Also Sprach Zamolxis

georgeasca

2012-02-10T05:31:00.001-05:00

When discussing history (as anything else), my primary source of “inspiration” is not Wikipedia but rather my own memory. I look up Wikipedia to find supporting evidence, however, as it can easily be accessed by anyone who’d want to verify or learn more. And in all this, the “go to figure” in my memories is the history teacher, Georgeasca.

If you’ve read my previous stories about teachers, this is not about the physics teacher from high-school, Iosif Sever Georgescu, nor is about the crazy math teacher from middle school who used to beat up everyone and had an affair with a student’s mother. It’s about the history teacher.

I don’t think I liked history as a kid – it seemed like too much memorization of important dates and not enough thinking. We had a teacher with a Greek profile, meaning she had a big, angled nose and huge, heavy earrings that had caused her ears to elongate. She was somewhat tall and I liked her sense of fashion, it somehow matched the ancient art we’d see in the history manual.

She was very particular about how we were supposed to take notes – on math paper only, writing in landscape orientation, in flowchart / point style, with each point connected by a line to its “mother” idea.

She always expected total silence from her class and when she wouldn’t get it, she’d stare at you for a few seconds, to be sure it was you causing it. Then she’d call you to her desk and would hit you with Tyson’s fury. I watched all the other guys in our class having their crania fractured by her huge palms. Her face slaps had a certain cinematic quality. I remember my colleagues walking tense, almost hypnotized, her grabbing their face with one hand, much like I would grab a giant boob, then slapping with the other, on both sides, with large, ample moves. I could see in slow motion how drops of sweat, tears and saliva would fly through the air while the face would get deformed and “reformed” again. My classmate would be left standing, red faced and blinking rapidly until she’d remind them that they need to go back to their place. He’d be quiet as a wax figurine at Madame Tussaud’s.

Though I hated memorizing, I had difficulties imagining how I would fare in that kind of abuse. I was afraid that I might snap or hit back so I did my best to avoid that situation. I was not a “well-behaved” student (at least, I don’t remember myself as such), but I somehow managed the performance of not getting hit by her, despite all the other boys having experienced it.

Though a bit brutal by today’s standards, she managed to instil discipline in class and the way she forced us to take notes made everything clear and simple. Though I disliked her methods, I started to like this process of understanding how much of who we are today was influenced by how others were centuries ago. And I did realize just how good a teacher she was when the other history teacher, whom we called “Mafia”, had to replace “Georgeasca” when she got sick.

Mafia was short, fat and had an annoying, high-pitched voice. It was hard to listen to her without bursting into laughter. And to her defence, perhaps it is hard to teach when there is general hilarity, especially of the kind directed at you. Yet I remember the few classes I spent with her wasted in us laughing and her attempting to connect or talk to a few of us, then leaving upset “like the cowboy on the village” (as the saying goes in Romania).

I’ve met her years later, in a streetcar, in one of the few situations I was sitting down. She was together with the German teacher. I wanted to stand up to offer my seat, but they wouldn’t let me. We talked and talked and in the end I felt embarrassed by my sitting down while they were standing, so I lied that I have to get off. Then the conversation died, either because they felt dominated by my height, or because the sexuality I was exuding distracted them beyond what’s needed to keep the appearance of a civilized conversation in a public place.

Let us now move to the ethnogenesis of Romanians (“etnogeneza”), starting with a map question.

Sources / More info: gs-slap

zamo, istorie, history, teacher, school, memories, mid-school, scoala generala, sc. gn. 197, drumul taberei, favorit, 8c (Tags)

LMA si telefon de Bucuresti

2012-01-01T13:13:00.000-05:00

Bai, deci mi-am luat numar de telefon in Bucuresti. I’ll be talking about getting a foreign phone number with VoIP, for nothing or next to nothing.

In primu’ si-n primu’ rand, La Multi Ani si tot ce va doriti, un an noW (asa pronunt acum, ca-s shmaekar) fericit, tot ce va doriti si numa’ bine! Anul asta nu va aduce sfarsitul lumii, care s-ar intampla, cica, numa’ fiindca niste meseriasi Mayasi s-au plictisit sa-si scrie calendarul; iar daca se termina lumea, agitandu-te pe tema asta n-o sa te-ajute cu nimic. Sa presupunem ca mori pe 12-12-12 si te ia Doamne-Doamne sau Sfantu’ Petru in primire:

si? de ce sa nu te bag in cazanu’ cu smoala pe vecie?

pai eu m-am gandit primu’ la asta si-am petrecut ultimul an de viata kkndu-ma pe mine ca mor. am si abonament la besoareca!

Nu cred ca un argument ca cel de sus “tine”, si la propriu, si la bucurat. Am rezolutii? Am, da’ pentru 2013. Anu’ asta, recomand cu caldura:

vezi-ti de treaba
spune ce-ai de zis in viata (pentru mine asta inseamna sa termin luna asta 20 de articole din Draft)
masturbeaza-te mai putin, fute mai des, abtine-te de la anal chiar cand ea ti-o cere; serios acuma: te epilezi peste tot, pana si sub limba, torni colonie scumpa, da’ ai asa putin respect pentru ea ca o porti maro?! treaba-i asta?

Acest ultim indemn este o trecere (segue) splendida catre familie.

famelie

M-am pus pe dat telefoane in tara, cum face tot omu’, si-am dat cu urari in foemeile familiei, ca masculii stateau pe net sau erau beati, habar n-am. Conversatia stas:

ah ce ma bucur ca ai sunat, te dadusem disparut, nici pe blog n-ai mai scris
hait! da’ ce, imi citesti blogu’?
eu nu, dar [un mascul al familiei] mi-a zis ca n-ai mai scris din Octombrie sau asa ceva; si nici n-ai mai sunaaaaat
da’ voi de ce nu sunati draga?!
[pauza de om luat prin surprindere] pai.. n-avem telefonu’ tau
sanchi. de cate ori sun, juma’ din conversatie o pierdem dandu-va numarul de telefon, pe care oricum nu aveti de gand sa-l folositi
bine-bine, ai sunat-o si pe bunica [adica mai lasa-ma nene-n pace]
pai nu, ca la ora asta doarme. ea se culca cu patriarhu’ [la radio, ho!]..

Ce sa mai incolo si-ncoa*e, fameglie tare unidirectionala am si eu: numai eu tre’ sa-i sun si/sau sa le scriu. Eu sunt un fel de apendic gimnosperm, o samanta ratacitoare iar ei, fiind mai multi, sufera de o difuzie a responsabilitatii de a suna cam ca un bystander yueyue / genovese.

Da’ zau daca nu le-am venit de hac! Mi-am luat numar de Bucuresti: 031-6300068

numero 031-630-0068

Amu, nu-s sigur ca se formeaza cu 0 in fata – e ca si 021. Un alt broblem este ca nu-i accesibil din retelele RDS (Digi.tel), Digi.mobil (0770, 0771) si UPC, dar nu ma-ntreba ce sau care-s alea, ca nush. Inca nu i-am terminat menu-ul de IVR dar cand ma suni, asculti mesajul bilingv si-apoi bagi extensia. Mesajul bilingv e tot din sudoarea vocii mele, ajustata masculin pentru romana si feminin pentru engleza. Extensia este evident secreta, dar ca sa te convingi ca merge poti apasa optiunea 0 pentru mesajul de anul nou sau optiunea 7 unde ma rad de tine pana ma doare la apendicita.

LE: Extensia trebuie introdusa cu pauze de vreo secunda intre cifre si poate fi bagata imediat ce intra mesajul de welcome. Poate fi in memoria telefonului mobil folosind simbolul de pauza, de pilda: +40316300068,,,0,2,9 daca extensia ar fi 029 (dar nu e!). Unele telefoane folosesc "p" in loc de "," pentru o pauza de 1s sau 0.5s, caracter care se obtine prin apasari succesive de 0, * sau 1 - see your phone manual for details. Ma poti suna oricand, dar daca ma suni la ore cand de obicei dorm sistemul te baga direct in voicemail.

Am fost intrebat de mai multe ori ce-i cu telefonia asta VoIP. Cre’ca oamenii-si imagineaza ca daca am explicat cumu-i cu prefixu’ de Canada si USA, sunt un fel de guru aifoun.

Treaba-i simpla: telefonia VoIP e cea mai simpla, cea mai ieftina si cea mai extensibila. Daca ai Internet si n-ai telefon VoIP si te bazezi inca exclusiv pe mobil sau pe un telefon cu fir racordat la reteaua prin care vorbea si bunica, no offence, dar esti o loaza.

Telefonia mobila costa de te sparge si ca orice-i scump si nerentabil este dedicata prostimii, intocmai ca ghiulurile de aur spanzurate de gat, dintii de diamant sau masinile care sar in sus cand tragi un partz. Alaturi de sfaturile citeste o carte, bea apa, spala-te pe dinti si cumpara pamant date pritenilor sai, notarapper ar fi trebuit sa puna si “lose your mobile”. De ce? Este foarte scump, indiferent ce super-plan ai gasit si a-l folosi prea des este echivalent cu a-ti baga creierul intr-un cuptor cu microunde. Avantajele pe scurt:

cand e folosit ca landline, nu-ti violeaza creierul cu radiatie microwave; poate fi folosit si pe smartphone cu Internet-ul de la provider, care este mult, mult mai ieftin decat o convorbire de mobil; folosind un codec precum G.729a, costul unei convorbiri pe mobil este cam 500KB/min ceea ce inseamna cam $0.02/min.
acelasi cont voip / numar / numere pot fi setate pe un smartphone, softphone (pe computer) sau ATA (care simuleaza o linie fixa traditionala)
in Canada eu platesc cam $25/luna pentru 1GB de ‘net pe mobil, ceea ce-nseamna cam 2000 de minute VoIP sau $0.0125 / minut, adica un cent / minut in USD; e mai putin in euro
pot lua si schimba numere de telefon in orice arie / tara din lume si-ti vor suna acelasi cont; extensia pentru numarul de Bucuresti ma costa $2-3 / luna; pot lua un numar “intreg” in vreo 40 de orase din tara pentru cel mult 6 euro / luna (US$8), unlimited incoming
costul convorbirilor personale VoIP este pentru mine de vreo $7-8 / luna, inclusiv international, numarul de Buc si mai multe numere de telefon
oriunde as fi in lume, cata vreme am conexie la telefon, sunt taxat la fel pentru convorbirile telefonice, conteaza numai destinatia (unde sun); platesc 1 sau 2 centi pe minut sa sun orice numar din Canada sau USA fie ca ma aflu in Canada, fie ca ma aflu in Singapore
no roaming fees

As putea continua lista, dar am impresia ca toti oamenii capabili de a intelege ce-i VoIP si cu ce se mananca au inteles demult. In rest, imi pierd vremea, cum de altfel mi-am pierdut-o si cu ghidul domeniilor: indiferent cat este de absurd, exista oameni care prefera sa plateasca pentru hosting / email personal, chit ca exista solutii performante gratuite de la Google si altii care sunt cu mult deasupra ce poate oferi un webhost, si asta-i o axioma pe care o poti numai accepta.

Intre timp, am cam rarit-o pe Blogger si-mi vars amarul pe tumblr, care-i undeva intre Wordpress, Google Plus si Twitter, dar mult mai bun. Nu-i indexat de Goagal, dar putin imi pasa. Il folosesc ca un fel de live bookmarking unde sumarizez stirile care-mi par interesante cand n-am timp de un articol mai lung – ceea ce e cam tot timpul. S-ar putea chiar sa renunt la domeniile de bloguri si sa le “comasez” pe toate pe zamo.ca (acesta de fata devenind asa.zamo.ca) intrucat nu prea am timp de ele, nu am gasit colaboratori (bine, nici nu prea am cautat), nu le actualizez si nu are rost sa le tot platesc degeaba – am prea multe.

personal

Si-acum ca ne-apropiem de sfarsit, ce-mi veni sa scriu in romana?

Sa vezi faza..

M-a contactat recent o fosta prietena pe facebook sa-mi ceara adresa unei bunici sa-i scrie felicitare (parc-am mai scris asta undeva dar nu mai stiu unde). Cand sa-i raspund, constat ca nu mai suntem FB friends. Long story short, gagica s-a maritat, are un copil, si-a schimbat numele si cam de-atunci m-a scos dintre prieteni. Which is cool & dandy, da’ nu veni sa-mi ceri adresa bunica-mii, si nu-mi da explicatii cum ca nu bag chestii personale pe contul de FB. Nici inainte de a te marita tu (si de fapt niciodata) n-am bagat chestii personale gen:

azi am sangerat gandindu-ma la el.. cum poate fi atat de crud…. eu il iubesc ca proasta si el trage filme. m-am nascut in zodia sacrificiului. chiar asa, trebuie sa-mi cumpar o oja mai buna!

Stilu’ meu nu-ncape in posete de Isaure. Daca te-ai maritat si a mentine contactu’ cu mine e indezirabil fiindca-ti creste dorinta de alte contacte, zi asa sau nu zi nimic, nu ma lua cu personal/nepersonal, ca oameni suntem, copii facem. Ma rog, tot tu.

Poate ca daca imi dau telefonu’ aiurea ar trebui sa fiu mai tolerant si cu tonul ocupat pe FB, dar am probleme cu stomacu’

Asta-i sportul preferat al tuturor prietenilor mei: insuratoare + plozi. Cand vorbesc cu ei, ii intreb intr-o doara: “si? cand faceti altul?”. Primesc ca raspuns priviri acre, in special de la el.

iconic vals

Citeam recent un articol despre cuvantul “iconic” care la origine, in engleza, insemna o poza din Europa de Est de omulet cu cerc pe cap (cam ce vinde Toma in telefon discret). Eu nu scriu asa, si nici blogul meu nu-i astfel, desi Zamolxis tot d-ala ar fi fost. Eu am scris numai un articol de duminica asa cum am avut chef, despre ce-am avut chef, oarecum personal si l-am scris si-n romana, cat mai neaos – la cererea ascultatorilor. Nu cred sa mai vina multe anul acesta. Multumiti?

Si daca te afli in Romania, sunt si eu curios: care sunt preturile de prepaid pentru Internet mobil si numar de telefon (eventual cu link-uri)? A scris cineva vreun articol sa treaca in revista toate companiile care ofera asta?

Sources / More info: EZvoip.co, ro-tel

zamo, telefon, telefonie, personal, voip, ezvoip, tumblr, google plus, la multi ani, lma, 2012 (Tags)

confirmations, affirmations

2011-11-23T01:00:00.000-05:00

It's hard to determine when you are the source of events or when you are simply part of the current. If you're a blogger in a minor blogosphere, you might start accusing others of "stealing" from you. Me, I'm just glad that I'm being validated.

Trying the find where I was copied or cheated on the ‘net takes me back ages.

1. usenet

Perhaps the first such example dates back to the 90s, when I was doing some consulting for a management firm during the summer holiday and a colleague wrote a document using the construction its’ (yes, with an apostrophe to symbolize possession). I was floored and just had to correct him – yet he maintained that he’s right and I, as an ESL dude, didn’t know WTF I was talking about. So we took the bet to USEnet, where I posted it in a relevant newsgroup (alt.language, if I remember correctly), and we then waited. We got about 6 replies, of which 2 were clearly on my side, while the other 4 did not seem to understand what the question was about. I’m quite sure at least 2 of the 4 were friends he had asked to jump in on his side, and I would link to it, but ever since Google took over DejaNews I cannot find any of my old postings on USENET. If you can, let me know – I had signed it “Captain Grammar”, at his request :)

2. slashdot

Also in the 90s, Slashdot was one of the sites I used to comment on – a lot! I was not actively seeking “online friendships” and did not have a “voting mob”, so my comments were seldom voted up in its meta-moderation scheme. I do remember however how once somebody took my comment, changed a few words around, capitalized my sentences (I hadn’t bothered), basically rewrote my comment and got modded up to +5. Since then, I started to have a healthy dose of scepticism in respect to The Wisdom of Crowds [Paperback] by James Surowiecki

The Wisdom of Crowds (.FR, .DE, .JP, .cn) and online voting. (I’ll add a reference when I have time to look for it.)

3. popelu

Ever since starting this blog (and implicitly, involuntarily becoming a part of blogo.ro-oaie), it happened a few times that my articles were re-written by others, once even in Adevarul by some dude whose name starts with B, but I never bothered with it: after all, I was making it too easy with full feeds and writing in Romanian, like a paduchios. I was nonetheless surprised when a feisty newcomer, whom I tried to unsuccessfully enlighten for a while “quoted” me in a similar manner and not once, but on several occasions. Just as above, I cannot find all these examples, except for one. In an otherwise well-written text, he found himself falling down a version of “the American is the dumbest” path, perhaps without even realizing it:

Nu toate popoarele (in sensul de locuitorii unei tari) sunt si natiuni, exemplul cel mai important fiind Statele Unite ale Americii. (..) Nu neg ca in diverse locuri din SU exista manifestari quas-nationale specifice, dar o natiune nu e locul unde oamenii se bad cu pumnu-n chept, ca toti oamenii se bat. O natiune e locul unde toti se bat la fel. De-aia zic ca nu-i, pentru ca nu exista asa o comunitate, niste trasaturi universale.

In short, he claims that USA is not a nation because there are insufficient commonalities, despite being a number of “local quasi-national specific manifestations”. I commented that there is a common set of ideas and ideals more so than in Canada and then I listed a few at his request: manifest destiny, exceptionalismul descris de Tocqueville, the pursuit of.., credinta ca orice problema poate fi rezolvata aruncand cu bani in ea (aka “metoda americana”), ideea ca ceva este cu atat mai bun cu cat este mai mare / supersizing - japonezii traiesc cu ideea opusa, de pilda, etc. Translating and expanding:

manifest destiny – from the 19th century belief that USA was destined to expand across the continent it evolved in Lincoln’s and Wilson’s idea that it’s their mission to promote and defend democracy throughout the world; interpreted by Noam Chomsky and others as a mission to make all economies compatible (trade-wise)
exceptionalism – (from wikipedia:) “refers to the theory that the United States is qualitatively different from other countries. In this view, America's exceptionalism stems from its emergence from a revolution, becoming "the first new nation," and developing a uniquely American ideology, based on liberty, egalitarianism, individualism, populism and laissez-faire. This observation can be traced to Alexis de Tocqueville, the first writer to describe the United States as "exceptional" in 1831 and 1840. Historian Gordon Wood has argued, "Our beliefs in liberty, equality, constitutionalism, and the well-being of ordinary people came out of the Revolutionary era. So too did our idea that we Americans are a special people with a special destiny to lead the world toward liberty and democracy."” I purposely left in the entire fragment because it is probably the most revealing when it comes to American nationalism. Most of these can be found in his Democracy in America: The Complete and Unabridged Volumes I and II [Mass Market Paperback] by Alexis De Tocqueville (.FR, .DE, .JP, .cn).
american solution: The belief that any problem can be resolved by throwing money at it. More on motivation and why that’s flawed in this RSA Animation.
supersizing: more and bigger is always better (not so in Japan, for instance)

Near the end, he conceded it was a matter of “feeling”, then offered some really silly arguments, so I said goodbye and decided I’ll avoid discussing issues with him (didn’t do a good job of that). And then, many months later, this jewel:

Ei da, am pe undeva in vre-un cufar o hartie pe care scrie langa numele meu ca-i diploma si de antropologie, nu-i clar la ce calitate, chit ca tot acolo scrie noua si trei firtale. Dar sa trecem si sa intram in subiect : Zice candva pe undeva un oarecare Tocqueville (ca de exemplu Alexis de, in L’Ancien régime et la Révolution, Michel Lévy Frères, 1856).

Now, as before, I did not really mind. Maybe he did know about it and had forgotten. And even if he didn’t, why else was I commenting there other than to shepherd the non-descript masses out of the valley of weakness? That’s also why I wrote about bitcoin, now an important part of the cyberlife of many.

4. hungary

In Romanistan II, I was reluctantly writing:

Dac-ar fi sa mergem pe drumul teoriilor conspirationale, etnonimul “romi” a fost inventat si impus de catre Soros, care a avut si pastreaza sensibilitati maghiare.

So I was somewhat happy to learn that the Economist has a way of sort of admitting to it:

Mr Orbán's dire public image abroad is a source of mystification and outright resentment among his fans. They blame everything from anti-Hungarian bias to the supposedly unhealthy links between the liberal elite in Hungary (which detests him) and the foreign media.

It’s very easy to fall into loony conspiracy territory here, but can YOU find a reasonable explanation for the underreporting of Gypsy numbers only for Hungary in the Economist, as shown in the Romanistan article?

5. prostitution

I wrote elsewhere about a famous economist who may have used one of my ideas. But maybe his inspiration comes from “patalama” even though, unlike Popelu’ before him, he has never confessed he actually lacks ideas and perhaps has to use others for inspiration (if he did, I missed it).

6. natalie

When presenting Wordsworth’s Ode I showed a clip with Natalie Wood and wrote:

Natalie Woods a murit in circumstante neclare, inecata, in anii ‘80, lasand in urma filmul “Brainstorm” in care juca cu Christopher Walken neterminat.

Her murder investigation has been reopened.

Sources / More info: eco-orban, dm-wood1, dm-wood2, wiki-wood

zamo, validation, validare, confirmare, afirmare, arrive, arrival, plagiat, plagiarizing, stealing, popelu, quoting, copyright, citat, citate, citare, quote, ip (Tags)

a question of lust

2011-11-18T01:00:00.000-05:00

Although I've been preparing this blog for a conversion to English for quite some time, there are still those who refuse to accept reality. Such as Blegoo.

Blegoo is a nice guy. He thought I’ve decided to write in English as a protest to the lack of interaction on this blog or as a poorly disguised plot to squeeze out more comments. We talked a great deal in constiinta a2m – apparently, he thinks that there are people who read this blog or that by telling me this I’ll get such a boner that I’ll write with it in Ro.

I don’t wanna gild the lily around the bush (sic, biatch), but such “munca de lamurire” reminds me of an old song by Depeche Mode (also covered by A-HA). Check out the lyrics:

Fragile
Like a baby in your arms
Be gentle with me
I'd never willingly
Do you harm

Apologies
Are all you seem to get from me
But just like a child
You make me smile
When you care for me

(Chorus)
And you know
It's a question of lust
It's a question of trust
It's a question of not letting
What we've built up
Crumble to dust
It is all of these things and more
That keep us together

Independence
Is still important for us though (we realise)
It's easy to make
The stupid mistake
Of letting go (do you know what I mean)

My weaknesses
You know each and every one (it frightens me)
But I need to drink
More than you seem to think
Before I'm anyone's [ho]

And you know
It's a question of lust
It's a question of trust
It's a question of not letting
What we've built up
Crumble to dust
It is all of these things and more
That keep us together

Kiss me goodbye
When I'm on my own
But you know that I'd
Rather be home
It's a question of lust
---
"A Question of Lust" as written by Martin Lee Gore
Lyrics © EMI Music Publishing

As you know, the song is about an older gay blogger (papa bear) who fell in love with what he thought was a younger blogger. He took a pederastic (i.e., love and pedagogy) interest in his writing. Meanwhile, the younger blogger did his thing.

In the anticlimactic climax, the older blogger pleads with the younger one to keep the past alive, but the young one just wants to go to America. Sadly, he was to die of TBC in the transatlantic boat, near the bottom, with the feces of the other monkeys cascading over his face.

He’s right about one thing though: I need to change the navigation and the template customizations; I just don’t care enough to do it yet.

The moral of the story is an old fart always knows better. Now go walk with the Sheppard.

Sources / More info: wiki, sm

zamo, weaknesses, separation anxiety, new beginnings, new age, new wave, romgleza, engrish, patriotism, decision, decizia, decizie, decider (Tags)

R U a Fat Arhi? Here’s how 2 lose weight!

2011-11-13T17:23:00.001-05:00

A weight trainer has gained weight only to lose it. His weight pinnacle was achieved on November 5 and since then it’s been dropping rapidly. Yet some fatties won’t even accept a sendup to that blog – they take it as an insult.

I’ve always exercised daily, perhaps a military-like habit formed by my grandfather who forced me to join him in his 3X a day rigorous physical exercise regimen. This went quite well until a few years ago when, going through a rather stressful situation (let’s just say it involved the Ontario court system), I started doing my abs too quickly and powerfully. Soon enough I got some sharp chest pains and screeching sounds during exercising. I’m not the kind of guy to give in to pain, especially of the physical kind, so I kept pushing, until I could no longer breathe due to excruciating pain. My family doctor diagnosed me with costochondritis, but it was really Tietze’s Syndrome (links below). I was told to stop exercising to give my body time to heal. I did stop, I restarted exercising, the pain came back, I stopped again, waited longer, started exercising, pain was now far worse – I kept going back and forth. Eventually, with the help of a physiotherapist, I figured out that I was doing abs the wrong way and started doing it right. (It’s quite simple: don’t raise your head all the way to your knees, you only need a small 10 degree angle with the floor; the best and most effective way is to bring your elbow to your opposite knee while “pedalling” on your back.) The pain and the inflammation eventually went away, but my chest still makes “rusty metal” noises every now and then.

Throughout all this, my weight has not increased much (still around 180 lbs. which is normal for my height), but the ratio of lean muscle to fat decreased, and after I noticed some abdominal fat and “love handles”. Getting rid of it was much harder than I thought. Firstly, before, when I’d get nervous or stressed I would start doing some physical exercise almost by reflex. Now, I’d be eating. I had a voracious appetite and the more I ate, the hungrier I’d get. Every now and then, I’d get sad or stressed out or I’d worry I’m getting fat. I had visions of turning into Meatloaf and singing, forever alone, I would do anything for love. To feel better, I would stuff my face with almonds.

I noticed that my lovemaking endurance had dropped to less than half what it used to be. In one particularly intimate moment when I, on top, got closer to whisper a joke into her ear (there’s no better time to exercise your funny bone than when you have a captive audience) she looked like she was about to burst into laughter even before I said my joke then pulled my head closer, next to her ear, where she could no longer see it. Then, when she got on top, she’d start moving her head suddenly close and horizontally right above me a few times, hitting me with her hair, as if to make a point. My healthy laughter caused her to lose equilibrium, needing to find support with a hand on my chest, which caused me to wallow in pain for the rest of the day. Those were weird moments, so I decided to investigate. In the privacy of the bathroom, where there are a few mirrors, I noticed how my face, now enhanced by some additional and, fortunately, uniformly distributed layer of fat, had started hanging when horizontal, leaving my eyes far behind and giving me a desperately weird look (kinda like Gary Busey’s).

And it wasn’t the only signal I got. When I went windsurfing with a friend and got him to hold my camera while I was bending to change into my wetsuit, he too pointed it toward me, finding my hanging flabs equally funny.

OK, I may be exaggerating to make a point, but this (or similar) is the almost-universal fatty predicament. It is extremely hard to lose weight. Criticism makes them feel bad about themselves, losing weight takes a long time and in the meantime they need something to help them feel good, which is usually junk food, the kind that sticks to one’s belly.

The best way to lose weight is to eat less calories than you’re consuming. Sounds simple in theory, and it is. There are many ways to implement this simple concept:

exercising alone, though it sounds healthiest, has the least visible results and it’s the most difficult route: it’s hard to get fit again, you have to do it gradually and after exercising you get hungry, eating far more than you’ve expended
stop eating (caloric restriction) – yeah, right! still, eating less, even if you keep eating junk food, will reduce your cholesterol and essentially improve all your overall health quicker and better than most other methods as a recent experiment on himself by a nutrition prof has demonstrated
eating multivitamin and protein supplements are bound to decrease your food cravings and maintain your brain & willpower; btw, did you know that “whey protein isolate” – what most athletes use to increase their muscle mass – is nothing other than dehydrated cheese juice?

In my naïveté, I thought it might be a good idea to help a well-known fatso, the “Hardy” part of the “Laurel and Hardy” couple of the Romanian blogosphere. I’ve written about him in the article with Kate Moss and I present to the right the most flattering photo I could find. And then, wanting to leave him a heads-up, I’ve found a Google Plus link to an article of his, “following my own advice”, where he was plugging, most likely for money, a dish washer he supposedly had purchased for himself. Except that this heads up had already been given (corrected Google Translation):

AD - Follow the one with losing weight as well. Here’s an uncle who put on weight to lose weight, showing fatties of the world that it is indeed possible. He started losing it on November 5. You have a longer way to go and a late start, but I think it wouldn’t hurt you: http://www.fit2fat2fit.com/

CA - interesting how people always know what's best for others. can I ask why you have this deep concern for me? not to wonder why my dick (i.e., why the fuck) don’t each other mind our own business? only saying

That’s a reaction very common in fat people, though more extreme cases can always be found..

Why would anyone care? For one thing, we all are ONE. Secondly, left to their own devices, fatties organize and take over the world. Only a few years ago Canadian fatties earned the right to be called “disabled” and occupy 2 seats in airplanes for the price of one. Here’s how Wired presented the news:

For many, the free-seat fracas goes to the question of whether obesity is a disability. A Vancouver Sun columnist argues you can’t define a disability without considering the environment in which it exists. The way he sees it, most people would consider a blind man disabled, but if he lives in a land where everyone else is blind, he’s just another guy. An editorial in the Denver Post raises the same point. "Airlines should do their best to accommodate all passengers," the Post says. "Yet a majority of obese Americans are making a lifestyle choice. Forcing companies and passengers to make impractical financial adjustments on their behalf is unfair."

Canadian fatties owe their new rights to Linda McKay-Panos, an Albertan Civil Rights lawyer and highly rated Professor, herself obese, who represented their (and her) interests all the way to the Supreme Court of Canada, which declined to hear the airlines appeal, thus making the Transportation authority ruling permanent. Did you know that there is even a NAAFA (National Association to Advance Fat Acceptance) that would put NAMBLA to shame?

No matter how many times fatties tell you “I’m not fat, I’m big boned”, this “name calling” and ridiculing of the fat people is actually helping them. The fat of the land are a danger to themselves and others. Though the impulse to shoot the messenger may be natural, without criticism and general opprobrium what incentive would fat people have to shed their pounds? I don’t think our planet is overpopulated but if you do (as most people, actually), perhaps you should first direct your attention to those who although count as one person in their papers take the space and resources of at least two and often times of an entire Ethiopian village.

And this is why I too find the effort made by the fit2fat2fit guy so awesome. He reached his weight pinnacle on November 5, with a 48’ waist and 265 lbs and already, following his regimen, he’s down to 255 lbs and 47’ waist on November 12. It really is simple: drink plenty of water (especially before eating), eat less but well and exercise: stretching & core.

Good luck and keep at it!

Sources / More info: fit2fat2fit, wiki-costo, wiki-tietze, msn-fats, bfb, wired-fats, reu-2, cbc-disabled, 2006-tsa, ec-arhi-photo, wiki-lh, dishw, arhiduke.tv, vansun, denpst, ctv, wiki-naafa, time-naafa, linda-r8

zamo, fat, fatso, fattie, cartman, big boned, osanza, gras, grasime, grasan, grasoman, cogeamite, batoza, balena, baban (Tags)

constiinta a2m

2011-09-30T01:00:00.000-04:00

Stateam deunazi de vorba cu constiinta..

(se-ntampla uneori, avem conversatii interesante, m-am gandit sa share)

“ma mananca neshte scrupule in fund”, zice. (Are constiinta fund? Pai daca ne imaginam ca am eu constiinta, de ce nu ne-am imagina ca are si ea fund?)

“mananca-le si tu pe ele”, ii zic eu. Un raspuns stock, cliche.

“nu pot”, zice, “ca nu fac a2m”. Deci da, chiar are scrupule, tre’ s-o duc la un avocat sa i le scoata.

Pana una-alta, am decis ca regula self-impusa de a scrie pe cat posibil in romana si-a trait traiul si si-a mancat malaiul. Lipsa de activitate a scazut numarul abonatilor la un cool 200+ (de la un max 400+) si ca urmare voi avea deosebita placere a unui nou inceput. Sigur, pe Facebook vad c-am ramas la 500+, dar dat fiind ca importul automat al articolelor functioneaza din parti de cand am inceput sa import fluxul partial, este putin probabil sa creasca in salturi.

So rejoice et gaudeamus, brothers and sisters, no more painful Romanian (at least, if I don’t forget). You will get instead more painfully broken Inglese. To celebrate the transition, I’ll offer you a poem.

LONGING [as opposed to craving]

Romanians -
When they go into exile -
Sit down beside the railroad lines
Somewhere in Europe,
Near stations if there’s any room left,

To feel closer to home,
To be able to catch the next train,
If it comes to that.

This gives them the feeling
They haven’t gone very far away.
Walking the tracks
Or hearing the train whistle,
They’re in unbroken communication
With their homeland.

In spring especially,
When the phenomenon of terrestrial magnetism
Disturbs the cranes high in the sky,
They can be found sitting on their suitcases,
Listening to the rails resonate
With untranslatable phonemes
Of longing.

Those who happened upon this site before may recognize a faint connection to previous articles such as Dead Line and the Putrid Corpse of the Romanian Transportation Network. And those who wonder why the heck do I bother with poetry might take note of my intention to write a poem for the World Poetry Contest.

Sources / More info: The Past Perfect of Flight

zamo, limba, a2m, conscience, constiinta, longing, dor, online, onlain, engleza, romana, romgleza, sorescu, marin sorescu, poem, poezie, poetry (Tags)

racheta galbena - cristiana nicolae

2011-08-03T01:00:00.000-04:00

Pe Cristiana Nicolae am cunoscut-o cand eram mic. Nu intamplator, cand i-am vazut documentarul despre tigani la OMNI, m-au napadit niscaiva amintiri si-am invatat si ceva nou.

Poate ca nu stiti inca, sau poate ca nu ati aflat (cf Timpuri Noi), dar Cristiana Nicolae este regizoarea si scenarista Rachetei Albe, serialul pentru copii care multora ne lumina scurta existenta TV de duminica, inainte sau dupa Lumea Copiilor (sau in cadrul acesteia, alaturi de Arabela si Rumburak). Vremuri falnice acelea erau, cand rock-ul nu-mi parea desuet si-ascultam, deseori fara sa vreau, chiar piese romanesti, pe langa Al Bano si-aia inalta.

Pe fiul cel mare al Cristianei il puteti vedea in generic, creditat ca Radu in rolul lui Victor. Cu fiul cel mic am petrecut o vacanta de vara, impreuna cu alti copii la un conac la tara – nici nu mai stiu unde. Stiu insa ca era o fata in sat indragostita de el, ceea ce mie-mi venea greu s-accept, obisnuit fiind sa fiu vioara-ntai. Eventual m-am prins ca e moarta dupa el, devenise aproape imposibil sa ne mai jucam fiindca daca era despartita de el mai mult de un minut incepea sa urle ca din gura de sarpe. O chema Anca, si stiu asta fiindca o pusesem pe vara-mea, care era studenta la Tonitza, sa deseneze WC-uri cu numele ei – le-am spus WC-uri tip Anca. Tin minte ca multe prostii am facut in vacanta aceea, dar din pacate, cu greu imi amintesc care si cate.

Cristiana dadea in carti si alte alea. Ne-a facut tuturor un calcul (pe care eu nu l-am inteles si de-aia nu mi-l amintesc) bazat pe data nasterii cu care scotea chakrele dominante. Mie mi-au iesit toate 3 in cap – si-a desenat un triunghi pe fruntea mogaldeatei de hartie. Mi-a zis, surprinsa, ca n-a mai pomenit asa ceva si ca sunt un tip nu numai destept ci si imaginativ-afectiv, dar ca tre’ sa lucrez la “palatul soarelui” (osul stern) sa ma deschid mai mult catre altii. (Nu cred ca vazuse ca din cauza ca blugii mi-erau mari umblam mai tot timpul cu pravalia deschisa.) Atunci m-am prins care-i scopul “ghicitului” si de ce place fomeilor: confidence booster, cu exceptia cazului cand nu sari cu banul, moment in care-i trist. M-am reintalnit in persoana cu ea acum cativa ani, dar nu-s chiar sigur ca de ea e vorba. Cert e ca m-am intalnit c-o doamna mai in varsta care m-a intrebat daca fumez si mi-a oferit un ceai de tigari, pe care eu l-am refuzat, m-am scuzat si am plecat. Nu stiu daca era ea, poate ca era o alta regizoare. Oricum, era o regizoare.

Ei bine, tot zilele astea am vazut documentarul sau “povestea galbenului”. Documentarul este facut in ton oarecum neutru, dar prezentarea de pe site-ul OMNI , un canal de televiziune pentru minoritati etnice difuzata in toate marile aglomerari urbane suna nitel cam ciudat pentru anul 2008 cand a avut premiera (traducere Google):

Sunt tineri imigranţi din România, cu vârste cuprinse între 9 la 16 ani. Ei sunt Tigani, mai bine cunoscuti în America de Nord ca Gypsies ("ţigani").
În 2003, Parlamentul European a decis că sunt "grupul cel mai persecutat etnic din Europa", şi numele lor oficial va fi romi.
Obisnuiti sa fie dispreţuiti, urmariti sau chiar atacati, aceşti copii fac front comun, o reacţie invatata dupa secole de respingere şi persecuţie în Europa.
Educaţia nu înseamnă prea mult pentru ei, atâta timp cât părinţii lor abia ştiu să citească sau să scrie. Nu au nici un role-model, cu excepţia jucatorilor de fotbal sau a cântăreţilor de muzică pop văzuti la televizor.
Au nume frumoase, dar se striga unii pe alţii în numele lor Tzigane specifice.
Copiii români păstrează înrădăcinată în mintea lor o etichetă cu privire la Tziganes, că acestia sunt murdari şi că cerşesc pe străzi.
Copiii Tzigane au un fel de sentiment de superioritate şi ii nesocotesc pe români, care nu împărtăşesc aceleaşi valori ca şi ei. Ei numesc "Gadjo", pe cineva care nu aparţine grupului lor etnic. Neîncrederea faţă de "Gadjo" este un impediment constant în dezvoltarea acestor copii. Lipsa de modele este altul: trăiesc într-un auto-impus ghetou, nu au vreo informaţie despre profesii, despre muncă sau societate si de regula copiii urmează stilul de viaţă al părinţilor ceea ce este un handicap puternic pentru ei.
În timpul repetiţiilor pentru o piesa de teatru, bazata pe povestea adevarata a prieteniei dintre un tânăr bărbat nobil şi un tinar sclav Tzigan în România secolului 19, descoperim diferite teme cum ar fi tradiţii şi etichetele de obicei atasate grupului lor etnic.
Extrase din scrierile scriitorului român din secolul al 19-lea Vasile Alecsandri, utilizate în documentar, explica rădăcinile adânci ale rromilor in contextul temerilor şi neîncrederii celorlalţi.
Documentarul încearcă să facă o punte de legătură între "lumea Gadjo" şi cea a rromilor.
Luminita ar putea fi un model pentru un pictor renascentist. Dar ea este doar un copil 13 ani, fără copilărie. In timpul filmarilor pentru acest documentar, am sarbatorit ziua ei 14. A fost una dintre rarele ocazii cand a fost în afara, cand nu se află sub stricta supraveghere a părinţilor ei. De obicei, părinţii ei se tem ca va fi rapita de unul de-al lor, un mod traditional de a obţine o soţie, care este încă în practica. Nu merge la şcoală şi atunci când am înregistrat-o într-o clasă de flamenco ea a încetat sa mearga atunci cand au murit 2 oameni în comunitatea lor în România; doliul durează cel puţin 3 săptămâni pentru fiecare.
Amanda este are unsprezece ani. Ea se poate aştepta la o viaţă mai bună decât sora sa vitrega, Luminiţa. Am înregistrat-o pe Amanda la şcoală şi ii place sa înveţe. Este un talent real, dar nici ea nu are libertatea de a participa la cursul de dans atunci când cineva moare în comunitate.
Racoarea Este numele ei romi, ceea ce înseamnă, în limba română, "prospeţime". Ea este un exemplu pătrunzător al uneia dintre cele mai puternice tradiţii rrome, care afecteaza încă femeile: părinţii ei au "promis-o", de la naştere unuia din clanul ei, pentru că fetele nu au voie să se căsătorească în afara clanului . Înainte de căsătorie, ea l-a întâlnit pe Ludovic, care a fost de 16 de ani. Racoarea avea 14. Au decis să fugă împreună. De ani de zile ei i-au urmărit toată lumea membrii familiei ei de sex masculin, care s-au hotărât să spele aceasta "ruşine" adusa asupra familiei lor. Când au ajuns în cele din urmă în Canada, erau parintii a 2 copii. Racoarea nu au frecventat niciodată şcoala si nu ştie să citească sau să scrie.
Larissa, Francesco, Antonio şi Larissa tot asa. Patru fraţi din aceeaşi familie de 7 copii. Numele rom al celei mai tinere, Larissa, este Leleoara: ea merge la şcoală şi deja vorbeşte fluent franceză. Este încântată să înveţe şi să scrie şi cu farmecul ei umple toate momentele în care a fost filmata.
Şi apoi, povestea cea mai trista este despre viaţa lui Catalin. Abandonat la naştere, a crescut într-un orfelinat. Condiţiile oribile şi bătăile la care a fost supus nu i-au schimbat hotărârea de a dovedi că este capabil să depăşească prejudecăţile suferite în timpul copilăriei sale. Ca aproape oricare al copil, pe lângă româna, el este fluent în franceză, engleză şi spaniolă. El lucrează în două locuri de muncă şi întotdeauna aduce cu el un zambet. Cu excepţia momentului cand i-a fost adresata o întrebare dificila careia nu i-a putut răspunde imediat: "când a fost prima data cand cineva s-a purtat frumos cu tine. A trebuit să se gandească, deoarece în timpul primilor 12 ani cat a trăit în orfelinat nici măcar nu ştia cuvântul "bun" sau "bunătate" există. Culoarea pielii sale l-etichetate ca fiind un "Tzigane", şi încă mai are coşmaruri despre timpul petrecut în orfelinat.
Paul St-Clair - director al Comunităţii Centrul Romilor, Toronto. Origine evreiască, născut în fosta Tchekoslovakia, el ştie ce înseamnă să fii parte dintr-un grup etnic care este dispreţuit şi, uneori, ameninţat.
Ljuba Radman, croată şi de origine germană, ea este fondatoarea şi directoarea Festivalului "Romanyi Yag" (Focul romilor). Ca şi mine, ea are un sentiment de datorie faţă de comunitate, încearcă să educe "lumea Gadjo", încercând să ajute oamenii să se înţeleagă reciproc.

Ce-am retinut eu din documentar este ca limba roma (romanichal, romani sau cum ii zice) nu apare in nomenclatorul ministerului imigratiei, asa ca toti romii sunt (sau erau) trecuti ca romani. Oare situatia asta exista numai in Canada? Sa ne mai miram de confuzie?!

Sources / More info: OMNI-doc, wiki-cristiana-nicolae, cinemag-cn, imdb-cn

zamo, documentary, documentar, canadian, tigani, tsigane, tzigeuner, gypsy, gipsy, zigeuner, antiziganism (Tags)

PAfoto4: je te jure

2011-06-14T09:50:00.001-04:00

In PA-ul de azi vorbim despre Sena, Paris si metroul parizian. Ar trebui poate sa fie si-un “n” inainte de verb, da-mi afecteaza SEO-u’. :)

Poza scoasa de Calin "la mezat" este superba nu atat prin executie, ci prin aceea ca-mi starneste o gramada de amintiri..

Rromana ma izbeste in metroul parizian din toate partile, ca un harem in greva, ca valul pravalit peste surfer. Plus ca am in nari miasmele de ora de varf din RATB. Cobor cu 3 statii mai devreme si-o iau pe malul Senei: cand te ratacesti in padurea ne(o)spanzuratilor, cica tre’ sa urmezi un rau sa iesi la liman. Dialogul frantuzoaicelor se-ntretaie sinestezic in mintea mea cu acorduri de chitara si ecourile metroului.
“il m'a blessé beaucoup, je te jure!”
“m-am incordat in bile, sa moara ma-ta!”

Oare ce-ar fi sa-mi scriu toate amintirile sub forma de PA?

LE: Vezi si impresiile finale ale lui Dan Popa in Paris:

(..)

Nu am mai pus intrebari, dar am realizat ceea ce voia sa zica. Langa Sena, la doi pasi de Notre Dame, duminica pe la pranz, doi politisti trageau de o femeie rroma care cersea. Femeia racnea din toate puterile, unul din politisti tinea Cartea de Identitate in mana, vizibil. Am recunoscut formatul imediat. Romania.

In fata Sacre Coeur, nu doar senegalezii incercau sa iti lege snurul de mana si sa te usureze de eventuale bratari samd, ci si doi domni care vorbeau intre ei romaneste.”Pa copiii mei daca te mint, l-am facut pe fraier si am baut pe banii lui pana la 3 dimineata”, ii spunea primul, celuilalt. (..)

Metroul lor mi se pare urat si murdar. La statia de metrou Opera, azi dimineata (luni) pe la 7 un soricel astepta probabil si el metroul, fara sa se sinchiseasca de cei 3-4 calatori.

Deci nu-i chiar fictiune pura ce scriam mai sus :)

Sources / More info: ca-bonjour, wiki-seine

zamo, pa, proza arhiscurta, pa500, pa-500, pa 500, paris, sena, seine, la seine, metrou, ratb, la metro, metro qui passe (Tags)

vara, comentarii si domenii

2011-06-08T09:00:00.000-04:00

Urmarind din patu-mi, noaptea, nervurile fulgerelor orizontale, trezit de lumina si tunet (d-le Fargiss), am avut o epifanie: timpul petrecut cu comentariile pe acest blog este contraproductiv telurilor mele, ‘tu-i sfarsitul lumii sa-i ‘ut.

Am mintit nitel: am avut epifania asta mai demult, dar tot n-am reusit sa actionez fiindca, oarecum in ciuda mea, aveam destul de multe comentarii. Situatia blogului a inceput recent sa se apropie de realitate (mai precis, de telurile mele) cand am inceput sa pic vertiginos in zelist de pe la close to 100 catre 300 si probabil in curand 500. Comentatorii au cam amutit si ei. As putea sa nu scriu un nou articol pana nu-mi comenteaza doi sau trei (o metoda tacita de santaj practicata de unii bloggeri) dar nu-i stilul meu.

O oportunitate excelenta de a scoate widgetul de comentarii Disqus si a limita comentariile la o zi de la publicarea articolului. Cei care vor sa-mi ofere feedback si dupa, o pot face pe twitter (linkurile, chiar si scurtate, apar la sfarsit ca “reactii”), pe facebook sau scriind un articol pe propriul blog si folosind trackback-ul de Disqus care apare la sfarsit, cu urmatorul format aproximativ: http://disqus.com/forums/zamo/titlul_articolului/trackback/ – e.g., pentru acest articol, “titlul_articolului” devine probabil “vara_comentarii_si_domenii”. Mai mult, daca ai comentat in trecut, poti folosi contul de Disqus pentru a-ti edita sau chiar sterge comentariul, daca vrei. Topul comentatorilor poate fi gasit in continuare in “GuestBook” iar topul articolelor dupa comentarii in “Cele Mai”, ambele accesibile din menu-ul superior.

Tot astfel, am reusit in sfarsit sa anulez reinnoirea domeniilor romanesti pe care le-am oferit in trecut ca premii – cele care au mai ramas. Ele vor expira asadar la data listata. Daca te intereseaza vreunul, il poti cumpara de la mine sau poti astepta sa expire si sa incerci apoi sa-l inhati, dupa expirare – e posibil, dar risti sa-l ia altul. Daca-l cumperi, iti pot seta Google Apps si-l poti folosi pana la data expirarii, urmand ca apoi sa-l transfer pe numele si sub administrarea ta (mai multe date in ghid.zamo.ca). Voi renunta probabil si la zamolxis.name, urmand a tranzitiona subdomeniile si adresele de email pe zamo.ca.

faq

cateva intrebari si raspunsurile aferente:

cum adica “telurile tale”? nu vrei comentarii, ejprost? Vreau comentarii, dar interactiunea nu este motivatia principala a acestui blog, este mai degraba un bonus. Motivul principal de existenta a acestui blog este acela de jurnal (arhiva a ideilor ginite sau concepute si a stirilor ingurgitate). Feedback-ul primit si oamenii cunoscuti sunt desigur o surpriza si un cadou neasteptat, dar nu scopul principal.
pai si daca le apreciezi, de ce nu le lasi? Le-as lasa, dar au cam scazut de ceva vreme. Pentru a mentine un flux satisfacator de comentarii trebuie ca si eu insumi sa interactionez mai mult si mai bine cu blogo.ro-oaia – fie pe twitter, fie comentand pe blogurile altora, fie comentand pe blogul propriu sub numele altora – ori eu nu am timp de primele si am or tarsa de ordin etic fata de ultima. Oricum, nu le-am scos complet.
ce ai de castigat din reducerea comentariilor? In primul rand, timp. Comentariile la articole sunt intr-o mare masura un act de socializare si-ntr-o mai mica masura conectate cu articolul. Cei care tin cu tot dinadinsul sa comenteze la un articol o pot face in 24h de la publicare sau prin twitter, cu link catre articol. Din pacate, nu prea mai am timp sa intru in acest joc. Spun demult ca incerc sa-mi reduc participarea in blogo.ro-oaie, dar nu am facut nimic. Mai mult, eu nu as putea vreodata sa construiesc o comunitate de comentatori la nivel profesionist din pricina absentei fizice din Ro si diferentei de fus orar.
ce ai de marait la comentariile pe care le ai? Am remarcat ca majoritatea comentatorilor prefera sa comenteze acolo unde exista deja multe comentarii (asta-i si motivul pentru care strategia unora cu comentarii false functioneaza). Asta sugereaza ca oamenii comenteaza in cautare de socializare si construirea unei comunitati. Eu, pe de alta parte, cand comentez o fac ca un cadou catre autorul articolului si prefer articolele unde nu prea sunt comentarii. Mai mult, cu cat se-ncing mai tare comentariile, cu atat au mai putin a face cu articolul.
bine, dar nu scade valoarea blogului daca are mai putine comentarii? Probabil, dar nu ma intereseaza asta fiindca nu intentionez sa-l vand. Bani care sa conteze aici in Canada si care sa justifice din pdv economic timpul petrecut nu am cum scoate cu un blog romanesc nicicum, chiar presupunand ca mi-as vinde sufletul vreunei agentii, cum ne sfatuieste parinteste Arhi. Iata de ce e important sa reduc timpul petrecut cu acest blog in directia activitatii de placere maxima: scrisul, chit ca-i in detrimentul comentariilor si socializarii.
daca vreau sa comentez la un articol unde s-au inchis deja comentariile, cum fac? Poti sa-mi trimiti un twit catre @zamoca cu tot cu link-ul articolului si continuam pe twitter. Va trebui sa ai rabdare insa pana intru, ca si acolo intru foarte rar. Ai putea de asemenea comenta in forumul Facebook, dar nu exista nici o garantie acolo. Comentariile la articole prin email vor fi in general ignorate si probabil necitite. S-ar putea sa revin asupra acestei decizii prin Septembrie – daca-mi amintesc!
ideal outcome, adica ce-ti doresti? Mi-ar place sa gasesc un colaborator permanent pentru acest blog in Ro. Acesta ar putea sa se ocupe mult mai eficient de comentatori. In schimb, i-as oferi dreptul de a-si pune propriile reclame. Eu as castiga un blog mai “viu” si as continua sa public in continuare alaturi de “administrator”. As putea sa ma concentrez asupra scrisului si in special a altor bloguri fara a ma simti vinovat ca-mi neglijez breincialdu’. Caut, practic, o guvernanta de brainchild (Mi-as mai dori si-o blogo.ro-oaie unde succes au cei care au ceva de spus, nu cei care sunt in agentii si se sustin reciproc, dar asta necesita cititori cu mai multa gandire critica si mai putin spirit de turma ceea ce-i mai greu de gasit pe plaiurile mioritice.)

Cand eram mic, parca toate fulgerele erau verticale..

Sources / More info: flickr

zamo, domenii, comentarii, technicalities, chestii tehnice, blog, blogareala, de bloggibus, fulger, fulgere (Tags)

ce naste din pisica IV

2011-06-01T01:06:00.000-04:00

Mno, iata ca dupa ce am vorbit despre dragalasenia copiilor in I, despre ura masculina in II si relatat o discutie pe mess (tot despre insuratoare, pana la urma) in III, ajungem si la vizita mamei singure.

Am mai “atacat” in trecut mamele singure si in educatia boschetarilor (I, II, III). M-am gandit ca acest articol e mai dificil si necesita un desen explicativ – vezi-l in partea dreapta.

Un sondaj recent in randul femeilor din Canada gaseste ca acestea se considera mai mult ca Thelma (laidback, sunny) decat Louise. Prefera in continuare telefonul pentru a comunica cu prietenele in proportie zdrobitoare 81%, urmat de email 55%, SMS 32%, IM 25% si scrisorile ajung abia la 6%.

Eu stiu asta cat se poate de bine: vand servicii de telefonie VoIP unor cupluri mai in varsta si-ntotdeauna e-aceeasi poveste. El s-a saturat sa plateasca telefonul, in special long distance, ca oricum nu prea-l foloseste si este agasat ca ea-i tot timpul pe telefon, asa ca o pune pe ea sa-l plateasca. Ea se simte cenzurata si considera ca-i treaba barbatului sa se ocupe de platit si de chestii tehn(olog)ice si se plange tot timpul. El se tine tare iar eu am de-a face cu o gramada de plangeri stupide numai pentru ca el nu intelege ca (tele)comunicatiile sunt o nevoie femeiasca la fel de vitala, fundamentala si de netagaduit ca cea de ciocolata dinamica.

In randul acelorasi imposibilitati se afla si nevoia unor femei (in principal mamele singure, din cate-am observat) de a obtine directii verbale si nu de la harta gugal. Cand fac reclama subsolului casei, pe care-l inchiriez, bag si un link catre harta in toate anunturile si chiar si instructiuni verbale intr-o extensie de telefon (IVR). Acestea nu pot fi insa folosite de unii oameni, in special cei de persuasiune feminina, ale caror resurse cerebrale sunt ocupate aproape exclusiv de masinutele de produs muci, caca si scancete. Cand iti raspund 20-30 (uneori pe zi) la un anunt devine nitel agasant sa trebuiasca sa explici cum ajung unor oameni despre care se spune ca nu prea le au cu orientarea si deseori nici macar cu limba engleza (realitatea parand deseori sa confirme aceste prejudecati). Si asta cu atat mai mult cu cat cei ce raspund anunturilor au tendinta sa se buluceasca sa sune toti deodata. As putea sa dau 10 exemple dar voi da unul singur, cat se poate de tipic.

Pe la 7 dimineata ma suna cineva pe numarul de telefon dedicat anuntului de inchiriere (mai tarziu, verificand log-ul, descopar ca m-a sunat si pe la 11 pm dar telefonul n-a sunat fiindca-i setat sa-mi respecte orele de somn). E vesela si lenta, imi spune c-a vazut anuntul online si vrea sa vina sa vada apartamentul. Nu se grabeste deloc dar eu am treaba. Vrea sa-i dau directii, eu ii spun ca nu pot si ii ofer posibilitatea de a scoate harta codului postal sau de a asculta instructiunile din extensia telefonica. Isi noteaza extensia dar vrea si codul postal si dureaza vreo 5 minute pana-l intelege, bruiata fiind de onomatopeele animalutului. Ma consolez gandindu-ma ca daca i-as fi dat directii mi-ar fi luat o ora. A doua zi, cand trebuia sa vina, nu vine si nici nu da telefon. Ma suna a treia zi sa-mi spuna ca s-a uitat pe gugal map dar n-a gasit codul meu postal (dap! sunt o inchisoare CIA sau casa lu’ Osama) ceara din nou directii si sa-mi spuna ca n-a mai reusit sa vina (wow! whodda thought!). Vrea sa vina dimineata in schimb ca seara cand pot eu nu mai poate. Fac in asa fel sa fiu acasa la o ora care-i convine ei, dar vine in schimb tot seara, dupa ce a mai dat vreo 3 telefoane sa ceara directii.

In ciuda eforturilor mele, sunt un pachet de nervi controlati. De obicei copiii mici ma plac, dar nu si cand sunt ca Palpatine. Incerc sa nu ma uit des la el, sa nu-l curentez cu privirea. Tipa a venit cu sora-sa, lasa caruciorul afara, vine cu copilul care ma vede si incepe sa planga. Afara a plouat si atat ea cat si celalata aratare (sunt dragute, dar am draci) lasa in urma o dara umeda, de melc. Se uita intrebator la mine, asteptand sa le cer sa se descalte, dar eu incerc sa termin cu asta cat mai repede si o duc repede prin casa. Incerc sa fiu calm si pragmatic, dar copilul imi simte pornirile sangeroase si plange incontinuu. Ea il framanta-n brate si-mi spune “nu stiu ce se-ntampla, nu plange niciodata, nu l-a speriat nimeni pan-acum” si se uita mustrator la mine, de parc-as fi entertainer sau Marian Râlea.

Am reusit in final sa scap de ea fara sa-mi ceara sa completeze o aplicatie si s-a-ntamplat de la sine, fara s-o refuz eu personal. Asta-i un punct important, fiindca o femeie refuzata devine dementa – am o lunga, groasa, bogata si oarecum nedorita / involuntara experienta in domeniu. Si luand in considerare anumite prejudecati existente la nivel social:

barbatii sunt impotriva copiilor si nu inteleg ce-nseamna sa ai copil si se comporta execrabil cu mamele acestora (nu si cu mamelele)
cei care inchiriaza spatii locuibile sunt niste trantori care nu fac nimic si iau banii de pomana; singurul lor merit este ca sunt bogati si ca urmare trebuie saraciti
toate mamele sunt eroine si nu trebui precupetit nici un efort pentru a proslavi femeia mama

As putea continua, dar ce-ncerc sa spun este ca in ciuda eforturilor mele de a ajuta oamenii in situatii dificile, nu reusesc decat sa pierd timpul si sa ma umplu de nervi. Noroc cu blogu’, ma mai racoresc nitel..

Sources / More info: cb-thelma, imdb-tl, creierul [attila, wild boar piglet]

zamo, femeie, foemeie, fomeie, fumeie, thelma si louise, thelma & louise, thelma and louise, thelma et louise, thelma, louise, shaggy, hope, bombastic (Tags)

ce naste din pisica II

2011-05-29T01:00:00.000-04:00

Incepusem sa va povestesc in prima parte ca indiferent cat sunt de dragalasi copiii, pentru masculul mediu nu sunt neaparat un deziderat. Asta este, zic eu, motivatia majora pentru existenta mamelor singure.

Sa-l luam de pilda pe Radu PG-ne13. Intr-un articol recent, zice:

Tre ~~să mă uit la niște teatru și să îmi vină niște idei.~~ să mă îmbăt grav diseară.

Acuma nu pot, că-s într-un restaurant cu vreo 30 de copchii de 7-9 ani care urlă. Bruiază orice gând coerent în afară de unul:

Vreau să strâng un copil de gât cu un copil mai mic pe post de ștreang, e normal?

Urăsc copiii. Îmi vine să îi bat încontinuu. Și sunt așa de ușor de bătut încât ți-e mai mare dragu’. Și nu înțeleg de ce sunt făcuți să aibă vocile așa pițigăiate. După ce că urlă toată ziua, să urle și pe tonul ăla de sonerie de telefon. Și trebuie să stai și cu ochii pe ei ca pe butelie, că-s idioți și-și scot ochii cu furculița. Într-o zi o să îmi rod și eu unghiile din cauza lu’ un de-ăsta. Dar nu în viitorul mediu. Sunt prea enervanți.

Deci da, parenting e chestie grea. Cand un mascul o face pe duru’ si-njura copiii, oare nu cumva intarata femelele sa-l vada ca tatic?! Sau se lupta ca propriul sau instinct de parinte, ce se trezeste si-l enerveaza, fiindca intelege ca o casnicie e o temnita?

Un studiu recent UBC (PDF1, PDF2, PDF3) arata ce multi dintre noi stim din proprie experienta: femelele speciei nu considera barbatii zambitori sexy, chiar daca masculii prefera femelele zambitoare: ii vor pe cei intunecati / aroganti sau cei consumati de probleme (ceea ce poate explica cinismul lui ZBiM, alcoolismul lui PG sau BDSM-ul Popelului). Exista speranta si pentru cei nu tocmai inzestrati in a arata bine sau a fi intunecati: foemeile sunt complicate.

O chestie care efectiv ma consuma si ma enerveaza este ca aproape fiecare “cucerire” de-a mea din periplul european cu care am pastrat contactul, cat si cateva din prietenele mele din copilarie, m-au asediat cu poze si “vino-ncoa’”-uri inainte de maritis. E ca si cum, imediat ce au obtinut o oferta de la unu’ mai flet dar statornic, au inceput sa “shop around” sa vaza daca nu cumva e posibil sa obtina una mai buna. Ceea ce nu numai ca ma ingretoseaza, dar ma indeparteaza si mai zdravan de insuratoare.

Acestea fiind zise, a venit, zic, momentul sa va spun basmul foemeii care-a venit sa-mi vada apartamentul. Da-ntai o discutie cu varu-meu.

Sources / More info: radupg-plecat, scid-ng, scid-cns, menpsy-smi, [jap-sg-mm] [kitten-hug]

zamo, single mom, single moms, single mothers, giggity, parenting, parinti, parenthood, fatherhood, motherhood, mame singure (Tags)

ce naste din pisica III

2011-05-28T15:00:00.001-04:00

Incepusem sa zic chestii cu maritis, insuratoare, alea. Si-acum o zi sau doua vorbeam despre asta si multe altele cu un var. Care se lauda ca-i mult mai batran decat stiam eu.

Conversatia-i lunga si – aviz voyeurilor – nu contine suficient materiel pentru masturbare vicarioasa. Reproduc selectiuni mai mult pentru memoria mea personala. Are o oarecare legatura cu restul, dar nu-i usor de ginit.

(8:18:13 PM) porcs(var): in rest
(8:18:18 PM) porcs(var): sunt f..
(8:18:23 PM) porcs(var): fac s..
(8:18:25 PM) porcs(var): etc
(8:18:33 PM) porcs(var): banii subnt de ccat
(8:18:35 PM) porcs(var): dar asta e
(8:18:42 PM) porcs(var): m-am intors .. in bv
(8:18:50 PM) porcs(var): am stat in cj pana acum
(8:19:00 PM) zamo(io): e fain cj, am auzit
(8:19:09 PM) zamo(io): ce-i mai fain, cj sau bv?
(8:19:38 PM) porcs(var): nu stiu ce sa zic... m-am obisnuit sa chimb orsele ... dar primavara clar bv e mai ok
(8:19:51 PM) porcs(var): la 30 min incepi sa urci pe munte
(8:20:00 PM) porcs(var): si asta presupun ca ti s pare ok
(8:20:25 PM) zamo(io): bine, are si cj niste turle de besoareca la o adica
(8:20:52 PM) zamo(io): eu ziceam de atmosfera, party, femei, alea
(8:21:04 PM) porcs(var): party femei + altele cj e mai ok.
(8:21:09 PM) porcs(var): in rest brasovul
(8:21:15 PM) porcs(var): de fapt
(8:21:23 PM) porcs(var): in bv femeile sunt mai frumoase
(8:21:25 PM) porcs(var): ;)
(8:21:31 PM) porcs(var): in cj sunt mai disponibile
(8:21:52 PM) porcs(var): creca prefer frumoase
(8:21:54 PM) porcs(var): :))
(8:22:42 PM) zamo(io): depinde acuma
(8:22:50 PM) zamo(io): daca preferi sa privesti decat sa futi
(8:23:03 PM) zamo(io): dar vad ca tie-ti place natura, muntele
(8:23:10 PM) zamo(io): deci da

(8:32:27 PM) porcs(var): ma enerbeaza
(8:32:34 PM) porcs(var): ca toti cocalarii
(8:32:42 PM) porcs(var): injura aici la volan
(8:32:46 PM) porcs(var): orice chestie gaci
(8:32:48 PM) porcs(var): faci
(8:32:54 PM) porcs(var): e de fapt ceva social
(8:32:54 PM) zamo(io): si ea injura?
(8:32:58 PM) porcs(var): :))
(8:32:59 PM) porcs(var): nu
(8:33:05 PM) porcs(var): ea
(8:33:11 PM) porcs(var): REMARCA
(8:33:14 PM) porcs(var): ca a f injurate
(8:33:37 PM) porcs(var): adevrul e ca traficul aici
(8:33:50 PM) porcs(var): e sinistru

(8:41:49 PM) porcs(var): cjiar tu unde lucrezi acum?
(8:42:01 PM) zamo(io): la pizde
(8:42:04 PM) porcs(var): sper sa nu inchizi calcu la intreb asta
(8:42:11 PM) porcs(var): dai limbi
(8:42:14 PM) porcs(var): sau sugi pula
(8:42:21 PM) porcs(var): sa stiu daca ma bcur sau nu
(8:42:23 PM) porcs(var): :))
(8:42:29 PM) zamo(io): nush cum sunt pizdele in bv
(8:42:36 PM) zamo(io): dar aici inca nu le-a crescut pula
(8:42:42 PM) zamo(io): dar nici mult nu mai au
(8:42:55 PM) zamo(io): e ca-n cantecu' ala a lu' bloor
(8:43:09 PM) zamo(io): (nu stii tu, era cand erai tu tanc)
(8:43:18 PM) porcs(var): care ?
(8:43:31 PM) zamo(io): nici eu nu mai stiu
(8:43:40 PM) zamo(io): da' serios, m-am ingrijorat
(8:43:53 PM) zamo(io): in bv cand mergi la pizde poti ajunge sa sugi pula?
(8:44:27 PM) porcs(var): nu... dar ma gandeam ca poate lucrezi colateral ;)
(8:44:46 PM) zamo(io): coilateral, da
(8:45:15 PM) porcs(var): normal ca-l stiu tarfo
(8:45:21 PM) porcs(var): tu catia ni crezi ca am ?
(8:45:52 PM) porcs(var): desi
(8:45:52 PM) porcs(var): !
(8:45:55 PM) porcs(var): parea mai hetero
(8:45:59 PM) zamo(io): nush. 20?
(8:45:59 PM) porcs(var): la vremea aia
(8:46:01 PM) porcs(var): :(
(8:46:14 PM) porcs(var): 20 + 1/2 *20
(8:46:17 PM) porcs(var): plus
(8:46:20 PM) porcs(var): UNU
(8:46:28 PM) porcs(var): sa-mi b pula
(8:46:34 PM) porcs(var): asta chiar e de cct
(8:46:41 PM) zamo(io): tu ai 31 de ani?!
(8:46:41 PM) porcs(var): parea heterp la vremea sia
(8:46:47 PM) zamo(io): fugi cu cercu'
(8:47:26 PM) porcs(var): da
(8:47:27 PM) porcs(var): 31
(8:47:29 PM) porcs(var): am
(8:47:45 PM) zamo(io): sa-mi bag pl
(8:47:51 PM) zamo(io): si de ce nu te-ai maritat pan-acum?
(8:48:29 PM) porcs(var): vrei sa te-ntrb de ce nu te-ai mrtat tu ? tu cat ai ?
(8:48:54 PM) zamo(io): in primul rand, eu n-am cum sa ma marit, ca barbatii se-nsoara
(8:49:11 PM) zamo(io): in al doilea, nu evada din intrebare
(8:49:54 PM) porcs(var): nu cred ca ma puteam marita
(8:50:01 PM) porcs(var): de insurat nu stiu de ce
(8:50:08 PM) porcs(var): suntem loossssssserrrrrrrri
(8:50:12 PM) porcs(var): ;)
(8:50:25 PM) porcs(var): accepta
(8:50:39 PM) zamo(io): ma ingrijorezi
(8:51:20 PM) zamo(io): daca noi vb de pizde si tu-ntelgi ca-i de supt pule
(8:51:34 PM) zamo(io): se-ntampla chestii cu tine
(8:51:51 PM) zamo(io): si eu n-am cum sa te-aduc pe calea cea buna de la distanta
(8:52:00 PM) zamo(io): chiar, te mai faci preot?
(8:52:14 PM) porcs(var): ma MAI fac? dar cand am vrt ?
(8:53:10 PM) zamo(io): imi ziceai tu odata sa fentezi intrebarea "ce vrei sa te faci"
(8:53:44 PM) porcs(var): cred ca nimeni nu fenteaza chestia aia mai mult ca tine ;)
(8:53:46 PM) porcs(var): tu
(8:53:49 PM) porcs(var): te faci preot?
(8:54:10 PM) zamo(io): nu, nu le am cu guy in the sky
(8:54:16 PM) zamo(io): si ma dor rinichii
(8:54:40 PM) porcs(var): creca intr-o luna o sa ma las de flancing
(8:54:46 PM) porcs(var): cam asa
(8:54:51 PM) porcs(var): nu stiu ce fac atunci
(8:55:03 PM) zamo(io): independent contracting
(8:55:30 PM) porcs(var): suna ok
(8:55:39 PM) porcs(var): sper ca nu se suge pula ?
(8:55:41 PM) porcs(var): :))
(8:55:46 PM) porcs(var): =))
(8:56:08 PM) zamo(io): de ce revine obsesiv chestia asta in conversatia noastra?
(8:56:33 PM) porcs(var): asta intreva si o frantuzoaica ajunsa aici
(8:56:41 PM) porcs(var): se mira de nr incredibil de mare de injuraturi
(8:56:46 PM) porcs(var): care au ca obiect
(8:56:54 PM) porcs(var): suptul de pula in tara asta
(8:57:02 PM) porcs(var): 'c'est une obsession'!!!
(8:57:03 PM) porcs(var): a zis
(8:57:24 PM) zamo(io): era ea ma quotable decat fuckable, sau invers?
(8:57:36 PM) porcs(var): era si f fuckable
(8:57:57 PM) porcs(var): dar cand o tipa iti povesteste cum au ftto 2 in cur in acelasi timp
(8:58:01 PM) porcs(var): pe meleagurile astea
(8:58:05 PM) porcs(var): ti se cam taie apetitul
(8:58:15 PM) porcs(var): nu stiu cum e acolo
(8:58:32 PM) zamo(io): e chestie de generatie
(8:58:42 PM) zamo(io): toata lumea vrea in cur
(8:58:48 PM) zamo(io): eu nu intru acolo
(8:59:16 PM) zamo(io): ceea ce ma face old skule
(8:59:33 PM) porcs(var): da,
(8:59:41 PM) porcs(var): de la o vreme suntem toti old skool
(8:59:45 PM) porcs(var): :|
(8:59:47 PM) porcs(var): asta e
(9:00:00 PM) zamo(io): in fine
(9:00:12 PM) zamo(io): oricum nu-mi plac frantuzoaicele
(9:00:17 PM) zamo(io): sunt prea rapide
(9:00:29 PM) zamo(io): pana sa ma dezbrac
(9:00:42 PM) zamo(io): mi-a supt-o si-a juisat de 2 ori
(9:01:00 PM) porcs(var): ma... ori te lauzi ori ar trebui sa fi in porn
(9:01:22 PM) zamo(io): pai n-am cum, asta zic: nu fac fata
(9:01:24 PM) zamo(io): si nici spate
(9:01:38 PM) zamo(io): eu as fi ala care se uita la altii cu jind
(9:01:42 PM) zamo(io): extra
(9:01:53 PM) zamo(io): si bea jack daniels
(9:01:55 PM) zamo(io): in fine
(9:02:09 PM) zamo(io): ti-as fi facut o propunere de afaceri
(9:02:21 PM) zamo(io): dar esti prea infundat pe caile pierzaniei
(9:02:27 PM) zamo(io): si nici nu stii soap
(9:02:37 PM) porcs(var): nu .. nu stiu
(9:02:40 PM) porcs(var): pare rau
(9:03:06 PM) zamo(io): no bine
(9:03:15 PM) zamo(io): salutari doamnei
(9:03:43 PM) porcs(var): salutari si tie
(9:03:49 PM) zamo(io): ciao
(9:04:01 PM) porcs(var): salve
(9:04:11 PM) porcs(var): asculta asta
(9:04:16 PM) porcs(var): mi-a dat de crnd cineva

Si-acum, in sfarsit la partea a IV-a.

Regionalisme: [24 accents] [21 accents] [35 accents] [house accents]

zamo, chestii, conversatie, ymess, puls, luam pulsul, pulsul natiunii, manzul sec, manzul sex, manzului sec, var, veri, verisor, verisori, brasov, brasoave, discutie, yahoo, mess (Tags)

ce naste din pisica I

2011-05-28T11:38:00.001-04:00

O prietena a pus pe feisbuc o poza cu fetita ei. Ieri am avut o chiriasa prospectiva care m-a scos din sarite, cu copil, si-ncerc sa conectez cumva cele doua evenimente, intrucat reactiile mele sunt moderate de acelasi filon de ganduri.

Daca nu-i deja evident, acest articol nu-i despre pisici sau sinucidere; poate cel mult despre maritis la bloggeri.

Iata si poza de care va zic (alaturata). Mi se pare ca seamana teribil de bine cu maica-sa, pe care o puteti vedea in poza de an nou 2009. Eu i-am zis ca au ambele acelasi “quiet-happy contemplative look”.

Sunt unii (ctp parca) ce spun ca nu exista copii frumosi decat in ochii parintilor. Eu zic ca nu-i chiar asa. Mascul fiind, ai invatat poate sa pastrezi distanta de cei mici din motive de instinct de conservare, cat si din dorinta de a reduce la minim sansele ca vreodata, chiar si la 20 de ani dupa ce ai mangaiat un copil pe cap, sa fii acuzat de pedofilie, sa fii arestat si violat inca inainte sa fi apucat sa vorbesti cu un avocat. Si chiar daca nu ti-e teama de acuzatia de pedofilie, ar trebui sa-ti fie teama de marele C.

Este arhi-evident cred ca oricui ca pustiul din cover de I’m Yours este dureros de scumb, cum de altfel este si pustiul ce-si injumatateste sansele de supravietuire sau cel de dupa dentist sau copiii suedezi vorbind despre dumniezo. Dar in spatele oricarui copil reusit se afla ani de nesomn, venituri injumatatite, o femeie si sange si urlete si durere si hemoroizi explodand ca o conopida imbujorata. Rolul barbatului in treaba asta este de obicei [aparent] neglijabil in modelul oriental si aproape la fel de sacrificial ca cel al femeii in modelul occidental. Tatal aici este cel care se prosterneaza in fata nevestei, ii inghite toate hachitele si face toate hatarurile, cu rezultate indoielnice. Ca sa nu mai vorbim ca in caz de divort, cum tot mai multi barbati afla, 75% din venit merge direct la mama care ia custody in peste 90% din cazuri, facand barbati

Intrebarea daca toate acestea merita efortul este cat se poate de oportuna. Lasand la o parte balariile mitologului despre casatorie, ramne promisiunea sexului regulat, o idee expirata care atrage multi retardei in aceasta institutie. Nu stau sa explic de ce-i cretina, ilustratia de mai sus ar trebui sa faca asta suficient de elocvent.

Poate ca astea sunt motivele (sau unele dintre ele) pentru care atatea femei ajung sa aiba copii fara un “tata fix”. Vorba cantecului (vezi si educatia boschetarilor I, II, III):

What is “Mass Confusion” in Jamaica?
?!?
Father’s Day.

Chestia cu mamele singure si foemeile inainte de maritis nu mai incape aici ca deja am scris mai mult decat poate inghite cititorul mediu. Dar va urma, sper, cat de curand..

Sources / More info: covers, m2

zamo, ai pus-o, sinceritate, pisicenii, adevar, ideal, iubire, dragoste, casatorie, maritis, casnicie (Tags)

pdv-uri, dezbateri si psihologie

2011-05-17T01:00:00.000-04:00

Am mai discutat diferenta intre o polemica si o dezbatere. Cred ca totusi nu a fost inregistrata de mai nimeni, motiv pentru care voi abera nitel pe aceasta tema.

M-am gandit sa scriu initial acest articol ca raspuns unui articol in care Dragnir se gioaca cu niste chifre din sondaje de opinie si-ajunge la niste concluzii foarte interesante – nu-i prima data cand face asta. Iata primul grafic:

Autopercepția ideologicǎ. Scala stînga – dreapta

Propune el o simplificare a raspunsurilor de mai sus in stanga, centru, dreapta si nush, la centru intrand 5 si 6. Asta-mi pare o eroare, dat fiind ca zdrobitoarea majoritate a celor care se considera “de centru” vor raspunde “5”, fiindca 5 este 10/2. “Sase” imi pare ca indica deja o (foarte slaba) deplasare dinspre centru catre dreapta.

Dar de fapt, in special in conditiile in care majoritatea sunt cam in ceata cu busola politica, este putin relevant cum se autocaracterizeaza. Mult mai relevante – si interesante as zice, in special pentru mine – sunt diferentele psihologice intre stanga si dreapta. Am scris si voi mai scrie despre asta pe libTO.com.

Cum reiese din clipurile de mai jos, oamenii adopta opinii politice pe baza experientelor de viata. Nu raspundem la argumente logice ci numai la emotii. Dezbaterile nu se tin pentru a-ti convinge oponentul, ci pentru a convinge audienta.

Multe sunt de spus aici; timpul imi lipseste si sper ca eu ei nu.

Sources / More info: turambarr, tvo [LR1] [LR2] [LR3] [LR4] [Carlin] [PolSpec] [TYTcb] [MndCntrl] [LR paradigm] [diff] [Cons] [PsychVote] [PsychPolSci] [PsychLR1] [PsychLR2] [tvo] [LvC thh22] [LvC wyo2k] [SysJus1] [SysJus2] [SysJus3] [MorPol] [ucAuth1] [ucAuth2] [ucAuth3] [TED] [VanderbiltUniversity] [TYT] [tvo-T] [tvoI] [tvoII] [tvoIIIa] [tvoIIIb] [tvoIV] [RvD]

zamo, politica, politichie, pulitica, polemici, polemica, discutie (Tags)

educatia boschetarilor I: Tanya & son

2011-04-28T15:52:00.001-04:00

Am dat recent peste o dezbatere pe tema “furtului de educatie”. Stiu, suna ciudat si pare o neintelegere si exact asta este de fapt "dezbaterea". Hai sa descurcam itele.

Sa-ncepem cu povestea. O boschetara (homeless, adica fara locuinta stabila si probabil negresa) si-a inscris copilul de 6 ani la o scoala primara publica (ca orice “scoala generala” clasele I – VIII) folosind adresa unei prietene care statea intr-o locuinta subventionata de guvern din zona apartinand de scoala respectiva. Scoala a descoperit falsul si a dat-o in judecata pentru furt de $15686, reprezentand costul educatiei “furate” de la districtul respectiv. Prietena ei a fost de asemenea data afara din locuinta subventionata (“subventionata” inseamna ca plateste chirie in functie de venit, cei care primesc ajutor social neplatind de obicei chirie).

povestea mea

Intamplarea face ca acum cativa ani, ca big mamaliga al unei asociatii de proprietari de case de cateva sute de membri, majoritatea italieni, am luptat impotriva construirii unei astfel de locuinte subventionate pentru mamele fara partener. Acest proiect beneficia de bani de la fiecare nivel de guvern (municipal, provincial si federal) cat si de sustinerea fiecarui reprezentant al zonei din forurile legislative respective. Cel mai puternic atu in lupta noastra a fost o opinie scrisa de un avocat dintr-o clinica legala (care ofera asistenta legala gratuita) africanilor canadieni, care considera construirea acestui proiect o dovada de “ghettoizare”. Avocatul a fost concediat (clinica era subventionata si ea de guvern) la scurt timp dupa scrierea opiniei. Cum era de asteptat, nu am castigat ce ne-am propus, dar am ajuns sa cunosc in de-aproape probemele rasiale din Toronto si in general din America de Nord.

Sistemul functioneaza cam asa: constructorul da spaga (sau contribuie in “campania” politicienilor, primeste apoi banii contribuabililor pentru a construi ceva ce nimeni nu vrea, politicienii trec “ctitoria” pe CV in website, amaratii incep sa foloseasca hardughia fiindca n-au de ales si deseori trebuie sa dea spaga pentru asta.

In ultimele cateva decade, locuintele subventionate din Toronto au fost construite in principal de-a lungul Jane Street, ducand la serioase probleme sociale in zona respectiva (care se afla chiar la limita de vest a asociatiei noastre). Astfel de locuinte sunt oferite in principal saracilor care – ca un facut – sunt persoane cu descendenta africana [relativ mai recenta, fiindca, zice-se, toti venim de-acolo]. Zonele afluente nu vor ca astfel de “proiecte” sa fie construite in jur intrucat scad valoarea proprietatilor din zona si cresc criminalitatea. Cand o asociatie de locatari lupta impotriva unui proiect guvernamental nedorit i se spune batjocoritor NIMBY.

Sansele ca noi sa castigam erau vreo 20% in conditii in care as fi putut sa ma ocup serios si au scazut la 10% cand am descoperit ca nu prea erau oameni in comunitate care sa aiba timp si abilitatea de a se pregati pentru proces. Chiar dac nu am castigat in toate “capetele” ca urmare a “muncii” mele si reprezentarii comunitatii la tribunal mi s-a propus sa candidez impotriva reprezentantei actuale dar am declinat intrucat italienii tind sa votez italieni si eu oricum n-am timp de asta. A venit asadar un italian care – zic unii – seamana cu mine (mi se pare ca are un zambet bocciu totusi) si desi a pierdut, a contestat rezultatul in instanta si s-ar putea sa avem by-election.

Exista mai multe studii care arata ca sansele de succes ale unui copil sunt direct proportionale in primul rand cu venitul parintilor si apoi cu venitul mediu al zonei in care traieste (si in care, implicit, este scolarizat). Majoritatea africanilor percep imposibilitatea de a evada din astfel de enclave ca un razboi invizibil al albilor de a-i mentine segregati si inapoiati. Si intr-un fel, au dreptate (am adaugat mai multe clipuri in surse). Astfel de actiuni sunt similare de fapt si de drept cu actiunile de evacuare a tiganilor de la Vatican (vezi surse), din Irlanda de Nord sau din Franta. Demersul acestei mame de a evada din enclava sa este identic cu incercarile disperate ale romanilor de a imigra, iar ajutorul dat de prietena cu adresa (cap de pod) este echivalent cu ajutorul [rar] oferit de romanii stabiliti in strainatate noilor veniti.

In partea a II-a, o oarecare busola educationala.

Sources / More info: care2-edu, huffp, hn-vatican [NAACP1] [NAACP2]

zamo, homeless, houmlesi, houmleshi, boschetari, puradei, puradel, negri, negrese, politica, politik, toronto, t.o., school, scoala, trustee (Tags)

Halimos Leustean aka Levisticum Officinale

2011-04-16T01:00:00.000-04:00

Scaietina ma provoaca la un concurs inedit si ma grabesc sa-i raspund.. (Nota Bene: Levisticum n-are a face cu Leviticus!)

Zice ea:

Cum leuşteanul ca şi românii sunt împrăştiaţi pe diferite continente, axe, fusuri orare, meridiane şi cum, iarna nu-i ca vara şi vara ar putea să fie, care este, concursul se va încheia odată cu recoltarea leuşteanului, deci fără dată fixă, undeva prin toamnă?
Când toţi participanţii au terminat să-şi pună în diverse recipiente leuşteanul, se sună trâmbiţa, chiar aici în subsolul acestui text.
Până atunci, însă, participanţii, postează pe blogurile, paginile, dumnealor(facebook, twitter, trumblr, etc), pozele concurentului leuştean, în diverse faze de creştere- un singur text (pagina)care se updatează, odată cu creşterea voinicului, cu fotografii in diverse faze de creştere.
După ce au postat textul vor trebui să se întoarcă, aici, pe blog, unde, în partea dreapta există un widget al concursului, unde se introduce linkul textului participant la concurs.
NU vă îngrijoraţi pentru faptul că, cere adresa dvs de email, am făcut teste şi puteţi să scrieţi orice, e de ajuns şi o literă.
Am introdus eu cele trei texte intrate deja în concurs, aşteptăm următorii concurenţi.
Propăvăduirea concursului este tratată ca o faptă bună, atât în cer cât şi pământ, deci sunaţi trâmbiţa, vă rugăm frumos!

De remarcat ca nu ni se spune ni’ca de premii. Eu cred ca premiul I e o Dacie tunata.

Eu nu voiu a apdata pajina ‘ceasta. In schimb voiu a urk futografii intr-un album chicasa, cum ar fi urmatoarea, prima:

From Leustean

Amu, firicelele nu prea se vad, da’ eu numar 5 (sunt mai multe, da’ nu-s taman vizibile): unul in stanga, cam la 1/3 din poza, altul cam la 45 de grade inspre gard, urmatorul – cel mai mare – la gard, sub o frunza si urmatoarele doua coborand pe linia inspre frunza de capsuna).

In curand le voi ingropa sub un strat de pine bark (scoarta de pin), fiindca cedar mulch-u’ asta nu-mi place si poate-asa au si ceilalti concurenti o urma de sansa..

Cat despre recoltare, sa fim seriosi: produc mult mai mult decat am nevoie, si-a-nceput sa se imprastie prin gradina. Daca vrea cineva din T.O. cateva radacini, le donez cu drag! Iara daca poa’ cineva sa-mi spuna ce faci cu el cand ai prea mult vine toamna, ma bucur s-aud.

Mai gios, c-asa mi-e felu’, iata si-un widget pentru ubitorii de Flash (e suficient s-apesi pe link-ul de album de sus, unde zice “From”, pentru a-l vide fain pi-picasaueb undi di altfel poti si comienta dac-asa ti si scoali).

May ze most officinaliz win!

LE: Intrucat Qf m-a intrebat cum sa intre si el in concurs, m-am gandit sa ofer diasporenilor care nu au blog sau nu vor sa-l dezvaluie o modalitate mai simpla de a participa. Iata asadar widgetul - care se gaseste la si este administrat de Scaietina, link in surse; poti adauga pozele in comentarii aici apasand "add image".

Sources / More info: wiki-lovage, scaietina

zamo, leustean, gradina, gradinarit, bucatarie, culinar, culinare, herb, herbs, buruieni, buruiana, planta, plante, plantare, verde, verdeata, verdeturi (Tags)

PA5: Casa si Curte

2011-04-14T09:34:00.001-04:00

De la Calin cetire: A nustiu câta etapă a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret se numeste simplu: „Casa din vis” si vă provoacă să descrieti o casă care vă reprezintă si/sau care vă/v-a plăcut.

Ca de obicei, si acest PA are limita 500 de semne (max. 550) si ca deadline, vineri, 15 aprilie, 20.00 ora Romaniei. Scriu acest PA inspirat de povestea lui Vasile Caniuca, cel ce a venit in Canada intr-un container, a pornit o afacere de construit case de lux, s-a-nsurat si-acum conduce un Porsche Cayenne.

Casele mari nu m-au impresionat niciodata, cum nu m-au impresionat nici masinile scumpe. Asta-i o problema, fiindca daca e sa-l cred pe Chris Rock, femeile nu pot face pasi inapoi in stilul de viata. Si cum al meu e frugal, asta inseamna ca-mi raman numai cele foarte tinere sau hippioatele batrane.

Ca si la pasari, in specia noastra femeia face ouale si le cloceste, barbatul face cuibul si se umfla-n pene. Este remarcabil ca majoritatea incercarilor de a inversa aceasta simpla ecuatie nu reusesc.

Daca te-ai uitat la clipurile de mai sus, tre’ sa-ti citez si un comentariu care-a luat 113 thumbs up:

What the cameraman didn't catch on film was the bowerbird asking David Attenborough if he could borrow his Marvin Gaye cassette tapes. (BWaygal117)

Sources / More info: ch-casa, wiki-bowerbirds

zamo, casa, acasa, pa500, pa-500, 500, proza arhiscurta, pasari, naturalia, bbc, nature, natura (Tags)

PA(4)-rte de carte: CART'o'4-ul

2011-04-09T17:08:00.001-04:00

O noua etapa: "Până atunci, vă anunt noua etapă, PArte de carte: Descrieti o întâmplare cu cărti (într-un text de 500 de semne, max. 550). Până luni, 23.59! Baftă!"

Pica bine, fiindca book of continua, chit ca-mi vine greu sa aleg o-ntamplare interesanta. Tentatia-i mare sa “PAizez” o poveste veche, cum ar fi Julis Verne sau fumatul de Kant dar ma abtin.

In acea vacanta de vara din copilarie, caniculara si plictisitoare, el prefera sa citeasca, desi cartile bunicilor fusesera citite si rascitite. Ea prefera sa-si dea in carti, incercand sa traseze harta inimii si-a viitorului. I-ar fi dat si lui, dar el nu credea in chestii d-astea. Isi intersectau minutele jucand carti. Multe pagini s-au scris de-atunci in cartea vietii fiecaruia. Nu stim sigur ce-a devenit fiecare, dara augurii par a zice ca el a devenit e-carturar (blogger) iar ea cartografa.

LE: Am incercat din greu sa evit mentionarea poeziei lui Sorescu cu harta marilor noastre sperante ..

bof

Ca tot veni vorba de carti, sa va zic o chestie ce tare ma seaca de-aici, din (i)realitatea locala. William Gairdner e un brit-old-fart care a scris o carte, The Trouble with Canada...Still!: A Citizen Speaks Out, (un follow-up la mai multe astfel de carti). Dupa cum poti vedea in acest interviu cu TVO’s Paikin, omul este un social conservative (este impotriva recunoasterii casatoriilor homosexuale, legalizarii avorturilor si a interzicerii pedeapsei capitale). In acelasi timp, imprumuta din retorica libertariana (freedom / liberty is less valued than equality).

Mai vorbeste despre traditia carteziana franceza de nationalism si o compara cu traditia britanica de “experienta umana” si de-aici se lanseaza intr-o comparatie intre codul napoleonic (sistemul judecatoresc francez) si common law-ul britanic. Diferenta de baza este ca aici un judecator este obligat sa respecte “precedent”-ul, acesta fiind definit ca deciziile curtilor superioare lor, pe cand in sistemul francez (care este probabil in functiune si la noi) un judecator se urineaza (si de obicei se si enerveaza) pe precedentele prezentate.

Ce vreau sa spun este ca nu poti fi Social Conservative si Libertarian in acelasi timp. El este mai degraba fascist / corporatist.

kanye

Kanye West e faimos din multe motive, unul dintre acestea fiind ca a declarat ca el nu citeste carti fiindca-i o pierdere de timp (“I’m a proud non-reader of books”). Iata de ce am inclus si una din cartile sale audio (pe bune, promo, interviu), cat si un raspuns notarapper, cat si Rich Hall.

Cartile lui Kanye West n-au o valoare majora, dar citindu-le poti incepe sa intelegi succesele unora dintre bloggerii influenzi.

Indemnul citeste o carte! se adreseaza in egala masura si romanilor, dar probabil nu si celor care citesc acest blog.. Mai ales ca Nelinistitu’ de Adrian Voicu taman si-a publicat Nepovestitele trăiri ale templierilor români (cum am aflat de la AlphaDogBlog), deci avem cu totii ce!

Sources / More info: snopes-photo, PA-carte

zamo, carte, citit, pa, pa-500, pa500, book, politica, political theory, politichie, teorie, conservatism, dreapta, stanga (Tags)

PA3: uatzior prablam, cap descult?

2011-04-07T16:03:00.001-04:00

Zice Calin, de asta data: Vorbiti în 500 de semne (maximum 550) despre un defect pe care vi-l recunoasteti. Cred că tonul autoironic e o solutie bună a problemei, nu?

Deadline ii maine la 12, da-ncerc sa termin azi. Auzi la el, “tonul autoironic”.. Da’ eu ce facui pan-acum?

Cand era mai tanar si nemuritor isi intreba sadic tatal: Apropo de oamenii cu chelie: “Nene, capul dumitale-i descult?” Pe bunicu’ nu-ndraznea. A observat apoi ca-n timp si lui ii zboara parul, inlocuit fiind de probleme si-ncruntari. Un casalot ivindu-se din spuma marii, un submarin gafaind dupa o gura de aer. Personalitatea lui capilara fusese circumcisa fara ca macar mandrul sau scalp sa-mpodobeasca peretele cu diplome al unei capetenii de Piei Rosii. Macar de mi-o creste creierul, se gan#&!^

Semnele de la sfarsit sunt cu sic, adica intentionat – de altfel, si inlocuite cu “dea.” tot 500 caractere fix ies. (Erata: corectat “inlocuind fiind”.)

A-nceput sa-mi placa treaba cu PA-urile. Sigur, are un oarecare iz de tema pentru acasa, dar mie-mi place sa scriu articole lungi. Cu PA-urile macar mai scriu ceva, fiindca de majoritatea articolelor pe care le incep ma plictisesc inainte de a le termina. Ori trasatura comuna principala a blogurilor “de succes” este publicarea rapida si deasa, ceea ce nu prea-i posibil cu articolele elaborate, dar aproape involuntar cu PA-urile.

Am adaugat mai jos si cateva link-uri catre articole din wikipedia pe tema cheliei, cat si clipuri cu [azt] si [travolta]. De retinut:

In May 2009, researchers in Japan identified a gene, SOX21, that appears to be responsible for hair loss in humans^[6] and a researcher in India found the missing link between androgenic hormone and hair loss. Androgenic alopecia is said to be a counterproductive outcome of the anabolic effect of androgens.

LE: Propecia, un medicament folosit pentru a "reinvigora" foliculele de par adormite, poate provoca impotenta ireversibila in barbati (/.).

Sources / More info: flickr, ch-PAiul, wiki-alopecia, wiki-baldness, pubmed-androgenic-alopecia

zamo, chelie, baldness, male pattern baldness, azt, pa, proza arhiscurta, pa500, pa-500, pa 500, calvitie, hair loss (Tags)

PA 2: Numa iubirea care este

2011-04-03T17:27:00.001-04:00

Am descoperit un nou PA si am numai cateva minute sa-i raspund (da, stiu ca urma sa-l continui pe cel precedent, dar ma gandesc ca nu-i o idee rea sa intru in hora oficiala).

Desi am intrat pe site-ul lui Calin ieri, azi vad ca e un nou concurs pe care nu-l vazusem. Cerinte:

…vă provoc să povestiti, în 500 de semne (cel mult 550), cel mai năstrusnic/nebunesc lucru pe care l-ati făcut sub impulsul iubirii fiind. Căci a fi îndrăgostit te mână, uneori, să cam faci nefăcute. Cu gratie si candoare, e drept. Deadline, luni, 12.00. Baftă!

Nush cum naiba ca I'm always ze last 2 know.

Eram aproape plod prin anii ‘90 si eram in limba dupa o tipa superba. Bine, si ea dupa mine, dar altfel. Stiam ca-i plac barbatii macho si poate taman de-asta am simtit nevoia sa ma port intr-una geeky. Intr-un fel, o pedepseam ca era chioarba, fortandu-ma sa fiu mult, mult mai nerdy decat eram. Si cum mi se tot plangea ca intram prea repede in sex (“Zamo, we’re not animals”), precum Padureanca, m-am gandit sa-i cant un cantec. Am ales Need You Around, si o fo mult mai penibil decat am visat. ;)

Va las cu cuvintele lui Dr King:

“Darkness cannot drive out darkness; only light can do that. Hate cannot drive out hate; only love can do that.” Martin Luther King, Jr.

LE: Am recitit ce-am scris dupa graba publicarii si nu-mi place. NOTE2SELF - nu mai scriu in 5 minute, nu merita.

PLE: Desi initial aveam un clip cu "Numai iubirea" de Pepe am decis sa-l inlocuiesc cu cel pe care l-am cantat, Need You Around by Smoking Popes. Asta fiindca ma gandesc ca nu sta nimeni sa sape dupa background si versuri in Nivelu' si Delusions of Grandeur (ca sa nu mai vorbim ca se pot naste confuzii cu ce-am cantat). Am cantat-o in speranta s-o satur de prostii romantice, cu atat mai mult cu cat grupul sunt voit luzeri iar ea m-a ascultat stapanindu-se cu greu sa nu rada - nu cred ca s-a prins Hee hee . Daca ti-au placut astia, vezi si I Know You Love Me, unde Smoking Popes si Chicago's Defiant Theatre colaboreaza.

Sources / More info: ch-ni, flickr

zamo, PA, pa-500, pa500, proza arhiscurta, shorts (Tags)

PA I: casa ca casnicie

2011-04-02T11:52:00.001-04:00

Calin Hera m-a invitat acum cateva saptamani sa particip intr-unul din concursurile sale de "Proza Arhiscurta" (PA), dar eu abia acum am vazut. Probabil concursul a luat sfarsit, dar eu tot voi scrie ceva.

De fapt, e “ca verigheta”, dar verighta nu-ncepe cu “ca”

Sigur, concursurile lui Calin se desfasoara in mai multe etape si probabil ca ultima a luat sfarsit, dar ma gandesc ca-i urat sa nu raspund unei invitatii, asa ca-i zic vreo doua – de fapt, 500:

North York era mic, cochet si functional cand ne-am cunoscut. Stateam cu chirie intr-un bloc mare si cam murdar, dar avea piscina unde lucram ca Salvapusti. Apoi mi-am luat casa ca o verigheta. Orasul meu mic s-a-nfratit cu altele si si-au zis Toronto. De-atunci se-ngrasa-ntr-una. Casnicia noastra are insa si parti bune, cum ar fi multe parcuri, fiindca dup-o inundatie de-acum ‘jde ani s-a interzis construirea caselor pe malul rauletelor ce ne brazdeaza, acestea devenind osatura spatiilor verzi.

Asta o fo asadar pentru Ce oras frumos. Va urma dac-or mai fi si alte editii

Sources / More info: autoPA, northwood, Toronto, parcul-googlemaps, flickr

zamo, pa, proza arhiscurta, 500 words, 500 de cuvinte, toronto, north york, city, oras, oras frumos, parc, parcuri, casa, acasa (Tags)

moie

2011-03-17T01:00:00.000-04:00

Ma bateau zilele astea niste ganduri. Si eu pa ele.

Era ca pe ce sa scriu o poezie. Apoi m-am gandit ca mai citesc si altii acest blog (in afara de cele cateva personalitati care ma macina) si vor avea asteptari de la poezie, cum ar fi sa le deschida noi orizonturi, noi puncte G, noi anusuri, noi sentimente. Ori eu cand scriu, scriu fiindca asa am chef si nu neaparat pentru a-mi epata cititorii (shhh, eu un secret intre noi, ok?). Mai mult, este iar greu de explicat / inteles, dar poate uneori scrii anumite articole tocmai pentru a scrie ceva fara a te teme ca esti inteles.

Poezia ar trebui sa fie modul favorit de exprimare pe bloguri, dar nu este, fiindca necesita prea mult efort la scriere, iar publicul internaut pur si simplu nu este obisnuit cu genul de efort necesar pentru a o descifra.

Zilele astea imi invadase creierul Mania Persecutiei lui Sorescu:

Tu imi storci vlaga
Si eu cred ca tu
Imi storci vlaga.

Tu imi duci copilul
La razboi
Si eu cred ca tu
Imi duci copilul
La razboi.

Tu imi iei zilele
Si eu cred ca tu
Imi iei
Zilele.

O poezie simpla unde Ideea este mai importanta decat cuvintele. Exista si poezii care te umplu de bambilici desi practic nu inseamna nimic – oare acolo sunt cuvintele mai importante decat Ideea?

’Twas brillig, and the slithy toves
Did gyre and gimble in the wabe;
All mimsy were the borogoves,
And the mome raths outgrabe.

“Beware the Jabberwock, my son!
The jaws that bite, the claws that catch!
Beware the Jubjub bird, and shun
The frumious Bandersnatch!”

He took his vorpal sword in hand:
Long time the manxome foe he sought—
So rested he by the Tumtum tree,
And stood awhile in thought.

And as in uffish thought he stood,
The Jabberwock, with eyes of flame,
Came whiffling through the tulgey wood,
And burbled as it came!

One, two! One, two! and through and through
The vorpal blade went snicker-snack!
He left it dead, and with its head
He went galumphing back.

“And hast thou slain the Jabberwock?
Come to my arms, my beamish boy!
O frabjous day! Callooh! Callay!”
He chortled in his joy.

’Twas brillig, and the slithy toves
Did gyre and gimble in the wabe;
All mimsy were the borogoves,
And the mome raths outgrabe.

Fiecare din poeziile de mai sus spune cat un articol de 7 pagini, si-asta fiindca lasa cititorul (sau, mai degraba, absorbantul) sa le interpreteze si sa le dea ce inteles doreste. Ce am eu de zis nu se compara cu cele de mai sus; atata doar ca daca esti convins ca stii si intelegi ce vreau sa zic, fie gresesti, fiindca nici eu nu stiu, fie stii mai bine ca mine – din acelasi motiv.

Ai impresia ca ma cunosti, ca avem ceva in comun si / sau ca vreau sa te fut. Nu ai reusit insa sa ma interesezi. Am avut o conversatie fiindca asta cerea acel moment – doi oameni la o masa, comanda venea greu, lumanari, alea. Nu am incercat nici macar sa ma prefac ca-mi placi iar tu ai luat-o ca pe un semn de self-confidence. Mai tarziu, in buda restaurantului la sfarsit, cand imi venea sa casc, te uitai la mine de parca eu eram sau ar fi trebuit sa fiu fericit. Iar daca nu te sun, daca par dezinteresat cand ma suni tu nu-i din cauza ca “joc jocul” ci pentru ca pur si simplu nu simt absolut nimic pentru tine, nici macar ura sau dezgust. Motivele pentru care nu te resping mai dur sunt ca 1. asta te-ar intarata si mai tare si mi-e teama c-ai trece granita patalogicului / legalului si 2. chiar nu am timp si chef de inca o zaluda care ma uraste metodic fiindca mi-a azvarlit un os si nu l-am ros.

Da, ai intuit bine: te iubesc si o fac pe Take Duru’. Du-te-n baie si mai fandoseste-te-n oglinda o tura.

Mi-ar fi placut sa pot face o poezie din cele de mai sus. Nu cred ca as fi reusit sa ajung la un rezultat care sa merite sa fie publicat si pe un blog aproape exclusiv personal ca acesta, nici macar in 5 ani de scris part-time. Lipsa abilitatilor de poet garanteaza o audienta care nu prea gusta poezia si lipsa audientei iubitoare de poezie este gram-negativa procesului de creatie. Asa-i la noi, in tenis.

Cred ca burlacii sunt oameni care s-au prins ca viata e o pizda batrana, cracanata, innegrita – nici s-o futi nu-ti vine – inainte sa-i fi imbarligat cineva. Si fara o fömee care sa lucreze serios la o relatie, fie direct fie prin reverse psychology, lumea ar cam lua sfarsit.

Daca nu mi-ar fi teama ca au efectul opus mi-as comanda insigne / tricouri cu “I’m not husband material: sunt gheu / impotent / somer / sidilitic / needy”.

Sources / More info: wiki-jab, wiki-trial, guten-trial, [B&B – Liar]

zamo, cugir, brasov, poezie, sorescu, andries, alexandru andries, marin sorescu, ideea, viata ca o pizda, jabberwocky, jaberwocky (Tags)

buzzed

2011-03-12T04:30:00.000-05:00

Odata, demult, m-am apucat sa scriu ce tampenii imi treceau prin minte dupa w33d. Numai cretineli si mi-am stricat si bunatate de harta. Acum voi incerca sa scriu ce-mi trece prin kreer cand sunt buzzed.

Azi o fo ziua unui pretin, am fo intr-un comedy club, am intarziat dar am prins fix partea faina. I-am intrebat la intrare daca au discount pentru intarziati si mi-au zambit si facut semn sa intru, dar mi-a parut rau fiindca show-ul o fo fain.

Si-apoi am mers de-am dansat. E Canadian Music Week si era un band din Brazilia, Harger sau ceva gen, 5-6 pusti draguti care-si tot schimbau instrumentele si excitau foemeile.

Si-apoi am tot dansat, am turnat multe Heineken-uri si-am devenit buzzed, ceea ce-i foarte fain cand nu conduci – chiar recomand. In plus, nu eram imbracat de agatat – aveam un pullover si ghete. M-au “remarcat” cateva gagicute, dar nu m-am ostenit sa le conversex fiindca ma simteam bine si fara sa le fi futut. M-am multumit sa dau sfaturi unuia mai boboc care insa oricum se descurca bine, tre’ numa’ sa fie mai perseverent.

V-as zice mai multe, da mi s-a terminat cerneala. Pa.

Sources / More info: flickr

zamo, drunk, baut, bautura, buzz, buzzed, groggy, ametit, beat, biat, imbatat, alcool, alcol, alcohol (Tags)

anonimitatea anonimatului anonim onlain I

2011-03-07T11:00:00.002-05:00

Desi am mai discutat de cateva ori de ce pastrez o oarecare anonimitate, majoritatea bloggerilor (si probabil a cititorilor) nu numai ca nu inteleg motivele unui astfel de demers, dar au reusit sa faca din semnatura un titlu de glorie, de parca daca iti pui la sfarsitul articolului un nume cu mai multe sanse de a fi real (dar indeobste nu poate fi verificat) esti un om curajos, voinic, cu obektu’ mare si mertzan+sofer la scara.

Tre’ sa va zic si despre un fragment dintr-un articol publicat de unul dintre juratii concursului de bloguri:

Anonimii. Ființe chinuite (sau plătite, dar ăștia nu ne interesează) care hălăduiesc întinderile blogosferei, asumându-și lipsa de identitate ca pe identitatea însăși. A nu exista este singurul mod în care ei pot să existe. Sunt de o tristețe înfiorătoare, dar și de un penibil absolut. Ar fi mișto să nu mai existe. Dar (și aici încerc să fac pe avocatul diavolului, cum ziceam)… dar… (stați că încerc să găsesc un argument că umbrele astea ontologice merită să existe)… hai să zic că așa mai fac ceva trafic sau ceva de genul. Nu știu ce argument să găsesc pentru, ajutați-mă voi dacă sunteți în stare.

Eu i-am scris o explicatie, dar nu a “intrat” din prima; a aparut insa cateva ore mai tarziu:

apropo de “anonimi”,tu ici hiz oun, zic.
blogosfera e o piata de idei. cu ce te ajuta sa cunosti identitatea cuiva in a-i aprecia ideile? mai degraba, asa ceva dauneaza – vezi ipse dixit.
spor!

Am scris de fapt si un raspuns in FAQ, desi mi se pare evident si simplu. Si pentru ca ce-i evident si simplu necesita de obicei povesti complicate pentru a fi inteles, planui sa scriu ceva si mai lung si mai complicat, dar n-am avut timp inca. Sa luam de pilda cazul Elizabeth Collins, profesoara care tinea un blog despre educatie in care discuta ce se-ntampla in clasa fara sa dea nume. Si-a pierdut job-ul – si-asta fiindca si-a dat numele propriu. Nici macar nu-i ceva nou – se-ntampla din 2002 cel putin.

De altfel, cand acum un an doi un blogger a facut un anunt penal, Mircea Badea s-a apucat sa se-ntrebe “cine-i”, chit ca omul isi pusese cv-ul pe site. Cand insa Patriciu s-a apucat sa dea in judcata companiile de telefoane care au dat SRI date confidentiale intocmai ca cele din USA lui Bush, Badea l-a laudat si s-a bucurat. Dar acest ultim proiect de lege de a elimina posibilitatea de a avea un telefon mobil anonim este probabil o consecinta directa a cresterii numarului de securisti la cea mai mare densitate raportata la populatie din Europa.

ipse dixit

Aceasta tendinta de a acorda ideilor ce provin din surse “sigure” sau “autoritative” o pondere mai mare decat celorlalte, fara a incerca sa le evaluam prin alte mijloace, este o eroare logica numita apel la autoritate sau inductia defecta:

Sursa A spune ca p e adevarat
Sursa A este autoritativa.
Asadar, p e adevarat.

Sigur, exista autoritati si experti si deseori putem accepta pareri de experti, in special cand exista un oarecare consens intre acestia. Cand insa asumam ca o sursa este infailibila si mai presus de orice criticism numai pentru ca isi declara numele (pe care oricum nu-l putem verifica pe internet ca fiind cel real), aceasta este o eroare logica – ipse dixit (o zas el), argumentum ad verecundiam (argument din respekt) sau argumentum ad potentiam (argument din putere). Nu este de mirare ca o astfel de eroare este atat de raspandita intr-o “societate de onoare” cum e cea romaneasca..

The expression was invented by John Locke, who explained the meaning of the term as follows: "When men are established in any kind of dignity, it is thought a breach of 'modesty' for others to derogate any way from it, and question the authority of men who are in possession of it."

Dar poate ca argumente de ordin logic / filozofic nu sunt tocmai convingatoare. Chiar logica acestui argument – “brand-uirea / cultul personalitatii duc la greseli de logica, deci e mai bine sa dezbracam complet argumentele de orice referinta personala, sa le depersonalizam, precum bancnotele euro, pentru a le putea admira” este dificila. Hai mai bine sa ascultam povesti – astea-s mult mai convingatoare. (va urma)

Sources / More info: chinezu-ce-nu, e-collins, pcw-3min, ewk-jT, bb-usat, usat-fired, wiki-arg, locke-wikisource, a3-cartele, re-cartele

zamo, anonimat, anonimitate, anonimity, confidentialitate, privacy, confidential, top secret (Tags)

hradu pe bune

2011-03-01T01:00:00.000-05:00

E noapte tarziu si daca tot am luat-o pe firul amintirilor merita cercetat: oare pot se depan amintiri cu ochii pe juma’te inchisi si daca da, este asta o idee buna?

La gradinita nu-mi amintesc sa fi batut multi. Sigur, il chinuiam pe baiatul blondut si cu capul mare, cam cat al lui Stewie. Il chema Truta, si-am descoperit ca plangea daca ii ziceam Truta-puta. In timp, capatase o oarecare rezistenta si era necesar sa inovez: Truta-caruta-puta-maimuta-masinuta-labuta-canuta-gagauta.

Aveam si doi “bagabonti” de renume, Cimpoieru si Papainog. Nu stiam ce facusera stiam numai ca trebuie sa ma feresc de ei. Nu-mi amintesc, cum spuneam, sa fi avut vreo cafteala la gradinita; imi amintesc in schimb de o fata care facea tumbe si pe care o iubeam. Si ea ma iubea, fiindca se inrosea cand o pazeam si ma uitam fioros la oricine se apropia de coltul unde facea tumbe. Dar dupa cateva zile m-am plictisit. Eram doi straini, uniti numai de placerea ei de a fi pazita si disponibilitatea mea de a face asta pentru a o vedea fericita. Apoi m-am plictisit, chit ca ea era in continuare bucuroasa sa ma vada. Aveam nevoie de mai mult.

Imi amintesc si ca una dintre educatoare se tot uita la mine cand trebuia sa ne culcam. Era enervant de insistenta, si tot experimentand cu diversi stimuli am descoperit ca era foarte sensibila la pusul mainii drepte sub patura. Mai precis, cand duceam mana sub patura, incepea sa se precipite catre mine. Cand o luam, pleca la loc. Tot experimentand, am descoperit ca daca imi baga mana in pantalonii de pijama devenea deosebit de excitata si le chema si pe celelalte educatoare. Acestea veneau si-i spuneau ca nu-i nimic, ea era din ce in ce mai rosie si-mi spunea sa nu mai fac asta.

Nelinistea mea naturala se traducea in scoala generala in alergat si batai. Ii bateam pe toti cei din clasa I cat si dintr-a doua. Ma simteam bine si implinit sa bag frica-n prosti. Pana intr-o zi, cand am inceput sa-l bat pe hRadu. El era altfel. Avea galerie. Si chit ca-l dominam si-n tavalelile noastre pe holul scolii eu eram deasupra, galeria continua sa tina cu el – ba mai mult pareau sa sufere alaturi de el.

Undeva in cursul acelei batai am priceput ca eu de fapt eram mai interesat in a fi adulat de multime cum era hRadu mult mai mult decat eram interesat in a-l “bate”. Asta cu multimea era un joc pe care nu-l mai jucasem. Pana la hRadu (si de fapt, o foarte buna bucata de timp dupa), idealul meu de masculinitate era sa fac totul singur. Aliatul cu multimea era pentru cei slabi si impotenti. Un barbat adevarat ii batea pe toti cu o singura mana, cum faceam eu. Dar cu hRadu am intuit dulcele gust al cultului personalitatii.

Am incercat sa manevrez cafteala catre o remiza dar nu-mi mai amintesc in schimb daca am reusit. Mi-l amintesc numai pe hRadu, hrahrait si peltic, pistruiat si blond spalacit sau roscat. Si tot timpul zambitor. Eu nu cred ca zambeam chiar tot timpul, dar am incercat si eu sa fac asta.

Am mai descoperit si alte trasaturi ale personalitatii lui hRadu, dar mi sa- facut somn sau le-am uitat.

Sources / More info: flickr

zamo, scoala, generala, primara, 197, bataie, piar, pr, cafteala, lupta, lupte, tranta, pistruiatul (Tags)