aux usines, aux écoles, aux casernes, aux hôpitaux, qui tous ressemblent aux prisons?

[voroncas, din Gent, Belgia] vignette neintamplatoare cu nouvelle vague in ea.

[khronos: din Cluj, Ro] pare tipul de cladire in gradina careia stau pentru totdeauna pe post de ingrasamant pentru trandafiri negri o duzina de afrodite plinute proaspat deflorate si ce are drept paznic un dobermann lucios cu ochi aprinsi si bale insangerate. stapanul trebuie sa fi avut o familie completa, trei fii, o fiica si o consoarta cerebrala cu infatisare de vampa care sa se infrupte ziua dintr'o biblioteca selecta si noaptea din prunci fragezi.

[subteranienii, din Sibiu, Ro] foisorul din parcul Sub Arini e un loc care imi place mult. dupa cum se poate vedea, e un loc-umbrela, evazat si protector, pe care l'as lua cu mine si pe vreme de ploaie, si de soare puternic. cum nu pot face asta, ma ia el pe mine de fiecare data cand trec prin Sub Arini. foisorul se ridica mult deasupra "blatului negru" al parcului, cum zice Moni Stanila. dat fiind ca nu am postat poemul de sambata, profit de ocazia acestei sesiuni pentru a introduce fragmentul din primul poem al vol. Postoi Parovoz, intitulat am re[de]venit, care mi'a si inspirat, de altfel, postarea:

sunt puternica

stanca din mijlocul camerei sunt eu

si umbrela pe care o arunc deasupra capului

ca pe un lasou ma va purta spre turnul inalt

in care doarme Voronin

[zamboni: din Helsinki, Finlanda] ..intotdeauna m'am intrebat daca vikingii au descalecat sau, mai degraba, au debarcat in Finlanda.

[puteti gasi, pe cateva din blogurile astea, poze mai misto]

---

Explicatia cu puozele mele..

Prin anul de gratie 2008 s-a-ntamplat sa-mi cumpar o camera de luat vederi noua. Am luat-o cu mine intr-o zi, si mi-am amintit de ea taman cand eram in U of T campus, intr-un amurg de primavara, cand culorile sunt perfecte pentru puoze. Cum eram la inceput, pozele nu sunt bine incadrate (le-am facut din mers), dar pentru mine sunt importante fiindca-s primele 4 facute cu aceasta camera. E ca atunci cand ai dus prima femeie in patul tau si in prima juma’ de ora ii apesi butonul si degajezi diafragma de 4 ori, spaland pelicula-n lumina si nu-ti vine sa te opresti. Am facut cateva poze fara a le incadra prea bine, ma interesa colour accuracy mai mult (care este, dupa cum se vede, excelenta pentru o camera in clasa ei). Iata si restul pozelor:

Primele 2 sunt facut pe St. George, care-i strada principala a campusului universitar din Toronto downtown. University of Toronto mai are 2 campusuri – Mississauga si Scarborough - dar St. George aflat in Toronto downtown este cel principal. In ambele poze Robarts library apare in partea dreapta. Cladirea UTSEC este chiar peste drum, dar nu se vede in primele doua. Acolo am practicat eu arta consilierii sexuale, alaturi de jurnalisti si avocati. In devenire.

Je me souviens, vorba quebecosilor

Va las cu o lista de clipuri cu Robarts; la sfarsit, Friends si episodul in care Joey vorbeste franceza, unde apare si Robarts Library.

Sources / More info: wiki-robarts, utsec, yt-robarts

zamo, attack of the clones, tlonsociety, tlonieni, tloen, tlon society, tloen society, brothers

Hack Le Monde

2010-04-21T16:10:00.003-04:00

O stire care nu-i tocmai noua, dar trebuie mentionata, se refera la o emisiune franceza in care sutele de cersetori romani care-au impanzit Europa sunt luati peste picior. Ca represalii, hackeri romani au atacat site-ul Le Monde.

Povestea este cunoscuta. Sa-ncepem cu clipul DailyCotcodac, care contine atat emisiunea initiala, cat si un raspuns romanesc oarecum pe masura:

Cred ca acesta ar fi raspunsul corect, cu bataie la performanta francezilor in WW2. Aceasta se-ntampla sa fie metoda principala cu care leul englez reduce cocosul galic la tacere. Care leu englez, aflu tot din Libertatea, s-a gandit sa rezolve problema turismului de organe oferind donatorilor de organe inmormantari gratuite. O idee stralucita, in fond le satisfaci astfel nevoia cea mai mare. Romanii de la sate care-si vand copiii vor putea acum sa imigreze in Anglia, sa-si doneze organele legal, sa traiasca intr-un dezmat cateva luni bune si apoi sa aiba o inmormantare glorioasa, pe banii guvernului englez.

Hackerii romani vad lucrurile nitel altfel. Zic ei:

Aceasta nu este o mişcare de rezistenţă, un protest, sau o revoltă! Este strigătul întregului popor român ce face apel la fraţii noştri care au uitat că şi în venele noastre circulă un sânge român. Sângele ce-a fost jertfit şi vărsat pe câmpurile de luptă pentru a fi scrisa istoria neamului nostru cere acum DREPTATE. Eroii patriei noastre nu vor muri niciodată! Vrem să nu se uite CINE l-a vărsat pentru ca România să existe astăzi pe hartă, să le amintim copiilor şi nepoţilor noştri, să îi respectăm cu onoarea cuvenită. Ne-a ajuns atâta batjocura.Țiganii nu sunt Români! Nu ei ne-au scris istoria!Când vorbiţi despre compatrioţii noştri nu mai folosiţi expresiile "Țigani Români".Noi v-am respectat Franţa, voi ne veţi respecta ROMÂNIA! R.N.S. VEGHEAZĂ pentru ca aceste lucruri să fie înfăptuite.

Amu, gluma lui Jonathan Lambert nu-i ingrozitoare – si fix d-aia mi se pare firesc sa-i raspunzi tot cu gluma. Cei care apara imaginea Ro improscand cu noroi site-ul Le Monde si forumul RF2 pateaza imaginea noastra la fel de mult pe cat o apara. Pe de alta parte, e nevoie si de astfel de acte poate, cata vreme si mintile mai moderate se exprima alaturi de zgubilitici. Daca ai rabdare sa te uiti si la urmatoarele clipuri din lista de mai jos vei intelege insa de ce este atat de greu sa ne aparam imaginea. Nu poti invinui Ambasada ca nu raspunde, dar nici ca raspunde prea taios..

Libertatea a luat legătura cu misiunea diplomatică de la Paris, ai cărei reprezentanţi nu erau la curent cu ceea ce s-a întâmplat în emisiune, însă ne-a asigurat că, după ce şefa ambasadei, Roxana Iftimie, va urmări înregistrarea, va face demersuri către postul France 2.

Ca veni vorba de Libertatea, am atasat in dreapta si sectiunea “Din aceeasi categorie” cu care ziarul prezinta aceasta stire. N-o voi comenta, dar cred ca-i evident ca stirile acestea nu sunt citite numai de romani. Imi fuge gandul la imnul happyfish.

Intr-unul din clipuri, niste sateni din Moldova navalesc pe terenul de fotbal si-i iau la bataie pe fotbalisti cu bate. Unii fotbalisti ajung in spital. Eventual un spital englezesc, unde cand se trezesc afla ca vor avea inmormantare gratuita.

In alt clip, al unui prieten de pe twitter din Spania, o baba colinda strazile Spaniei cersind de la cei de la etajele blocurilor; unii ii arunca resturi de mancare. Le voi adauga pe toate mai jos imediat ce le gasesc..

LE: Aflu de la BBC ca o poza cu un tip care se sterge la fund cu steagul francez a starnit oprobiul guvernment-ului. Artistul care a facut poza si cu care a castigat un concurs de fotografie la sectiunea “politically incorrect” este amenintat cu arestul.

Sources / More info: cartim-salut, dailycotcodac-salutul-fr, libertatea-salut, liberatea-organe, daz.es-branding, forum-le-monde, yt-salut

zamo, romani, moldoveni, tigani, gitanes, gypsys, gypsies, gipsy, gypsy, franta, le monde, presa, Jonathan Lambert, Fr2

interviu aifoun cu o prietena emigranta

2010-03-28T01:00:00.000-04:00

Am luat la sfarsitul anului trecut un interviu unei prietene care mi-a spus povestea emigrarii. M-am chinuit mult si bine sa-l scot din aifoun, si-acum c-am reusit, il public, pana nu-l pierd.

Pana la interviu, tre’ sa-ti povestesc prin ce fell de HELL am trecut ca sa salvez interviul de pe aifoun. Nu demult, mi-a crapat hard-disk-ul laptopului. Nu-i bai, ca aveam aproape toate datele importante backed-up. Ce n-am stiut este ca aifounul ii tare monogam si se-mbarliga ca un singur computer – in cazul meu, laptopul. Cand am vrut sa-i bag un sync prin iTunes cu alt computer, iTunes s-a oferit puliticos sa-mi stearga tot ce-aveam pe aifoun. Asa ca n-am mai facut sync o vreme si-am incercat sa-mi rezolv problema.

N-am reusit sa gasesc o solutie cu gugal, asa c-am sunat la Apple support, unde o piti draghiti mi-a zis ca “stii, ai support gratis 90 de zile, si tie ti-a expirat, dar incerc sa te-ajut si-asa”. Si-ncepe sa-mi explice o tampenie cu “Authorize computer” cu iTunes Store, care insa nu mi-a rezolvat broblem. Mi-a trimis si-un email cu niste link-uri care nu ma ajutau cu nimic, cu exceptia unuia singur, pentru forum, unde-am purces de-am intrebat. N-am primit nici un raspuns pana azi, cand m-am enervat si-am completat un sondaj in care ma-ntrebau daca sunt satisfacut cu supportu’ lor. Le-am explicat pe scurt cat sunt de nesatisfacut. La scurt timp, cineva a raspuns intrebarilor mele tot asa, cu niste prostii care nu rezolva problema, dar si cu un link catre un program cu care pot copia ce-am pe-acolo. TouchCopy este trialware si dupa 15 zile trebuie sa platesti. Din fericire, exista si CopyTrans, care este super tare si este si gratis. N-am avut nici un succes cu celelalte (Floola, SharePod, Robert’s Podcatcher). In sfarsit, ma pot apuca sa jailbreak ticalosenia asta da aifoun..

interviu’ care este

L-am pus pe trilulilu si-l poti asculta mai jos – cam 26 de minute. Povestea prietenei ~~imaginare~~, in rezumat:

ca de obcei, in Ikea restaurant, Dec 29, 2009
ajunsa in 2003 la 27 de ani, singura
$1500 taxe + $3000 la avocati = 1 1/2 ani
dupa interviu a durat juma’ de an sa-si ia viza
desi guvernul canadian spune ca avocatii nu pot face nimic ce nu poti face si singur(a) citind numai website-ul guvernului, ea a preferat varianta avocatilor din motive discretionare
la interviu a primit maximum de puncte din oficiu, dar crede ca-i imposibil ca avocatii sa fi dat spaga
cand a venit, era fluenta si in engleza si in franceza
a fost 3 ani pe 3 vase de croaziera din 2000
considera ca esti discriminat ca roman in Europa de Vest, dar nu si in Canada
a fost hartuita sexual de sef pe vasul de croaziera dar a “supravietuit”
a aplicat pe Quebec (ca-i mai rapid) si-a venit direct in Toronto, fara probleme
a preferat Toronto Montreal-ului fiindca aici franceza ei avea o valoarea mult mai mare
dupa 3 luni s-a angajat la Tim Hortons unde facea cafele – job de supravietuire, toti colegii fiind mai tineri decat ea
a lucrat 2-3 luni si a obtinut un job la Alliance Francaise part-time care-i mai “europeana”
a obtinut un job part-time la Montessori tot part-time
cand abia ajunsese a trait cu $800/luna cu economii
a cautat de lucru zilnic la un Centru pentru Nou-veniti
nu considera ca sunt diferente mari intre cultura romaneasca si cea canadiana
s-a simtit dezradacinata in primii 2 ani - credea ca se-ntoarce in Europa – dar i-a trecut
considera ca viata ei ar fi fost mult mai dificila in Romania, daca ar fi ramas acolo
prefera sa lucreze cu oamenii handicapati si satisfactia profesionala este importanta
in Romania ar fi avut o viata sociala mult mai bogata decat in Canada
pentru a fi fericit in Canada trebuie sa fii mai rezervat si mai rece

Cam asta-i. Sa continui cu astfel de interviuri?

Sources / More info: apple-wtf, touchcopy, copytrans, apple-support-backup, trilulilu-interviu

zamo, interviu, interview, povestea vietii, imigranti, emigranti, imigrant, emigrant, iPhone, iTunes, Mac, tech support, aifoun, naifoun

folosirea virgulei si simtul limbii

2010-03-16T06:53:00.003-04:00

Am avut recent o scurta discutie cu Elhunes pe twitter. Este despre gramatica, o arta greu de stapanit pentru romanul emigrant, in special pentru cel care se adapteaza tarii adoptive.

Mi-a intrat recent pe radar o ciripitura de ieri a kojmarului:

stiai ca, azi, Michael Caine implineste 77 de ani?

Inainte de a citi mai departe fa o scurta pauza si determina daca ti se pare ceva incorect in ~~propozitia~~ fraza de mai sus. Mai precis, sunt la locul lor virgulele care incadreaza cuvantul “azi”?

Stiu ca un articol despre gramatica va avea o audienta extrem de restransa, cum de altfel au avut si articolele din seria Academicianul Cur (I, II, III), dar aceasta audienta mult mi-i draga mie..

N-as putea spune de ce, dar la prima vedere, virgulele care il incadreaza pe “azi” mi s-au parut redundante. Dar asta e twitter, nu un tratat de gramatica, asa c-am trecut mai departe. Numai ca la scurt timp, Ellunes semnaleaza o greseala de gramatica pe VoxPublica si-am sarit si eu cu-a mea. Incepem apoi o discutie relativ lunga, in care eu sfarsesc prin a concede ca nu-i greseala:

Atacul virgulei ucigase, pe voxpublica "Încălzirea vremii dă din nou idei celor, care prestează anumite servicii"http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/spala-pa...about 11 hours ago

vezi si http://twitter.com/visurat/status/10468502385 (stiai ca, azi, Michael Caine implineste 77 de ani?) :) RT @EllunesAtacul virgulei ucigase, pe voxpublica "Încălzirea vremii dă din nou idei celor, care prestează..about 11 hours ago

@zamoca Desi sunt departe de ceea ce s-ar numi un fan al individului, in cazul ala, virgulele sunt corecte. Sorry! :)about 11 hours ago

@Ellunes ce rost are sa-l pui pe "azi" intre virgule? consideri ca e o regula gramaticala sau "added emphasis"?about 11 hours ago

@zamoca Nu e vorba de rost aici, ci de corectitudine. Pe principiul merge si/si :) Pe buneabout 11 hours ago

@zamoca Incearca sa inlocuiesti "azi" cu "in 15 martie". Vezi, tot nelalocul lor ti se par acum virgulele?about 11 hours ago

Exista 2 ratiuni de folosire a virgulei: 1 - e necesar (e.g., apozitie) si 2 - reprezintare a intonatiei vorbitorului. In nici unul..about 11 hours ago

(cont'd) din cele 2 exempleabout 11 hours ago

(cont'd) ..nu-i necesara folosirea virgulei deci cade in "intonatie". Acum, granted, exemplul tau e grosolan si zgaraie retina mai tare..about 11 hours ago

(cont'd) decat cel dat de mine. Totusi, intercalarea lui "azi" e nejustificata. Dixit. :) @Ellunes about 11 hours ago

jasshans: @zamoca cu cine te certi :))))about 11 hours ago

@jasshans nu ma cert, discutam. sunt curios daca @Ellunes are argumente mai tari, dat fiind ca din cate-am vazut gandeste brici :)about 11 hours ago

@zamoca Eu chiar nu tin sa te conving de nimic, cu atat mai putin sa ma cert. Intr-adevar, zgarie auzul, e inutila, dar e corect.about 11 hours ago

@Ellunes Deci. :) Greseala semnalata de tine este mai clara, fara indoiala. Greseala semnalata de mine e mai greu de prins, dar ramane gr...about 11 hours ago

@Ellunes subiectul este interesant pentru mine intrucat mi-e teama uneori ca "mi-am pierdut simtul limbii", vorba nemtilor. asa ma reasigur.about 11 hours ago

@Ellunes Regulile aplicabile de folosire a virgulei la exemplele date:about 11 hours ago

@Ellunes 1. Adverbele intercalate între subiect şi predicat se pun între virgule. 2. Complementul de agent suportă fără virgule intercalareaabout 11 hours ago

@Ellunes 3. Complementele circumstanţiale, când sunt între subiect şi predicat, se despart prin virgulă. (mai degraba relevante decat aplcblabout 10 hours ago

@Ellunes amu, ce urmeaza dupa "stiati ca" este o propozitie predicativa (PR), deci o putem considera predicat, in care caz ai dreptate :)))about 10 hours ago

@Ellunes dar mie tot nu-mi suna bine. cred ca scriu un articol pe aceasta tema :)about 10 hours ago

@zamoca Pai uite-ti si raspunsul :) "azi" e complement circumstantial de timp acolo, deci e despartit prin virguleabout 10 hours ago

@Ellunes cam asta ziceam si eu la sfarsit, nu?about 10 hours ago

@zamoca Pai si-atunci de ce am avut toata aceasta discutie, daca, de fapt, noi eram de acord? :))about 10 hours ago

@Ellunes ..de amoru' artei. plus ca eu nu eram de acord de la-nceput si de fapt si-acum am un dinte-mpotriva. las'ca scriu un articol - sperabout 9 hours ago

Regulile sus-mentionate – care sunt, de fapt, regulile 20-23 din surse – sunt aplicabile unei propozitii. Daca sunt aplicabile intr-o propozitie unor parti de vorbire, ele ar trebui sa fie aplicabile si intr-o fraza acelor propozitii care adopta acelasi rol in fraza ca partile de vorbire precedente. Cu alte cuvinte, daca regula se aplica unui adverb ce joaca rolul unui complement circumstantial de timp (“azi”) intercalat intre subiect si predicat, ar trebui sa se aplice si unui adverb aflat intre o propozitie subordonata predicativa si cea pe care aceasta din urma o determina.

Dar oare chiar nu este? In ciuda logicii si regulilor destul de clare, eu raman cu sentimentul ca virgulele n-au ce cauta acolo. Sa fie asta un exemplu de justete?

Cand stii o limba – si in special limba nativa, deprinderile de “corectitudine” devin reflexe. Vorbim corect (aceia care este) nu pentru ca ne gandim la reguli inainte de a deschide gura, ci pentru ca asa ne-am obisnuit. Desigur, daca e nevoie sa motivam ceva, facem o pauza, ne gandim la reguli si abia apoi motivam. Dar daca am sta sa constientizam si sa filtram gramatical fiecare propozitie, am vorbi ca un computer cu Windoze si-o tona de spyware.

Situatia este mai dificila pentru diasporeni. Noi suntem intr-o buna parte ca purgatorienii lui Sorescu: cu fundul in doua luntrii, intre doua lumi. Ipoteza Sapir-Whorf sugereaza ca limba invatata la nastere formeaza creierul (iarasi Aca Cur: I, III). Exista chiar un studiu care ne spune ca bilingvii alterneaza intre doua personalitati – si, prin extensie, cand vorbesti o limba straina adopti personalitatea culturii respective; pruncii isi dau seama ca la teatru, vazand cu ochii, cand adultii schimba limba de exprimare. Un studiu recent arata chiar ca pana si “stilul” somnului variaza intre etnicitati.

Si asta nu-i tot! Am pus o gramada de articole in surse care-s asa de interesante ca as putea scrie un articol pentru fiecare. Cum de altfel e demn de un blog al limbii romgleze.

Copiii bilingvi au mai multe (ne)sanse de a se balbai.
Copiii rusi (ca si chinezii) invata mai repede si mai bine ca altii; cercetatorii cred ca-i din pricina complexitatii limbii ruse – eu zic ca-i din pricina fonetismului.
Un accent mai putin pronuntat se datoreaza unei simpatii mai mari pentru cultura adoptiva – cei care vorbesc prost limba tarii adoptive sunt cei care raman izolati si ii cred prosti pe “gazde”.
Copiii care cresc in case bilingve deprind cuvintele si invata in general diferit “monolingvi”.
Pruncii deprind bilingualismul inca din burta mamei.
First language attrition: E normal sa nu-ti “vina” cuvintele in limba pe care-o vrei cand esti bilingv. Mai mult, de multe ori cand inveti o a doua limba bine o poti uita pe prima. Prima limba ramane insa “intiparita” in creier.
Copiii de gradinita care invata a doua limba o pot deprinde mai rapid decat cei care invata abia prima - cu ajutorul unor lectii speciale. Ei pot invata o limba complet noua inca din etapa prescolara, fara probleme.
Cand copiii incep sa vorbeasca, ei deja au un vocabular de sute de cuvinte.
Reclamele in limba nativa “cupleaza” emotional. Poate de-asta rezonez eu la filmele romanesti.
Indiferent de nivelul de educatie al invatatorilor, copiii au cel mai mult de castigat cand acestia ii incurajeaza.
Abilitatea de a diferentia constient structura vocala a unei limbi (phonological awareness) este esentiala in deprinderea unei limbi straine.
Copiii adoptati din alte tari isi uita rapid limba materna si devin fluenti in cea adoptiva.

Revenind la oili noastre, ce-as vrea eu sa stiu ii daca simtul meu de limba romana s-a cam tocit, sau am dreptate cu virgulele? Mai departe, este Ellunes mai “in ton” cu romana fiindca a emigrat mai recent sau fiindca spaniola e mai aproape de romana?

Sources / More info: @zamoca/diaspo-ro, @Ellunes, ReguliDeFolosireAVirgulei.doc, sd-different-p, bm-different-p, uchicago-study, ethnic-sleep, bilingual-children, babies-visual, russian-readers, foreign-accent, babies-bilingual-homes, bilingual-babies-roots, bilingualism-brain-areas, bilingual-lower-lexical-recall, preschoolers-peer-learning, faster-esl, first-language-attrition, infants-vocabulary, use-or-lose, language-emotion, 2nd-language-preschool, pre-k-supportive-teachers, phonological-awareness, adopted-children, copiii-numele, earliest-word, turn-off-tv

REGULI DE FOLOSIRE A VIRGULEI

Legendă:

, - arată folosirea virgulei,

_ - arată lipsa virgulei.

1. Părţile de vorbire sau propoziţiile legate prin şi, sau ori ori nu se despart prin virgulă.

Părţile de vorbire sau propoziţiile se despart prin virgulă legate prin: nici, dar, iar, însă, ci, şi, dar şi, precum şi, deci, prin urmare, aşadar, în concluzie.

2. Se despart prin virgulă propoziţiile coordonate juxtapuse.

“Nourii curg, raze-a lor şiruri despică”

Se despart prin virgulă propoziţiile coordonate adversative şi conclusive.

“Copacii nu erau groşi, dar erau deşi”

3. Propoziţia atributivă nu se desparte prin virgulă.

“E o colegă_ căreia îi datorez mult.”

Doar propoziţia atributivă ce exprimă ceva suplimentar se desparte prin virgulă:

“Să trecem la ceilalţi munţi, a căror origine este vulcanică.”

“Vederea acestei lupte, care i se păruse iniţial…”

4. Propoziţia completivă directă aşezată după regentă sau intercalată nu se desparte prin virgulă.

“Pe câţi i-au găsit_ i-au mânat spre curtea primăriei”

“Cunosc_ ce răutăţi v-au făcut”

“Şi văzând spânul_ cât e de frumoasă fata împăratului, odată se repede…

Aşezată înaintea regentei, de obicei se desparte.

“Ce ştii tu azi, eu am ştiut ieri”

5. Propoziţia completivă indirectă aşezată după regentă nu se desparte prin virgulă.

“Nu scapi_ de ce ţi-e frică”

Propoziţia completivă indirectă aşezată înainte de regentă se desparte prin virgulă.

“De ce ţi-e frică, nu scapi”

6. Propoziţia subiectivă aşezată după regentă nu se desparte prin virgulă.

“Nu-i frumos_ cine se ţine…”

Propoziţia subiectivă situată înaintea regentei se desparte dacă este reluată în regentă printr-un pronume demonstrativ.

“Cine nu respectă pe alţii, acela nu merită să fie respectat”

Dacă nu este reluată prin pronume, nu se desparte.

“Cine întreabă_ nu greşeşte”

“Cine fură azi un ou_ mâine va fura un bou”

7. Propoziţia predicativă nu se desparte prin virgulă.

“Casa e neschimbată”

8. Propoziţia circumstanţială de loc.

După regentă: nu se desparte prin virgulă.

“Leagă calul_ unde zice stăpânul”

Înainte de regentă: se desparte când nu se insistă în mod deosebit asupra ei.

“Unde pică nuca, pică şi din talpa iadului bucăţica”

Înainte de regentă: nu se desparte când se insistă asupra ei.

“Unde mi-ai spus_ te aştept”

După regentă, introdusă prin acolo, se desparte.

“Unde e aţa mai subţire, acolo se rupe”

Intercalat şi aşezat înaintea predicatului regentei se pune de obicei între virgule.

“Pe dealuri, unde te întorci, sunt pluguri”

9. Propoziţia circumstanţială de timp.

După regentă se desparte prin virgulă numai dacă în regentă se află un complement circumstanţial.

“Mai frumoasă e toamna, când în locul florii spânzura…”

Înaintea regentei se desparte prin virgulă când nu se insistă asupra ei.

“Când a păţit la portiţă, a vorbit..”

“Când a intrat, căţeluşa a lătrat”.

Înaintea regentei nu se desparte prin virgulă când se insistă asupra ei.

“Când l-am chemat eu_ a venit”

Când are în regentă adverb corelativ se desparte prin virgulă.

“Când te-ai săturat de privit, atunci să vii”

Intercalată, dacă se află înaintea regentei, se pune între virgule.

“Tot neamul Basarabilor, până să prindă de veste, trecuse graniţa”

10. Propoziţia circumstanţială de cauză se desparte de regentă oriunde ar fi, de obicei.

11. Propoziţia circumstanţială de mod, după sau înaintea regentei, se desparte prin virgulă, exceptând situaţia în care se insistă asupra ei, caz în care nu se pun virgule.

“Animalul înghiţi o dată, ca şi când i s-ar fi uscat gâtlejul”

12. Propoziţia circumstanţială de scop sau finală, după regentă, se desparte prin virgulă, când nu se insistă asupra ei.

“Multe a încercat, ca să-şi poată rezolva…”

Înaintea regentei, se desparte de obicei prin virgulă.

“Ca să nu rămână repetent, mama a încercat…”

13. Propoziţia circumstanţială condiţională se desparte de obicei prin virgulă.

14. Propoziţia circumstanţială concesivă se desparte mereu prin virgulă.

“Cu toate că am stăruit, nu a primit propunerea mea”

15. Substantivul la vocativ care exprimă o adresare obişnuită se desparte prin virgulă de cuvântul sau cuvintele încrucişate.

“Încerc prin aceasta, domnule director,…”

16. Adjectivele aceluiaşi substantiv se despart prin virgulă când sunt aşezate alături sau când sunt legate prin cuvintele nici, dar, însă.

17. Punerea liniuţelor şi a ghilimelelor în cadrul aceluiaşi text reprezintă o formulă acceptată de scriere: “Scrierea corectă – “să-i”, iar nu “săi” – arată pregătirea individului…”

18. Se pune virgulă înainte de: dar, iar, însă, ci, precum şi, deci, prin urmare, aşadar, în concluzie.

19. Punctuaţia numelui predicativ

“Copacii sunt înalţi” – în acest caz nu se pune virgulă.

“Copacii sunt, desigur/fireşte/aşadar/bineînţeles/în concluzie/în realitate, înalţi” – se pune virgulă.

Când lipseşte numele predicativ, numele predicativ este izolat cu , sau -.

“Copacii, înalţi, oamenii, veseli”

20. Adverbele intercalate între subiect şi predicat se pun între virgule.

“Eu, bineînţeles, voi îngriji de flori”

“Mama, fireşte, era îngrijorată”

21. Complementul de agent suportă fără virgule intercalarea între el şi verb.

“… fu primită cu bucurie de toţi”

22. Complementele circumstanţiale, când sunt între subiect şi predicat, se despart prin virgulă.

“Ion, de frica ploii, fugi”

Când sunt după predicat, nu se despart.

“Ion fugi de frica”

Când predicatul este primul, iar complementul între, nu se despart.

“Fugi de frica ploii Ion”

“Apele se despart_ de obicei_ la câmpie”

“Apele, de obicei, se despart la câmpie”

23. Propoziţia completivă de agent se desparte prin virgulă doar când este reluată printr-un pronume demonstrativ şi se află înaintea regentei.

“De către cei ce vin după noi, de către aceia se va realiza scopul nostru comun”

24. În propoziţie, înainte de precum şi ca şi se pune virgulă.

“Cartea, precum şi / ca şi experienţa ne demonstrează că…”

25. Când iar este adverb cu valoare de din nou, nu se desparte prin virgulă.

“Aceasta este iar condiţie de îndeplinit pentru rezolvarea problemei”

26. Însă

“Poate fi lustruit, însă nu dimineaţa”

“Fără a-l lustrui însă dimineaţa”

“Eu l-am lustruit însă, neţinând cont de faptul că…”

27. Totuşi

“Totuşi, la mare e soare mereu” – la începutul propoziţiei este urmat de virgulă.

“As fi vrut totuşi să spun două vorbe” – în interiorul propoziţiei nu se desparte.

28. Aşadar, prin urmare, deci

“Să devină moral, aşadar/deci/prin urmare om religios” – conclusiv, se pune virgulă înainte.

“Concluzia este, aşadar/deci/prin urmare, următoarea” – în interiorul propoziţiei se pun virgule.

“Aşadar/deci/prin urmare, sunteţi împotriva mea!” – la începutul propoziţiei este urmat de ,.

Variante din unele cărţi de gramatică:

“Deci pentru explicarea fenomenelor este nevoie de…”

“Omul apare deci mai întâi ca producător..”

29. În interiorul propoziţiei, adverbe ca aşa, bine, da, nu, sigur, desigur, fireşte, exact,
într-adevăr, fără îndoială se despart prin virgule.

30. Construcţiile gerunziale sau participiale, aflate la începutul propoziţiei sau al frazei se despart prin virgulă.

“Urmând exemplul numelor care primesc diminutivări, s-a ajuns…”

“Adunate între ziare, cărţile…”

31. De exemplu se desparte în toate cazurile prin virgule.

32. Cu sau împreună cu atunci când dobândesc valoarea conjuncţiei copulative şi nu se desparte prin virgule.

“Toată hora împreună cu privitorii izbucniră în râs”

“Ion cu cei patru colegi au să-i bată pe…”

33. “Ochii de albastru deschis, palid, al cerului”, dar “Nu înseamnă vorba goală, fără sens_ şi cu atât mai puţin…”

34. Pronumele circumstanţial de excepţie nu se desparte prin virgulă de regentă.

“Nu face altceva_ decât să se plimbe”

“Nu-i explic altcuiva_ decât cui nu a înţeles”

35. Propoziţia circumstanţială cumulativă se desparte întotdeauna prin virgulă.

“După ce că nu a învăţat, mai vrea şi 10”

“Pe lângă că e sărac, mai face şi pe fudulul”

36. Propoziţia circumstanţială opoziţională se desparte mereu prin virgulă.

“În loc să vină, pleacă”

“Ieşim dintr-o sală, pentru a intra în alta”

37. Propoziţia circumstanţială consecutivă exprimă rezultatul acţiunii din regentă şi se desparte prin virgulă.

“A mâncat, că s-a îmbolnăvit”

“A lucrat destul, ca să-i asigure un viitor”

“E prea frig, să poţi ieşi afară”

“Sunt prea mulţi, ca să încapă în sală”

38. În afara acestor reguli stabilite prin normele gramaticii limbii române, desigur, orice scriitor are libertatea folosirii virgulei în scopul clarităţii exprimării.

zamo, gramatica, grammar, limba romana, ortografie, ortoepie, punctuatie, spell, spelling, bilingv, bilingual, bilingualism, bilingualitate, limba materna, mother tongue, esl

Liga Ne-roblogo-infestatilor

2010-03-07T01:00:00.008-05:00

Spuneam intr-un articol precedent ca nu voi participa la roblogfest si, mai mult, ii voi vota pe toti cei din blogroll care mi-o vor cere printr-un mesaj twitter cu URL. Si m-am gandit - ce-ar fi sa fac din asta o chestie de grup?

Piticu’ zice ca anul trecut au fost 3000 de bloguri inscrise iar anul asta numai 2000. Eu n-am stat sa vad, dar nu cred ca minte. Oricum, eu nu m-am inscris, cum de altfel am mai zis. Daca te afli in BlogRoll-ul meu, trimite-mi adresa ta de la RoBlogFest si te votez. Din moment ce te afli in blogroll, implicatia este ca te cunosc si-mi place blogul tau.

Am adaugat si niste imagini, ca sa fie clar ce voiu a zice:


Promovează-te cu un logo 200x200: <a title="Lista Twitter Ne-Roblogo-Infestati" href="http://twitter.com/zamoca/neroblogoinfestati" target="_blank"><img style="display: block; float: none; margin-left: auto; margin-right: auto" title="LoBlowFest white" alt="LoBlowFest white" src="http://lh6.ggpht.com/_xQrpYXT1HZA/S5LTBL9PzsI/AAAAAAAAAT4/DKpJp5261FM/s800/2010-roblogfest-dark.gif" width="200" height="200" /></a>	Promovează-te cu un logo 200x200: <a title="Lista Twitter Ne-Roblogo-Infestati" href="http://twitter.com/zamoca/neroblogoinfestati" target="_blank"><img style="display: block; float: none; margin-left: auto; margin-right: auto" title="LoBlowFest white" alt="LoBlowFest white" src="http://lh3.ggpht.com/_xQrpYXT1HZA/S5LTBVI3EwI/AAAAAAAAAT8/mueS718JOQk/s800/2010-roblogfest.gif" width="200" height="200" /></a>	Promovează-mă cu un logo 200x200: <a title="Lista Twitter Ne-Roblogo-Infestati" href="http://twitter.com/zamoca/neroblogoinfestati" target="_blank"><img style="display: block; float: none; margin-left: auto; margin-right: auto" title="LoBlowFest white" alt="LoBlowFest white" src="http://lh3.ggpht.com/_xQrpYXT1HZA/S5LTBVI3EwI/AAAAAAAAAT8/mueS718JOQk/s800/2010-roblogfest.gif" width="200" height="200" /></a>

Mesajul este diferit pe fiecare logo. Pe cel alb suna astfel:

Vrei sa castigi LowBlowFest

sau sa emigrezi in West?

Daca-n blogroll imi apari

Si nu crezi in Bloggeri Mari

Da-mi un tweet cu-adresa ta

Si de votat promit ca da.

Daca nici tu nu participi la LoBlowFest si vrei sa-ti sprijini participantii din BlogRoll, poti folosi oricare din logo-urile de mai sus. Toate imaginile originale din acest articol sunt licentiate Creative Commons Attribution, deci practic poti face ce vrei cu ele cata vreme mentionezi provenienta. Nu uita sa-mi lasi mesaj, pentru a te adauga la lista neparticipantilor.

liste twitter

Conceptul listelor merita bine-explicat. Din pacate, ma cam doare capul asa ca o las pe alta data. Iata totusi 2 din listele mele:

“Self-importants” este clar un misnomer. Tweeple-ii de mai sus sunt importanti nu numai prin aceea ca se cred astfel, dar si prin atentia pe care noi, ceilalti (inclusiv eu) le-o acordam. Gramo in special sunt o echipa excelenta si tot asa alti cativa. Totusi, vreau sa-i urmaresc dar n-am chef sa follow oameni care ma ignora. Gruparea pe liste imi permite sa arunc o privire asupra lor atunci cand am chef si-n rest, sa-mi concentrez atentia asupra celor care, la randul lor, ma urmaresc. Pentru a utiliza liste asa cum traba iti trebuie un client care le poate arata, cum ar fi Tweetdeck (au varianta si de aifoun). Daca esti vreodata intr-o situatie in care nu poti urmari liste separat, poti urmari temporar (follow / unfollow) listele tale sau ale altora tot asa cum urmaresti orice alt cont de twitter.

twitter background

M-am gandit ca daca tot am facut atatea schimbari, n-ar strica sa schimb si wall-paper-ul (backround). Pana s-ancep, m-am uitat la altii (inclusiv un roman) pentru inspiratie. Cu putin noroc, il termin inainte de publicarea articolului.

Poti obtine rapid si usor un bg cu ajutorul tiwlk.com, care te vor ajuta sa faci asta automat.

Iti place noul me background?

Sources / More info: @zamoca/neroblogoinfestati (j.mp/roblow),

@ – image, then site	following	followers	listed
@chadmcmillan	1133	1760	54
@AdamCarn	2219	2568	13
@designmeme	170	3902	154
@mnik	290	659	103
@jophillips	13090	13266	892
@justcreative	14683	25685	2059
@collis	75	13876	1093
@dremeda	1208	1597	36
@colourofair	708	1388	210
@thecatat7	642	899	31
@carterartist	343	560	13
@thinkdesign	1840	3951	379
@jodyphilips	3117	2840	20
@keylimecreative	1601	2023	84
@graphicidentity	3658	6332	331
@tasarhane	822	574	6

zamo, roblogfest, blogo.ro-oaie, blogo.ro-oaia, twitter, tweeps, background

LE: Acest articol poate fi accesat prin http://j.mp/roblo

irina lazareanu si sanatatea diasporei

2010-03-01T01:00:00.004-05:00

Muza lui Karl Lagerfeld este o romanca buna. Buna prietena cu Kate Moss si Sean Lennon, Irina a fost buna si-a acordat evz un interview.

Stilul ei, caracterizat ca fiind rock’n’roll si vintage, are probabil de-a face cu pasiunea ei pentru haine si cultura anilor 50-70 – mai precis, vremea BUNEI.

Printii eu au imigrat in Canada cand avea 5 ani si-au trimis-o la Londra, la balet, unde si-a nenorocit un genunchi si l-a cunoscut pe Pete Doherty.

Un exemplu de “compliment” cu tais, care probabil a determinat-o sa faca poza alaturata:

Michelle McCool of Cosmopolitan magazine writes that "(Irina) has a great rock'n'roll vibe. It's all about the hair and her flatness. I love that she has no boobs."

Interviul EVZ m-a lasat usor nesatisfacut. Mi-as fi dorit sa aflu in ce masura a participat cu Kate in sporturi de zapada si ce crede ea despre bisexualitate si lesbiene in general. Astea-s poate intrebari de neintrebat – sau poate jurnalistul nu s-a gandit sa le-ntrebe. O-ntrebare care-ar fi putut fi sigur pusa ar fi in ce masura isi datoreaza ea succesul profesionalismului si cum se compara profesionalismul ei cu media industriei in care se afla? Nu de alta, dar a spart recordul pentru cea mai intensa munca pe runway intr-un sezon.

Sa lasam interviul sa curga, cu atat mai mult cu cat clipul facut de mine cu un supa-model acum cativa ani nu-i nici el plin de-ntrebari:

EXCLUSIV. În primul interviu acordat presei „de acasă”, cel mai bine cotat top model român din lume, Irina Lăzăreanu, spune că a moştenit de la tatăl său pasiunea pentru meciurile tricolorilor.
Deşi a emigrat în Canada împreună cu familia ei cu puţin înainte de 1989, când avea numai cinci ani, cel mai bine cotat topmodel român, Irina Lăzăreanu vorbeşte româneşte cu uşurinţă.
După ce a copilărit în Canada, timp în care şi-a dorit să devină balerină, însă a renunţat în urma unei operaţii la genunchi, Irina, acum în vârstă de 27 de ani, a cunoscut succesul la mijlocul anilor 2000 când avea să fie remarcată de renumitul topmodel Kate Moss, care a devenit şi una dintre cele mai bune prietene ale româncei.
S-a orientat spre modeling nu pentru că şi-ar fi dorit să facă carieră în domeniu, ci pentru că avea nevoie de bani cu care să-şi plătească chiria. Acum bea ceai cu Karl Lagerfeld în grădina acestuia şi face muzică împreună cu Sean Lenon, fiul renumitului muzician John Lennon.
Irina e modestă însă şi spune că în ciuda succesului imens – la care nu se aştepta – a păstrat valorile familiei ei, o familie normală: „Nu am avut legături cu această lume a celebrităţilor şi a fost un şoc pentru mine când a început să se întâmple totul”.
EVZ: Ai devenit una dintre cele mai bine cotate topmodele românce după ce Kate Moss te-a descoperit în urmă cu câţiva ani...
Irina Lăzăreanu: Kate a fost o persoană care m-a influenţat enorm. Fac parte din generaţia care a crescut cu pozele lui Kate pe pereţi sau în agende, iar ea este de peste 15 ani de zile în branşă, fiind şi acum la un nivel incredibil în carieră pentru vârsta ei.
Noi am fost foarte foarte apropiate, m-a şi ajutat când am apărut în primul editorial din Vogue-ul francez, de fapt atunci a fost şi debutul meu în modă. După pictorialul pentru Vogue, am început să cunosc oameni importanţi şi aşa cariera mea a luat avânt.
Care este relaţia ta cu Kate acum?
Cu timpul am început să ne înţelegem din ce în ce mai bine. Obişnuiam să petrecem mult timp împreună, am fost şi în mai multe vacanţe cu Kate, în Bali, în Londra, în New York. Am lucrat împreună la colectia ei pentru Top Shop, la campanie, după care eu am fost cea care a prezentat-o.
Kate este o femeie deosebită, o respect enorm. Nu cred că ar fi uşor pentru nimeni în situaţia ei să poată să fie liniştit cu atâţia paparazzi care te urmăresc tot timpul. Mie nu mi-a fost uşor deloc, fiind la începutul carierei totul a fost ca o tornadă pentru mine şi de multe ori o sunam şi o întrebam cum a reuşit să descurce atâţia ani.
Te numeri printre cele mai bine cotate topmodele românce. Ţi-ai dorit să devii model?
Când eram mică, voiam să dansez, pentru că îmi plăcea foarte mult baletul. Am şi făcut balet câţiva ani, însă la un moment dat m-am accidentat la un genunchi. După accea a trebuit să fac şi o operaţie mai complicată şi nu am mai putut să continui.
Un alt lucru care îmi plăcea când eram copil era să scriu. Modellingul nu a fost niciodată pentru mine un ţel. Când m-am apucat de modelling voiam doar să strâng şi eu nişte bani, voiam să fac ceva care să mă recreeze, să am un hobby. După ce am început să lucrez în domeniu, m-a atras foarte mult istoria modei. Am citit mult despre creatori, fotografi, despre cum lucrează ei şi despre cum încearcă să îşi transmită arta. Am 1,75, nu sunt mică de statură, dar nici foarte înaltă, mai ales că fetele de astăzi sunt mai înalte ca mine. Când am început eu, eram ca un şoricel în comparaţie cu celelalte. Nu pot să zic nici că am un fizic de fotomodel. Am într-adevăr un look al meu, dar nu am neapărat trăsături de fotomodel, dacă cineva se uită la mine nu zice: aaa, e manechin.
Cariera ta a început să crească considerabil din 2004 când l-ai întâlnit pe Karl Lagerfeld...Te-a numit muza lui...
Când am început să lucrez cu Karl, în 2004, a fost o şansă incredibilă. A avut un rol de mentor pentru mine. Mă duceam să îl văd la casa lui şi înainte să lucrăm, luam o ceaşcă de ceai, mergeam în grădină şi vorbeam de literatură. Cei mai mulţi, care trăiesc în jurul lui, nu ştiu ce cultură incredibilă are omul ăsta, este o adevărată enciclopedie.
Am lucrat foarte mult cu Karl la o mulţime de proiecte pentru Chanel, am făcut mai multe şedinţe foto... Ne-am înţeles extrem de bine, iar între noi s-a stabilit o relaţie. Este cu adevărat unul dintre cei mai mari creatori, care cu siguranţă o să intre şi în cărţile de modă, pentru că a fost şi încă este un designer care a avut continuitate după toţi anii aştia în care a reinventat moda pentru mai multe case de modă, pentru Fendi şi pentru linia lui, nu numai pentru Chanel.
La ce proiecte ai mai lucrat cu Karl Lagerfeld?
Am făcut mai multe campanii pentru Chanel. Acum doi ani, am compus împreună cu Sean Lenon muzica pentru o prezentare Chanel, am cântat amândoi vreo 45 de minute în timpul show-ului, a fost o mare mare onoare. Apoi, împreună cu casa Chanel am scos un LP cu muzica de la show, cu melodia noastră care se numea „Strange Places”. Karl m-a susţinut în acest proiect.
Modellingul este un job incredibil, poti să călătoreşti, să cunoşti tot felul de oameni, însă, după ani de carieră, simţi că trebuie să faci ceva concret. Lagerfeld mă sprijină şi în alte proiecte.
Cum ai ajuns să colaborezi cu Sean Lenon, fiul renumitului muzician John Lennon?
L-am cunoscut pe Sean la o ieşire cu prietenii şi ne-am împrietenit imediat. Întâlnirea noastră a fost ca un declic, a fost foarte bizar, pentru că cu puţini oameni ai şansa să te înţelegi atât de bine imediat. Mie întotdeauna mi-a plăcut să scriu, iar el are un talent deosebit în a compune muzică. El a făcut Conservatorul, este un adevărat muzician. Cântă la orice instrument, de la vioară şi până la chitară şi compune melodii extraordinare. Avem o relaţie simplă, ne aşezăm la o cafea, iar câteodată în doar cateva ore compunem un cântec. Al doilea pas este să vedem cum sună cu vocea mea şi cu instrumente. El ştie atât de bine să mă îndrepte într-o anumită direcţie, pentru că eu de multe ori am idei şi aş face zeci de cântece dintr-o dată.
Sean este cel mai bun prieten al meu. Mă înţeleg foarte bine şi cu alţi membri din familia lui. Mama lui, Yoko Ono a avut o mare mare şi incredibilă influenţă asupra mea. O femeie extraordinară, o legendă. Eu am avut şansa să cânt în acelaşi studio în care John şi Yoko au făcut ultimul lor album, „Double Fantasy”. Eu şi Sean am înregistrat acolo primul nostru album. A fost, de altfel, şi momentul în care Sean s-a întors pentru prima oară acolo, după ce tatăl său a fost ucis, în decembrie 1980. Pentru el reîntoarcerea a fost un moment emoţionant, dar şi un fel de terapie, i-a prins bine să fie acolo.
Cum este Yoko Ono?
Yoko este o artistă în adevăratul sens al cuvântului. Acum, la cei 76 de ani, a scos un album, produs de Sean, pentru care ei doi au fost într-un turneu în Japonia şi s-au întors de curând. La vârsta ei este foarte activă. Eu sunt conştientă că nu sunt muziciană, dar ei m-au primit în lumea lor, fără rezerve.
Nu am pretins vreodată că am o voce extraordinară, dar îmi place să cânt un anumit gen, care în muzica folk din America se numeste „a story teller”. În muzica mea, am puţin din influenţele lui Bob Dylan, poate şi ale lui Joan Baez, îmi place să spun o poveste.
Poate că vocea mea nu este perfectă, dar îmi place să adaug cântecelor pe care le compun o notă mai intimă, o notă care transmite emoţie.
Povesteşte-mi despre muzica ta şi a lui Sean...
Am cântat toate melodiile de pe primul album, cânt fie singură, fie împreună cu Sean, pot să mă descurc şi la chitară puţin, dar nu e nimic excepţional, îi las partea astea lui Sean. Acum lucrăm la cel de-al doilea album al nostru pe care l-am început cu un an jumătate în urmă. De fapt, melodiile sunt gata, însă Sean a vrut să mai adauge unele lucruri, eu nu mai voiam să fac modificări şi aşa s-a mai întârziat lansarea lui.
După aproape cinci ani de muncă intensivă, şi pe podium, şi pe plan muzical, mi-am luat în ultimul an o pauză, nişte zile sabatice, ca să fiu cu părinţii mei, să mă întorc în Canada, să mă liniştesc.
Un alt artist cu care ai colaborat pe plan muzical a fost muzicianul englez Pete Doherty. Cu el ai avut şi o relaţie...Povesteşte-mi puţin cum au stat lucrurile între voi...
Cu Pete este o istorie mai veche, ne-am întâlnit când eram adolescenţi, înainte ca el să devină cunoscut şi înainte ca eu să încep să lucrez ca şi manechin. Suntem prieteni de mai mult de 10 ani. El are mult talent pentru scris, dar nu şi pentru trăit în vremurile noastre. Pentru el e greu să trăiască viaţa de acum, poate dacă s-ar fi născut în secolul XVIII ar fi fost mai bine...dar e o persoană cu o inima mare.
A fost prima persoană care vedea ceea ce scriam eu, m-a învăţat să transform poeziile pe care le scriam în cântece. Un artist care m-a influenţat mult pe partea muzicală. Am avut şi o relaţie cu el într-adevăr, însă acum îl consider doar un bun prieten de-al meu. Când eram împreună, el avea mai multe probleme, mai multe tulburări şi a fost dificil să am o relaţie cu el.
Relaţia noastră a fost foarte denaturată şi multe lucruri care nu au fost adevărate au fost scrise despre noi. Am fost foarte urmăriţi de paparazzi, iar viaţa noastră a fost destul de greu de manevrat. Ne înţelegem încă foarte bine, iar pe partea profesionala avem şi o colaborare la un cântec pentru cel de-al doilea album pe care l-am făcut cu Sean.
Şi Kate Moss a avut o relaţie cu Pete la un moment dat...
Eu am fost cu Pete înaintea lui Kate, ei s-au cunoscut după mine. Atunci nu mai eram împreună. După ce ei doi s-au despărţit, noi am revenit împreună, dar nici de data asta relaţia nu a funcţionat. Şi eu şi Kate am fost cu Pete, relaţiile sunt însă complicate...
Un model atât de bine cotat ca tine este foarte căutat de marile case de modă...Cât de mult lucrezi într-un sezon?
Anul trecut am făcut un sezon întreg de showuri la marile festivaluri de modă, proiectele cu Chanel, la un moment ajunsesem să fac peste 90 de prezentări pe sezon, iar când totul se termina, eram extrem de obosită. După asta trebuia să fac şedinţe foto pentru diferite editoriale pentru reviste. Acest job este foarte greu câteodată.
Am fost crescută într-o familie normală, am fost foarte iubită, nu am avut legături cu această lume a celebrităţilor şi a fost un şoc pentru mine când a început să se întâmple totul.
Pentru mine a fost, însă, mereu important să mă întorc acasă, să fiu cu ai mei. E multă nebunie în lumea în care traiesc eu şi simt această nevoie de a mă întoarce în lumea normală.
Cât de greu este să faci carieră în modelling?
Este destul de greu, mai ales în ziua de astăzi, cu generaţia nouă de fete. Această industrie s-a dezvoltat extrem de tare în ultimii ani, este un flux tot mai mare de fete şi de agenţii. Iar acest lucru face ca fotomodelele mai în vârstă să fie nevoite să renunţe la carieră cât mai devreme.
Şansa care mi s-a dat mie de a lucra cu Karl Lagerfeld a fost extraordinară, a fost ca acel declic al carierei care poate dura şi ani de zile pentru ca un model să fie remarcat. Este foarte greu să ajungi la un nivel aşa de înalt şi să fii văzută de cine trebuie.
De asemenea, cred că îţi trebuie şi foarte mult noroc atunci când se hotărăşte cine rămâne şi cine pleacă. Eu pot să spun că am avut foarte mult noroc, chiar ajutor divin, pentru că niciodată nu am fost tipicul de manechin. Am avut doar un şarm al meu, de care vorbeşte toată lumea.
Ai un stil vestimentar considerat de unii poate puţin învechit, dar totuşi la modă. Cum îţi alegi hainele pe care le porţi?
Îmi plac lucrurile vintage, chestii mai vechi, din anii ‘30 –’50. Mama mă mai ceartă câteodată, îmi spune că am atâtea lucruri moderne în şifonier şi eu mă îmbrac tot timpul cu hainele astea care au un aer mai vechi. Pentru mine e foarte comic faptul că mama mă mai ceartă pe tema asta, a hainelor. Combin piesele mai vechi cu haine de la creatorii de azi. Şi, oricum, în modă, dacă ne uităm în ultimii ani, creatorii se întorc la trecut, ultimele două sezoane au adus moda anilor ‘70 şi ’80, acum probabil că o să revină şi moda anilor ‘90.
Îmi place să port lucruri originale, îmi place să port o rochie care are o poveste, lucruri care sunt lucrate altfel. Am nişte magazine vintage în Paris unde merg, în New York, au multe haine interesante. Datorită relaţiei mele cu Chanel ori Balenciaga, primesc foarte multe haine de la ei. Câteodată hainele vintage pe care le port nu trebuie să fie neapărat create de un designer, îmi place şi stilul ăsta mai feminin, dar şi combinaţia dintre masculin şi feminin, gen Audrey Hepburn, Vivienne Westwood.
Am avut posibilitatea să văd şi creaţiile lui Ingrid Vlasov, cu care am lucrat la Paris Fashion Week. Mi-a făcut aşa de mare plăcere să colaborez cu o creatoare româncă, dar şi să văd calitatea lucrurilor. Îmi plac iile româneşti, iar de fiecare dată când bunica vine la noi, îi zic să îmi mai aducă o ie. Am fost foarte mândră la show, iar mama, care era cu mine, avea lacrimi în ochi, a fost emoţionant pentru ea să vadă un designer român pe un podium la un asemenea festival.
Aveai cinci ani cand ai plecat în America, mai păstrezi legătura cu rudele de aici, din ţară?
Da, am verişoare, unchi, mătuşi în România. Una dintre verişoare îmi este mai apropiată, este verişoară primară, o cheamă Laura şi a crescut cu mine în Canada. Este ca şi sora mea. S-a întors însă în ţară să lucreze, după ce a stat în America mai mulţi ani, la studii. Îmi pare însă rău că nu reuşesc să revin mai des în ţară. Înainte de ’89 nu puteam să venim în România, noi am plecat în ‘88 şi era imposibil să te întorci, iar apoi eu am fost cu şcoala, cu baletul, mama şi tata cu serviciul...
În 2004, am revenit însă pentru prima oară cu toată familia în ţară. Pentru mine a fost foarte emoţionant, am simţit că m-am întors la rădăcini. Românii sunt oameni călduroşi. Au suferit enorm cu ce s-a întâmplat în ‘89 şi parcă se simte. Pe mine m-a înduioşat foarte mult să văd locul unde m-am născut, unde a locuit familia mea, până la urmă astea sunt rădăcinile mele. Am fost la mormântul bunicilor mei, a fost emoţionant. Apoi, cariera mea a căpătat un avânt incredibil. Poate mi-a purtat noroc faptul că am revenit în România.
Cum îţi petreci aceste zile libere despre care spui că sunt sabatice pentru tine?
Bunica vine întotdeauna la noi de Sărbători. Ea locuieşte într-un orăşel de pe Valea Buzăului şi stă şapte luni în ţară, iar pe perioada iernii vine să stea cu noi, în Canada.
Acasă vorbesc tot timpul în română cu mama şi cu tata, ţinem toate tradiţiile, gătim româneşte, sunt foarte patrioată, mai ales la fotbal când joacă România, de mică am fost. Tata e mare microbist şi, fiind singurul copil, când eram mică stăteam tot timpul cu taţii la televizor. Şi acum când joacă România sunt o mare fană a echipei.
Planuri pentru 2010...
Acum lucrez pe un proiect unde pot să desenez şi linia mea vestimentară pentru o companie din Japonia, colecţie care o să se numească Irina Lăzăreanu, asta e un mare proiect de-ale mele. Lucrez cu Sean să termin albumul şi merg mai departe cu modellingul. Viaţa mea e foarte diversă, nu pot să spun că două zile sunt la fel.

Wikipedia ne mai spune:

In June 2009, Lazareanu appeared on Canada's Next Top Model as a guest coach and judge. She coached contestants on camera work, articulation, and fashion labels. She will shortly be appearing in the Hobbs Spring Summer 2010 advertising campaign.

imigrantii mai sanatosi

Un nou studiu arata ceea ce am tot zis in articolele din categoria imigrare: noii veniti nu numai ca sunt mai sanatosi decat populatia locala, dar sunt mai educati, mai bine pregatiti, si sunt siliti de examenul de cetatenie sa invete mult mai multe despre Canada decat localnicii.

Conform jurnalului "Neurology", al Academiei Americane de Neurologie, ultimii sosiţi, a căror vârstă nu depăşeşte 50 de ani, sunt mai puţin predispuşi la un atac cerebral.
Astfel, s-a realizat o asociere între fenomenul imigraţiei şi cel al evoluţiei atacurilor cerebrale în rândul populaţiei, iar rezultatul a indicat o diferenţă de 30%, în favoarea noilor veniţi.
Realizat timp de 12 ani în Canada, pe toţi imigranţii noi din Ontario, cercetarea s-a bazat pe o comparaţie continuă între aceste persoane şi locuitori care locuiau în zonă de mai mult de cinci ani. Cei aproximativ 966.000 de imigranţi au fost comparaţi cu 3,2 milioane de rezidenţi mai vechi. Vârsta subiecţilor a fost între 16 şi 65 de ani, media finală fiind în jurul vârstei de 34 de ani. (…) Persoanele care au participat au fost supravegheate aproximativ şase ani. În toată această perioadă, au fost înregistrate 5.283 de de atacuri cerebrale în rândul populaţiei mai vechi şi doar 933 în rândul imigranţilor, o diferenţă procentuală de 30%.

În ceea ce priveşte comunitatea de români de peste Ocean, în SUA locuiesc între 460.000 (conform ultimelor cifrele, din 2006) şi aproape 1 milion de cetăţeni români (aproximativ 0,13% din populaţia totală a SUA).
În Canada sunt aproximativ 192.170 de români, conform Recensământului din 2006, dintre care, 80.710 în Ontario, unde s-a desfăşurat studiul.
În ceea ce priveşte situaţia din România, incidenţa bolilor cardiovasculare ne plasează pe primele locuri, conform American Heart Association:
- În 2009, România ocupa locul 3, SUA locul 16 şi Canada se afla pe 28
- În 2010, România se află pe locul 4, SUA pe 13, iar Canada pe 26.

Sources / More info: evz-irina, evz-cerebral, wiki-il, Neurology, evz-cati, yt-irina-lazareanu

zamo, model, modelling, supermodel, interview, interviu, fashion, feshn

Ultimele filme toro ff3

2010-02-09T01:00:00.008-05:00

Nu m-am dus la festival decat la cateva filme. M-am gandit sa scriu despre ele acum, cat sunt inca fresh.

Despre Constantin si Elena, primul film vazut la festival, am scris deja. Filmele vazute Duminica insa m-au inspirat si mi-au placut cu atat mai mult cu cat am fost fericitul castigator al unor bilete gratis. Desigur, eu prefer sa platesc pentru bilete fiindca mi s-au parut intotdeauna penibili cei care incearca intr-una sa intre gratis. In fond, banii mei se duc in contul organizatorilor – care n-o scot intotdeauna la capat cu banii.. Dar daca cineva – nu organizatorii – imi ofera bilete, n-am cum sa refuz

Shorts

In fiecare an unul din show-uri contine o selectie de filme de scurt-metraj; le-am prins si anul trecut, in 8 scurt-metraje romanesti. Sunt savuroase, si desi scurt-metrajele sunt in general un teren de joaca pentru proaspetii absolventi, cele de anul asta m-au surprins prin maturitate.

The Fabulous Destiny of Toma Cuzin (2008) Paul Negoescu

In viata (i)reala, Toma Cuzin este un sportiv care s-a apucat de actorie dupa ce s-a-nsurat cu o artista si-a decis ca nu va ramane el in urma; o surpriza foarte placuta! Filmul este facut dupa o idee de X. X este un nume pe care l-am sarit, fiindca faceam un efort sa nu citesc subtitrarile. Acum imi pare rau, fiindca indaratul numelui intuiesc un roman pe care regret ca nu-l pot citi.. Realizarea filmului are evident la baza stilul lui Jeunet. Totusi, desi probabil existenta in scenariu, armonia cromatica din Amélie nu se regaseste si in realizarea lui Negoescu (sau poate copia TRFF nu era de calitate).

Amatorul (2006) Marian Crisan

Un film pur si simplu senzational. Similar cu “Fabulosul Destin” prin aceea ca protagonistul e un om prea de treaba si altruist intr-o lume jegoasa. Suntem alaturi de eroul principal – pe numele creditat Erwin Simsensohn – cand se-ntalneste cu “clientii” in urma unui anunt in ziar. Dincolo de masochismul sau nitel enervant, filmul expune latura scabroasa a machoismului societatii romanesti multilateral de(z)onoare. Este el cel bolnav sau frustratii si ratatii din jurul sau, a caror unica motivatie de interactie sociala pare sa fie dorinta de a-si demonstra superioritatea proprie si nemernicia celorlalti?

Filmul pare inspirat de Validation (vezi-l in lista clipurilor din Have a nice week), trecut prin filtrul articolelor lui Cartarescu.

Renovation / Renovare (2009) Paul Negoescu

Filmul urmareste aceeasi scurta poveste vazuta din 3 unghiuri: mama care incearca sa “dirijeze” o renovare si familia, fiul a carui data limita pentru lucrarea de masterat se apropie si bunica manata, ca si mama, de nevoia de a se sacrifica pentru familie, dar ramasa fara un recipient al sacrificiului. Batrana este incapabila sa cumpere ceva pentru sine in mod voit; ca urmare, ii freaca pe toti sa-i accepta ofrandele si nimeni n-are timp de ea. Fiul s-a saturat de toti si toate si se-ascunde in spatele subtirei scuze a lipsei de timp. Mama pare a fi singura care-si pastreaza o oarecare umanitate si “logica de personaj” cat de cat intacte, restul fiind caricaturi.

Oli’s Wedding / Nunta lui Oli (2009) Tudor Jurgiu

Facem cunostinta cu Dorel, care pare sa se pregateasca pentru o petrecere. Suntem nitel surprinsi cand apar doi tineri si-ncep sa bea impreuna, ca sa aflam apoi ca de fapt se adunasera sa urmareasca online, prin Skype, nunta fiului / prietenului din USA cu o bastinoasa. Tatal este mandru de fiu si treptat aflam tot felul de amanunte picante. In final, ramane singur si fara rost, cum probabil raman toti parintii.

Stefan (2007) Stanca Radu

Povestea unui pusti care trebuie sa-nvete pe de rost un fragment dificil din Apusul de Soare al lui Delavrancea pentru o serbare scolara si nu poate este un excelent prilej pentru un comentariu pe marginea parenting-ului si educatiei romanesti. Fragmentul este dificil si greu de inteles pana si pentru un adult. Desi este evident ca pustiul nu-ntelege semnificatia fragmentului, nimeni nu sta sa-i explice. Mama, care se chinuie sa-l invete pasajul, nu pare nici ea sa priceapa. Tatal s-ar putea sa priceapa, dar este mult mai interesat in meciul de fotbal. Invatatoarea nu pare sa considere necesara intelegerea textului – dictia si tam-tamul primeaza. Stefan ramane singur si bolnav de nervi in fata scenei.

O ultima recomandare pentru iubitorii de scurt metraje: Unhappy Hipsters. E un photo blog unde comentariile fac din fiecare poza un microunivers.

Hartia va fi albastra / The paper will be blue (2006) Radu Muntean

Am vazut acest film cu 1-2 ani in urma, si n-am vrut sa-l revad acum. Il voi discuta intr-un articol separat, in lumina recentelor articole despre Nicolae Militaru din Adevarul.

Apocalypse on Wheels / Apocalipsa dupa soferi (2008) Alexandru Solomon

Solomon filmeaza soferi conducand in timp ce sta de vorba cu ei. Traficul bucurestean e-o problema pe care-am abordat-o in seria de articole din categoria cu acelasi nume (cum scapi de trafic, o problema de imaginatie, inghesuiala din metrouri, nistorescu, monumentul, per pedes). Solomon mentine o balanta sanatoasa intre informatiile factuale furnizate de bancherita peruviana (25% din importurile romanesti sunt masini, in special de lux) si cele circumstantiale – oamenii care se injura la volan cum nu se injura nicaieri altundeva in lume. Rezultatul este o poza a unei lumi cu fundu-n sus. Clipurile youtube de la sfarsit cu craiovenii care se bat cu ciocane scoase din portbagaj e epic (si le poti gasi intr-unul din articolele din trafic, probabil cel cu Tarzan la volan).

Katalin Varga (2009) Peter Strickland

In acest film o femeie sexoasa calatoreste cu caruta impreuna cu copilul pentru a-si razbuna violul din urma cu cativa ani. Daca ar fi mai urata si fara copil ar fi cam ca Baltagul. Spre deosebire de Baltagul, se-ntampla si alte chestii. De pilda, se-ntalneste cu tatal copilului, care e casatorit si n-o recunoaste la-nceput. Tatal copilului este leit Vlad Tepes, dar a devenit baiat cuminte si nu vampireaza pe nimeni, ci prefera sa alerge gol sau aprope gol prin lanul de cereale non-descripte. Este un film mai mult liric decat epic, in care padurea este deopotriva scena violului si scena mortii. Sotia lui Tepes se sinucide fix la granita dintre padure si lan(ul de chestii).

Strickland's film is intriguing: a slow-moving, insistently gripping, faintly Dostoyevskian tale of violence and retribution set in the swooningly photographed Romanian countryside. It's the sort of film that looks as if it is going to drift dreamily away in an arthouse torpor; in fact, it comes to a satisfying narrative crunch. There is actual suspense, of a sort. It's a woozy noir, with a hint of the supernatural. (guardian)

Ceea ce nu ni se spune in film (dar putem afla din wikipedia) este ca Varga a fost o parte din istoria neamului. Nascuta pe 22 August 1802, in Hălmeag, intr-o familie de nobili saraciti (care-si munceau singuri pamantul), a fost falimentata de un cur(v) care a refuzat sa-i plateasca banii datorati. In cursul luptei din curte, inclusiv cea imperiala de la Vienna, n-are ce face si se-apuca sa reprezinte si niste sateni ale caror drepturi fusesera lezate de alti nobili. Situatia devine din ce in ce mai incordata si eventual curtea imperiala decide ca ea era agitatoarea si o aresteaza sub acuzatii false.

The rural setting here could be 19th-century at times, with Katalin and Orbán travelling by horse-drawn cart and attending village hoedowns, with gypsy music played by firelight. But the time period is clearly contemporary. The discrepancy gives the film a curious hybrid quality, at once revenge thriller and folk tale. Strickland casts partly for looks, with some memorably thuggish faces in supporting roles and Pálffy sporting a windblown look with his long hair and moustache. Peter is spellbinding in the lead, giving Katalin a mercurial, sometimes feral quality that keeps us guessing about her character throughout.
Beautiful, sometimes rough-edged photography by Mark Gyori captures a range of rural moods, from sun-kissed meadows to the sort of looming forests that exude a Gothic air. Katalin Varga’s eerie electronic-choral score, plus inventive use of birdsong and other natural sounds, further thicken a distinctively ominous mood. (screendaily)

Cam asta-i. E ciudat ca nici unul dintre review-urile pe care le-am citit nu mentioneaza istoria Katalinei, care de fapt este cheia acestor intretaieri si trimiteri in secole trecute. Ba mai mult, in review-ul din Guardian ni se spune ca initial fusese tiparita Ungaria ca locatie a filmarilor:

This article was amended on 12 October 2009. The original said that the film was shot in the Hungarian countryside, and that Katalin Varga's husband was played by Florin Vidamski. This has been corrected.

Filmul a castigat Ursul de Argint la Festivalul din Berlin 2009.

Am inregistrat (audio) finalul, crezand ca de fapt filmez (video)

Cum spuneam, am fost "sponsorat" la cateva din filmele vazute. Multumiri sponsorilor!

Sources / More info: imdb-kv, imdb-tc, imdb-stefan, imdb-katalin, wiki-katalin, yt-ro-shorts, yt-festival-filmscurt, yt-scurtmetraj, yt-scurtmetraje, unhipsters, guardian-varga, yt-apocalipsa, sd-varga

zamo, toro, toroarts, toro arts, toronto, film, movie, movies, films, film festival, Katalin Varga, review, comentarii, comentariu

Constantin si Elena – premiera NA

2010-02-07T02:15:00.008-05:00

Am decis sa-mi astern impresiile fara sa citesc vreun alt review. S-ar putea sa revin mai tarziu, dar momentan, oricum nu e timp.

Despre editia trecuta a TORO (organizatori ai the annual toronto romanian film festival) am scris cand cu Radu Lupu, cele 8 scurt-metraje romanesti, MaraTOROn.

Superfain documentarul. Andrei Dascalescu si-a filmat bunicii cu un Z4 si-a facut apoi un documentar care tot merge in jurul lumii. Ieri o fo premiera nord-americana. Camera mea n-a reusit sa faca focus, asa c-am inregistrat audio sesiunea de Q&A de la sfarsit:

Ca si Politist, Adj, Constantin and Elena nu-i genul de film la care te duci pentru actiune. Dar daca il lasi sa te patrunda, ramane cu tine. Coreenii nu l-au lasat, ceea ce nu ma mira..

Ce-i oarecum nou in legatura cu filmul e ca Andrei isi pune camera pe trepied si-apoi dispare. Ca orice reporter bun el isi prezinta subiectul, nu pe sine insusi si face asta atat de bine incat nu-i prezent in nici un cadru. Bunicii fac nitel misto de el si pun un tacam in plus la masa; “poate-o veni cineva”, dar nici atunci n-apare. Am aflat din Q&A ca in timpul filmarilor a murit mezinul, si desi Andrei a decis sa excluda secventele din montaj, el este prezent in film nu numai din dedicatie.

Bunicii lui Andrei sunt fantastic de naturali, chiar si-atunci cand canta – fac asta des si cu umor. Am incercat si eu sa-i filmez p-ai mei, mai demult, dar departe n-am ajuns. Deveneau altfel cand era camera acolo. Camera era un intrus, si odata cu ea, publicul.

O alta realizare majora este excelenta subtitrare – chestie rar intalnita la filmele romanesti. Incerc intotdeauna sa evit sa citesc traducerile romanesti fiindca ma enerveaza, dar de multe ori o fac involuntar.

Tre’ sa fug, dar promit sa revin macar cu niste clipuri I-am dat 10 stele pe IMDB.

TORO continua. Daca esti in Toronto, nu-l pierde!

Sources / More info: toro-ce, ce, imdb-ce, yt-ce

zamo, documentary, documentar, viata la tara, viata satelor, razboi, tesut, covor, covoare, toroarts, toro, romanian film festival, toronto

LE: Sunt intru totul de acord cu un review de pe imdb:

Touching family portrait of ageing lovebirds, 8 February 2010

The author follows with his quiescent camera his grandparents over a year. Whatever was judged film-worthy is shown to us, in a beautifully woven montage, much like Elena's colorful tapestries.

The way this perennially happy couple interacts is peacefully engaging. We get to listen to their church songs, watch them perform their daily chores, talk about the lies on TV and enjoy a can of pop for the first time.

Though intimate and revealing, we get the feeling that some important events were left out. I found out in the Q&A at the end of the North American premiere that the death of their youngest son took place while the film was being shot. Perhaps this is one of the reasons why death features prominently in their conversation.

A Romanian poet has said that "Eternity was born in the Village". Time certainly passes more slowly in that part of the world, but it's still too fast when the movie is over.

Romani peste hotare IV - Petrik

2010-01-10T01:00:00.000-05:00

Dupa ce in episoadele anterioare am vorbit despre romani renumiti, orfani adoptati, supravietuitori de Holocaust si un preot, am aflat recent despre niste romani maghiari si viata lor din NY[T/C].

Este o viata trista.

Sotii Petrik au tras sa scoata bani pentru a se pensiona in Romania. Tatal Mariei Petrik a murit, si mama a venit sa stea cu ei. Intr-o zi, hotii le-au furat agoniseala pe care ei o strangeau in numerar, ca tot romanul post-Caritas. Sotul a avut apoi doua atacuri cerebrale, urmate de un atac de cord, care l-a terminat. Mama a-nceput sa sufere de Alzheimer. Maria Petrik traieste din cateva sute de dolari pe luna, ceea ce nu-i permite sa stranga bani de inmormantare, d-apai un bilet de avion sa se-ntoarca-n Romania.

Nu sunt singurii, din pacate.

Sources / More info: hn-nyt-nyc, nyt-neediest

zamo, nyc, romani, emigranti, povestea vietii, featuring, ft, saraci, imigranti, emigrare, new york, niu iouk, saracie, inceputuri

Romania veche

2010-01-02T09:08:00.009-05:00

Anul trecut, Romania a sarbatorit 20 de ani de la muoartea dictaturii. Si odata cu aceasta moarte, o gramada de alte stiri ne-au umbrit conacul.

Am remarcat in ultima vreme o oarecare reticenta a romanilor de a vorbi despre evenimentele din 1989 sau despre viata dinaintea lor. Ba unii inca o mai si lauda. Presa straina insa a acordat acestei aniversari atentia bine-meritata – in fond, au vandut o gramada de reclame pe spinarea acelor stiri..

orfanii bbc

Stirea care m-a intaratat si m-a pornit pe drumul memoriei a fost despre orfanii institutionalizati. De fapt, stirea in sine nu m-a deranjat cat m-au deranjat reactiile unor britanici “cum e posibil sa fie asta in UE si de fapt ce cauta Ro in EU?”. Asta in conditiile in care batranii britanici sunt tinuti in conditii execrabile, dac-ar fi sa ne luam dupa rapoartele aceluiasi BBC (bbc-ro). Dar despre asta intr-un articol separat.

romanii in trafic

In ultimele zile ale lui 2009, aflam ca un diplomat roman a dat cu masina peste cativa oameni in Singapore (hn-sg) si-apoi a fugit inapoi acasa (bb-sg). Mai mult, cand un chinez a dat c-o piatra-n el, ar fi vrut sa dea si peste el cu masina. Incidentul este similar cu moartea lui ~~Paul Csucsi~~ Teo Peter.. In Austria, o alta romanca a aparut pe ecranul consumatorilor de stiri (hn-austria), dupa ce a mers cu 202 km/h si nu s-a oprit la somatie. Apoi a-ncercat sa mituiasca politistii. De unde se vede ca Tarzan nu-i un fenomen singular.

Ce face aceste intamplari demne de atentie sunt reactiile romanilor. Accidente se-ntampla, dar cand ai facut o tampenie, intr-o lume normala, te opresti, nu continui pe panta tampeniilor. Slujba de diplomat pare indicata in special celor carora le place sa bea si sa conduca. Si-apoi, cum devii “insarcinat cu afaceri”? S-a spart caciulita corporatista?

Oricum, sincer sa fiu, nu stirile de mai sus m-au atras, cat anuntul unei comunitati bittorrent de global ban pentru IP-urile din Romania. Pare-se, romanii s-au obisnuit sa fure furand – mai precis, sa descarce torente fara a imparti ce descarca si cu altii. Judecand dupa comentarii, sugatorii romani nu sunt afectati, cica, ei mergand pe tvt.ro si freshon tv, unde pot sa fure caciula altora si-apoi sa si-o fure intre ei cu mai mult spor.

fritz(on)ii si udrina

Die Welt, un Cotidianu’ conservatior, ne-o prezinta pe Udrea in tot felul de ipostaze, majoritatea in diverse stadii de dezbracare si cracanare, si se-ntreaba de ce cineva cu atatea acuzatii de coruptie este pusa sa administreze milioane?

Privind pozele, raman cu impresia ca Elena ii impresioneaza in special pe barbatii carora le plac chestiile mari, si nu ma refer numai la cap. Poate ca d-na Udrea isi datoreaza numirea si articolului abc-boc-misogin.

Deutsche-Welle publica un articol foarte interesant despre Iliescu si Justitia ce se lasa asteptata. Si probabil, fara nici o legatura, Liviu Druga publica o recenzie a cartii Hertei Muller, Inca de pe atunci VULPEA era VANATORUL (1992). Observatorul Cultural publica de asemenea traducerea discursului de acceptare a premiului Nobel. Am descoperit si un blog de scrieri de pe malurile Dunarii, care trece in revista evenimentele din jurul 1989 (dunablog) si incerc sa-i fac traducerea (dunablog-ro).

altii

Un fost ambasador american la Bucuresti, Jim Rosapepe (nascut in Roma), a scris o carte foarte favorabila noua in care numeste Romania “noua Italie”. Am adaugat un interviu in lista de mai jos. Subtitlul articolului din WSJ sustine ca “Romania are una dintre cele mai mari rapoarte din lume de presa ostila la realizari”. Pe site-ul sau, draculaisdead.com, se poate cumpara cartea semnata de autor.

Mai aflu despre un scandal religios in Chisinau, unde 100 de ortodocsi in frunte cu preotul lor au doborat un simbol evreiesc, sub ochii ingaduitori ai politiei. Chestia asta ma enerveaza rau, da’ rau de tot – voi reveni asupra ei mai tarziu.

Arabii ne-au consacrat un reportaj pe Al-Jazeera, cu care de altfel deschid lista de mai jos (hn-ro-al-jazeera). Articole si reportaje similare au o gramada de publicatii, si numai pe cateva le listez mai jos (f24-ro-20, ft-ro-strug, ft-ro-turmoil, ft-ro-righting, t-eyes-ceau). Un alt articol interesant apare in BBC sub semnatura Oanei Lungescu (bbc-secu-legacy), care ne spune povestea Ioanei Voicu Arnautoiu, fiica de partizani anticomunisti.

Inchei povestile aici. In afara de cele despre care am mentionat ca voi scrie mai pe larg, ar mai fi si altele ce merita dezvoltate?

Sources / More info: bbc-ro, hn-austria, hn-sg, bb-sg, dw-ro-25, fsf-ro-btimetv, nkfy-ro-1, nkfy-ro-2, forum-bitmetv, f24-ro-20, abc-boc-misogin, dwt-udrea-1, dwt-udrea-poze, hn-dwt-udrea, rosapepe, ld-vulpea, oc-hm, dunablog, dunablog-ro, hn-chisinau, new-italy, wsj-rosapepe, hn-ro-al-jazeera, ft-ro-strug, ft-ro-turmoil, ft-ro-righting, t-eyes-ceau, bbc-secu-legacy, mm-lista-media, yt-ro-2009

cassidydavid: Killed on a holy day by a few, created a country scar RT@RayBeckerman: In Romania, Ceausescu's Death Haunts Christmas http://www.truthout.org/1225093

Dec 25, 2009 07:55 PM GMT · View Tweet

arbitraj: Added a new video to Picaturi de Timp - Romania "Dan Puric - 24 dec.2009 (3)" http://worldtv.com/picaturi_de_timp_-_romania/?vid=19

Dec 25, 2009 07:52 PM GMT · View Tweet

mariavilla: watching "The Way I Spent the End of the World".the movie is abt communism in Romania and I found a lot of similarities with my high school!

Dec 25, 2009 07:51 PM GMT · View Tweet

amanik: @GaurangTanna why Romania? Funny you ask that...the answer can be found in the following cliche: "Because I fuckin' can"

Dec 25, 2009 06:46 PM GMT · View Tweet · Show Conversation

RedScareBot: I have a list! RT @nickyfish Romania marks 20th year since end of communist rule http://www.dw-world.de/dw/article/0,,5056190,00.html?maca=en...

Dec 25, 2009 05:48 PM GMT · View Tweet

hazimiai: ROMANIA: 20 years after fall, ghost of Ceaucescu's government still haunts Romanians: Exactly 20 years after fo..http://www.france24.com/en/20091225-20-years-after-fall-ghos...

Dec 25, 2009 05:46 PM GMT · View Tweet

ShitDemonsDaddy: Top places I have liked filming in, Louisiana, Chile,Romania, Spain, & North Carolina.

Dec 23, 2009 10:49 PM GMT · View Tweet

NewRep: England, Poland, Romania, and Bulgaria (among others) all have door-to-door caroling traditions that date back to the Middle Ages.

Dec 23, 2009 09:29 PM GMT · View Tweet

Videonewsro: Revolutia din 1989 vazuta de Euronews: Postul Euronews a realizat un reportaj în România, la 20 de ani de la Re...http://www.videonews.ro/action/viewvideo/33011/Revoluaatia-d...

Dec 23, 2009 08:51 PM GMT · View Tweet

KPCCairtalk: Police, Adjective: Romania's Oscar entry. Emblematic of decrepit / nascent Romanian state http://www.scpr.org/programs/airtalk/2009/12/23/filmweek/ #filmweek

Dec 23, 2009 07:46 PM GMT · View Tweet

bigworldmag: RT @FarWriter: Romania: Ceausescu draws tourists 20 years after firing squad http://www.telegraph.co.uk/expat/expatnews/6866031/Ceausescu...

Dec 23, 2009 06:58 PM GMT · View Tweet

adevarul: Andrei Plesu: Trenul ratat de România în 1989http://adevarul.ro/international/foreign_policy/Andrei_Plesu... articol scris în 1990, dar nepublicat

Dec 23, 2009 12:31 PM GMT · View Tweet

spmaughan: BBC news http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/8425001.stm shows the shocking reality of life for Romania orphans.http://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=21812649980...

Dec 23, 2009 11:34 AM GMT · View Tweet

RedScareBot: Welcome to USSA RT @boa_muenchen Some Romanians nostalgic 20 years after communismhttp://www.google.com/hostednews/ap/article/ALeqM5gRVIPk-Ziw... #romania

Dec 23, 2009 09:48 AM GMT · View Tweet

boa_muenchen: Some Romanians nostalgic 20 years after communismhttp://www.google.com/hostednews/ap/article/ALeqM5gRVIPk-Ziw... #romania

Dec 23, 2009 09:41 AM GMT · View Tweet

zamo, romania, rumania, rumunia, rumanian, romanian, stiri, imagine, imaginea, atac, trafic, herta mueller, herta muller

Rezolutii insomniace

2010-01-01T16:59:00.001-05:00

Iau o noua pauza de la interviul cu diaspodiana ca sa discut si sa rescriu o reclama. E un fel de pauza antipublicitara. Anticonsumerista sau antipauza? Vezi.

Urez tuturor fratilor si cumnatilor un an nou fericit si plin de izbanzi. Am facut nu demult o colinda si-am tras si-un cantecel, asa ca aici nu va mai chinui.

3 rezo-cuvinte

Spre deosebire de anul trecut, cand mi-am scris rezolutiile cifrate intr-un articol, anul asta le scriu in 3 cuvinte, dar tot cifrate, urmand exemplul Edutarian. In loc de propozitii, te concentrezi asupra a numai 3 cuvinte, care concentreaza dezideratele cele mai importante pentru noul an, si faci o schita o pasilor pe care urmeaza sa-i faci pentru a ajunge acolo. Adaugi pasi alternativi si identifici problemele potentiale, precum in poza din subsol. Am decis sa folosesc o parola “publica” pentru acest blog, pe care o voi imparti numai on request – si, in anumite cazuri, o parola diferita cand informatia prezentata este si mai sensibila. Cele 3 cuvinte ale mele sunt private si personale, dar ce ramane de facut pentru acest blog (si chiar si altele) se afla in documentul din ChangeLog (menu-ul de sus).

Arata-mi ce-ai zis

droguri insomniace

Cateva sondaje arata ca intre majoritatea adultilor, somnul suficient intrece sexul in lista fanteziilor. Poate-ar trebui sa fie unul din cele 3 cuvinte. Nu-i deci de mirare c-am gasit pe HotNews reclama de mai sus, care se bazeaza pe Gregg de la Harvard. Ti-am spus ca Gregg e psihiatru la Harvard? Nu? Lasa ca-ti mai spun ei de doua ori daca citesti reclama:

Adormi greu noaptea? La fel se intampla si cu Gregg. Gregg e psihiatru. La Harvard. A inventat o metoda. Fara medicamente. La Harvard. El acum doarme.

Adevarul e ca-mi cam pierd noptile de cand am citit reclama asta. Cine-i Gregg? Nu cumva e piticul care-mi vine-n somn sa facem pipi impreuna? E ceva subliminal in ea? Probabil ca da. Eu as rescri-o pe baza de Tomita (clip in subsol).

Adoarme ea greu noaptea? Ia pastila albastra.

E mult mai scurta – intra si pe twitter.

rita

Atentia mea deficitara fu recent (cam cand am inceput sa discut discutia cu Andreea Ionescu) de titlurile de pe site-ul unde-a fost publicat interviul (screen cap-ul din dreapta). Mai precis, anuntul cu somnul si Gregg.

Aflu pe twitter recent de ce zicea Rita Rudner:

"If your husband has difficulty in getting to sleep, the words, “We need to talk about our relationship” may help." -Rita Rudner #lol #fb

Cu alte cuvinte – romanesti – Daca sotului tau ii e dificil s-adoarma, cuvintele “Hai sa vorbim despre relatia noastra” pot ajuta.

Cred ca aceste cuvinte pot trata si priapismul.

Sources / More info: 3-cuvinte-edutarian, yt-somn

zamo, psihologie, psihologi, psiholog, pisolog, pisologie, somn, somnolenta, insomnia, insomnie

Halucinantul interviu II

2009-12-31T13:57:00.002-05:00

La cererea telecititorilor, suparati de intreruperea publicitara, continui sa am labartez discutand interviul care e oricum lung. Ca drumul pana la tine, if u dig Andries.

As fi vrut sa abordez subiecte mai vesele de sfarsit de an, dar asta, in mod paradoxal, mi-ar lua mai mult timp. Si cum nu vreau sa-nchei anul cu articolu’ cu mood-u’, hir ai gou aghen, ishtenem.

Cosmin Navadaru: Cum ati ajuns sa locuiti in Canada?
Andreea Ionescu: Am emigrat la varsta de 14 ani cu mama in Canada, la data de 27 noiembrie ’89, pentru reunificarea familiei cu tatal meu. Tata lucra la marina si, intr-una din plecarile in interes de serviciu, a cedat la presiunile mamei mele pentru emigrare si a ramas in Turcia. Pe vremea aceea, Canada si Australia acceptau emigranti in mod curent. Si asa am ajuns in Canada. Tata a fost “assigned” de guvernul Canadian in orasul Windsor, chiar la granita cu America, vis-a-vis de orasul Detroit.
Am facut liceul si facultatile in Canada. Am terminat Chimia, dupa care am facut Economia si ultima a fost Pedagogia (un an). Sunt profesoara de matematica si science (chimie sau science general) in Toronto.

Bun, deci aici se simte o oarecare aversiune fata de mama. Barbatilor le vine greu sa creada ca fetele / femeile au asa ceva, ca singura combinatie de dragoste si ura intr-o familie este intre tata si fiu. Fals – vezi exemple de filme in weekend-u’ cu Stere Gulea. Chestia cu baietii se cheama Oedip Complex (cauta-n wikipedia) si e explicat de Billy Cristal lu’ de Niro in filmul Analyze This – vezi clipul in subsol. Chestia cu fetele se cheama Electra Complex.

Varsta de 14 ani este dificila atat pentru baieti cat si pentru fete. Are si varsta de 17 ani problemele ei, dar ele sunt mai mult exteriorizate pare-mi-se, ceea ce-i un lucru bun.

Am cunoscut un est-european (ceh, parca), venit mai demult, inainte de WW2 sau la scurt timp dupa. Au fost trimisi de guvern in Saskatchewan, unde au avut o ferma (luata pe bani putini, cred, sau inchiriata), si unde traiau in conditii severe, fara apa curenta sau electricitate. El imi spune ca i se pare aiurea ca imigrantilor din ziua de azi li se permite sa se aciueze unde vor. Mai precis, astazi chiar daca ai imigrat pe varianta Quebec poti merge direct in Toronto sau Vancouver – cel putin asa mi-a spus o prietena care a facut asta acum vreo 7 ani, fara probleme.

C.N.: Cum resimte o persoana, la acea varsta, trecerea de la dictatura la democratie?
A.I.: Trecerea de la o dictatura socialista/comunista la o democratie capitalista a fost foarte brusca si… socanta. Emigratia a fost o experienta cutremuratoare si dureroasa pt mine, o experienta care m-a modelat in adultul in care am devenit.

Discrepanta dintre Romania (dictatoriala, comunista) si Canada (democratie, capitalista) m-a izbit din prima zi a emigratiei si in fiecare zi care a urmat. Am realizat foarte rapid ca vestul, in realitate, nu era nici pe departe vestul pe care mi-l pictase mama mea. Am vrut sa ii intreb atunci pe parintii mei, dar m-am abtinut, vazand cat de constransi erau: “suntem in vest, dar unde este VESTUL?”

Acest soc il are orice “imigrant orbete”. Prin “imigrant orbete” ma refer la acei imigranti care isi parasesc tara fara sa fi calatorit cat de cat, mergand pe ideea ca tot ce merge prost in tara de bastina se va rezolva de la sine in tara adoptiva. Rareori se-ntampla asa, si cel putin in primele cateva luni (dar cel mai des in primii 2 ani), se instaureaza o dezamagire totala. Un numar mare de romani se intorc inapoi in tara dupa 5-11 luni, cu cateva mii de dolari mai putin, cu coada intre picioare si siliti s-o ia de la capat. Motivul este probabil lipsa de informare si deficitul de vacante in strainatate. Este si o oarecare mentalitate de turma, care-i indeamna pe multi sa mearga in Bulgaria si Turcia, fiindca acolo merge toata lumea. Austria sau Croatia ofera valori mult superioare, dar daca prietenii n-au fost acolo, nimeni n-are curajul sa faca primul pas. Si probabil romanii au un puternic complex de inferioritate in aceste tari, altfel nu-mi explic de ce prefera sa plateasca mai multi bani pentru statiunile din tara si sa petreaca juma’ din vacanta in trafic..

Eu am trecut prin socul adaptarii si dezamagire si nici acum nu m-am lepadat de ea. Am ajuns aici cu ochii mari si umezi, imaginandu-mi ca nu exista coruptie, ca guvernul este functional, ca nu sunt probleme in Canada. Problemele sunt, dar unele sunt mai grave, altele mai putin grave decat in Ro. Fiecare tara care accepta imigranti iti ofera o combinatie unica; ideal este s-o alegi pe cea mai buna pentru tine. Am invatat intre timp sa apreciez ce-mi ofera Canada si sa ma multumesc cu ideea ca de bine de rau, pana nu-mi termen procesul, sunt prizonier aici.

C.N.: Se spune ca indiferent de regimul in care traim, ne vom aminti cu placere de copilarie, pentru ca la varsta respectiva nu suntem chiar constienti de cat de grea e viata. Adica o copilarie, fie ca e traita in comunism, fie ca e traita in democratie, ne va trezi amintiri placute, idealizante. Si totusi, ce amintiri aveti despre perioada petrecuta in comunism si cum ati resimtit trecerea brusca la democratie?
A.I.: Am realizat imediat si cu soc, din experientele noastre si cele ale cunoscutilor nostri, ca lucruri care mi s-au parut normale traind intr-o tara socialista, nu exista in capitalism: sportul/arta/muzica pe gratis pentru copii, universitatea pe gratis, ingrijirea medicala pe gratis (in Canada da, America nu), concedii lungi, iesirea la pensie la 55 de ani, bilete la simfonie sau opera la un "affordable price" etc.

Problema creselor este intr-adevar majora. Mi se pare intr-adevar rusinos ca o tara in care saracia copiilor (raportata la OECD) este rampanta – sa se faca atat de putin pentru asta. Totusi, tabere exista pentru toate buzunarele. Eu am facut 2 ani liceul aici si existau cursuri de muzica gratis. Am luat de pian si ghitara, dar nu prea s-au prins de mine. Universitatea era gratis sau aproape gratis in anii ‘80. De-atunci, costul a crescut in mod galopant. Poti face imprumuturi de la banca garantate de guvern, dar daca declari faliment acestea nu se sterg. In acelasi timp, si-n Europa universitatea a-nceput sa coste bani. Nu cred ca are rost sa discutam ingrijirea medicala cata vreme in Romania costa bani si e la pamant – Canada sau USA nu trebuie sa incerce prea tare pentru a fi mai bune. Cele mai bune sisteme din lume sunt considerate a fi cel elvetian si cel francez. Sistemul cubanez, desi laudat de Michael Moore, nu are cum s-o duca bine, intrucat embargoul american a-mpins Cuba inapoi in Evul Mediu. Cat despre biletele la simfonie, exista reduceri de pret uriase pentru tineri sau batrani, si poti merge cu $10-20 aproape la orice spectacol.

Din prima zi m-a izbit cat de multe ore pe saptamana lucrau parintii mei si continua lipsa de bani, obezitatea oamenilor, poluarea de la masini si deprimanta lipsa de lume pe strada, plus mancarea falsa si fructele/legumele de proportii anormale, fara gust si fara miros de la supermarket. Tata lucra de dimineata pana seara la o fabrica de reciclare, era chemat dupa serviciu inapoi daca se intampla ceva si de multe ori mai era chemat si sambata si duminica. Unul din sloganele de pe vremea lui Ceausescu imi aparea in minte: ”exploatarea omului de catre om”.
Dupa care m-a socat scoala mea care arata cam delapidata, colegii grasi si unii dintre ei astmatici, nivelul extreme de slab la toate materiile inclusiv sport (si cel mai groaznic la matematica), deoarece in sistemul Nord American se obisnuieste sa fie invatator pana la clasa a 8-a. Prietenii parintilor mei ma rugau sa le pazesc copii (gradinita se platea), iar alti prieteni ai parintilor mei care stateau in America trebuiau sa plateasca vreo 10.000 $ in anii ’90 pentru o pneumonie pe care o avusese copilul lor.
M-a frustrat foarte tare faptul ca in Canada sportul sau lectii de arta se plateau si nu erau oferite la o scala la fel de larga sau in complexe special contruite pentru asa ceva, ca de exemplu Clubul Rapid. Parintii mei nu isi permiteau sa ma inscrie la asa ceva, deci nu am putut sa continui. Cei mai buni la invatatura din liceul meu erau romanii, rusii, chinezi, polonezii si, in general, cei din tarile comuniste.
C.N.: Era Romania, la momentul respectiv, mai ofertanta decat Canada, la capitolul sport, lectii de arta?

Abia la trei ani dupa ce am emigrat, am aflat cu groaza ca in Canada si America universitatea se plateste. Nu mi-a venit sa cred.

A.I.: In Romania eram obisnuita sa fac inot la scoala si baschet de performanta la Rapid, sa ma duc sa imi privesc prietenii care luau lectii de teatru la Ion Creanga, in Amzei, sau altii care faceau scrima, judo, ping pong, sau mergeam la alte concursuri si distractii in Parcul Tineretului etc. Imediat am inceput sa duc lipsa taberelor si cantonamentelor prin tara, care este si felul in care am ajuns sa invat foarte multe lucruri despre Romania in copilarie.
Incepusem, de asemenea, sa duc lipsa lumii de pe strada. Cand am reusit sa ma reintorc intr-o vizita in Romania dupa trei ani (cand au avut parintii mei bani sa ma trimita), am simtit ca si cum toata lumea din cartierul meu vechi era ruda cu mine.
In Bucuresti, din cauza ca pe atunci erau putine masini si lumea mergea pe strada sau cu transportul in comun, cunosteai aproape toata lumea din cartier, iar aerul era mult mai curat. Windsorul, ca si Detroitul, erau/sunt orase industriale si poluarea era foarte neplacuta. De curand, dintr-un documentar, Toxic Trespass, am aflat ca in zona aia a Canadei, rata de cancer este cu 200% mai ridicata decat in restul tarii.

In Canada si America era pustiu pe strada, deoarece toata lumea era in masina si multe strazi din suburbie, nici macar nu aveau trotuare. Nu existau copii pe strada care sa se joace in gasca. Taberele scolare din Canada erau foarte rare, de scurta durata (2-3 zile) si foarte scumpe.
Abia la trei ani dupa ce am emigrat, am aflat cu groaza ca in Canada si America universitatea se plateste. Nu mi-a venit sa cred. Parintii mei nu aveau bani. M-am calmat cand am aflat in liceu ca ma pot imprumuta de la banca si pot plati studiile in 10-15 ani dupa ce termin facultatea, din salariu. Chiar si cu burse plus un part-time job, am datorat la banca 30.000 $. In comunism/socialism facultatea e pe gratis.
Tata cumparase o casa tipic nord Americana, adica una cu peretii de carton in care se aude chiar tot, cu slaba izolatie termica si care costa o avere sa o incalzesti. A fost platita in rate timp de 20 de ani. Intr-un sistem capitalist, am realizat atunci, a avea casa si masina inseamna, pentru majoritatea populatiei, ca le platesti in ani de zile la banca, lucru la care s-a ajuns si in Romania. A-ti pierde serviciul inseamna ca risti sa iti pierzi casa si masina.

Lipsa banilor este o problema din ce in ce mai grava pentru noii imigranti, carora le este din ce in ce mai dificil sa se integreze. Canada pare sa aiba nevoie mai mare de femei de serviciu, bodyguards, macelari, administratori de blocuri si in general muncitori calificati sau necalificati decat de ingineri sau medici cu diplome straine.

Motivul pentru care sistemul “capitalist” functioneaza atat de bine este ca omul este cointeresat sa munceasca. Parintii Andreei nu mergeau la lucru ca-i obliga cineva, mergeau pentru ca vroiau. Si ca-n orice job, este dreptul si datoria ta sa-ti negociezi limitele. Nu vrei sa lucrezi in week-end? Discuti cu seful, si daca nu se poate, iti gasesti altundeva. In anumite perioade (anii 50-60) si in anumite sectoare se lucra si-n Romania comunista peste program, dar acolo erai platit in aplauze si diplome. Ca sa nu mai vorbim ca Sambetele nu erau libere (ce repede uitam..). In plus, si-n ziua de azi situatia nu-i cu mult diferita in Ro fata de Canada. Oamenii (adultii) au foarte putin timp liber, si-n putinul timp liber citesc carti de self-help despre cum sa fii mai eficient.

Obezitatea endemica este mai degraba un semn ca mancarea este foarte ieftina si mult mai multi oameni nu fumeaza si nu se drogheaza. Societatea este mai competitiva, incepand cu scoala si terminand cu serviciul, si multi oameni isi rezolva aceste stress-uri indopandu-se cu chips si junk food. Ratele mult mai mici de viermi intestinali, disparitia multor paraziti in urma dispersarii masive de DDT, poluarea cronica din pricina catorva secole de industrializare sunt cativa dintre factorii ce au provocat astma – dar am inteles ca asta-i o problema si-n Romania.

Scoala mea aici nu era delapidata, am intrat in echipa de inot a liceului si am devenit chiar salvamar – acesta fiind primul meu job in Canada, luat la terminarea liceului. Existau o multime de programe de sport – asta chiar nu este o problema in Toronto, sau cel putin nu era cand eram eu student. Educatia canadiana nu pune accentul pe matematica asa cum se-ntampla in Europa de Este si inca se mai intampla in Asia. Se pune in schimb accentul pe lucrul si studiul in echipa (deficitar in tarile “matematice”) si deprinderea abilitatii de a ataca mai mult probleme simultan si a le rezolva in timp scurt. Problemele si testele nu sunt dificile, dar intri usor in criza de timp.

Continui in partea a III-a – in noul an .

La Multi Ani!

Sources / More info: canada-tivo, oedipus, electra, hn-ai, yt-analyze

zamo, profa, interviu, interview, canada, viata in canada, adaptare in canada, teenage angst, rage against the machine