Also Sprach Zamolxis

credite, imprumuturi si dobanzi in Romania

2012-05-10T01:00:00.000-04:00

Dupa ce ne-am dumirit cumu-i cu istoria creditelor, dobanzilor si a cametei in general, ne atintim privirile si asupra patriei mume si a starii de fapt din interiorul granitelor.

Romania a adoptat din pacate o “lege a cametei” care ca si legile impotriva drogurilor sau prostitutiei are valoare mai mult “expresiva” decat efectiva – arata lumii ce ne place si ce nu, in termeni vagi si prost-intelesi. Legea 216/2011 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 827 din data de 22 noiembrie 2011.

Legea aceasta are probleme majore fiind chiar respinsa de Senat: in conditiile in care toata lumea civilizata tinde catre “community currency” si scoaterea din ecuatie a bancilor prin bani alternativi, Romania produce un monopol bancar, care intareste aceste institutii mult-urate, falimentare si perimate, luand persoanelor fizice dreptul de a percepe dobanda. Mai mult, legea se suprapune cu reglementarea contractului de imprumut din Noul Cod Civil (art. 2158/2, 2167-2170) si OG 13/2011 care stabilesc un prag de dobanda legala + 50%.

LE: The Economist had a most recent debate on this topic.

Scopul evident al legii nu este insa de elimina complet imprumuturile intre persoane fizice, ci numai indeletnicirea de camatar (cum se face deosebirea? habar n-am). Camataria profesionista (mult mai ticaloasa, zic eu, decat cea de “amator”) ramane reglementata prin Legea 93/2009 sau OUG 99/2009 si accesibila exclusiv persoanelor juridice.

Legea a avut o evolutie scabroasa, de la proiectul initial si expunerea de motive, la respingerea de catre Guvern si Consiliul Legislativ. Privind si mai in urma, a existat Decretul lege 994/1931 (art. 8-11), Decretul lege 1700/1938 (art. 6), CP comunist (art. 295), apoi Legea 12/1990 (mai mult anti-piramide), Legea 58/1998 (art. 74), urmata de OG 9/2003 (art. 9) ce urma sa fie modificata cu un proiect de lege.

rusine

In Ontario, cand ai un rau-platnic, contactezi prima o “collection agency” care sunt o agentie ce bate la cap datornicul pana cand plateste si care incepe prin a inscrie datoria in dosarul de credit al acestuia. Poti sa-i angajezi platindu-i “upfront” sau “on a contingency fee basis” – adica ei isi opresc un procent din suma recuperata. Daca asta nu functioneaza, tu (sau agentia de colectii, in functie de contract) poti actiona in justitie datornicul. In Ontario exista o curte numita “Small Claims” cu proceduri simplificate unde este posibil sa actionezi pe oricine in judecata pentru sume de pana la $25000. Procesul poate dura cateva luni si daca obtii o hotarare poti apoi sa aplici pentru “garnishment” ceea ce inseamna, daca nu ma insel, executare silita. Costurile asociate procesului sunt cam de $3-500 daca faci totul singur.

In Ro, cum vazuram ca este totusi posibil sa imprumuti bani prietenilor care au nevoie (in masura in care ai vrei de dureri de cap si vrei sa testezi astfel o prietenie), cat timp nu faci din asta o indeletnicire “profesionista”, oare ce poate merge prost? La intrebare ne raspund:

MariusRusu ai carui prieteni ii sugereaza sa-l sune mai insistent pe datornic
Cristian care ne avertizeaza sa nu-l imprumutam pe Adrian Ciubotaru si care i-a retinut ochelarii de soare :))
Olix, care ne pove despre Gabriela Nedeieanu (profil)
Monica Motea din Tg Jiu care imprumuta bani de la parintii elevilor si uita sa-i inapoieze (dcn, chitanta, impact, n24plus)
Sebastian Bargau / Vis Urat care ne povesteste cum s-a descotorosit de un prieten pagubos gratis, fara pierderi, invitandu-l la notar; Arhi ne zice sa punem cruce banilor imprumutati prietenilor in timp ce Preot Vasile Filat ne da pilde biblice

Sigur, metoda “rusinii” aduce o oarecare satisfactie pagubitului, totusi in cazul “creditorilor” profesionisti, care se-mprumuta de la mai multe cunostinte, nu are cum sa genereze plata datoriei. Pentru o incercare mai serioasa de recuperare este necesara o agentie de colectii sau chiar actionarea in instanta. Din cate inteleg, exista doua posibilitati: Somatie de Plata (preferabil – 39 RON) si Actiune in Pretentii (mai complicat si mai scump – 7%).

colectare

Pana la instanta (sau chiar dupa), exista si in Romania agentii de colectare. Pe de alta parte, dupa cum vedem mai sus, neplata datoriilor pare sa fi devenit un sport national. Aflam de la clubulcolectorilor.ro, unul din site-urile Iulian UrbanssiAsociatii.ro:

Gradul de colectare a datoriilor declarate de contribuabili este în România de 70%, în condiţiile în care în state precum Suedia sau Finlanda a ajuns la 99%, a declarat directorul Direcţiei Legislaţie Impozite Directe, din Ministerul Finanţelor Publice, Dragoş Doroş, citat de RTV. (deci ne apropiem de situatia de necolectare a taxelor din Grecia - nu ca americanii ar sta mai bine)

Alte astfel de companii sunt Millennium, Credit Recover si multe altele (cauta “recuperare debite” sau “colectare creante”). Poate nu in ultimul rand ar trebui sa te gandesti ce fel de prieten iti solicita tie personal un imprumut cand practic oricine poate imprumuta de la banca? Nu cumva este din motiv ca nu intetioneaza sa ti-i inapoieze vreodata?

instanta

Procedurile de recuperare a debitelor sunt descrise cu lux de amanunte in articole hotnews, consulting si PDF. Dar sa dam cuvantul avocatilor care au raspuns direct in fora (forumuri?) ale caror link-uri pot fi gasite mai jos, in surse.

Ana Maria R.F./Madrid (12/05/2011)

Am împrumutat unei cunoștințe o sumă de bani pentru o perioadă scurtă de timp și am făcut o chitanță de mână, semnată de mine și de persoana în cauză. De la data când trebuia să îmi returneze banii au trecut patru luni. Când i-am reamintit aceasta mi-a spus că nu are de unde să îmi returneze împrumutul. Menționez că nu i-am cerut niciun cent în plus, doar exact banii împrumutați. Ce pot face în această situație neplăcută? Ce valoare are chitanța de mână în fața legii? Dacă era vorba de o sumă mică poate că renunțam, dar este vorba de munca mea pe câteva luni bune și nu pot renunța așa de ușor. Faptul că mă ignoră, că se ascunde de mine, că refuză să comunicăm, mă deranjează foarte mult. Vă rog, sfătuiți-mă ce să fac?

Răspuns: Chitanțele de mână au valoare juridică în situația în care sunt semnate de ambele părți, în deplină cunoștință de cauză, și de asemenea, dacă sunt semnate și de către un martor (în cazul în care nu există acest martor care să fi semnat, este necesară prezența unui martor care să cunoască situația dumneavoasteă și care să poată fi audiat în cazul unui proces). Pentru a trimite în judecată persoana care nu a respectat clauza de restituire a împrumutului există două căi judiciare: somația de plată sau acțiune în pretenții (aceasta din urmă necesitând plata unei taxe judiciare de timbru în valoare aproximativă de 7% din valoarea sumei pretinse). Pentru mai multe informații, scrieți-ne pe adresa: av_nitu@hotmail.com, sau sunați la telefon: 0034/666 313 448.

Imprumutul l-am dat unei persoane fizice, fara garantii, prin Contract de imprumut notarial. Persoana nu a returnat nici o rata desi au trecut 12 luni din cele 24 cat prevede contractul.
Pe banii imprumutati a cumparat un turism nou. (Sept 2009)

Buna ziua, d-na Gavril,.
In cazul in care ati incheiat un act de imprumut sume bani fara garantie mobiliara sau imobiliara, nu conteaza in ce scop persoana imprumutata a folosit suma de bani primita.
Dumneavoastra aveti posibilitatea de a-l acţiona in judecata, pe doua cai.
Prima, se numeste procedura Somatiei de plata, care este o procedura simplificată de judecata, comporta costuri mici vis a vis de taxele judiciare (in speta 39 lei taxa de timbru), si timp de realizare mult, mult mai scurt. Nu se discuta probe, martori, se solicita emiterea unei Ordonanţe de obligare la plata a paratului, respectiv a persoanei care nu a mai returnat banii imprumutati. Exista sanse bune de reusita, mai ales datorita contextului economico-finaciar instantele aproba cu o mai mare usurinta astfel de cereri decat in trecut.
In cazul in care totusi aceasta cerere se respinge, se poate formula o cerere de chemare in judecata pe calea dreptului comun, cu adminstrarea intregului probatoriu, martori, etc. Dezavanataje: timp indelungat, taxare la suma solicitată, posibilitatea exercitării căilor de atac, care din nou iau timp lung de realizare.
In ambele cazuri, după ce sentinţa pronuntată este favorabilă, definitivă si investita cu formula executorie, se trimite la executorul judecătoresc si acesta are in sarcina recuperarea sumei ce reprezintă debitul. Aici ar putea sa foloseasca informatiile legate de bunurile care le detine debitorul dumneavoastră, eventualele venituri pe care le realizeaza.
O intrebare, pentru a putea da un raspuns complet valabil: Există în cadrul contractului de împrumut menţionată fraza: "Neplata unei rate duce la exigibilitatea întregii creanţe?"
Va doresc mult succes.
Pentru informatii suplimentare puteti sa ma sunati la nr. de telefon 0741 587070.
Cu stima, av. Stoica Lavinia

Va trebui sa deschideti o actiune in instanta.
Luati legatura cu un avocat, va va explica tot ceea ce trebuie facut, si, chiar se va putea ocupa acesta de actiunea dvs. astfel incat, daca timpul nu va permite, nu va veti mai prezenta dvs. in instanta.
Daca doriti ma puteti contacta. (Carmen Petrescu)

Sper ca raspunsurile de mai sus sa ajute.

evidenta

O ultima problema ar fi “contractele notarizate.” Nu inteleg de unde si pana unde exista aceasta obsesie romaneasca a stampilelor, semnaturilor si hartogarelii. Multi romani traiesc cu impresia ca daca ai parafat un act acesta are cumva o valoare mai mare in fata instantei – si poate chiar are.

Ce stiu eu este ca atunci cand mi-am vandut apartamentul din Ro, l-am vandut cu acte notarizate. Asta n-a oprit cumparatorul sa faca 2 acte diferite: unul cu pretul real al tranzactiei, pentru mine, si altul cu un pret la o zecime, pentru fisc, ambele semnate si parafate de notar. Credinta in stampila este o alta manifestare a ipse dixit. Contractele pot apare in forma verbala sau “scrisa online / pe net” iar un martor este sau ar trebui sa aiba aceeasi pondere cu un notar. Iar daca un contract sau intelegere facute prin Google Talk sau Yahoo Messenger nu sunt echivalente cu cele scrise, cum se poate practica ecommerce (comertul electronic)?

Sources / More info: jur-radur, avonet-camata, occidentul-ro, bizoo, av-cp, dro, clucol

asa.zamo.ca, imprumut, finante, economii, creante, credit, creditor, debit, debtor, debitor, ron, lei, dobanda, credite, dobanzi, cec, justitie, avocati, proces, actionare, recuperare debite, colectare creante (Tags)

imprumut, credit si camata: scurt istoric

2012-05-09T01:00:00.000-04:00

I started to write this article about lending and borrowing in English, si-apoi am pricipit c-ar fi de mult mai mare ajutor celor care nu vorbesc engleza. Iata asadar o trecere in revista (sau, mai bine zis, blog) a atitudinilor care fac imprumuturile imposibil de obtinut si creantele imposibil de recuperat in mult-iubita noastra tarisoara (precum si pe alte plaiuri care mai putin ne intereseaza). Incep cu un citat din William Blackstone: Cand banii sunt imprumutati cu contract pentru a primi nu numai suma principala, ci si o suma aditionala in compensatie pentru uz, suma aceasta este numita “dobanda” de catre cei care o considera legala si “camata” de catre cei care nu~.

Inainte de a agiunge la romani merita, zic, sa-ncep cu mai-marii nostri, cum ar fi Ioi-ropa si stramosii. Lumea vestica trece printr-o criza de proportii provocata in ultima instanta de relatia disfunctionala cu banii. Sa citam dintr-un citat (inbo-china):

La 12.2 biliarde de dolari in 2010, produsul national (domestic?) brut / PNB / GDP al zonei euro era mai bine de doua ori mai mare decat al Chinei iar venitul pe cap de locuitor de patru ori mai mare. Si totusi, emisarul european Klaus Regling a batut la portile chinezilor cu palaria in mana, cersind ajutor. Cum poate o regiune sa fie atat de bogata si aparent saraca in acelasi timp? Este un paradox care merge in miezul problemei inegalitatii globale. Chinezii castiga de fapt mult mai mult decat cheltuie. Surplusul rezultat din productie si alte venituri este economisit si exportat. Este o lume ciudata, unde cei mai saraci ii imprumuta pe cei mai bogati pentru a cumpara bunuri pe care ei le produc si pe care ei insisi nu si le pot permite, dar asta ii.

If you think USA is in better shape, think again.

Problema de baza este ca Occidentul este incapabil sa-si reduca nivelul de trai proportional cu reducerea in ponderea sa economica. Vedem asta si in Romania, unde s-a ales praful din programul de austeritate al guvernului anterior, Ponta anuland reducerile salariale din sectorul public si odata cu acestea facand toate acele dureri redundante si inutile. Romania va fi asadar condamnata la rate de dobanda mult mai ridicate in urma penalizarilor de credit rating iar cei care au luat imprumuturi in euro (si care sunt majoritari) vor avea de suferit de pe urma devalorizarii RON-ului.

Cum s-a ajuns aici? Care-i istoria dobanzilor?

medi-evil

Europa – si, in general, fiecare din tarile cu religii abrahamice (crestinatatea, islamul si judaismul) – a avut dintotdeauna o relatie de love & hate cu banii. Desi creditul este absolut necesar pentru functionarea unei economii, primul consiliu din Nicaea a interzis preotilor sa-l imprumute si mai apoi a extins interdictia si enoriasilor. Crestinii se fereau de “pacatul cametei” (usury) dar aveau in acelasi timp nevoie de credit, din care se infruptau cu nesat. Migratia evreilor care tineau la traditiile lor si aveau un sistem decentralizat de religie (rabini in fiecare comunitate) a produs o clasa educata independenta si neimpiedicata de ritualismul crestin. Pentru a-i controla, nu li s-a permis sa detina pamant, au fost “arsi” cu taxe excesive si eu au reactionat concentrandu-se in singurul domeniu unde persecutia religioasa actiona in favoarea lor: breasla cametei. Intr-un cerc vicios, au devenit obiectul urei creditorilor, de care s-au folosit aristocratii prin a-i expulza din mai multe tari crestine si a le confisca averile, acestia putand ramane numai cu conditia sa se converteasca la crestinism.

Partea interesanta este ca toate religiile arhaice n-aveau nici o problema cu camata si imprumutul, intrucat ceea ce imprumutau ei (animale, plante, sclavi) se multiplica si prin urmare camata era o practica justificabila. Prima religie care a facut o exceptie a fost cea evreiasca:

[Exodus 22:25] If thou lend money to any of my people that is poor by thee, thou shalt not be to him as an usurer, neither shalt thou lay upon him usury.
[Leviticus 25:36] Take thou no usury of him, or increase: but fear thy God; that thy brother may live with thee.
[Leviticus 25:37] Thou shalt not give him thy money upon usury, nor lend him thy victuals for increase.

Deuteronomy 23:19 Thou shalt not lend upon interest to thy brother: interest of money, interest of victuals, interest of any thing that is lent upon interest.
Deuteronomy 23:20 Unto a foreigner thou mayest lend upon interest; but unto thy brother thou shalt not lend upon interest; that the LORD thy God may bless thee in all that thou puttest thy hand unto, in the land whither thou goest in to possess it.

Si iata cum, desi evreilor le era interzis sa perceapa dobanda in imprumuturile dintre ei, le era permis sa perceapa dobanda altora, ducand la un monopol al unor astfel de tranzactii in Europa Medievala. Aceeasi restrictie s-a extins asupra crestinilor prin Vechiul Testament aducand insa noi interpretari in Noul Testament:

"Thou oughtest therefore to have put my money to the exchangers, and then at my coming I should have received mine own with usury." —Matthew 25:27

"…Out of thine own mouth will I judge thee, thou wicked servant. Thou knewest that I was an austere man, taking up that I laid not down, and reaping that I did not sow. Wherefore then gavest not thou my money into the bank, that at my coming I might have required mine own with usury?" —Luke 19:22-23

Finally the master said to him 'Why then didn't you put my money on deposit, so that when I came back, I could have collected it with interest?' —Luke 19:23

Mai pre limba noastra (din fin-calugari):

Cand facem un credit la banca, singura intrebare pe care ne-o punem este legata de dobanda, de cate ori dam banii inapoi. Indoit? Intreit? Desi aproape toti ne declaram credinciosi, nimeni nu mai judeca imprumutul prin prisma moralei, a religiei. Il privim ca pe o necesitate. Semnam si ne inhamam la rate pe viata. Traim prea repede si nu avem timp sa ne oprim sa ne gandim ca traditia condamna dobanda si camata cu aceeasi masura, a pacatului de moarte. Iar bancile se ingrijesc sa nu ne dea ragazul necesar pentru a ne pune intrebari care sa le pericliteze profitul.

„Casa mea casa de rugaciune se va chema, iar voi ati facut-o pestera de talhari” (Matei 21, 13). Episodul biblic in care Iisus intra in templu si rastoarna mesele negustorilor de porumbei si ale schimbatorilor de bani este pomenit in toate cele patru evanghelii. Am ales varianta apostolului Matei, zis Vamesul. Inainte de a-l chema Invatatorul sa-L urmeze, Matei era vames, adica cel care colecta taxele, un om urat de semeni, prin prisma meseriei sale. Nici astazi nimeni nu iubeste Fiscul. (..)

„De vei imprumuta bani fratelui sarac din poporul Meu, sa nu-l stramtorezi si sa nu-i pui camata” (Iesire, 22, 25).„Daca fratele tau va saraci si va ajunge la stramtorare inaintea ta, ajuta-l, fie strain, fie bastinas, ca sa traiasca cu tine. Sa nu iei de la el dobanda si spor, ci sa te temi de Dumnezeul tau, ca sa traiasca fratele tau cu tine. Eu sunt Domnul. Argintul tau sa nu ti-l dai lui cu camata si painea ta sa nu i-o dai ca s-o iei cu spor” (Leviticul, 25, 35-37).
„Esti bogat? Nu te imprumuta! Esti sarac? Nu te imprumuta! Daca esti bogat, n-ai nevoie sa te imprumuti, iar daca n-ai nimic, nu vei avea cu ce sa-ti platesti imprumutul” (Sf. Vasile cel Mare).
„Cand vrei sa dai saracului pentru Domnul, datul este si dar, si imprumut; este dar, din pricina ca nu mai nadajduiesti sa ti se dea inapoi; este imprumut, din pricina marii darnicii a Stapanului, care iti va plati datoria in locul saracului” (Sf. Vasile cel Mare).
„Banii sai cu camata nu-i da si camata nu ia; de la nedreptate mainile si le stapaneste si judecata dintre un om si altul o face cu dreptate” (Iezechiel, 18, 8).
„In tine se ia mita, ca sa se verse sange; tu iei dobanda si camata si cu silnicie apuci castig de la fratele tau, iar pe Mine M-ai uitat, zice Domnul Dumnezeu” (Iezechiel, 22, 12).

Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci. Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când ai de unde să dai. (Proverbe 3:27-28)

Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Domnul te va face să fii cap, nu coadă; întotdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău pe care ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini şi nu te vei abate nici la dreapta, nici la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să vă duceţi după alţi dumnezei şi să le slujiţi. (Deuteronomul 28:12-14)

Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos şi dă. Căci cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara, dar cei blestemaţi de El sunt nimiciţi. Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână. Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. (Psalmi 37:21-25)

Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. (Luca 6:34-35)

La fiecare şapte ani, să dai iertare. Şi iată cum se va face iertarea. Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor, care va fi împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său şi pe fratele său să-i plătească datoria. Vei putea să sileşti pe străin să-ţi plătească; dar să ierţi ce ai la fratele tău. Totuşi la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o va da de moştenire Domnul Dumnezeul tău; numai să asculţi de glasul Domnului Dumnezeului tău împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi. Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ţi-a spus, aşa încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine. Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit. Ci să-i deschizi mâna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui. Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: „Ah! se apropie anul al şaptelea, anul iertării!” Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat: ci să-i dai şi să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările de care te vei apuca. Întotdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: „Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.” (Deuteronomul 15:1-11)

Aceste interdictii nu i-au oprit insa pe cavalerii templieri sa porneasca, sub scutul papal, o structura bancara incipienta bazata pe scrisori de credit:

Dintr-un grup restrans si exclusivist, de cavaleri inchinati Domnului, care faceau juramant de saracie, s-au transformat in cel mai mare „grup financiar” al vremii. Devenisera o structura suprastatala, cu legi si privilegii extraordinare, care nu mai dadeau seama nici macar papalitatii (fapt ce avea sa duca pana la urma la anihilarea Ordinului). Au acumulat averi fabuloase, in bani si proprietati. Ei sunt cei care au inventat cardul de debit, asa-zisele cambii, si reteaua bancara: cand negustorii porneau la drum lung cu afaceri, dar le era teama de jefuitori, isi lasau banii la plecare intr-un depozit al Templierilor, primeau un bilet valoric (cambie), iar la destinatie isi recuperau avutul din „sucursala” locala a Ordinului. Contra unui comision, bineinteles.
„Primii bancheri, lombarzii, erau laici si, evident, au jucat un rol important in distrugerea Ordinului Templierilor, care aveau oricum alte parghii decat o institutie laica pentru a prospera si le lua musteriii, ca sa spun asa. Lombarzii erau foarte influenti in momentul procesului Templierilor. Dar suntem deja intr-o perioada in care crestinismul negociaza caracterul licit al dobanzii”, continua istoricul Zoe Petre.

Religia islamica, de asemenea, interzice dobanda de orice fel, interdictia fiind chiar mai stricta. Este interesant ca desi majoritatea statelor europene precum Anglia si Suedia au interzis puscariile pentru rau-platnici in secolul XIX, Emiratele Arabe Unite (si intr-o masura mult mai redusa, Grecia si Germania) continua sa-i bage la zdup pe acestia. Hong Kong a avut practici similare dupa modelul britanic care acum au inceput sa se raspandeasca in restul Chinei. Tatal lui Charles Dickens a fost intemnitat intr-o astfel de inchisoare.

renasterea

In secolul XIII, Cardinalul Hostiensis a enumerat 13 situatii in care perceperea dobanzii nu era imorala. Cea mai importanta dintre acestea era lucrum cessans (profit cedat) permitand creditorului sa perceapa dobanda in “compensatie pentru profitul pe care l-ar fi putut obtine investind banii”. Progresul tehnologic cat si o relaxare a dogmelor religioase a dus la o scadere a dobanzilor anuale in secolul XVI de la 20-30% la 9-10%.

Problema de baza cu imprumuturile este ca toata lumea vrea bani imediat si de preferinta ai altora, dar putini sunt cei care-si asuma riscul de a imprumuta, cu atat mai mult cu cat garantiile de a-ti vedea banii inapoi sunt slabe. Intr-o piata libera (care, dupa cum stim, este cel mai eficient mod de a aloca resurse), dobanda reprezinta diferenta in costul de oportunitate intre momentul imprumutului si cel al recuperarii capitalului moderata de riscul prezentat de debitor. In fond nu numai debitorul isi doreste o masina nou sau o casa pe care nu si-o poate permite, creditorul are si el visele sale. Cata vreme oamenii vor si au nevoie de credit, interzicerea sau “regularea” acestuia nu fac decat sa creasca costul de obtinere si sa-i impinga pe cei care nu-l pot obtine legal pe piata neagra, unde pot garanta cu un rinichi, ruperea picioarelor si alte minunatii.

In addition to the defense of interest as such, the practice of charging high interest rates is defended by those who point out that such rates reflect the very fact that the loans are being given to creditors with a high risk of default (in a competitive debt market the interest spread simply covers the credit risk). Economists of the Austrian school say that there is no such thing as a "just" interest rate separate from the free market equilibrium determined by the time-preferences of individual lenders and debtors. (Other free market theorists take a similar view on the merit of an unregulated debt market, but may not explain the subjective estimate of a worthwhile interest-rate bargain through time preference.) – cf wikipedia

Ideea imoralitatii cametei si-a gasit expresie chiar si in legi moderne. De pilda, codul penal canadian limiteaza rata dobanzii la 60% pe an. De ce este o astfel de lege cretina? Fiindca rata dobanzii trebuie sa varieze cu inflatia – o rata a dobanzii de 60% in conditiile unei inflatii galopante de 20% rezulta intr-o dobanda neta de 40%, pe cand daca inflatia este aproape 0 (sau ne aflam in deflatie) o dobanda de 60% poate insemna chiar mai mult. Daca rata inflatiei se apropie sau trece de 60% (putin probabil, dar s-a mai intamplat), economia paralizeaza.

Mai departe, legile impotriva cametei par a fi determinate de inabilitatea debitorilor de a-si asuma responsabilitatea unor credite nascute din dorinta de a consuma mai mult decat produc si de a arunca o astfel de vina in carca celor care le-au sarit in ajutor imprumutandu-i. Pagina wikipediei dedicata cametei are un intreg capitol dedicat argumentelor de ordin etic pro camata.

Azi pana si Vaticanul acorda credite:

Biserica Catolica acorda credite de maximum 500 de euro, cu dobanda de 4,5% pe an, destinate familiilor sarace din Italia, pentru a face fata crizei economice. Dobanda este prezentata ca una atractiva, in conditiile in care se situeaza la jumatate fata de cele din piata bancara din Peninsula. (cf Le Monde via Hotnews)

Atitudinile anticamata nu-si au rostul intr-o societate moderna. Traim in vremuri in care inventatorul microfinantarii a castigat un premiu Nobel (si microfinantare inseamna imprumut cu dobanda, deseori foarte mare fiindca este si foarte riscant si comporta riscuri mai mari si overhead proportional mai mare pentru cel care imprumuta) iar credit poate fi obtinut de oricine. Necesitatea aplicarii fortei (si, implicit, inchisorile pentru debitori) a disparut, fiind inlocuite de dosarul de credit, care permite recunoasterea imediata a debitorilor delincventi.

LE: Rusinea (si condamnarea biblica) in a acorda imprumut cu dobanda este la fel de perimata si ilogica precum condamnarea sexului oral. De altfel, cele doua activitati se intretaie si au multe comonalitati.

Ci sa vedem in continuare cumu-i cu recuperarea creditelor in Romania.

Sources / More info: inbo-china, inbo-china-us, diocletian (t), fin-calugari, wiki-3rd, inbo-owe, wiki-usury, wiki-opportunity, wiki-debtp, wiki-templar, [AssCreed] [TempHabit] [stewie-usury]

asa.zamo.ca, lending, borrowing, imprumut, finante, economy, economie, creante, credit, creditor, debit, debtor, debitor, ron, evrei, jews, jewish, jewry, jidan, jidani, crestinism, dobanda, credite, dobanzi, cec (Tags)

NB: Cuvantul “jidan” este folosit in tags nu in scopuri defamatorii ci pentru a-i informa chiar si pe cei care il folosesc in cautari. See the FAQ for more.

Human Stupidity by Ion Creanga

2012-05-08T01:00:00.000-04:00

One of the best known Romanian folk stories is that of "Human Stupidity", as told by a Moldovan bard, Ion Creanga. I haven't found an English translation online, so I decided to translate it myself with the help of Google.

First published in Învățătorul copiilor..., ed. III, Iași, 1874; as usual, I translate with Google and make a few quick correction, so I apologize if the quality is low:

Once upon a time, when it was, because, if it hadn’t been, we’d have no story to tell.

We are not from those times, but we are two to three days closer, when the flea wore ninety-nine lbs iron heavy shoes to a foot and it still felt too light.

It’s been said that once there was a married man, and this man lived together with his mother-in-law. His wife, who had a suckling child, was rather dumb; even the mother-in-law, was no smartie.

One day, our man leaves the house to go about his business, like every man does. His wife, after she bathed the baby, swaddled and nursed him, then she put him in bed next to the stove, because it was winter, and then swung it and sang a lullaby, until he fell asleep. After he fell asleep, she sat there thinking, then began to wail as loud as her mouth alllowed: "Aulio! My baby, my baby!"

Her mother, who spun behind the chimney, startled, threw away her tools and, jumping up selflessly, asked with dread:

- What is it, mother’s deares, what’s with you?

- Mother, Mother! My child will die!

- When and how?

- Here's how. See the salt block on the chimney?

- I see it. So?

- If the cat climbs up there, it will throw it straight to my baby's head and kill him!

- Woe to me, right you are, my girl; the little one’s days are numbered!

And, looking ahead to block of salt on the chimney and with their hands clenched, as if someone had tied them, they began to wail both, like crazy, as if the house was boiling. While they were in the midst of self-disfigurement, the man of the house entered the door, hungry and worried.

- What is it? What startled you, witches?

Catching their breath, they began to wipe off their tears and tell him while mourning about the happening that had yet to happen. The man, after listening to them, said with wonder:

- Yo! I saw many fools in my life, but never like you two. I’'ll go roam the land! And if I find anyone dumber than you, I’ll be coming home, but if not, I won’t.

So saying, he sighed heavily, leaving the house without saying goodbye, and left angry and bitter!

And he walking batty without knowing where to, after some time, stopping in one place, it happened to see something that he had never seen before: a man was holding a bushel with its mouth to the desert sun for a short while then quickly grabbed it and ran back with it in his shack, and then he’d come back out, and put its mouth to the sun, and so on ... Our traveler, puzzled, said:

- Hello, good man!

- Thank you, friend!

- But what are you doing here?

- Well, I’ve been toiling for the past two or three days to carry some sun into my shack, to have light, but to no avail...

- What a drudge, yo! said the traveler. Have an ax handy?

- Yes I do.

- Grab it by the tail, break here and the sun will go inside by itself.

Once he did so, and sunlight got into the shack.

- A great wonder, good man, said the host. Had God not brought you here, I was to grow old carrying the sun with my bushel.

"Another goof," said the traveler to himself and left.

And on he went. After a while he reached a village, and, by chance, stopped at the house of a man. The man of the house was a wheelwright, and had assembled a carriage in the house, in its entirety; and now wished to take it out, so he pulled the hitch with all his might but the wagon would not come out. You know why? The doors were narrower than the cart. The man wanted to demolish the walls to take it out. Luckily however, the traveler taught him to take the cart apart, take the parts outside one by one and then put it back together again.
- Much obliged, good man, said the host, you taught me well! Just think about it! I was about to demolish this good old house for the cart’s sake ...

From here on our traveler, counting yet another dimwit, went straight ahead, until he again reached a house. There, what do you see?! A man with a big fork in one hand, was trying to throw some nuts into the attic.

"More and more idiots," said the traveler itself.

- But why are you so troubled, good man?

- Well, I want to throw some nuts in the attic, and this damned big fork, cursed be its name, not is no good ...

- You toil pointlessly, uncle! You can curse it all you want, the fork won’t work. Have a bushel?

- How could I not have it?

- Put the nuts in the bushel, take it on the shoulder and climb up to the attic; the big fork is for straw, not for nuts.

The man listened, and work was soon over. Traveler did not linger there any more, but left, counting one more idiot.

Then, from there he went on, until he had to see yet another silly deed. A man had tied a cow with a rope around the neck and, having climbed up to a barn where he had thrown some hay, was pulling the rope hard to get cow up on the barn. The cow was in pain, and he was getting tired ...

- My man! said the traveler in stupor, but what are you trying to do?

- What am I doing, you ask me? But can’t you see?

- I do see, I just do not understand.

- Look, this cow is very hungry but would rather die than come up here on this barn to get some hay ...

- Hold on, Christian, you’re hanging the cow! Take the hay down to the cow!

- But won’t it get wasted? ...

- Do not be sparing of bran and cheap on the flour.

The man listened and the cow escaped death.

- Well you taught me, good man! For this little hay I was about to strangle my cow!

So, our traveler, wondering and this is great folly, said to himself, "the cat could have possibly pushed the salt block off the chimney, but carry the sun in the house with a bushel, throw walnuts to the attic with a big fork and drag the cow up to the barn by rope, NEVER! "

So the traveler returned home and partied with his own, whom he considered more enlightened than those who saw in his journey.

AND I rode on a saddle, and so told you this ditty.

AND I rode on a wheel, and I told it still.

AND I rode on a strawberry, and I lied to make you merry!

The story seems to equate female passivity and lack of agency with stupidity. Women are passive and complain while the man is the doer – he makes things happen, he is the agent of change. Yet this is not what the story is about. After roaming the land in search of intelligence, our hero goes back home where things are not as bad. I included below for good measure links to the original in Romanian as well as the audio version + other stories by Ion Creanga made into movies. Finally, you can find the movie Idiocracy (imdb).

Sources / More info: wikisource, neamt, [audio] [amintiri din copilarie bis] [pacala se intoarce] [mama / capra cu trei iezi] [idiocracy]

asa.zamo.ca, Ion Creanga, basm, poveste, story, stupidity, idiocy, idiocracy, dumb, dumbness, dumb down, dumbed down (Tags)

between 12 and 12-B

2012-05-07T20:17:00.001-04:00

I really don’t have the time for this, but yet again, someone on the internets is wrong.

There were many foreign students in my childhood Bucharest, most studying to become doctors in our University and most speaking Arabic. Everything was cheap in petrodollars and especially Romanian women, who, according to the Arab students were the best looking and cheapest in Europe. Most were willing to have sex even for small gifts, such as coffee, stockings and even cheap chocolate. The foreign students were renting cars and rented cars had plates starting with 12-B, hence Mihai Stanescu’s caricature.

In this internship-like version of “schimb de experienta cu expertii straini” (“cultural exchange”?) Romanian women were not only acquiring small gifts, but(t) also, due to the low availability of contraception methods, a new style of walking.

If you were to ask them after many years about their Arabic paramours, these pitzis would’ve said about each one “and I really loved him, but he broke my heart and colon; and after all this, he really was a Jew: he wanted his bong back” – never mind she never returned it. The following are real comments from “Adevarul” – the paper I wrote about in engrish & 13 to such a story:

You might think that comments don’t make a tabloid; then again, the content is not far off that genre either.

Yet it probably wasn’t the reputation of Romanian women the major factor in forming my ethics, nor was being on my own in my teens in Bucharest with an apartment to take care of, school to go to, a guardian aunt who was cheating on my uncle at my place and also keeping my pension and whatever my father was sending for herself in a crumbling infrastructure and disappearing morals. Let’s just say it was mostly my earlier childhood experiences that informed an oversized sense of fairness. Injustice made me literally sick (I ascribe my childhood asthma – “bronsita astmatiforma” – to such emotions) and it still has an almost paralyzing effect on me.

It’s nearly impossible to discuss issues of fairness or ethics with others as most people assume that you do so from a position of superiority, a “hollier-than-thou” attitude, but I persevere. One such issue is paying for sex.

Paying for sex is something I’ve never been able to bring myself to do – at least, I didn’t think so. I was in such a situation a few times, but nothing much came out of it. For instance, once in Paris, during one of my Euro trips, I had a few hours to kill before leaving, I was too tired of museums so I spent this time roaming the streets. I checked out a few brothels with menus and did strike up a conversation with the girls at reception who got mad when I told them I’m not interested. A while later, a black girl coming from the opposite direction started sticking her tongue out at me (in Paris brothels this seemed the one method of enticing potential clients). I was curious what would came out of it and even though I was actually turned off by this impolite act, I followed her into a seedy apartment where – long story short – I ended up a few hundred francs (yes, it was the year before Euro adoption) lighter and with a knife at my throat. Another time I was in Krakow but that story too is better left for another article.

The point is, giving a woman money, under any so-called “romantic” circumstance, instantly makes her unattractive to me and it completely excludes the possibility of a serious relationship. This is a bitch, because often times, women I have found attractive seemed to expect me to pay for dinner even when they invited me, while I may not find women who go strictly “Dutch” too attractive. I always offer to pay and sometimes even insist on it if I get the feeling that this is what she expects or that my paying will make her happy, but the end result is that she ceases to interest me sexually or otherwise. I find that even women with careers and high-paying jobs, who have their finances together, still take pleasure in having their date (me) pay for dinner; I feel insulted if they offer to pay for mine. I’ve been in situations where women – some older, some younger – treated me a bit like a plaything and wanted to pay for my hotel etc but I did not accept.

I even went as far as conducting an informal survey among my female friends on their attitudes on this sort of thing and it generally went something like:

do you think it’s a man’s obligation to pay for dinner? – no, of course not, but it’s nice if he offers
would you ever pay for dinner? – sure, if I invited him
have you ever paid for dinner? – the answers varied from “no, but I would” to “yes a few times”
for the “yes” I continued: more than he paid? – the answer was invariably NO

Yet that shouldn’t be surprising – if it is, listen to girlwriteswhat / donkey / responsibility.

Why is this important? Well, obviously, it’s not the amount of money. In our society, if I don’t offer to pay, I will be considered “a Jew” as the comments ~~below~~above indicate and nothing further will happen because she will most likely not be interested. If I offer to pay, she will probably accept and nothing further will happen because I lose interest. I tried a few times to pretend I am interested, but the relationship was doomed and never recovered. This is obviously one of the many reasons some of my [potential] relationships fizzled, but it’s a pretty serious one. Chris Rock explains it better.

Furthermore, it never happens that both halves of the couple have the same financial circumstances – usually, one is a have-not. How do you deal with that? Should the couple engage only in activities that are accessible to both? Should the “richer” one fully and unconditionally subsidize the other until running out of money? Hard to answer, eh?!

Let us now move on to the actual story.

Sources / More info: ft, ro-ro-p

asa.zamo.ca, prostitution, prostitutie, anal sex, prostituate, prostituata, Dragoste modernă (Tags)

mestecau (chewing gum) as currency

2012-02-21T01:01:00.000-05:00

Ever since I have decided to focus on English language blogs, I find every now and then news about Romania that beg to be commented. I never have enough time to do so, but today, as I read about the chewing gum thieves, I shall make an exception.

I just learned from BBC that our beloved contrymen have chosen to further promote Romania’s image as a touristic destination by stealing tones of chewing gum:

On 16 January two Romanian nationals were jailed for stealing £800 worth of chewing gum from stores in Worcester the previous day.

Worcester magistrates ordered Constantin Barbu, 31, and Bogan-Constantin Panait, 23, both from Hounslow in London, to spend seven days in prison after they pleaded guilty to stealing chewing gum from supermarkets.

If you’re like me, upon reading this you might thing that the Brits have decided to place all Romanian thieves in jail and that is the PR piece to convince public opinion that this is the right thing to do. After all, there is no free press left in the world, only PR-driven efforts to sway the public one way or the other. Then again, even if that’s the case, they do a good job in providing “evidence”:

PC Walton said it was a "widespread problem" with the first case he became aware of happening in April 2011. He said: "The values we are talking about are £340, £700, £420, £318. "What they do in effect is they go down the aisles and empty the whole box into their trolley. They always have a vehicle outside, they never use public transport and they target stores on retail parks because there is less chance of getting blocked in by traffic, like in the town centres." (..)

Sarah Cordey, spokeswoman for the British Retail Consortium, said the thefts fitted with recent trends they had identified of shoplifting being carried out by "organised criminal gangs". (..) "Sadly (chewing gum theft) fits into this trend and what's of concern to us is they are more likely to be violent if confronted by staff and are more likely to be responsible for sizable losses because they tend to pre-plan."

Richard Goodchild, who runs the Safer Shrewsbury Pub and Shop Watch Partnership, said at first he thought the problem was just contained to Shropshire. (..) "When we raised the issue at the Midlands Retail Crime Partnership forum we felt a bit daft, but when we mentioned it other places said it had happened to them too." PC Walton and Mr Goodchild are advising stores to reduce the amount of gum they have on display and to heighten their security. (..)

They quote even a Romanian student.

Romanian student Ioana Enea, 20, from Moldova, in Eastern Romania, said it was "not uncommon" to receive gum instead of change in her home country. The digital design student, who is currently studying at the University of Dundee, said: "Bubble gum or other small candies are used as small change but only if the cashier is out of small change and you are asked beforehand if you wish to have a piece of gum instead of currency. "Usually people use large notes to pay for items and shopkeepers, especially in small shops, don't have much small change and that is why they use gum or candy when they run out of it. This is not an uncommon practice."

..and an English man in Bucharest:

John Bagley is an engineer from Warwick who started working in Romania in 2010. He said: "I was given chewing gum at the train station in Bucharest. "It was a bit of a shock at first. I was just buying some water at one of the little kiosks before I got on the train and had handed over some notes and got given some gum instead of bani [the equivalent of pence in sterling]."

Still, how did it come to this? How did Romanians get to accept candy in lieu of change (i.e., “rest”)?!

proster-nation (“restul”)

Romania does not have a culture of customer service, as we find in Protestant countries such as Netherlands, UK, Switzerland and Scandinavia. In the pre-communist Romania we had an incipient customer service culture based primarily on Oriental/Southern (Greek or Turkish, mostly) submissive prostration (“prosternare” in Romanian) on the part of the one receiving the money and moronic machismo from the one giving it. Whomever does not conform to such standards is a “fazan” – p(h)easant. Romanians, like most of those holding lawn tickets at the European concert, have a real difficulty setting the boundaries necessary in any business relationship and do not understand that there is a dignified way of conducting business and there is an Oriental way. They don’t travel much either, so trying to explain such concepts to them is akin to explaining quantum mechanics to orphans in state institutions.

I myself remember trying to purchase stuff from kiosks and never receiving the full change. The vendor tends to assess your hurry and based on that tries to negotiate with you what kind of change she gives you. This does not happen only with street kiosks but even with taxi cab drivers. It happened to me even with bus drivers who would refuse to provide a ticket, preferring to pocket the money despite my repeated requests. Most Romanians are so tired of fighting corruption at every street corner that they no longer differentiate between high and low-level corruption succumbing to a sweet resignation in front of any and all reports of high-level corruption.

So what was the point of all this? Since the use of dumb candy is so widespread, it is a necessity for them to have a large supply of zero-value candy obtained most-likely through illegal means. In so far as people accept to give their business to “kiosks” instead of boycotting them and demanding that their license is revoked, such establishments needed to “innovate” and provide the public what they seem to want and accept: “ciunga” (chewing gum) as currency.

bazooka joe

If there is a silver lining on this new development, is that Romanians have surpassed the Americans (fara rusine putem spune). More precisely, the pre-columbian Americans who – if you didn’t know watch the speech below – used seashells as currency. Besides, I already said that we are very much like the Americans of half a century ago – I’m just off by a few centuries. Furthermore, a “bazooka joe surprise” (bite sized comics that came with the Turkish chewing gum of my childhood) resembles far more a banknote than a seashell a coin.

Sure, most of the world is moving toward virtual (i.e., bitcoin) and / or community based currencies, but can’t Romanians be more minimalist / original?!

The fact is, only rich Romanians get to use cards:

Card payments in Romanian shops reached EUR 4.5 billion last year, up 26 percent on the year before. December was the peak month of the year, with payments in shops exceeding 16 percent of the total card payments in the country. ATM transactions still make up the bulk of operations with cards, some 80 percent, reaching EUR 23 billion in withdrawals. This was 10 percent above the level in 2010.

The average value of a card payment in shops stood at some EUR 40, which is higher than in Western European countries, where cards are habitually used for smaller payments. The average value of an ATM withdrawal exceeded EUR 100 and was slightly up compared to 2010.

There was 13.3 million active cards on the Romanian market at the end of 2011, the bulk of them – 90 percent being debit cards.

A question still lingers though: why steal it? Does it not make more sense to simply purchase chewing gum en gros (wholesale) so that the cost approaches zero? Perhaps the answer to this riddle has more to do with attitudes and the same “communist/cleptocratic/homo sovieticus” culture, where the winner is whomever manages to steal more without getting caught. And maybe, just maybe, UK policies tend to favour and encourage such actions.

intime

Explaining this mechanism is no easy task. Most Romanians do not believe it – in fact, I suspect that there are more British people who understand how discrimination breeds this type of situations, so rather than spelling it out, I will rely on the metaphor provided by the recent movie “In Time”.

This movie is a riddle because it presents the viewer an enticing metaphor yet simultaneously it turns off those apt to understand it by distributing in the lead role Justin Timberlake. [BTW, it’s interesting how for every generation, god’s gift to women is named Justin: my grandma is or was in love with the “OverHappy” Justinian, middle age chicks still dig Justin Timberlake much like Mila Kunis (Lois in Family Guy), and all the underage hormones tend to land on Justin Bieber’s lawn; remember SouthPark’s Goths and their “why don’t you go back to your homework and Justin Timberlake, you conformist asshole?!”? :)] But if we treat it as any work of art deserves to be treated and analyzed, we discover an awesome jewel (underneath all those Justin-generated bodily fluids). In short, in a dystopian future (reminiscent of Gattaca: trailer, full and another, even older movie), time has replaced money as the main currency. Everybody is guaranteed life until 25; over that, you have to work for hours of life. Poor people die young, while the rich live forever.

LE: There's an older movie with a smilar premise (Logan's Run, 1976), but its treatment is different.

If you think about it, our society is already like that, it’s just that this social contract is not fully spelled out, and furthermore nobody yet lives forever, at least not to our knowledge. Yet Nursultan Nazarbayev, Borat’s fearless leader, has come close to [wishing?] that (discovery):

The 70-year-old leader stressed in a speech that a new scientific research institute in the capital Astana should study “rejuvenation of the organism,” as well as “the human genome, production of human tissue and creation of gene-based medicines”.

Of course, who wouldn’t want to live forever when they have a country that they rule–for life. He said back in October that he would be the country’s president until at least 2020 if his old bones can take it, says The Guardian:

“Maybe, then, you’ll offer me an elixir of youth and energy – maybe you have such potions in Korea … I’m willing to go on until 2020, just find me an elixir.”

Yet another situation presented there is more than compelling and almost realistic. This society is partitioned in “time zones”, much like Europe. Though it’s not impossible to move across, it’s difficult, and it costs a lot of currency (i.e., time), so that only the very rich can afford it. The rich and their police (“timekeepers”) are very much like vampires, sucking the very life out of the poor and ensuring that no-one can jump the queue.

And this is the sad situation in most of the civilized world: even if you play by the rules, you will still be unable to get ahead. If you ever win the lottery, either the Mafia or a bunch of lawyers will come knocking on your door, ensuring that you will never jump queue and will continue to live your life as an insignificant “worker ant” or “free-range chicken”.

Sources / More info: bbc, ri, steaua, in time, wiki-mtn, imdb-lr

asa.zamo.ca, debating, hoti, hotie, talharie, thief, thieves, chewing gum, ciunga, guma de mestecat, mestecau, currency, money, bani, lei, ron, moneda nationala, bomboane agricole, coruptie, customer service, profesionalism (Tags)

lidărşîp şî pauă la Rumunia

2011-11-10T01:00:00.000-05:00

I found via bucurenci.ro Cosmin Alexandru's article. I jotted down a few quick thoughts.

This is a great article and manages to tell us the story of an eventful life in a few sentences, bringing forward precisely those events and circumstances that matter not just to the author, but to the reader as well. Meanwhile, I can’t help noticing, when reading such a powerful piece, how unsatisfied I am with my own writing style. It seems that I try to cram too much in too few paragraphs and as a result nothing flows naturally. My ideas waste too much time in my brain and by the time they come out they’re old and dehydrated. It’s almost the same sensation as experienced when I watch a tape of my own stiff acting.

Then again, I can cry for me (Canada) on more private forums. Here, let’s focus on CA’s Force field. I’m only going to react. I’m not trying to write something good here, just my first rxn so that I can review it later. Again, I suggest you read the original (second link in sources), what follows is probably anticlimactic. Also, I’m using Google for translation so what follows is probably not what he meant to say (not enough time).

My relationship to power began in force. Immediately after the revolution I reached the top of the pyramid of the college student movement where I organized strikes, demonstrations, I fired teachers, I restructured the curriculum, I negotiated with government honchos. I wrestled with the power to change most, quickest and deepest. I was 20 years old and powerful enough to change destinies.

I’ve never had the power bug. I grew up in a one-parent home, mostly by myself, in full control of my time. Other children’s parents would always give me as an example to their sometimes older kids and when they’d go in a “no kids” holiday, they’d ask me to keep an eye on their child. The fact that I was taller and went to school more than 1 year earlier than the kids my age. It’s probably my height that caused me to get elected once as “row commander” and I hated it. This was a stepping stone to becoming “class commander” and I did my best to get out of that, which meant talking my desk-mate into taking that role. We “split” shortly thereafter, he had become insufferable. He’s now married, has one child and is one of the best lawyers of his generation. Long after I was to learn that the mere act of placing someone in a position of authority decreases both their IQ & EQ by at least 20 points, which for many means halving these quotients.

Most of the time I wanted to just observe and keep a low profile. I saw leadership as something to run away from, especially when it meant hypocrisy and paying lip service to “comrade To’ar’shu and his distinguished consort”.

In high-school I felt no connection to most of the other students. I ended up in a class with around 4 or 5 friends from primary school, including a former desk-mate, but by then we had grown apart and we felt we hadn’t much in common. My one-parent home had become a no-parent home: I shared the fate of many other kids whose parents fled to better (strawberry) fields, where grass was greener and there were fruits to pick. Except that fields were white and the air was too humid, but those are details. What matters was that I now had more freedom than I could possibly use, especially of the stay in the morning line-up to buy milk kind. I was drowning in adult responsibilities, but I was too proud to admit that I was in over my head and besides, even if I were to ask for help, there was nobody to hear me: the kids I was playing with had nice, middle aged mothers who were mostly wiling to help me in all kinds of ways, none of which was actually helpful. These new found responsibilities distanced me somehow from my peers. I had to make money, I had bills to pay and all they were thinking of was to skip classes to watch the poor quality sex ed tapes from the West being shown in all cinemas which were now masquerading as porn. Emmanuel 22 1/2 was big, I thought it was dull and boring.

I coveted one single “position of responsibility” during my time in Romania. Since primary school, I used to spend all my winter holidays at a chalet at the top of the mountain in Poiana Brasov, Cabanita. One season, Mr Gliga asked me if I wanted to be monitor in the next one and it didn’t take me long to accept. But Cabanita burned down to the ground that same year or the next, Mr Gliga died shortly of heart complications and with them some of my most treasured memories of my childhood. One year later I left for Canada.

Sources / More info: bucurenci, CA-mah powez

zamo, zen, cabanita, cabanitza, kabanitza, kabanita, căbăniţa, liceu, leadership, leader, lidar conducator, conducere (Tags)

Al Jazeera (Balkans) on Moldova

2011-11-09T01:00:00.000-05:00

Since I just uncovered the latest Russian PR campaign involving Romania, Moldova and Roma it’s only fitting to uncover a slightly older story. Recently, the best known Arabic media outfit took a good look at the “modern slavery” the women in the “poorest European country” and “greatest exporter of sex slaves” find themselves in Western Europe. It’s not the first time they do; in the past, they looked at Moldovan orphans and organ trafficking.

Al Jazeera manages to be informative and not excessively dumb, especially when compared with either Western media or even RTnews. Hence, the opening in Sarajevo of Al Jazeera Balkans headquarters with studios in Skopje, Belgrade and Zagreb and a 6h daily programme starting on Friday is probably a salutary move.

What should they start with? What sells best? Evidently, sex. And where to find it? Well, usually sold by prostitutes from the poorest country of the region – Moldova. Truth be told, if Moldova did not rise to the occasion to save our a**, we’d be fulfilling that role.

The video clip is, unfortunately, as exploitive and devoid of a real discussion as any other production that “covers” prostitution. People will watch it mildly excited and it’s a good Trojan Horse to introduce sex during prime time under the guise of education. Here’s a summary in Romanian courtesy of gindul.md/click.ro if you don’t want to watch the video:

În lumea întreagă, sunt 1,4 milioane de sclavi sexuali, mare parte femei, însă şi bărbaţi sau copii care sunt obligaţi să întreţină raporturi sexuale.

“Chişinău este capitala celei mai sărace ţări din Europa, Republica Moldova, unde multe tinere sunt obligate să plece în străinătate numai pentru a supravieţui”, îşi începe jurnalistul de la Al Jazeera reportajul.

“Este ţara celor mai multe fete exploatate sexual în străinătate”, continuă Ion Vizdoga povestea, un avocat care reprezintă peste 700 de victime ale traficului de persoane.

Avocatul explică de ce mulţi locuitori ai Republicii Moldova sunt nevoiţi să plece în străinătate: toate poveştile încep şi se termină cu sărăcia.

“De acest fenomen: de viaţa săracă din Moldova şi cea decentă din străinătate se folosesc doar traficanţii”, a mai spus Ion Vizdoga.

Jurnalistul a vorbit cu o tânără moldoveancă ce a reuşit să scape din mâinile traficanţilor internaţionali în urmă doar cu câteva săptămâni.

Dorina este din sudul Moldovei, are 20 de ani şi îşi spune povestea cu durere

“Acolo m-am întâlnit cu un băiat care mi-a oferit un loc de muncă. El mi-a propus: ‘Dacă o să mă asculţi pe mine, o să ai mulţi bani. Eu îţi fac actele şi pleci străinătate’. Am întrebat ce o să lucrez şi mi-a zis că o să fac consultanţă, adică o să stau cu persoanele la masă, să beau un ceai sau o cafea. Mi-a luat paşaportul şi mi-a zis că o să mi-l dea când o să-mi apară viza. Când am ajuns acolo (n.r. la Ciprul Turcesc), m-a luat un bărbat care m-a dus într-un club. M-a întrebat: ‘Tu ştii unde vii? Tu trebuie să ai relaţii cu dânsul’. Am întrebat: ‘Şi dacă nu vreau?’, a zis ‘Vrei, nu vrei, trebuie să ai’. M-au mai ţinut două zile timp în care îmi dădeau 5, 7, 6 clienţi. Când am început să plâng mi-au zis că trebuie să scoată banii pe care i-au investit în actele mele”, a povestit fata.

Dorina este un caz fericit iar voluntarii de la “La Strada” se străduiesc să ajute cât mai multe victime ale prostituţiei.

Capcanele în care cad cel mai des fetele se găsesc chiar în paginile unui ziar local din Chişinău, la rubrica de anunţuri. Tinerele află la interviul nocturn, ce are loc într-un club, că le aşteaptă o viaţa luxoasă, cu muncă uşoară şi cu bani mulţi dacă acceptă să plece în străinătate.

Fetele sunt vândute de obicei traficanţilor locali, apoi sunt trimise peste graniţe.

Alexandr Kovali “Şalun”, un traficant de carne vie aflat acum în închisoare, a vândut timp de 10 ani victime în Turcia, Rusia, Israel şi întreaga Europa.

“Iniţial erau exploatate, pregătite, instruite în Republica Moldova, ulterior vândute în străinătate. Este foarte violent cu victimele sale. Pe cele care nu se supuneau le rădea în cap, erau ameninţate, şantajate, bătute, violate, erau ţinute în pivniţe”, a spus Ion Vizdoga.

Deşi traficantul susţine, după patru ani, din cei 19, de închisoare, că este nevinoat, avocatul spune că o clientă de-a sa a avut două tentative de suicid numai ca să scape de chin.

“De fapt problema nu este Moldova. Problema este în ţările unde sunt exploatate aceste victime. Acolo este problema societăţii. Că bărbaţii exploatează femei neajutorate care sunt nevoite să accepte prostituţia contra voinţei sale doar pentru a-şi întreţine membrii familiei din Republica Moldova”, a conchis avocatul Ion Vizdoga.

It seems to me that the approach employed by the volunteers working with sex workers is not only dumb but quite insulting to everyone involved. The basic assumption seems to be that women are always victims and need to be “rescued”. Prostitutes themselves would often subscribe to this mindset when they approach retirement (awfully early in their trade) and / or they need attention. There is also the fact that being a “slut” is somewhat more frowned upon in a poor society, for the simple reason that most “sluts” in the Western world are so only to make a statement. Even drugs seem to be more accepted.

The one thing that makes prostitution so hard to quit is probably drug addiction (itself a symptom of lack of horizons / goals / direction in life). And that problem suffers from the very same hypocritical and incongruent approach: how can you possibly hope to “solve” the problem if you start by convincing the “sufferer” that they’re a victim? Are you not nullifying their freewill in so doing? Are you not attempting to get them to give up their current god, the drugs, and replace it with a new one, you or your NGO?

LE: Perhaps I should be a li'l bit more humble and admit that I myself don't necessarily have all the answers and that theories are beautiful and make sense from afar. But I get really p.o. when I see the traditional roles exacerbated - isn't this part of the original problem? Aren't men who fight to free women those who have their own problems and still looking? Isn't this white knight in shining armor pose just a ploy to find a mate among those experienced but needy? YTF do women have to adopt passive, helpless, needy poses for anyone to “care”? Could my anger be motivated by the reflex desire for this problem to go away?

The fact is, prostitutes ARE capable of choices and you have to assume that, for if you aren’t, you cannot help them. By constantly hammering at the “victims” meme, you are simply creating a never-~~ending~~sufficient stream of cash coming to you through your NGO, because just like the charities that “fight” for the eradication of cancer, you become dependent on the very ill you are supposedly trying to suppress for your income.

If you are a purveyor of the mild “excitement” of “pedagogical instruction” about sex work and shattered dreams of the runaway train passengers you might like the interview with a prostitute linked below in Gindul. And if the videos linked so far opened your appetite for more mushy sermons, try other Al Jazeera productions about the region: [organ trafficking] [children] [human trafficking] [md women] [Victoria Kuhr] [Stella Rotaru] [Natalia Solcan] [TransnistriaI II] [ship Hope] [Kremlin crow]

Sources / More info: libTO, gindul

zamo, poverty, saracie, moldova, prostitution, prostitutate, prostituare, prostitute, hooker, hookers, sex, sex trade, sex traffic, slavery, slave, organ, organs, organe, basariabia, bessarabia, besarabia, bassarabia, moldovan, moldova republic, republica moldova (Tags)

Google = DMV online

2011-10-05T13:48:00.001-04:00

Google thinks that my article on Kegel Exercises makes the Also Sprach Zamolxis blog unsuitable for AdSense because of mature / adult / pornographic content. I am mad as hell.

BlogIdol explains mostly why this makes (again!) no sense and why having ads on sites like mine should be good for Google. I thought I explain here why I display AdSense even though I am making very little or no money.

After all, AdSense pays next to nothing, especially when considering that a man has to have choices, as Woody Harrelson told us in Natural Born Killers (Unrated Director's Cut Blu-ray). Alright, the clip doesn’t match the quote because I could not find it, but I talked about paid articles si prostii AdSense and the (ir)relevance of the Romanian online market; I even gave an example of ad offer for another blog which should clearly spell out why, but Google is not helping me to find it right now.

As stated on numerous occasions (mare-concurs-mare), I’d rather have others’ ads. (I even tried to encourage good, likeable comments.) Since I have yet to receive an acceptable proposal, I keep AdSense with my own ID. Here’s why:

I’d rather not have purist-communist readers, who believe that No Ads is a sign of noblesse / superiority. Having even a few ads is symbolic in that if I ever really decide to “go pro”, I’m not going to have major changes in readership just because of ads.
Ads send a positive signal to potential serious advertisers giving them an idea of what this would look like and are proof that I myself am not part of the crowd mentioned at 1).
Being part of AdSense gives me valuable information on how this works should I ever need to use AdWords (i.e., advertise) myself.
I honestly think it’s a way of repaying Google. I use their free services and I think they are a market leader. Since ads (and not NSA, apparently ) are their primary money maker, by running ads on my sites I contribute to the variety of their network and give them additional opportunities to make money – a win-win situation. Though my contribution to their revenue stream is hardly significant in aggregate, it is commensurate to my use of their resources they make available for free and I consider it a qui pro quo. In particular, if my site would suddenly become popular (it’s not that impossible, really), it would cause an undue use of bandwidth and CPU which would be freeloading, unless I am also running AdSense, which would allow Google to benefit along with me and in tandem with my use of their resources.

In short, I don’t run AdSense ads to help Google but more so to satisfy my ethical qualms of nothing is free, nor should it be. What would really make me (and probably Google and others) happy would be the ability to run AdSense and to donate all profits to a charity of my choice (such as EFF, EPIC or Kiva). Google would display a logo on my site – AdSense donor of x% to EFF and that would be a badge of honour that would help to

eliminate suspicions that I would (or ever had) clicked on my own ads or tried to defraud them in any way
make me happy because I would finally have a stronger motivator than making $10/month
would probably make visitors less likely to use ad blocking, more likely to click on ads they find interesting and less likely to mass click on ads for competitive reasons (i.e., to get me banned)
give soul to the morally empty, commercial endeavour of making money through advertising

So what is there to do? If ads were displayed only on the site, I could easily block them for the particular article with a bit of JavaScript/CSS in the template. Unfortunately, the link they sent me is for the mobile version of the page (and, by the way, that was refused by their “you’re wrong” page).

Din pacate, par a fi ramas prea putini inovatori la Google. N-ai cu cine, ba, n-ai cu cine..

LE: I've decided. Unless I hear from Big Baby G in Da Haus that my content is fine by the end of today (highly unlikely, I know), I'll be removing AdSense from all my sites. There really is no point in playing this cat & mouse game. Even if I were to password protect that article, they'd find another one similar, as they threatened in the letter. As we say in Romanian: dragoste cu de-a sula nu se poate. So goodbye, AdSense, it's been nice knowing you. If there's anyone interested in placing free ads here, you have the rules explained in the FAQ. I’ve already contacted Chitika, as hopefully they are more free-speech-friendly.

Sources / More info: biro

zamo, advertising, censorship, freedom, free speech, censored, cenzura, interdit, verbotten, interdiction, interzis (Tags)

imigrantul intreaba, zamo raspunde I

2011-07-18T15:43:00.001-04:00

Cineva – persoana ajunsa aici de cativa ani – m-a intrebat recent cum sa procedeze in cazul in care incearca sa ajute pe cineva si este injurat(a) si cum sa gaseasca de lucru. Voi simplifica intrebarile pentru a le face cat mai generale (si-n consecinta, mai folositoare cat mai multor potentiali cititori).

Intrebarile sunt atat de vagi incat pericolul major de evitat intr-un raspuns este sa nu cad in verbosity (logoree). S-o luam pe rand:

Cum procedezi cand incerci s-ajuti pe cineva si te trezesti injurat?

Intrebarea este practic o falsa dilema, fiindca pare sa presupuna ca te apuci sa faci bine cuiva fara sa te fi gandit ca exista posibilitatea sa ti se scoata ochii pentru asta. Ori daca tu ti-ai imaginat vreodata ca facerea de bine starneste automat recunostinta este o greseala majora de care esti personal (i)responsabil. Facerea de bine are proprietatea de a starni ura nu numai in randul unor terte persoane, care au impresia ca tu esti generos numai pentru a le demonstra lor ca sunt porci de caini si a te “da mare” / le “da peste nas”, dar uneori chiar in randul beneficiarilor directi ai generozitatii tale, care au impresia ca ai facut un gest frumos pentru a-i indatora si a-i controla. (Generozitate nu inseamna numai a da ceva cuiva, ci chiar a imprumuta; in acest caz faci o investitie de incredere dincolo de cea financiara.)

Avantajul in a te gandi in prealabil la aceste posibilitati este lipsa surprizei cand rezultatele actului de binefacere nu se ridica la inaltimea sperantelor tale. Cand actu’ se-mpute, poti sa continui cu astfel de acte sau sa incetezi. Eu de pilda continui, dar mi-am luat cateva precautii. Imprumuturi nu mai fac decat prin Kiva, un site care depersonalizeaza suficient actul de binefacere pentru a ma feri de efuziuni de recunostinta urmate de injuraturi birjaresc-marinaresti. Cand platesc pentru cosul lunar de mancare al unui cuplu de batrani am grija sa nu-mi dau niciodata numele si sa nu fac asta la alimentarele din jurul casei, unde sunt sanse mai mari sa fiu recunoscut.

As putea da exemple concrete cu oameni nerecunoscatori, dar astfel de exemple, pe langa ca ar lungi prea mult articolul, sunt inutile: toti avem propriul nostru sac cu frustrari. Mai degraba, mi-as pune intrebarea: oare s-a intamplat ca eu insumi sa fi tras prea mult din generozitatea cuiva?

Adevaru-i ca da, si-am luat (si voi mai lua) masuri. Mai precis, am remarcat ca sufar in ultima vreme de o boala ciudata, cocalareasca si boschetara deopotriva. Cand ies cu niste prieteni la un pahar de vorba si beau, desi nu ma-mbat, ma prostesc selectiv. Iese cumva din adancurile subconstientului un Scrooge care ma convinge ca n-are rost sa calculez la cent suma care-mi revine din nota de plata. Si am impresia ca am contribuit in ultima vreme insuficient, chestie pe care sunt in curs s-o corectez. Chiar daca sumele in cauza sunt minime, prefer sa stiu ca mi se datoreaza mie bani decat ca datorez eu bani altora.

Iata sfaturile / comentariile la prima intrebare pe scurt(a, zisa si canadiana):

Fa bine fara nici o asteptare de recunostinta (e greu, nici mie nu-mi iese foarte bine).
Gandeste-te in prealabil la posibilitatea ca “binele” tau sa faca mai mult rau nu doar beneficiarilor, ci chiar si tie, si fii pregatit sa “cut your losses / have an exit strategy”
Considera actionarea in “justitie” numai in masura in care poti gasi un avocat sa se ocupe de asta on contingency fee basis. Asta se poate numai daca sunt bani de scos si poti renunta la un procent in favoarea avocatului in caz ca are castig de cauza.
Gaseste-ti un mod de a face bine care sa corespunda limitelor tale de risc si capacitatii de a ingurgita nedreptate.

NB: nu spun ca e musai sa folosesti Kiva, dar pentru resursele mele (inclusiv timpul avut la dispozitie) asta-i combinatia care functioneaza.

Urmeaza partea cu gasitul de lucru maine.

Sources / More info: flickr

zamo, recunostinta, nerecunostinta, binefacere, facere de bine, generozitate, etica (Tags)

anonimitate IV: relay

2011-06-07T01:00:00.000-04:00

Un cititor ( @blegoo ) se lauda ca-mi scrie un guest article, dar ma-ndoiesc ca va reusi in timpul vietii mele. Poate-si doreste sa-l timita anonim. Asa ca dupa ce-am vorbit de anonimitate si TOR, azi vorbim de TOR relay.

Trei chestii am de zis. Prima, am fost intrebat daca public articole anonime. Evident ca da, doar blogul asta este mai mult sau mai putin anonim. Deja am pus cateva scrise de altii (nu multe, dar mai mult de 1) care n-au vrut sa-si asume nici macar un pseudonim. Pe mine nu ma doare, dar chiar daca mi se pare prea de tot, public si-asa. Dreptul la anonimitate trumps logica (aceste ultimele doua cuvinte putand constitui sloganul unui catindat la presedintia USA). Vezi si ghid.zamo.ca pentru alte optiuni.

Si ca tot veni vorba, EFF a lansat o provocare: hai s-ajungem la 400 de TOR relays!

Initial incepuser cu vreo 200, dar pe masura ce-au crescut, au crescut si tinta. Bun si-asa. Proiectul TOR, daca-mi amintesc bine, de ei o fo inceput. Dupa cum reiese din tutorialele de mai jos (Mac, WinXP, general), nu numai ca este simplu sa setezi un relay, dar iti cresti serios si viteza de accesare a retelei – no mo’ w8n’!!

A treia chestie-i bitcoin.

Sources / More info: eff-tor-relay-challenge

zamo, tor, anonim, anonimitate, anonimiza, anonimat, anonimie, eff, relay, server (Tags)

articole platite

2011-06-04T15:27:00.001-04:00

Dupa ce spuneam ca piata online din Ro a crescut si are inca potential in special in comparatie cu cea ceha au (re)inceput sa ma sacaie spuerii. Continua sa ma rada curiozitatea: care sunt preturile pentru articole platite?

Cum am mai spus de nenumarate ori, accept pe acest blog articole scrise de altii. Daca le public, autorul isi poate pune reclame si ce mai doreste pe intreg blogul. Dar sa vedem cum arata in momentul scrierii acestui articol piata de linkuri romaneasca (dupa trafic.ro):

O simpla cautare Gugal a scos la iveala urmatoarele “piste”:

forumul bloggerilor – atat oferte cat si cereri de articole platite, preturi nepublicate; un thread din 2008 descrie in termeni elogiosi plata de 7 euro / articol
pe fleac, cristian din lenjerie se ofera sa plateasca 15-40 RON articole pe bloguri de minim PR2, 3 linkuri, 10 zile prima pagina; Bogdan Tincu, “student la jurnalism” se ofera
si pe forumul softpedia au loc “intalniri”; e mai salubru decat in baile publice
forumul gtop intra in joc abia cu cateva zile in urma: cineva ofera 1-2 euro, altcineva-i raspunde cerand 8-10, el accepta si imediat mai sar cativa (labarfa, trupa, mediadexdesign2002 pe wp, pro-zone.info 0.5 euro, xtreme-best.com 3 euro, perfu 10-20 euro dar nu-i acceptat)

Pe scurt, daca vrei sa scrii articole pe propriul tau blog pe bani nu-i chiar asa de greu; presupun ca nu-i greu nici sa gasesti pe cineva care sa scrie articole pentru tine. Acest blog nu are o tematica fixa, poti contribui un articol pe orice tema – vezi categoriile pentru detalii. Nu mi-e clar de ce costa un link mai mult decat un advertorial (sa fie un link cat tot blogul, cum ofer eu? daca da, poti cumpara un articol cu un euro sau mai putin si daca-l accept spre publicare, obtii o valoare de peste 20; daca nu, il poti pune pe blogul celui care ti l-a scris)..

Dar oare cum vad alti bloggeri articolele platite?

Arhi scria prin 2008: Sunt de acord ca un post pentru care esti platit sa fie marcat in consecinta. (..) Deci, nu ne injurati pentru ca scriem articole platite. Si totusi, n-am vazut nimic marcat in minele de aur.. Eugen Paun credea in 2010 ca un articol cu amintiri costa 50 de euro, sugerand ca mai degraba vinde decat cumpara. Marius Sescu ataca subiectul de mai multe ori, impunandu-si o limita de 1 articol platit / zi si la 3-4 obisnuite (). Bobby Voicu prevestea moartea bloggingului cu 2 ani in urma. Raluxa saluta toleranta crescuta pentru advertoriale desi a inceput prin a se plange ca-s prea multe iar Perfu, un viitor ZBiM, si-a vandut blogul cu $1800 de euro dar continua tot el sa scrie.

Si totusi, de ce n-as putea scrie articole platite in Ro? Pai, simplu: dupa ce scriu 4 articole cu 6 euro tot nu scot suficient sa fac macar un singur imprumut Kiva

Sources / More info: flickr, acad-mark, vezi-st, fleac-lenjerie, [vs-promo] [copy-paste]

zamo, blog, blogging, promovare, bani, banos, spam, spamvertise, spamvertising, advertorial (Tags)

filozeseistul si pi-elitele

2011-05-24T01:00:00.000-04:00

Andrei Plesu, cel mai indragit elitist din lume, participa acum cativa ani la o masa de forma geometrica vaga si nedeclarata, intre rotunda si ovala, organizata de Adevarul, ocazie cu care vorbeste despre o chestie ce demult il deranjeaza: ura vulgului pentru elite.

Plesu se lupta de tare mult timp cu ura pentru elite. Intr-unul din videoclipurile ce salasluiesc inca pe Dilema Veche, il vedem raspunzand unui “spectator” in mod sever, aspru si cat-pe-ce sa explodeze (in masura in care un filozof poate exploda).

dilema sau galceava filozUOOOOFF!ului cu lumea

Plesu incepe prin a-l ruga pe un participant de la peluza sa-si spuna pasul: Spuneati ca cuvantul “elita” vi se pare ciudat. Elaborati.

Comunist de serviciu: ..presupune o anumita relatie de inferioritate \ superioritate intre “mase” si “elite”. Acest lucru, adeseori, poate sa creeze o ruptura intre aceste “elite” si noi, oamenii de-aici [peluza?], care stam acum ca la scoala [chicoteste]. Este nevoie de elite, insa aceste elite trebuie sa fie mult mai numeroase, astfel incat definitia elitei sa nu mai aiba sens.

Plesuvul monosprancenat : Este o contradictie in termeni intre “elita” si ideea de multiplicare infinita a “elitei”. Pe de alta parte, toata lumea din aceasta sala, prin simpla prezenta, face parte din elita cititorilor Dilemei. (..) Cuvantul “elita” trebuie de-demonizat: nu-i vorba de trei gusteri care fac pe nebunii. [rasete] Dar nu obosesc sa spun: dvs. cand va duceti sa va operati mergeti la toti doctorii deodata sau la un doctor pe care-l socotiti cel mai bun? Ala se numeste un doctor “de elita”. Si la fel cand vreti sa beti un vin bun, beti nu vin “soiuri”, cum se spunea inainte de ‘89, ci un vin ales. Si cautati si oameni “alesi”. Asta-nseamna “elita” – vine de la “a alege”. Si conducatorii unei tari – parlamentarii – sunt elita conducatorilor acelei tari, fara conotatii solemne sau ornamentale. Adica nu au ochii mai albastri, glasul mai dulce si ideile mai diafane. Pur si simplu au fost alesi. “Alesi”, adica socotiti de alegatorii lor ca fiind reprezentativi si capabili sa conduca.

Nu exista elite definitive. Foarte multe elite se tampesc pe parcurs. Dar nu e o garantie ca daca faci parte din “masa” esti o lumina ambulanta [rasete]. Sfatul meu catre dvs este sa nu mai ganditi abstract lucrul asta. Aveti o idee despre elita [gest “sonicel” cu mana] care-i o idee abstracta. Eu o spun mereu: exista o elita a taranimii, exista o elita a instalatorilor (la noi nu!). Dar [pauza de aplauze] spaima asta de elite si ideea ca sunt unii care sunt “sus” si altii care sunt “jos” si cei care sunt “sus” ii exploateaza pe cei care sunt “jos”, asta-i o [?], vorba lui nea Iancu.

Ganditi lucrurile mai viu, mai simplu, mai putin ideologic. Sunteti foarte ideologizat [teddy bear smile]. Dar ma bucur ca un om de stanga citeste o revista care nu e nici de stanga, nici de dreapta – e inteligenta – vorba unui filozof.

Sa stiti ca intre ‘49 si ‘89 discursul asta impotriva elitelor a fost ideologie de stat. Si n-a fost ideal.

In Adevarul reitereaza cam aceleasi idei, dar mai bine conturate (sunt publicate si cateva date din biografia sa, inclusiv excluderea din invatamant in 1982 pe considerente politice):

Să ne înţelegem, mai întâi, asupra termenului „elită”. Pentru mine, elita cuprinde oamenii cei mai bine pregătiţi din fiecare domeniu. Asta înseamnă că există o elită ţărănească, o elită a muncitorilor, o elită a medicilor, o elită a gânditorilor, a scriitorilor. Nu e vorba de un concept închis şi exclusiv, de o minoritate care funcţionează diafan, ca un grup de îngeri. Ci de solidaritatea subînţeleasă a celor care, în meseria lor, au atins un nivel de peformanţă maxim şi pe care, de altfel, îi căutăm oridecâteori avem nevoie.
Ne-am obişnuit să bombănim elitele, dar când vrem să mergem la doctor, de exemplu, imediat ne interesăm care e cel mai bun, care este chirurgul cel mai eficace. Dacă vrem să bem un vin bun, căutăm printre cele mai bune, căutăm vinuri „alese”. Elită vine de la „a alege“, un cuvânt care trimite la selecţia pe criterii de calitate. Acum, când se spune „elită“, lumea se gândeşte ori la „elita politică“, ori la „intelectuali”.
Când ai de înjurat ceva în România, la ora asta, când trebuie găsit un vinovat pentru modul cum merg lucrurile, foarte des pe listă, pe unul din primele locuri, apar elitele intelectuale, care greşesc oricum. Adică, dacă nu se bagă, sunt „elitişti”, stau în turnul lor de fildeş. (Deşi, cum îmi spunea un prieten, din turnul de fildeş se vede, totuşi, mai departe decât de la firul ierbii). Iar dacă se bagă, sunt somaţi să-şi vadă de treabă: „Ia, lăsaţi-ne cu fasoanele dumneavoastră!“ (..)

Fapt e că fiecare naţiune are nevoie de elite, fiecare om are nevoie în viaţă de serviciile unei elite, pentru că elita, elita adevărată, e, prin definiţie, slujitoare. Dar ca să ai o elită funcţională, trebuie să trăieşti într-un mediu care ştie să-şi aprecieze elitele, care le priveşte cu simpatie. Îţi trebuie nu numai oameni de calitate, ci şi o bună recepţie a calităţii lor. Dacă lumea porneşte de la ideea că elitele înseamnă ceva rău şi confundă elitele cu elitismul şi cu fasoanele de tot felul, elitele se atrofiază. (..)

E, în peisajul cotidian, ceva confuz şi neaşezat. Suntem neaşezaţi. Şi am pierdut câteva virtuţi importante: respectul pentru celălalt, admiraţia genuină, autentică pentru calitatea şi reuşita umană, bunăcuviinţa, politeţea, bunătatea. Mie mi se pare că în România lipseşte tot mai acut bunătatea inimii.

Problema elitelor este ca in (aproape) toate cazurile – si-am adaugat “aproape” fiindca nu vreau sa fiu dogmatic – nu avem de-a face cu o meritocratie, ci cu niste oameni mai incapatanati (read “sociopaths”; vezi –si- DSK, Governator, judecatoarea beata, Bryant, Nistorescu etc) care si-au asumat acest rol si continua sa subziste in si prin el pe baza tolerantei “maselor”. Masele cobesc, dar sunt tributare unui mod de a gandi puternic centralizat si sunt incapabile de a schimba ceva. Il mai tineti minte pe Verdet in “noaptea generalilor”, cum intrase pe felie si nu se mai dadea plecat? Este exemplul perfect de elita, infipta ca o tecapusa in jugularul puterii, sugand si umflandu-se cu nutrienti “de import” in detrimentul celor mai modesti, mai cu bun simt, mai “de actiune”, care nu suporta sa stea la birou si prefera sa iasa afara, in baia de gloante, sa apere “obiectivele” si sa-si boteze apoi copiii dupa acestea.

Daca ne uitam intr-un musuroi de furnici, “regina” nu-i regina fiindca merita, ci pentru ca, printr-un capriciu al sortii, a fost aleasa si crescuta cu un anumit mix de hormoni si feromoni. Este un rol pur sacrificial, intrucat creste mult prea mare pentru a-si parasi “iatacul”, devenind complet dependenta de furnicile muncitoare si-si petrece existenta puind incontinuu. In contrast, majoritatea elitelor umane par sa duca o viata de huzur fara a contribui in mod semnificativ la viata cetatii.

Este firesc sa dorim elevarea maselor, iar demersul exprimat de “comunistul de serviciu” este in ultima instanta o idee buna. Lasa oamenii sa viseze la asta, dar ai grija sa le oferi si feedback sincer si corect prin educatie. Raspunsul lui Plesu este determinat nu de consecventa logicii, ci de sentimentul de marginalizare sadit si cladit in el de cenzura comunista si anti-intelectualismul realismului comunist. Ayn Rand este produsul aceluiasi tip de abuz: nu are cum sa nu fie elitista.

citate

In continuare, spicuiesc:

Vă simţiţi marginalizat?
S-a spus că, în lumea oamenilor, „centrul e peste tot, iar periferia nicăieri“. În România e invers. Periferia e peste tot. Aşa că, orice ai face, eşti la margine: în politică, unde te înjură toţi, sau în masa anonimă, unde n-ai acces la putere. Românul are, de altfel, un adevărat complex al marginalităţii şi al provincialităţii. Mereu suntem „departe”, neiubiţi, suferinzi, chinuiţi. Avem o vocaţie de victime, şi când nu ne iese, o confecţionăm.
De unde pleacă această vocaţie?
Din intuiţia că ea constituie o scuză extraordinară. Când nu îţi iese nimic, dai vina pe alţii. Psihologic, e legitim sau justificabil, dar, pe termen lung, devine un obicei prost.

Excelenta observatie, chiar vroiam sa scriu pe tema asta.. Acest complex de inferioritate este ceea ce ne caracaterizeaza si totodata ceea ce ne trage in urma. Romania nu este mai saraca, mai lenesa, mai proasta decat alte tari, dar pare si se comporta asa fiindca asa ne vedem noi, romanii. Ceea ce ne impiedica sa “izbandim” si sa fim functionali ca Europa de Vest sau de Nord este acest set de mentalitati care incep cu bisericismul, instinctul de turma, dorinta de tatic, dorinta de pluton si sfarsesc cu societatea de onoare si determinism genetic.

Riguros vorbind, dilema e o figură logică în care ai două soluţii, ambele imposibile.

Trilema-i un feic paralel cf T3P.

Cum vedeţi societatea românească peste zece ani?
Cu toate datele de acum multiplicate de zece ori. Adică nu evoluţie, ci amplificare.

Aici, ca si-n alte parti, comentez prin link-urile adaugate.

Din punctul meu de vedere nu cei care pleacă şi rămân în străinătate reprezintă „fuga creierelor“, ci cei care se întorc şi sunt nefolosiţi. Asta e ceva criminal.
Şi în politică, şi în universităţi, un schimb de generaţii s-a făcut...
Prin clonare! Se creează un raport nesănătos între „model” şi învăţăcel; modelul e „vechi”, nereformat, necompetitiv, iar învăţăcelul îl reproduce ca atare. Fie fiindcă e convins că aşa e bine, fie pentru că realizează că asta e calea spre promovare.

Exista o gramada de tineri care se intorc scoliti din afara (vezi sfarsitul articolului cu Adobe) pentru a li se scuipa seminte in cap de catre profesori imbecili, care se ascund sub paravanul senioritatii, incapabili de a suferi ideea meritului sau a competitiei. Evident, astfel de oameni sunt peste tot dar este mai dureros sa-i gasesti in universitati decat in sindicatele muncitoresti.

LE: Exista o aparenta contradictie intre ce ziceam mai sus re: elite si furnici si ce zic aici. Mi-ar fi placut s-o aprofundez in discutii, dar am impresia ca probabil scriu mult prea vag si aparent contradictoriu pentru a starni reactii. Pe de alta parte, chiar si atunci cand le starnesc, rar se-ntampla sa am o discutie nepoluata de serioase erori de logica, ceea ce imi reinnoieste convingerea ca e practic imposibil sa porti o discutie / dezbatere cum imi place mie aici.

Ca să se întâmple ceva, nu numai guvernul trebuie să funcţioneze. Lucrurile nu se pot schimba esenţial nici cu un guvern bun, nici cu un preşedinte bun, nici cu instituţii eficiente (deşi e nevoie de toate acestea). Lucrurile nu se pot schimba fără mari schimbări la nivel individual: la nivelul ăluia care scuipă pe stradă, trăieşte din mici potlogării, îşi batjocoreşte aproapele, nu-şi face treaba în mod corect.
Adică fără această reformă la nivel microsocial, putem să avem 1.000 de personalităţi spectaculoase la vârf: ele nu pot schimba adâncurile acestea mereu instabile, mereu în stare de fermentaţie. Eu nu spun că toţi românii sunt hoţi sau toţi românii sunt inapţi. Spun doar că există o lipsă de mobilizare de sine pentru rezolvarea lucrurilor dificile şi o tendinţă de a plasa mereu răspunderea, greutăţile, vina spre altcineva. Când mereu e de vină altcineva, nu e de vină nimeni. Asta se întâmplă.

Vinovatul e Base.

..ce pot să vă spun e că Mircea Dinescu e o natură. Nu poate fi sistematizat, aşa cum nu pot fi sistematizate ploile, tunetele, seceta. E o fiinţă greu de anticipat, greu de prevăzut în toate reacţiile ei. Bănuiesc că are şi el momentele lui de oboseală. Că, de exemplu, nu mai ia nici el în serios CNSAS-ul.

Ne caracterizează un filon al trădării?
Nu, domnule, ne caracterizează faptul că suntem, mă-nţelegi, băieţi deştepţi! Românul e deştept. Nu se lasă el fraierit. Îşi vede de interesul lui, mai curând fraiereşte el pe cineva. Românul nu e prostul nimănui, nici al unui partid, nici al unei convingeri. Nu vreau acum să bombăn naţiunea, dar sunt peste tot blocaje de tot felul care mă aduc la disperare, la furie neputincioasă.
Îmi dau seama că n-am să mai apuc un alt chip al acestei ţări. Să dea Dumnezeu să-l apuce alţii, dar sunt sceptic. Când mă uit la scena noastră politică, îmi pierd orice urmă de speranţă. Nu pentru că toţi sunt o apă şi-un pământ, dar pentru că niciunul nu mi se pare cu adevărat impunător.

Domnul Puric recurge frecvent, atât cât l-am urmărit, la nume, probleme şi concepte despre care nu are decât o informaţie de dicţionar, sau din auzite. Nu poţi scoate din pălărie, una-două, pe Toma din Aquino, pe Ambroise Paré, sau pe Platon, dacă nu ai avut cu ei un comerţ cât de cât consistent. Eu unul nu înţeleg de ce face asta domnul Puric. În termeni creştini, i-aş vorbi de „slavă deşartă”: vrea să pară altceva decât este. (..) Suntem unici, persecutaţi de tot mapamondul, singurii creştini adevăraţi, speranţa lumii, gloria speciei! Asta e gândire de tip Becali. Domnul Puric n-ar trebui să facă posibile asemenea analogii.

Dezbaterea Economistului s-a soldat cu desfiintarea motiunii (elitele globale servesc masele) care inca de la inceput n-a avut nici macar 20% sustinatori.

"(W)hat is missing so far from the analysis is an appreciation of the power structures that provide the context in which ideas get produced, supported and implemented. The elite do provide a service to the masses but the context in which they produce is not a level playing field … The rewards do not recognise (a) the collective effort that gets ideas into production or (b) that those ideas that win are a result of various factors that the elite were not in control of in the first place and cannot therefore accept credit and reward for."

Adica ejprost.

Sources / More info: adv-plesu, eco-deb8, dv-plelite, dvf-cum, eco-sr-few, eco-dec-dsk

zamo, elitism, ellitism, elitisme, elita, elite, ellite, plesu, plesism, plesisme, filosof, filosofie, filozof, filozofie, capusa (Tags)

educatia boschetarilor III: comentarii si intrebari

2011-04-28T16:22:00.001-04:00

Am discutat povestea Tanyei si a mea, am prezentat pozitiile “combatantilor” si-a cam venit vremea sa ne luam ramas bun. Nu inainte de a vedea cum si ce au inteles altii si a pune si niste intrebari ajutatoare.

Dupa injuraturi apare comentariul lui Cosmin, relevant si la obekt, injuraturile fiind probabil normale si firesti:

Poate informatia primita de mine de la cineva din USA nu e corecta dar spune cam asa: in Philadelphia, impozitul anual pentru o locuinta e de aproximativ 9000USD din care vreo 6000 merg in sistemul educational public. Ca o paranteza, cu cat o scoala publica este mai bine cotata, cu atat pretul locuintelor in zona arondata e mai mare si implicit si impozitul.
Din moment ce scoala e sustinuta din taxele platite de locuitorii zonei, e normal sa nu permita accesul din exterior. Probabil exista scoli pentru cei din categoria de jos, dar persoana in cauza a vrut alta scoala (nu se mentioneaza nimic in articolul mentionat in legatura cu acest aspect).

Nelamuririle incep sa apara in comentariul lui “ninja”:

Ce e suspect e ca individa aia, desi homeless, si-a permis sa plateasca o cautiune de $ 25 000 (ceva mai mare decat costul de $ 15600 al unui an in scoala aia, dar de asta vad ca nu te legi).

Fals. Cand esti arestat preventiv, curtea iti ofera de obicei posibilitatea de a plati cautiune (“bond”) si a astepta data procesului in libertate. Daca nu apari la proces, pierzi banii; daca apari, ii primesti inapoi. In majoritatea jurisdictiilor exista un camatar care poate plati el acest “bond” in locul tau, cerandu-ti numai sa platesti un procent, de regula 10%. Cand apari la proces el isi ia banii inapoi dar pastreaza cei 10% (exista si jurisdictii care incaseaza ele cei 10% si nu permit accesul camatarilor). In concluzie, e foarte putin probabil ca a platit femeia in cauza intreaga suma.

Apoi, in orasul ala sunt cateva zeci de scoli publice, cu mult mai ieftine (spre $0) la care individa ar fi putut foarte usor sa-si inscrie copilul.

Asta-i un punct important pe care putini par sa-l inteleaga: asta ESTE o scoala publica! Nu exista scoli publice unde costul [scolii/elev] sa tinda spre zero [exista cel mult scoli publice unde costul platit de parinti e zero, fiindca este platit de altcineva, cum ar fi contribuabilii]

dadatroll se lanseaza apoi intr-un argument centrat pe importanta respectarii legilor, in timp ce posesoarea blogului avanseaza (anemic) argumentul moral.

n-a plătit mama, dar dacă adresa femeii care avea grijă de copil (şi care n-are copil) e reală, înseamnă că aia cotizează – fals, numai proprietarii platesc taxe pentru scoala, chiriasii nu, si cu atat mai putin cei din locuinte subventionate, unde chiria este proportionala cu venitul (daca ai venit 0 nu platesti nici macar chirie)
In America scoala nu e dreptu nimanui. E un bun privat, ca popcornu sau BMWu. Si Slava Domnului cai asa! – fals. educatia primara e obligatorie [si gratuita pentru elevi si parinti; exista optiuni platite dar putini copii trec prin ele].
educaţia fiecărui individ în parte e o investiţie pentru obşte, pentru că el va produce ulterior bani pentru impozite şi taxe. – corect. eu [prefer sa] fac aceasta investitie benevol prin Kiva, nu prin taxe care sunt obligatorii.
io am fost copil de părinţi idioţi. NU e ok ca eu să am opţiuni limitate de viaţă doar pentru că am părinţi idioţi. – evident. dar aici nu-i vorba de parinti idioti, din contra. iar o educatie centralizata, stangista, uniforma poate fi usor manevrata spre indoctrinare – vezi Clockwork Orange (Ludovico, bunnies)
Ca de la un avocat la celalalt, parerea mea e ca avocatul respectiv e un dobitoc. Un argument mai bun ar fi fost ca se cheltuiesc banii publici prin implicarea politiei in asemenea cazuri. Iar daca va fi condamnata este logic ce se va intampla. Nu va avea de unde sa plateasca 16,000 USD. In alte tari (inclusiv Romania) asta ar duce la concluzia ca este insolvabila. In SUA totusi, va fi obligata la munca in folosul comunitatii pentru acoperirea “pagubei”. Este de fapt sclavie cu parfum de legalitate. – Ma-ndoiesc. Va fi achitata sau va declara faliment. Probabil ca e deja condamnata la community work pentru a primi welfare.
dacă societatea are şcoli la care să fie admişi şi homleşii (fie de stat, fie private, cu scop caritabil), atunci mi se pare normal şi de bun simţ să i se ceară înapoi banii – dacă are de unde să-i dea.
dacă, în schimb, comunitatea nu oferă aceste şcoli, atunci societatea are o problemă. preferă ca un copil să rămînă în continuare homless, să rămînă inutil, ca să nu zic parazit, în loc să facă o şcoală şi să înveţe o meserie. – Corect. In State-i mai spinos, dar aici in Toronto e foarte dificil sa fii homeless pe termen lung, de obicei numai cei bolnavi mental sunt. Ori femeia in cauza nu-i. Vezi si filmul Pursuit of Happyness, bazat pe biografia unui om irt, unde Will Smith doarme cu copilul sau intr-o latrina.

Acestea fiind zise, iata si gandurile mele, unde de fapt vroiam s-ajung:

Intr-un stat libertarian nivelul general de educatie are de suferit, dac-ar fi sa ne luam dupa exemplul somalian. Asta-i un motiv in plus pentru care se poate argumenta ca nu este stabil si nici moral, intrucat depinde intr-o masura mai mare de abilitatea indivizilor de a-si urma interesul in timp ce le taie posibilitatile de a face asta eficient.
Educatia prea buna pare sa indrepte o societate catre socialism / self-complacency si autodistrugere. Exista oare o cale de mijloc intre cele doua extreme?
Romanii nu par a fi capabili sa inteleaga stirea discutata de mai sus, fiind complet in ceata in legatura cu taxele, scoala publica si in general orice se intampla in USA si cam orice stat functional. Oare sa ne mai miram ca nu-nteleg ce se-ntampla in lume, nu-nteleg glumele lui Jon Stewart nici traduse; tot ce par a intelege sunt glumele lui Badea, inregistrate si rulate au ralenti.
Mai departe, cei de stanga (femeile educate de obicei) vor lua neconditionat apararea femeii, in timp ce cei de dreapta vor “tine” cu procurorii / statul. Efortul meu de a traduce / explica este probabil complet ~~nul~~ lipsit de consecinte.
Ce solutie educationala este mai buna: dreapta sau stanga?

LE: Poate fara nici o legatura, iata si lectura TED a lui Sam Richards - un experiment radical in mila (empatie) si maimutele mincinoase.

Sources / More info: cin-bail [thenewyorkcritic] [mrlegend101] [wtnh]

zamo, homeless, houmlesi, houmleshi, boschetari, puradei, puradel, negri, negrese, politica, politik, toronto, t.o., school, scoala, trustee (Tags)

reinceperea adoptiilor

2011-04-27T01:00:00.000-04:00

Un crud paradox al societatilor avansate este ca pe masura ce devii economic si "free-time-wise" mai capabil de a avea copii (adica te apropii de varsta pensionarii), devii incapabil biologic. Asta-i motivul pentru care un numar atat de mare de Conservatori – inclusiv fömei – se pronunta impotriva drepturilor reproductive ale femeii (avortul) si sprijina adoptiile internationale de zici ca viata lor depinde de asta.

Am scris recent despre documentarul lui Alex King – un copil adoptat din Romania la 5 ani cu probleme deja – iar cei ce cauta in acest articol imagini si povesti lacrimogene le pot gasi acolo, in secventa din documentarul sau.

Un regim prea liberal de adoptii ofera unui numar maxim de copii sansa de a trai in familii normale, dar este inevitabil ca unii dintre ei sa ajunga in situatii de sclavie. Un moratoriu asupra adoptiilor internationale elimina orice sansa a vreunui copil de a creste intr-o familie “occidentala” dar ma-ndoiesc ca elimina posibilitatea retelelor de pedofili de a cumpara copii. Chiar in ipoteza ca sistemul ar fi functional si imun la coruptie (), pedofilii tot pot cumpara copii direct de la parinti. Cei care sprijina moratoriul – cea mai cunoscuta fiind Baronesa Nicholson – au presat pentru introducerea unei legi care sa cimenteze interdictia adoptiilor internationale:

Legislation to cement the ban in law was put into place following pressure from the EU. Former member of the European Parliament, Baroness Emma Nicholson was a key figure in pushing for this as a special rapporteur for Romania's EU accession.

"I unveiled a huge network of global corruption and global trafficking," said Nicholson. "We really uncovered horrors of a scale and dimension you would wish never to know about."

"I'll give you the example of a poor Romanian boy, who was trafficked to London, on a false passport. From London they changed his passport again and he was trafficked to America, on a false passport."

Corruption remains a central theme in the debate
"Uncovering that (trafficking) ring, uncovered one of the biggest pedophile rings in the globe. That boy has never been seen again."

Statul nu poate inlocui o familie – nu poate nici in tarile civilizate, cu atat mai putin in Ro.

Madalina grew up in a children's home from the age of two, where she suffered serious abuse. Catharsis [group leading a campaign to resume international adoptions] found Madalina an adoptive family in Italy, to whom she herself said she became very attached. Unfortunately, the timing was wrong. Madalina was a victim of the moratorium on international adoptions and the move was blocked.

"They asked if I'd like to be adopted by them, and I said yes," said Mandalina. "Only, then we found out that international adoptions had been blocked. It felt terrible for all of us."

Once the children leave full-time education, those who have not been adopted often end up in homeless shelters - such as Marius.

"It's a shame they stopped international adoptions," said Marius. "There are many, many kids in children's homes and they have no future. Most of them either die of hunger on the streets or they're in prison."

Azota Popescu from Catharsis argues that it is time to change the law, as the issue comes up for debate in the Romanian parliament. She denies the claim by Baroness Nicholson, and organizations such as the group Against Child Trafficking, that corruption is too rife in Romania for the system to be trusted to prevent trafficking.

"There is no corruption in Romania in the domain of adoptions," Popescu told Deutsche Welle. "If Emma Nicholson has an example of corruption, she should show us, to present it to everyone."

Author: Tom Wilson, Brasov, Romania / rc
Editor: Rob Turner

In ce ma priveste sunt convins ca un regim liberal de adoptii este preferabil unui moratoriu. Iata si un “decision matrix” bazat pe game theory:

Outcome \ Situatie	Adoptii Libere ( I )	Moratorium / Interdictie ( II )
Best ( + + )	Toti copiii sunt adoptati de familii iubitoare. Statul si contribuabilul roman nu pierd bani si au de castigat din gratitudinea parintilor adoptivi.	Nici un copil nu este luat de pedofili. Copiii cresc armonios in scoli curate si aerisite precum ienicerii si spahiii.
Worst ( - - )	Toti copiii sunt adoptati de pedofili gaunosi care ii chinuie in fund, ii folosesc in scopuri de kkt si apoi ii dau inapoi pentru re-fund.	Copiii continua sa putrezeasca legati cu lanturi si in camasi de forta, decimati de boli, inanitie si ingrijitori pedofili. Politicienii se folosesc de copii ca de piese de sah in jocul politic, lasandu-si prietenii si si aliatii sa adopte in regim preferential. O parte insemnata din banii alocati sanatatii si educatiei copiilor cu parinti se indreapta catre copiii fara parinti.

Tu ce crezi ca-i preferabil: I sau II?

Sources / More info: dw-ro, roelie, gbook-essentials, gbook-effects, wiki-nich, wiki-adoption, wiki-list-scandals, [livianu] [brussels] [basescu] [Bostinaru] [ties] [trip] [VoA] [sanctuary] [sighisoara]

zamo, adoptie, adoptii, adoption, adoptions, children, copii, orfelini, orfelinat, orfani, orfan (Tags)

mirari romanesti: talmacean

2011-04-19T01:00:00.000-04:00

Un articol scris in 10 minute dupa ora 12 despre politicianul dansator. Imi dau seama ca suna stupid, dar n-am timp de gandit prea mult..

Eduard Talmacean se mandreste pe blogul sau ca a ajuns pe locul 7 in topul Politicienilor trafic.ro. Sigur, pe Facebook mai are nitel de mers, dar e un inceput, nu? Daca tot il cuvanta Badea, sa-i dea barem un link..

Krossfire povestea intr-un articol cu Vadim despre publicitatea negativa, care tot publicitate este. Recentul articol Associated Press despre Talmacean moonwalking a ajuns in multe ziare, inclusiv Toronto Star; faza cu Eminescu sau comentatorul sportiv, nu. Desi e putin probabil ca publicitatea internationala il ajuta, in Romania mentionarea in astfel de “institutii straine” este probabil un punct pozitiv, si cine oare poate deosebi “negativa” de “pozitiva”?

Ce face Talmacean este echivalent cu “spam”. Dar spam-ul este in general o metoda de advertising – nu inteligenta, dar eficienta. Urban a ajuns Senator din spam. Cat timp exista filtre fara oprelisti pe gmail si pluginul anti-SPIM pe Pidgin “problema spamului” este o falsa problema. Mai departe, “spam”-ul lui Talmacean este mult, mult mai elaborat decat cel mediu de pe interneatza si chiar si decat cel care m-a facut sa pierd 1h.

Cei “ajunsi” vor incerca sa ingradeasca posibilitatile celor noi de a-si face reclama si de-aici vin legile anti-spam, dar spamul ramane o modalitate ieftina si eficienta pentru noii veniti de a se face cunoscuti. Asta-i si motivul pentru care “cei vechi” incercau sa descrie campania de comentarii a unui nou-venit de-acum 3 ani ca fiind “spam”..

LE: Chiar il uitasem pe Claudiu Bleont, un actor populist..

Sources / More info: talmacean.ro, krossfire-vadim, ts-talmacean

zamo, alegeri, politica, political theater, theatre, teatru, teatru politic, spam, reclama, advertising, PD-L (Tags)

mizantropia ecologistilor / animalistilor

2011-04-05T17:19:00.001-04:00

Mercurul e unul din subektele carora demult vreau sa le inchin un articol, nu neaparat pe acest blog. Si cum s-a brodit sa zica un blog pe care-l mai citesc din cand in cand ceva in tema, am zis sa-i dau rapid cu cateva idei.

Nu pot sta sa raspund tuturor bramburelilor debitate de altii, asa ca ma voi rezuma la cateva idei principale:

A fi ecologist inseamna a fi impotriva oamenilor. (LE: Parca Pollan a spus asta intr-un interviu cu JS.) Same goes for animal lovers. Nu poti iubi natura si actiona sa o protejezi fara sa intri in conflict cu umanismul si umanitatea. Asta-i si motivul pentru care in aceste organizatii si miscari se afla, pe langa oameni rationali, si o gramada de mizantropi isterici.
Brigitte Bardot, actrita multigenara care l-a pasarit pe Base sa nu rezolve problema cainilor bagabonti a declarat in repetate randuri ca iubeste animalele mai mult decat oamenii si ca ar trebui sa moara mai multi oameni daca asta salveaza mai multe animale. Este si asta o forma de manifestare a instinctului tribal de a ucide in turma care se manifesta in special la elite – cei a caror socializare s-a produs in salturi si care nu s-au simtit niciodata bine sa renunte da ditamai casoiul unde era liniste si pace pentru a merge la o scoala cu plozi cu nas, maini si urechi umede. Ideea ca Terra este “suprapopulata” este adanc inradacinata in elite, unde a fi activa pentru “depopulare” este considerata o activitate de caritate (faptul ca acestia nu incep cu ei insisi ar trebui sa-i edifice pe ametiti). De altfel, statul acela condus de un nene care semana cu Charlie Chaplin dar visa la o lume cu oameni inalti si blonzi a pionierat legile de protectie a animalelor (si intr-o masura mai mica a mediului).
Chiar daca deseori astfel de organizatii exagereaza, eu sunt un sustinator al tezei biodiversitatii – si anume ca extinctia unei specii trebuie evitata chiar cu costuri majore. Evident, nu-i vorba de orice cost.
LE: ABC si /. scriu despre asta la 3 zile dupa publicare.
Nu subscriu “conspiratiei becurilor” (i.e., ca Philips unelteste sa distruga industria becurilor din tarile in curs de dezvoltare) – asta-i o prostie. Sunt insa ingrijorat de cat mercur este astfel imprastiat peste tot in lume, fara ca cei care se pot intoxica dintr-un “neon” spart sa stie ce se-ntampla si de ce trebuie sa se fereasca. Imi este greu sa inteleg cum de s-a ajuns la asa ceva – sa fie oare criza energetica atat de pacatoasa? Alte idei paroase din aceeasi sursa: “ecologistii nu se opun triclosanului” si ca un petec de padure din WA a ars din pricina ca un lac era protejat. California nu a interzis consumul apei in “interesul naturii”, ci din motive de conservatie care au de-a face cu multi oameni / interese in competitie pentru resurse limitate. Exista ceva adevar libertarian aici, dar lucrurile-s complicate si n-am chef sa intru in problema asta. Si fiindca n-am timp, ii fac trimitere la un cantec ce cred ca i se potriveste: Tu Vuò Fa' L'Americano (vezi si varianta noua sau Lou).

Amu, sa-l cercetam nitel pe zeul Mercur.

Sources / More info: flickr, hp-pollan, /2011/ecologistii-cei-mai-ipocriti-dintre-paminteni/

zamo, mercur, hg, enzime, biologie, bio, eco, ecologie, mizantropie, humanism (Tags)

Ana Blandiana si Paul Goma despre mujici si Felix

2011-03-11T11:00:00.000-05:00

Cuvantul mujic in contextul scriitorimii romane n-a exista. A existat doar o fetita cu parul balai plimbandu-se prin lanul de porumb despletit si atingand matasea cu varfurile degetelor..

Nu demult, prezentam articolul Mirunei alaturi de poezia Totul de Ana Blandiana cat si cea a lui Sorescu. Iata si povestea poeziei, spusa de ea in articolul lui Cosmin Navadaru din HotNews (link below):

In cartea sa, intitulata "Un ambasador al golanilor", Alexandru Paleologu povesteste ca a ajuns la el o versiune a poemului meu, "Totul", care facea parte din poeziile din Amfiteatru, interzise si care produsesera mare scandal - poezie pe care o cunoastea, dar care in versiunea primita avea o lungime dubla. Era vorba de o insiruire de notiuni care incercau sa defineasca situatia din Romania de la ora respectiva. Ceea ce descoperise Alexandru Paleologu era functionarea unui mecanism folcloric. Asta se intampla in folclor: primul autor nu era decat punctul de pornire. Fiecare ins pe la care trecea un cantec sau un poem popular adauga, schimba ceva. Trebuie sa va spun ca am fost foarte mandra! Acest tip de reactie, exasperarea ca mijloc de difuzare a poeziei, am trait-o cu totii. A fost chiar viata noastra!

Scriam in 1974, an de cotitura cum scriitorii romani s-au mancat intre ei. Ea are mai multe detalii:

Atat in cazul celor trei interdictii de semnatura ('60-'64, '85 si '88-'89), cat si in nenumaratele cazuri cand n-am reusit sa-mi public lucrarile, nu era vorba despre texte politice propriu-zise, ci de poezie. O poezie considerata periculoasa, pentru ca spunea adevaruri intr-o societate in care singura materie prima nedeficitara era minciuna. Astfel, rostirea celui mai neinsemnat adevar putea fi privita ca un act de eroism.

Intrebarea nu este daca ceea ce se numeste "rezistenta prin cultura" a existat, ci daca a putut ea tine locul unei rezistente propriu-zise, unei rezistente politice. Iar raspunsul "da" mi se pare in egala masura adecvat si umilitor. Umilitor pentru ca presupune incapacitatea noastra de a secreta un alt tip de rezistenta. In fapt, raspunsul este "da" nu in sensul ca cele doua tipuri de rezistenta ar fi comparabile, ci pur si simplu ca, dupa infrangerea rezistentei din munti, dupa lichidarea in inchisori a elitelor de tot felul, neexistand o existenta articulata poetic, vidul in care ne sufocam a fost populat de aceste exercitii de respiratie prin cultura. Ceea ce s-a facut in plan cultural nu compenseaza si nu scuza ceea ce nu s-a facut in plan politic. Dar asta nu inseamna ca nu exista si ca nu explica. Oricat de exagerat, raspunsul "da" explica, fara indoiala, insuficienta coagularii la romani si carenta de solidaritate care ne este specifica. Si, in acelasi timp, capacitatea noastra de a ramane vii, folosind remedii neconventionale. Ceea ce nu a existat in Romania comunista - a existat oare in vreo alta Romanie? - a fost solidaritatea.

Ana Blandiana vorbeste mult si bine si merita citit articolul cu pricina. Ce mi se pare insa trist si totodata inspaimantator este cum se transforma valorile. Claudiu Bleont tre’ sa se “sfasie” pentru a atrage spectatori, Carmen Vidu invinovateste PR-ul (1, 2), in timp ce Paul Goma a renuntat la scris si s-a apucat de videoblogging – dar nu-l priveste nimeni: [interviu] [interviu 2] [antisemitism?] [Memorialul Durerii E31] [cazul goma] [Mama1] [rogobete] [mold1] [mold2] [Jurnale1] [Jurnale2] [Jurnale3] [Jurnale4] [Jurnale5] [Jurnale6] [Jurnale7] [Jurnale8] [Jurnale9] [colocviul]. Zice el, in primul jurnal:

Deci suntem tot in 21 februarie 2011. Ah. Va trebui sa vorbesc despre jurnalele mele. De citiva ani de zile nu mai scriu fictiune, ca sa zic asa. N-am mai scris romane si… desigur si din cauza ca… nu eram comentat. E o frustrare, bineinteles ca e o frustrare. Adica scrii scrii si… e ca si cum ai vorbi in gol. Ca si cum ai vorbi in casa ta, goala! N-ai nici vecini. E, si…. si din acest motiv m-am consacrat, m-am rezumat la jurnale. La notatiile aproape zilnice, la impresiile si umorile mele, si s-au adunat, iata optsprezece volume sau chiar nouasprazece, nu sunt sigur, da’ nu conteaza, oricum, o cantitate imensa fata de canoanele scriitorilor romani.

In ultimul Jurnal, Goma ataca pe toata lumea (de fapt, peste tot ataca pe toti), inclusiv Ana Blandiana. Si mai aflam ca Voiculescu e Felix prin decizie irevocabila. Ceva imi spune ca Badea va invinui CNA + Basescu.

LE: Acad Dr Ing Catavencu explica ce si cum Badea asijderea.

Sources / More info: hn-blandiana, dex-mojic, wiki-ab, wikir-ab, yt-goma, hn-danv, hn-vidu

Ana Blandiana YouTube: [Descantec] [poezii] [Fără tine] [Dorinta] [Singuratatea] [poem] [Intoleranţă] [Serile Sinapsa] [poate] [Semantică] [tara] [Carantină] [simi] [Acasă] [Rugăciune] [Întâlnire] [abia] [liceu] [Scherzo] [Si totusi..] [Daca] [de vorba] [Bănuiala] [veneticii] [Valeria Seciu] [Pahar cu margarete] [Margareta Paslaru] [Tu esti Somnul] [Alifantis] [Visez uneori trupul meu] [Cine dintre noi] [Dangăt de fructe] [oligoexperment] [Panta] [Tudor Gheorghe] [Yellow Time] [John/Guy: Body/Soul] [CUPLU]

zamo, poet, poeti, scriitori, scriitoare, poeta, ana blandiana, paul goma, dissident, dizident, disident, disidenta, dissidenta, dizidenta (Tags)

TOR, sau anonimitatea anonimatului anonim onlain III

2011-03-09T01:00:00.000-05:00

Nu stiu dac-am reusit sa te conving in primul articol despre anonimitate despre necesitatea ocrotirii dreptului la aceasta. Cred ca merita insa sa discutam nitel ce si cum poti face pentru a o ocroti.

Evident, primul pas in a-ti pastra informatia personala privata si confidentiala este sa folosesti parole diferite pentru conturile tale diverse si eventual nume / nicknames diferite pentru fiecare retea sociala. Poti fi ajutat in acest demers de o gramada de “password managers”, cum ar fi KeePass, Roboform, 1Password si LastPass. Este posibil chiar sa-ti anonimizezi si urmele lasate cand “navighezi” pe Internet.

Cracanel imi atragea recent atentia asupra unui schimb de replici mai “incins” pe un site pe care am facut greseala sa-l nominalizez pentru un premiu mai demult. Cineva discuta cu detinatorul site-ului si ea-i raspunde dedesubt:

(..) Nu-nteleg de ce te reversi asupra-mi.
Putine sanse sa avem acelasi IP, dat fiind ca eu folosesc un proxy din motive de confidentialitate.
Nu ti-am facut proces de intentie. Comentam la subiect. (..)
xxx | martie 3, 2011 la 1:02 am | Răspunde

eşti fabulos de obraznic. schimbi ipul (după ce am banat 192.251.226.205, revii de pe 188.138.91.232) te dai subit altul şi mai ai şi tupeul ordinar să te dai nevinovat.

uite:

cracanel
cracanel.info
192.251.226.205
Submitted on 2011/02/25 at 1:18 am
“m-am sfâşiat în faţa voastră şi vă invit să vă sfâşiaţi personal, ca să vă reclădiţi din pasiune”

Am pus numai cateva cuvinte, dat fiind ca restul replicilor sunt prea hidoase pentru a apare pe acest blog. Ca multe alte bloguri, blogul cu pricina isi face un titlu de onoare din a injura – in special pe cei care exprima o opinie divergenta si / sau care critica – iar daca cineva da semne ca nu intentioneaza sa se reintoarca sau pare sa argumenteze mai “luminat”, punand “sefa” intr-o lumina proasta este “banat” fiindca, asa cum zicea cineva, in blogo.ro-oaie tot banatu-i fruncea. Nu mentionez blogul fiindca am mai facut-o o data si deja regret si in plus, dat fiind ca posesoarea este incapabila de a argumenta “curat”, nu vreau sa ma scufund in mizeria respectiva fiindca, printre altele, mi-am cam pierdut exercitiul in aceasta directie.

Cel mai simplu si sigur mod de a-ti schimba si proteja IP-ul este sa descarci “browser bundle” care contine minimul necesar, preconfigurat pentru anonimitate (link torproject in surse). Eu folosesc TOR de multi ani de zile si-l recomand, cum de altfel il recomanda orice expert in securitate. Uneori este mult prea lent pentru a fi acceptabil, in principal din pricina cretinilor care-l folosesc pentru BitTorrent, neintelegand ca nu-i facut pentru asta. Alteori comentariile scrise folosind TOR merg direct in spam, fiindca, din pacate, reteaua este folosita si de spammers.

TOR este folosit de orice internaut care se respecta si intelege valoarea confidentialitatii cat si ca datele personale ii apartin si nu sunt de aruncat. Cand folosesti TOR, iti trimiti traficul pe care-l generezi intr-o retea si nu stii pe unde (prin ce tara) va iesi, dar e foarte probabil sa iasa de fiecare data pe altundeva. Desigur, exista cateva noduri majore care sunt dedicate retelei, si cel de mai sus este unul dintre ele – acestea vor atrage o bucata disproportionat de mare de trafic. Dar frumusetea retelei consta in aceea ca nu-i musai sa fii “exit node” – adica sa permiti traficului de TOR sa iasa si prin IP-ul tau. Pe de alta parte, devenind un “relay”, iti creste implicit anonimitatea intrucat devine practic imposibil de distins intre traficul tau personal si traficul TOR.

Si-acum ca vazuram cu sta treaba, poti merge la link-ul de mai jos pentru a descarca tarasenia sau te poti uita la tutorialele facute de Freedom House.

Sources / More info: torproject [FreedomHouse 1] [FreedomHouse 2] [FreedomHouse 3]

zamo, anonimitate, tor, proxy, multiproxy, online, internet, surf, surfing, freedom, privacy, confidentialitate, libertate, free, gratis, download (Tags)

gresesc undeva, dar unde?

2011-03-08T01:00:00.000-05:00

Va voi arata cateva din prostiile pe care le primesc. Si urez tuturor persoanelor care se considera astfel La Multi Ani de ziua comunista a femeii, 8 Martie!

Nu cred ca majoritatea romanilor sunt constienti ca in afara Rusiei si Europei de Est nimeni nu prea stie ce-i aia 8 Martie. Mai precis,

The first IWD was observed on 19 March 1911 in Germany following a declaration by the Socialist Party of America. The idea of having an international women's day was first put forward at the turn of the 20th century amid rapid world industrialization and economic expansion that led to protests over working conditions. In 1910, Second International held the first international women's conference in Copenhagen. An 'International Women's Day' was established. It was suggested by the important German Socialist Clara Zetkin, although no date was specified. The following year, 1911, IWD was marked by over a million people in Austria, Denmark, Germany and Switzerland, on March 19. In the West, International Women's Day was first observed as a popular event after 1977 when the united Nations General Assembly invited member states to proclaim March 8 as the UN Day for Women's Rights and International Peace. Demonstrations marking International Women's Day in Russia proved to be the first stage of the Russian Revolution of 1917.

Dar povestea zilei de 8 Martie e plictisitoare – e o sarbatoare comunista, zau! Mai bine va spun ce spam am mai primit, cu-atat mai mult cu cat nu demult va ziceam de Oscar ca fiind o victorie spam de ziua femeii. Pe contul trilulilu primesc urmatoarea:

Eu, m noi aici şi numele meu este Joyce, subţire, înalt, şi o fată frumoasă aspect negru, care place să călătoresc şi dancing.I vazut pe profilul tau de pe acest site şi a fost mutat pentru a va contacta, i se alăture în acest site pentru a găsi alte meu dragostea de life.Please, vreau să mă contactaţi prin adresa mea de e-mail privat, astfel încât i se va trimite pozele mele şi să vă spun mai multe despre me.Will fi bucuros să fiu prietenul tău.
Multumesc.
Joyce

Irezistibil, asa-i? Mai am una asemanatoare primita tot ieri:

Salutare!
Ti-am răsfoit adineauri site-ul şi m-am gândit să te rog ceva. Ai putea să arunci o privire peste un site recent lansat de mine şi să-mi spui ce părere ai? E o colecţie literară pentru copii, dar vreau să-l transform în portal educaţional. Adresa este: ..
Dacă îţi place - te rog mult să mă ajuţi să-l promovez punând un link în blogroll. Eventual putem scrie împreună o recenzie pe care s-o postezi [ştiu că e foarte dificil, nu te pot ruga s-o scrii singur, am încercat eu şi mi-a luat trei zile :) ]
Mersi mult!

Cum ziceam in FAQ (11 – colaboratori si 22 – link exchange), dragi spammeri dobitoci, eu nu pun anunturi pe blog decat in urma unui guest article. De ce-i asta asa greu de inteles?!

Incep sa cred ca spammerii sunt oameni foarte singuri pe care nu-i cauta nimeni. Ei se bucura si cand sunt injurati, altfel nu-mi explic ce se-ntampla. Eu am pus usa un semn “NO SOLICITING” si tot mai vin catolicii sa-mi ceara bani, copii sa-mi vanda ciocolati si indivizi sa-mi dea boilere cu chirie sau abonamente la restaurant. Ii ascult pe fiecare maxim 1 minut dupa care ii injur.

Am eliminat insa telefoanele de telemarketers cu un menu VoIP – daca n-apesi 1 in cateva secunde intri direct in voicemail-ul de spam. Bine, am si prieteni mai lenti care nu reusesc performanta, dar astea-s riscurile meseriei. Ce altceva sa mai fac?

(si daca tot ai rezistat pan-aici si ti-a placut Mireille Mathieu cu woman in love, incearca si The Look of Love in varianta MM cat si Dusty Springfield (live).

Sources / More info: wiki-8-03

zamo, life, 8 martie, march 8, la multi ani, celebrate, spam, spammer, spama, spamare, spamologie, colaborare, colaboram (Tags)

Gugu-ro-manii VII – arhi, badea, rst

2011-02-15T14:51:00.001-05:00

Standardul in fake news a fost stabilit de mult timp de Onion News Network, Jon Stewart's Daily Show si, mai recent, Stephen Colbert. Pe acelasi model, in Romania au aparut Trombon si Cronica Carcotasilor. Ieri sau alaltaieri insa ne-am trezit cu un nou concurent: Arhi – cel care l-a reclamat pe Badea cu o prostie.

Stirile “Ceapa” in particular sunt atat de meseriase incat eu cu greu ma pot satura de ele. De pilda, de Valentine’s, cand Badea explica de ce uraste institutia mariajului, ONN, aceasta “bariera impenetrabila contra deceptiei”, discuta uciderea anuala cu pietre a unui cuplu fericit. Nu cu mult timp in urma, pe aceeasi ONN, Al Qaeda declara ca teoriile conspirative 9/11 sunt ridicole, un judecator condamna o fata alba sa primeasca sentinta de negresa si un veteran sonat, Cressbeckler, reduce sansele lui McCain. Stirile ONN sunt uneori preluate “de bune”.

LE - Trombon relateaza: In urma unei sesizari scrise, trimise de bloggerul roman Arhi (Cetin Ametcea) Comitetului Olimpic International, forul olimpic a decis sa suspende Jocurile Olimpice de Iarna din 2014, care urmau sa se desfasoare in Rusia, la Soci.

Revenind la oile noastre, mai precis, in blogo.ro-oaie, ultima gugumanie din scumpa noastra tarisoara are a face iar cu Mircea Badea cel Recent Amendat. A discuta fiecare aspect al acestui nou clusterfuck mi-ar lua mult pre mult timp si spatiu, asa ca voi face un..

sumar.

Intr-una din emisiunile sale, Badea trece la un nou atac la persoana, fiindca atat il duce pe el dovlecelul. Oponentii sai sunt prosti pentru ca sunt grasi sau mai urati decat Luminatia Sa, iar audienta badeana – majoritatea romanilor practic – sunt credinciosi aceleiasi logici (si implicit sunt destepti fiindca il urmaresc pe Badea, care este, conform lor, cel mai bun jurnalist roman). De aceasta data, ataca parintii unui jurnalist care-l reclama la CNA. Arhi – hop si el! cu o reclamatie care pe langa ca este ilogica, nu se afla in aria de competente a CNA – e genul de chestie care se regleaza in curte (nu cea din fata blocului, unde activeaza Badea ci cea cu avocati). CNA amendeaza antenele cum poate oricine afla de pe site-ul CNA (dar numai eu scriu) si cineva, in speta 2fingers, inspirat poate de titlul articolului meu se gandeste sa joace o festa prostimii credule. Trimite asadar un email ca venind din partea CNA lui Arhi in care ii aduce acestuia la cunostinta ca emisiunea ar fi fost suspendata. Fericit si pampalau, Arhi pu(b)lica stirea, visurat o preia si dupa ei o intreaga turma pe twitter (document, imagine-2, 1, 0). Odata ce cineva verifica totusi (hotararea “falsa” are totusi acelasi numar cu cea publicata pe site-ul lor si preluata de mine) fiecare incepe sa retracteze si sa-si modifice comentariile. Link-urile pot fi gasite in Surse.

di-vina cine-i?

Pe scurt, toti raspandacii care preiau stiri si le trimit mai departe fara a le verifica; oricum, ca presa romana suge n-ar trebui sa mire pe nimeni. Pentru a verifica autenticitatea unui email nu este suficient sa te uiti in “From:” field. Trebuie sa te uiti si de la care IP origineaza si sa verifici ca IP-ul apartine organizatiei cu pricina – dar nici asta nu-i suficient. Este mult mai simplu sa te uiti pe site-ul respectiv si sa vezi stirea. Evident, si asta poate fi falsificata fie la sursa, hackuind webserverul, fie pe calculatorul tau, cu DNS poisoning care sa te duca pe un site fake, dar deja asta-i mult mai dificil de facut decat de falsificat un email.

Ce vedem aici este ca acceptam mult mai usor stirile pe care ni le dorim. Arhi ar fi trebuit sa cunoasca diferenta, dar dorinta sa adanca de a fi relevant si influent (aka ego) i-au intunecat gandirea critica – presupunand c-ar avea-o. Mai departe, “headerele” nu insemna numai ce scrie in “from” ci intregul text-sursa care arata de unde vine si pe unde a trecut. A scrie urmatoarele este rusinos:

Uitaţi loazelor, headerele mailului. Scrie clar de unde e trimis, da? Vă mulţumim încă o dată că vă dovediţi obiectivi. Sunteţi incapabili să vă recunoaşteţi greşelile.

De fapt, cum am mai spus de nenumarate ori, intregul sistem de valori care se afla la baza societatii, bazat pe “reputatie”, este mai vulnerabil decat IPv4 si algoritmul PageRank, si ele bazate tot pe aceleasi notiuni perimate de “competenta” si “incredere”. Iata si un citat din visurat apropo de droguri (sublinierea mea):

Acum cativa ani, in Iasi, se fuma in draci aspirina. Se pisa si se fuma. Fiind acid, cica-ti dadea niste senzatii gen LSD. N-am incercat nici LSD si nici aspirina, n-am fost atras de acest gen de distractie. Dar, dupa ce s-a auzit de fumatul aspirinei, nu mai puteai sa cumperi aspirina de la farmacie daca nu prezentai incredere. Trebuia sa rogi o baba, s-o trimiti pe maica-ta sau sa rogi o vecina, altfel nu mai aveai ce pune la muraturi… Dar n-am vazut nici o campanie pentru interzicerea aspirinei.

“Fabricarea Consimtamantului” a lui Chomsky ar trebui sa fie lectura obligatorie in scoala generala. Si nu crede ca TV-ul ar fi mai “de incredere” – vezi raportul PRWatch.

what’s a nice libertarian to do?

O ultima dilema pe care vreau s-o atac este in ce masura cineva lezat de Badea este indreptatit sa depuna plangere la CNA.

Nu cu mult timp in urma, argumentam cu un vitel pe tema “ipocriziei” lui Soros. Pasamite, George Soros care opereaza o gramada de ONG-uri si a pompat miliarde de dolari cu precadere in Europa de Est ar fi fost un ticalos (conform vitelului) fiindca fondurile sale de investitii ar fi bagat bani in chestii indoielnice etic. Argumentul meu era ca in calitate de Investment Fund Manager, datoria sa (fiduciara chiar) este sa ia actiunile care maximizeaza profitul investitorilor, inclusiv decizii care nu sunt, la prima vedere etice – ca ele de fapt erau etice era o discutie separata. In clipa in care isi doneaza proprii bani – si numai atunci – el si-i poate cheltui / dona conform constiintei sale. Acest aparent conflict intre mana care da si mana care face bani demonstra practic ca Soros este un individ de o superba tinuta etica.

In mod similar, chiar daca tu nu crezi in stat si institutiile acestuia (cum, de altfel, sunt majoritatea libertarienilor), asta nu-i un motiv de a le ignora sau a nu le folosi. Nu poti trai practic in ziua de azi undeva pe aceasta lume fara a avea contact cu statul. Si cata vreme nu poti sa-l eviti este absurd si penibil sa te dezavantajezi pe tine si potential pe cei din jurul tau refuzand sa accepti realitatea. Ce poti face este sa dezbati cu cei care sunt capabili de asta si sa-ti explici pozitia, stiind foarte bine ca multi se vor supara pe tine inainte sa fi inteles ce vrei sa spui.

In ce priveste o emisiune de radio sau TV, acestea trebuie sa respecte niste standarde impuse prin legislatie. Sigur ca putem contesta legislatia, dar asta se poate face intr-o democratie reprezentativa prin cel sau cea care te reprezinta in parlament + donatii in campanie sau, cu noroc, printr-un avocat + spaga in curte. Daca insa eu ma apuc sa fac o emisiune, ma angajez implicit sa respect legislatia in domeniu. Sigur ca putem argumenta ad nauseam “dreptul moral” al statului de a reglementa asta, dar asa cum am aratat in articolele precedente, cenzura exista peste tot in lume, ea fiind de fapt introdusa exact de cei care prefera sa injure cand nu au argumente (MPAA, labels: 1, 2). Mai departe, cat timp majoritatea doreste aceasta cenzura iar spatiul de frecventa al statiilor TV este limitat se poate argumenta ca statul, ca vointa a majoritatii, are acest drept moral. Personal, eu sunt pentru liberalizare completa si totala, dar nu cred ca asta este vointa majoritatii si ca urmare o astfel de lupta este redundanta. Nu cred ca oamenii trebuie “pacaliti” in a accepta ceva ce de fapt nu vor. Si chiar daca eu personal poate nu as face o astfel de “plangere” (nu stiu pana nu sunt pus in situatia cu pricina), nu am nimic impotriva cuiva care se simte lezat si face propria sa plangere, chiar penibilo-penala cum a fost cea a lui Arhi.

In conditiile in care exista o clara imbalanta intre posibilitatea unui latrator de casa de a improsca cu noroi si posibilitatea de a replica este cat se poate de firesc sa raspunzi cu o reclamatie la CNA. Mircea Badea are posibilitatea de a injura si de pe blog daca asta isi doreste, unde [nu cred] ca se afla sub incidenta CNA si oricum cenzureaza comentarii mai zdravan decat ceilalti “influenzi”. Chiar si pe ‘net exista insa reguli si poti fi dat in judecata pentru cele scrise. Notiunea de copyright, introdusa aparent pentru remunerarea creatorilor, este de fapt folosita cu succes pentru cenzura si ingradirea accesului la informatie. Dar asta este deja o alta poveste.

Sources / More info: pr-watch, onn, rst-social-eng, arhi-am, criserb, arhi-cum, arhi-clar, arhi-dedi, visurat-ai, visurat-etno, tuitar-cap-igp, tuitar-cap-mb0, tuitar-cap-mb1, tuitar-cap-mb2, tuitar-cap-mb3, adevarul-teapa (cap), agerpres (cap), realitatea, click, acasa, trombon, [dn-fcc] [cnn-fema] [pr-watch]

Tagzamo, onn, trombon, stirism, stiri false, manipulare, mircea badea, presa, antene, jurnalism, deontologie, deontologi, neika, gugu-ro-manii, guguromanii

arderea banilor, mai departe

2011-02-08T01:00:00.000-05:00

Incepusem sa-i raspund lui de-a dura lex in articolul precedent si-apoi am decis s-o fac intr-un articol, cu-atat mai mult cu cat mi-am amintit de un episod Simpsons in care un Krusty 2.0 in chipul si asemanarea lui George Carlin arde o bancnota pentru a o face pe rebelul. As fi putut desigur sa-l premiez pe lex fie cu ceasul Swatch, cu DVD playerul sau oricare alt premiu rezervat participantilor la dezbateri, dar acelea sunt pentru dezbateri la care eu nu particip.

Revenind la discutie, ii eram dator lui lex cu un raspuns. Am mai citit despre ce s-a intamplat si-am descoperit ca ei incepusera sa vorbeasca despre Maria Boti, care gasise in gunoi o cizma cu 40000 de euro si

Femeia e cercetată acum pentru săvârşirea infracţiunii de "însuşire a bunului găsit". Ea riscă pedeapsa cu închisoarea de la o lună la trei luni sau amendă penală.

Pai nu sunt legile, politia si gandirea legislativa romaneasca super-tari?!? “Dezbaterea” gazduita tot de visurat pe tema este un pic mai bine pornita decat cealalta, dar iar, comentariile sunt serios deficiente rational.

raspunsul la metoda

Pe puncte deci:

1. BNR

« Suma totală a bancnotelor şi monedelor în circulaţie [...] se evidenţiază ca element de pasiv în contabilitatea Băncii Naţionale a României. » asta înseamnă că monedele și bancnotele aflate în circulație sunt o componentă a patrimoniului BNR.

Daca Institutul National de Statistica, IRSOP sau Gallup fac un census sau sondaj de opinie cu cetatenii capitalei, inseamna ca acestia le apartin? E firesc ca banca sa numere banii (daca nu ei, atunci cine?) dar asta nu inseamna, de fapt, nimic. Banii dispar in mod natural din circulatie devenind uzati, sunt retrasi si inlocuiti, banca tiparind bani si mentinand cresterea sau scaderea masei monetare in sync cu cresterea sau scaderea PNB.

1b. n-am căderea de a judeca

am găsit pe internet părerile unor avocați despre această chestiune și majoritatea erau de părere că C.A. a încălcat legea. (..) ocul unei asemenea discuții (despre legalitate) nu este pe un blog, ci pe un forum al juriștilor; pe un blog este foarte mică probabilitatea obținerii unor păreri sau informații relevante.

Numai pe argumentul asta as putea sa scriu vreo 3 articole cel putin si-asta pentru ca eroarea asta-i foarte comuna si tare mult ma-nfurie. In dezbaterea legalizarii drogurilor de pilda, Quebecoisfier imi spunea acelasi lucru:

In opinia mea, singurii care ar trebui sa aiba un cuvant de spus in asta sunt cei care studiaza in medicina psihiatrica, specialisti in mental health si cu serioase cunostiinte de biochimie a neurotranmitatorilor.

Nu vreau nici eu sa pierd prea mult timp raspunzand unei astfel de idei. Iata cateva raspunsuri posibile, nedezvoltate prea mult:

“expertii” au si ei propriile bias-uri – am vazut asta cand cu pumnul lui Base, cand fiecare avea alta opinie, in functie de orientarea politica –> nu exista adevar absolut
ignorantia legum excusat neminem dar in acelasi timp nu este corect sa avem legi care nu sunt cunoscute si nu pot fi gasite; daca tu, un individ cu abilitati online peste medie nu o poti gasi inseamna ca ea fie nu exista, fie este dosita bine si neaplicata; legiuitorii au si ei obligatia de a educa publicul si de a evita sa tina legile “la ciorap”
un forum online de avocati (ca cel linked din articol) poate fi populat cu elevi sau poate fi scris de o singura persoana sau poate promova bias-ul administratorului prin selectie – nu putem verifica, deci n-are valoare

2. fara noima

Nu intamplator distrugerea unei bancnote este folosita si in Simpsons si de Matthew Perry. Suntem atat de programati sa fim sclavii banilor incat distrugerea oricarei bancnote ne curenteaza. Marimea relativa n-are importanta, intrucat acesta este un gest, un cadou vizual facut telespectatorilor. Si ca la orice cadou, gestul conteaza.

3. utilitate

La punctul precedent te plangi c-a distrus o avere insignifianta, aici spui ca e ca și cum ar fi distrus mâncarea în fața unor înfometați. Parc-ar fi o contradictie aici..

4. crima

indiferent de legislație, a distruge ceva util, fără ca acest lucru să antreneze un efect superior ca utilitate, este o crimă

Nu cu mult timp in urma, in telen vilan, vorbeam despre principiul de creative destruction. “Efectul superior” este ceva foarte relativ – vezi demolarile de imobile vechi, etc. Eu de pilda consider ca a distruge o suma de bani pentru a trezi automatonii din programare este o idee strasnica.

5. simbol cultural

Sigur ca banii sunt un simbol si tocmai de aceea sunt distrusi la TV, intr-un gest stabilit deja ca fiind simbolic. Acesta este un argument pro-distrugere intrucat actele simbolice cad sub incidenta legislatiei de protectie a libertatii de expresie. Poti vedea stampilarea steagului USA si arderea sa in clipul de mai jos cum de altfel il poti vedea folosit si in “I’m an asshole” al lui Dennis O’Leary.

6. incitare violenta

Infricosatele urlete ale bancnotelor chinuite, schingiuite, ingrozite si speriate de moarte au impanzit noaptea..

simpsons

Asemanarea intre epidosul Simpsons (S09E15, The Last Temptation of Krust) si emisiunea TV este perfecta: in ambele politistul bine-intentionat dar nu foarte stralucitor se trezeste taxand gestul ca fiind ilegal. Krusty insa reuseste sa-si mobilizeze intreaga audienta sa-si dea foc banilor.

There’s nothing those Madison Avenue grave robbers won’t do to get us to buy their crap.
[Applause + Homer: Repeat Churchill!]
Well, here’s $1 those crooks aren’t gonna get their hands on!
[lights up banknote, crowd astonished; Cop: umm, isn’t that illegal?]
I don’t care if it is illegal, I’m making a stand here! Who’s with me?
[Homer colleague: I am! I worked like a dog for this! He burns a banknote and everyone follows suit]
Seymour’s mother: Ah, you’re burning it all wrong, Seymour!
Principal Skinner: It’s my allowance, mother, and I’ll burn it the way I want!
Homer, burning a pile of banknotes: Take that, you greedy fat cats! Marge, give me your purse!

Show-ul se termina totusi cu Krusty selling out pentru un SUV, al carui cantec il poti urmari jos.

LE: Spuneam in articolul precedent ca arderea banilor este practic echivalenta cu a juca la Lotto:

Nu este ceva echivalent cu a “juca” la Loto 6/49 sau orice loterie administrata de stat?

Ei bine (ca fapt divers), Mohan Srivastava, un statistician MIT a descoperit ca pentru acele bilete de loterie de tip “joc”, in care cateva numere sunt aratate, restul fiind ascunse pentru a fi scratched, numerele vizibile prezic care bilet este castigator si care nu.

Sources / More info: de-a dura lex, bnr, wiki-krust, visurat-bunul, evz-40k, click-40k, libertatea-40k,

zamo, Maria Boti, bani, simpson, simsons, bart, homer, clown, standup, cartoons, cartoon, toonz, toon, desene animate, arson, arsonist, foc, loterie

Gugu-ro-manii VI: dezbaterea banilor visurat

2011-02-05T01:00:00.002-05:00

Incepusem sa discut bisnita in articolul precedent si cum sta de fapt la baza capitalismului. Si daca tot am inceput sa discutam o astfel de rusine, nu strica - zic eu - sa vorbim si despre bani. A fost o greseala c-am inceput seria Dilemando cand aveam deja Gugu-ro-manii – aceasta ar fi a VI-a.

Grecii s-au tot certat pe tema eticii imprumutului. Aristotel considera ca spre deosebire de alte bunuri care nu sunt distruse prin uz, banii trebuie consumati pentru a fi folositori si asa cum nu putem inchiria mancare, nu putem inchiria nici bani (el probabil traia pe imprumut). De-atunci am evoluat strasnic: Christian Ciocan, purtatorul de cuvant al Politiei, considera ca a ruperea unei bancnote de 50 de euro ca simbol al materialismului de catre psihologul Cristian Andrei este o infractiune de distrugere.

Discutiile iscate de comentariul d-lui Ciocan – si numite impropriu de visurat “dezbatere” – par a avea la baza mai multe neintelegeri: prima, ca n-ar fi infractiune fiindca euro nu-i ceva romanesc (deci poti distruge proprietatea strainilor?!) si-a doua, mai babana, ca banii tai nu ti-ar apartine. Am putea discuta aici erorile lui Aristotel, dar e mai oportun sa discutam cum au aparut banii.

Pe scurt, cu multe secole in urma, oamenii au remarcat, printre alte neajunsuri, ca nu pot schimba vaci pe cai in mod fractionar si in plus daca vor sa faca si ei comert nu pot intotdeauna cara toate vacile, inclusiv mama soacra. Asa au aparut monezile de aur. In timp, satui sa care metal cu ei, oamenii au inceput sa-si depoziteze aurul in camari care le eliberau chitante cum ca intr-adevar ei detin o cantitate de aur ce poate fi returnata la cerere de la camara respectiva, care in timp s-a numit banca. Aceste note au devenit apoi bancnote cand au inceput a fi folosite in locul aurului propriu-zis in comert. Deci bancnotele sunt traditional un fel de chitante la purtator cum ca respectivul detine o valoare reala. Cand arzi o bancnota iti pricinuiesti in primul rand tie o pierdere. Este ca si cum tu ai da bani cu imprumut pe contract iar apoi ai rupe contractul, distrugand datoria datornicului catre tine. Cand arzi o bancnota, donezi practic statului / bancii centrale suma respectiva – cum poate fi asta un delict? Nu este ceva echivalent cu a “juca” la Loto 6/49 sau orice loterie administrata de stat?

Nea Ciocan stie totusi ceva. Multe monezi sunt facute din metale ale caror preturi fluctueaza. In unele situatii, cand Cu sau Ni cresc puternic in pret poate deveni avantajos sa schimbi bani in astfel de monezi, sa le topesti si sa vinzi acest metal. Statul scoate in astfel de situatii legi impotriva acestor actiuni. Dar in cazul monezilor de valoare mica ce costa mai mult sa fie produse decat valoarea lor este mai degraba vorba despre prostie guvernamentala – astfel de monezi ar trebui pur si simplu retrase din circulatie, intrucat costa infinit mai mult sa-i gasesti si sa-i arestezi pe cei ce fac asta, chiar si pe “violatorii en gros”. Si-apoi, intr-o lume normala, banii de hartie nu au cum si de ce sa aiba costuri de productie mai mari decat valoarea nominala – poate numai in cazul inflatiei galopante, gen Zimbabwe (history).

Problema majora a unui stat nu este distrugerea banilor ci falsificarea lor – asta da delict! Cat despre distrugere, mai toate statele se pricep de minune la asa ceva, fie ca-i zic “loterie”, fie ca-i zic reciclare. Intamplator, ieri-alaltaieri ma uitam la un interviu cu Matthew Perry on the Daily Show, in care acesta descrie ultimul sau sitcom, bazat pe un prieten:

.. he’s just impossibly happy ..he just loves being Marc Holder .. to the point where it’s affected our friendship .. because.. I’m not exactly that way and I’ll say “how are you?” and he’ll go “I can’t believe how great I am.. If I was any better I’d be two people! His Facebook status reports things like “what a beautiful, beautiful day”. I actually stopped asking him “how are you” because it annoyed me so much what his answer’s gonna be. So, one day I forgot this rule and I said “how are you?” and he said “I just dropped my kids off to school and it’s a beautiful sunny day” and I said “Terrific! I’m gonna go masturbate into some money.”

Trebuie Matthew Perry arestat de dl Ciocan sau am descoperit sursa de inspiratie a lui Radu-PiticiGratis?

LE: Am gasit si un newsletter (PDF) de la “Institutul de Relatii Umane” mentionat de psiholog si am continuat discutia mai departe.

Daca vrei mai multe despre istoria banilor, incearca: [The History of Money] [The History of Money - Part 1] [The History of Money - Part 2] [The History of Money - Part 3] [The History of Money - Part 4] [The History of Money - Part 5] [USD 1/2] [USD 2/2] [Niall Ferguson] [BernankeLeaks] [misesmedia] [USD collapse] [gold is money] [Brief History of Currency] [How Banks Create Money] [Macroeconomics] [America's Distribution of Wealth -part 1 of 2] [America's Distribution of Wealth -part 2 of 2] [Money for Nothing - part 1] [Money for Nothing - part 2]

Sources / More info: avocatura-christian, gandul-psihologul, visurat-bani, tds-us-mp, tds-ca-jb, wiki-money, wiki-banknote

zamo, bani, banos, moneda, politie, politist, polizei, antidezbatere, coin, verzi, bistari

Dilemando I: 2 bisnitz or not 2?

2011-02-04T01:00:00.001-05:00

M-am gandit sa inaugurez o noua rubrica, Dilemando, in care sa discut asa-zisele "dezbateri" din blogo.ro-aie - mai precis, concursurile de facut pipi cu bataie lunga care trec drept dezbateri. Voi discuta chiar si articole care se vor samanta de dezbateri.

Nu vreau sa povestesc prea multe despre Plesu, fiindca-l stim si-l indragim cu totii. Si taman ca-l indragesc, ma doare mai tare cand bate campii. Pasamite, o pretena prezenta articolul lui Plesu despre urbanistica bucuresteana (or lack thereof):

"Asist, de mai mulţi ani, la dispariţia unor superbe clădiri bucureştene şi la înlocuirea lor cu o monotonă defilare de sticlărie fadă, gândită de arhitecţi bişniţari, primari bişniţari şi bişniţari pur şi simplu."

Este greu sa nu fii de acord cu Plesu si indignarea sa iscata de haosul gandirii Primariei bucurestene. Am discutat superficial cateva din aceste probleme in articolele cu Ontanu si inghesuiala nationala, cat si in categoria trafic. Cum am mai explicat, dl Plesu are dreptate dintr-un anumit punct de vedere: constructia de strazi si autostrazi in general si in special in zone urbane nu rezolva problemele de embouteillage decat temporar (si vorbim de cateva luni); singurele masuri cu efect pe termen lung sunt interzicerea circulatiei in centru si dezvoltarea transportului in comun + ciclism. Dar nu despre campii lui Plesu vreau sa vorbesc, ci despre bisnitari. Am gasit si definitiile dexonline:

BÍȘNIȚĂ, bișnițe, s. f. (Fam.) Afacere necinstită, măruntă; găinărie²; gheșeft. – Din engl. business. Sursa: DEX '98

BÍȘNIȚĂ s. v. afacere, speculație. Sursa: Sinonime

Astfel de definitii mai mult ma baga-n ceata. Ce-nseamna “afacere necinstita”? Este “necinstita” fiindca-i “marunta” sau fiindca-i “speculatie”? Dar speculatie, ce-nseamna? Una din definitii este

SPECULÁȚIE s.f. 1. Faptul de a specula; teoretizare abstractă metafizică, ruptă de practică și de experiență. 2. Speculă, înșelătorie; afacere. ♦ (Fin.) Exploatare prin afaceri bancare și de bursă; speculă (2). [Gen. -iei, var. speculațiune s.f. / cf. fr. spéculation, lat.speculatio]. Sursa: DN

Se poate argumenta ca dl Plesu se cam deda la “teoretizari abstracte metafizice, rupte de practica si experienta”, dar despre asta poate intr-un viitor articol. Momentan sunt interesat de ce inseamna specula.

capitalismul este bazat pe specula

Mai precis, asta inseamna sa fii antreprenor. Daca eu gasesc un BMW in Germania cu 200 de euroi, il cumpar, il aduc in tara, il bibilesc si-l vand cu 5000 de euroi se cheama c-am facut specula, sau ca am facut o afacere? Mai departe, daca un hedge fund face arbitraj, speculand o diferenta infinitezimala de pret intre doua burse si scotand un profit de 1 milion de euro, este aceasta specula sau afacere legitima? Daca un cetatean intr-o tara cu regim de fixed exchange cum era Romania pe vremea lui ceasca vinde valuta la un pret mai apropiat de realitate (deci nu la cursul oficial) se cheama ca-i bisnitar sau ca face specula?!

De fapt, asta-i cam ce ziceam in Chomsky, FMI si Psihologia Evolutionara, diferenta fiind ca acolo vorbeam mai mult de americani, finante si capitalism decat de despre imprumuturi in general.

Este vorba despre o disonanta cognitiva. Fiecare vrea sa “faca bani” si sa munceasca putin, isi doreste o slujba la o “multinationala” (nu asta inseamna “succesul”?), are respect pentru khaki, haine “la 4 ace”, “corporatii” si tot ce inseamna acestea, dar in acelasi timp fie nu stie ce-i aia sau, daca vede documentarului Corporatia, incepe s-o urasca. Atitudinea fata de corporatii este similara cu atitudinea fata de USA: we love 2 hate’em.

Aceasta ambivalenta pe care o avem cu totii fata de “camata” si capitalism isi are radacinile in neajunsurile noastre matematice si (relativ) mai recent, in analiza marxista (fictitious capital).

In primul rand, confruntat cu o alegere intre a avea 100 de euroi acum si 100 de euroi peste 10 ani, oricine - cu exceptia poate a pustilor cu rahatul - Christ, CBS, Posada, Zimbardo, Oprah – va prefera optiunea ACUM. Intr-o piata relativ libera nu poti impune cuiva sa renunte la satisfactie imediata in favoarea altcuiva – va trebui sa-i platesti un premium. Iarasi, intr-o piata libera valoarea premiumului este determinata de cerere si oferta. Acest premium poarta numele de dobanda, cunoscuta si sub numele usor pejorativ de camata. Desi considerate sinonime de unele dictionare, camata este definita ca o “dobanda excesiva”. Dar cine determina ce-i excesiv si ce-i corect? Daca substituim “bunul simt” pietei ca factor decizional, vom avea in aproape fiecare caz o dobanda a “bunului simt” mult mai mica decat cea dictata de piata libera, unde Pretul reprezinta echilibrul dinamic intre Cerere si Oferta, pentru simplul motiv ca vor fi intotdeauna mai multi cei care cer bani cu imprumut decat cei care dau. Dar oare cum este tratata camata de-a lungul timpului?

Sources / More info: adv-jos-buc, dexo-specula, the-corporation, free-market-myths

zamo, plesu, andrei plesu, dilema, dilema veche, business, bisnitar, bisnita, capital, capitalism, imprumut, loan, interest, dobanda, camata, marxism, marxist, marx, speculatie

plm IV: Tupeul – de fapt, tupee

2011-01-15T06:00:00.000-05:00

M-a luminat recent raspunsul mai multor intrebari ce ma chinuiau. De vina este chibitzul natiunii (spun kibitz in semn de omagiu si pretuire).

Dupa cum stii daca ai mai trecut p-aice, in trecut despre tot felul de plm, cum ar fi Politia, Puterea, Politica si Prim-ministrul in plm I, politia canadiana in plm II, cel mai tampit avocat in plm III si evacuarea lui Vadim in ce ar fi putut fi plm 12-B. Spuneam atunci ca asta este in Ro – daca nu esti porc, esti calcat in picioare.

Cat de diferite sunt lucrurile in Canada ar fi trebuit sa reiasa din plm II, dar daca nu, chiar zilele trecute aflam (cbc-tor-pol) ca in urma unei investigatii, 2 politisti au fost absolviti de orice responsabilitate referitoare la moartea unui pusti de 18 ani. Acesta a incercat sa fuga cand ei au vrut sa-l aresteze. Acestia l-au alergat, l-au tabarat, apoi el a murit. Astea nu sunt, desigur, situatii unice.

badea

In contrast, politistii romani sunt colectoare de scuipati al caror unic rol este sa spuna “si eu ce sa fac?!”. Aflam asta de la Mircea Badea care ne povesteste cu “executarea silita” a lui Vadim, prin care el ar fi trecut de nenumarate ori la fabrica sa de chibrituri, e o chestiune de tupeu. Dupa ce-ti explica el ce si cum, incepi sa-ntelegi ca poate nici avocatul din plm III nu era chiar tampit: asa se procedeaza in Romania, asa fac toti si-n special Mircea Badea. El este intr-o lupta continua cu orice concept de autoritate cu exceptia mainii care-l hraneste – singura care-i sfanta pentru el.

Si daca sapam nitel mai adanc, asta face si Vadim, dar fara succes (i se taie microfonul de obicei), in Parlamentul European: iubesc tiganii, mita, tokes, ardealul, fraude-hevidente, oropsitul, despre SOV: 1, 2.

De ce se-ntampla asta si de ce le este permis? Mircea Badea ne spune ca legea permite. Si-ntr-adevar, legea permite multe.

parcarea

Unul dintre exemplele cele mai stridente de neaplicare a legii (sau de cat de inadecvate sunt acestea) este haosul parcarii. Bucurestenii (si probabil cam toti cei din orasele cu prea multe masini din Ro) par sa prefere un sistem arbitrar, in care masinile sunt ridicate in functie de reguli anapoda. Pana si Badea povesteste despre batrana ridicata cu masina, indemnand la caftirea politistilor si discutii cu paznicii la parcarea in “trust”. Unii (Laura Ilica) il considera pe Badea partial responsabil pentru acest climat. Zice Dragos Bucurenci:

Felul în care se parchează în Bucureşti este un spectacol al egoismului fără sfârşit. Ultima dată când n-ai lăsat mai mult de 30 de centimetri între maşina ta şi zidul unei case te-ai întrebat cum va mai trece pe acolo o mamă cu un cărucior? Când ai acoperit cu maşina atât zebra, cât şi singura porţiune de bordură la nivel cu asfaltul, te-ai întrebat cum se va mai urca pe trotuar un om cu deficienţe locomotorii? Sau un biciclist? Ştiu, nu e vina ta… Nu sunt parcări. E vina Primăriei…

Cu asta nu vreau să spun că sunt de acord cu sistemul mafiot de ridicare a maşinilor din Bucureşti. Ca de obicei, de la principiu (care e, în esenţă, corect) până la realitate e un şpagat incomensurabil. Mai înainte de a ridica maşinile, ar trebui să avem un sistem eficient de amenzi. Iar când maşinile sunt ridicate, firesc ar fi ca banii să meargă măcar la Primărie, nu la nişte căpuşe ale sistemului.

Situatia din Toronto este diferita, dar nu esential.

toronto

Si aici sunt o gramada de oameni care considera ca traficul este prost din pricina biciclistilor.

In Toronto parcarile au tonomate pe care le hranesti cu monede, bancnote sau carti de credit; astea-ti tiparesc un tichet cu ora expirarii pe care-l pui pe dashboard, la vedere. “Parcatorii”, niste functionari in uniforme platiti de primarie, se plimba pe strazi si daca ti-a expirat tichetul, iti scriu ei o amenda si ti-o pun pe parbriz. Poti contesta tichetul in instanta, dar pierzi mult mai mult timp decat merita. Majoritatea oamenilor platesc (se poate plati prin telefon sau online) fiindca daca nu platesti in perioada de gratie, amenda se majoreaza zdravan si este adaugata la taxa de reinnoire a numarului de inmatriculare (sau automat din cartea de credit daca inchiriezi). In anumite cazuri – cand parchezi langa un hidrant de incendiu sau blochezi traficul, masina iti este remorcata si dusa la impound, unde ca s-o iei inapoi trebuie sa platesti o taxa in functie de cate ore a stat acolo – de la $100 in sus – in plus fata de amenda catre vistieria orasului.

Asta (un astfel de sistem automat) ar fi una din chestiile pe care ar trebui sa le faca eromania, dar pariez ca nu-i nici macar in faza de proiect.

pete de noroi

Dar nici in Toronto nu-i totul chiar perfect. In ultimele alegeri, s-a aflat ca municipalitatea avea o lista de exceptii de la lege. Initial s-a crezut ca e vorba de exceptii pentru politicieni si familiile lor, dar cand lista a fost data publicitatii a fost fie curatata, fie zvonurile erau exagerate. In ciuda unor reguli care totusi exista, continua sa apara accidente ciudate cat si femei filmate parcand (chiar indiene).

Cat despre tupeu, actualul primar din Toronto este Rob Ford, un porcusor blond ce pare a fi descins din Animal Farm. In aceasta scena demna tot de povestea lui Orwell, Ford si Mammoliti, un alt consilier municipal, tabara pe un reporter si il pun pe fuga. Cu tupeu, desigur, cum se cuvine unui viitor primar.

Iata si cateva clipuri cu “melteneala” lui Badea despre trafic si politisti: mascatii, soric, incident-trafic, sclavete, buletin, card, nu-interveniti, zdraveni, reclamat-politisti-spaga, platim-politisti, politisti-culori, omul-legii-romi, politia-infractori, vigilante, lectii-infractori, pistol-permis

Sources / More info: cbc-tor-pol, bucurenci-parcare, groningen-parcare, citytv-parking, tl-secret, torstar-secret, torsun-suemammo, insideTO, laurailica: I si II,

zamo, badea, mircea badea, neika, vadim tudor, vc tudor, tupeu, tupee, toupee

PdM VIII - Paunescu care escu

2010-12-21T01:00:00.003-05:00

Vreau sa reatac subiectul Paunescu. Atunci cand am scris despre el prima oara habar n-aveam ca urma sa moara in cateva saptamani. Si cum a murit, aproape toata lumea a sarit sa-l injure. Ceea ce a facut articolul meu critic oarecum anost. Precum omul intelept care vara schiaza si noaptea alearga (sau cum era?), criticul care se respecta e bland cand altii taie-n oase.

M-am gandit sa redescopar asadar, alaturi de voi, cei doi cititori ai mei, cateva din poeziile sale (se deschid dedesubt, ca de altfel majoritatea link-urilor din articol) mai putin cunoscute denigratorilor sai (printre care si eu). De ce, de ce-as face asta?

Consider ca in tonele de maculatura publicate se afla probabil si cateva nestemate, dar ele sunt mult prea inglodate in (n)oro(r)i. Volumele sale kilometrice se vindeau ca painea calda, cu tona, contribuind la incalzirea globala nu numai prin greutate si transport, ci si prin masacrul copacilor osanditi sa-i suporte logoreea. Sunt convins ca Adrian Paunescu era responsabil in cea mai mare masura pentru crunta lipsa a hartiei igienice din Romania.

N-am putut sa nu ma-ntreb, asadar, daca toata aceasta (i)maculatura nu avea cumva ca rost sa disimuleze asa-zisele poezii dizidente? Raspunsul este un ferm NU! Poeziile dizidente n-au fost publicate din cate am reusit sa inteleg in timpul vietii lui ceasca.

E un cadou de Craciun memoriei sale, ca sa nu mai vorbim ca limba sa este legata inseparabil de noada lui ceasca, a carui moarte o vom sarbatori in curand.

Atentia mi-a fost atrasa si de fiul sau Andrei care declara recent in Libertatea (citate din lib-paunescu):

a fost impresionat de înmormântarea tatălui său, atât de natură cât şi de toţi oamenii adunaţi
“Am fost impresionat şi de numărul impresionant de oameni veniţi"
el a spus că singura dorinţă pe care autorul a avut-o înainte să moară a fost să trăiască
“Nu se poate folosi acest brand uriaş [Cenaclul Flacara] fără Adrian Păunescu", a declarat Andrei, însă a precizat că vrea să fie publicate discurile şi toate imaginile.

Inmormantarea bardului din Copaceni s-a bucurat de participarea (1, 2) lui VC Tudor (pentru cei care nu stiu, asta-i omul ce-si plateste chiria pentru sediul partidului sau injurand guvernantii si lingand despotii) care i-a inchinat o elegie, cam ca cea inchinata de bardul copacist lui ceasca (1, 2, 3), sustinand ca Paunescu si-a botezat fiul Andrei dupa Apostol. Ultima poezie ne-a parvenit atat recitata de poet cat si in aranjamentul lui Eugen Stan. Poetul nu numai ca a favorizat-o in testament pe mezina, careia i-a lasat partea leului din averea de 3.7M euro, dar explica si de ce a iubit-o mai mult: era “ultima sa expresie”.

Multe-ar mai fi de zis, dar pe langa ca ma doare capul, m-a prins o usoara greata. Va las cu Mircea Badea, declamand doua din poeziile sale, dand din mana si stergandu-si cate o lacrima, asa cum a-nvatat de la Base.

Mircea Badea nu e si n-a fost vreodata jurnalist, tot asa cum Adrian Paunescu, VC Tudor sau Becali n-au fost niciodata politicieni. Ei sunt cu to(n)tii entertainers; confuzia e-a noastra intru totul.

LE: Poezia Soferul si nevasta-sa imi aminteste de Halebarda lui Sorescu pe care acesta din urma chiar a publicat-o in anii '70. S-ar zice ca pentru fiecare 4-5 scrisori pupincuriste, Paunescu scria in secret cate o poezie "critica". Cum pe acestea din urma nu le-a publicat in cursul vietii lui ceasca, asta il face intr-adevar poet de curte. Daca nu este deja clar, publicarea acestora i-a anulat in cel mai bun caz sclavajul precedent. Mircea Badea, care vede "valoarea" lui Paun Adrian dar nu si pe cea a lui Cartarescu este tipic pentru majoritatea romanilor, care vibreaza la show-ul Paunescu / VC Tudor dar raman neatinsi de arta un pic mai cerebrala. Insasi ideea de a fela Puterea este foarte pe intelesul vulgului, pe cand ideea de coloana vertebrala exprimata intr-o masura mai mare de existenta lui Cartarescu pare falsa si din alt film. Intre poeti, Paun Adrian ramane cel mai mic numitor comun.

Sources / More info: psdcs.ro, rov-paunescu, v&c-paunescu, lib-paunescu, oc-opinii, adv-opinii, Tudor vc Paunescu: 1, 2, 3, 4, evz-photo-paun, palade-paunescu, iliesiu-comunicat, der Spiegel, [comparativ] [esential]

zamo, paunescu, cenaclu, pupincurist, pupincurism, disident, dizident, dissident, disidenta, dizidenta, bardul, bard, bardanal, poezie, lirica