[tags]feminism, misoginie, dezbatere[/tags]
Intr-un articol precedent, am criticat ceea ce mie mi s-a parut a fi misoginie. Cel criticat, Buddha, a raspuns cu calm (1), disculpandu-se. Si totusi, decat sa polemizam pe marginea presupusei misoginii a lui Buddha, n-ar fi mai interesant sa dezbatem misoginia in general?
In articolul sau (1), Buddha sustine ca Eu ca si om, sunt foarte departe de a fi misogin. Intotdeauna am admirat femeia, intotdeauna am apreciat femeia care completeaza barbatul si uneori, are capacitatea de a-i tine locul acestuia. (...) eu apreciez blondele, si in special pe cele care dovedesc samburele de adevar al bancurilor specifice.La fel de mult cum iubesc prostii care ma amuza zilnic, la fel de bine iubesc si blondele proaste, blondele care “calca in strachini”. Asta nu ma transforma in misogin, dar sigur ma transforma intr-un om extrem de calm si curios. Nu o data sau de doua ori am stat de vorba cu o blonda, doar pentru a-i scoate la iveala culoarea parului.
Buddha nu are in opinia mea vederi extremiste, din contra. Parerile lui despre femei sunt probabil impartasite de majoritatea covarsitoare a barbatilor romani. Eu insumi consider ca exista diferente intre barbati si femei. Spre deosebire de multi altii, misogini sau feministe, Buddha argumenteaza civilizat. Iata de ce vad aici o oportunitate pentru o dezbatere. Inainte de a provoca proteste stradale "noi nu vrem polemici", vreau sa clarific diferentele dintre dezbatere si polemica. Polemica este o dezbatere esuata. Dezbaterea este un demers cognitiv. Am mai scris despre dezbateri si de ce le iubesc pe alt blog (in engleza). Oameni exprimand opinii diferite isi discuta aceste opinii, urmand cateva reguli simple, in speranta ca la sfarsit, chiar daca nu vor ajunge in mod necesar la aceeasi concluzie, vor avea o intelegere mai adanca si eventual respect pentru pozitia celuilalt si in special pentru celalalt, ca om.
1. No ad hominem, sau fara atacuri la persoana. Asta e o regula simpla, dar greu de respectat. Este esential sa ataci ideile si nu persoana. La un atac la persoana se poate raspunde numai cu un alt atac la persoana, si dezbaterea s-a terminat. Ironii fine si glume la adresa celuilalt sunt permise, dar ca regula de bun simt, nu le impinge prea departe si nu fa glume pe barba altuia pe care nu le-ai accepta in barba ta. Argumentul tau nu trebuie sa fie insa centrat pe glume sau pe ironii, astea sunt numai icing on the cake; argumentul principal este sau trebuie sa fie solid, glumele / ironiile fiind introduse numai pentru a pastra lucrurile interesante si pentru evitarea unei seriozitati prea nemtzesti.
2. Apel la autoritate minim. Asta este o regula si mai greu de respectat, dar necesara. Argumente de genul "eu stiu mai bine, ca-s specialist" sunt penibile. Tot astfel sunt argumentele factuale care nu pot fi verificate si pentru care nu pot fi oferite surse ("noi, inginerii electricieni, stim cu totii ca electronii au kuoaie, pe cand neutronii, n-au"). In primul rand, daca esti specialist, ar trebui sa poti aduce argumente in afara celui sus-mentionat, si-ar trebui sa poti convinge mai bine. Daca asta ar fi un argument valid, dezbaterea s-ar reduce la un schimb de resume-uri (CV-uri). In plus, astfel de argumente sunt numai cu putin mai evoluate decat argumentele gen "tatal meu e mai tare, ca are Skoda, pe cand tatal tau are un Trabant" pe care le aveam cand eram la gradinita. In plus, tentatia de a contracara apelul la autoritate cu un atac la persoana este foarte mare. Din pacate, cititorii vor in general sa stie "pe ce baza" vorbeste cineva, si sunt curiosi, vor sa cunoasca vorbitorul in cat mai mare amanunt, ceea ce face eliminarea completa a argumentelor ipse dixit dificila.
3. Interesanta. Degeaba respecti regulile ad literam daca plictisesti sau iti uiti audienta pe drum. De fapt, pastrarea dezbaterii in limitele interesantului este poate cel mai important punct, mai important poate decat cele precedente. Am asistat la multe dezbateri unde teama de a spune ceva gresit sau teama de a pare prost sau prea radical au facut debater-ul sa se autocenzureze intr-un asemenea hal incat dezbaterea s-a naruit. Nu poti combate pe cineva care emite numai truisme sau adevaruri universal valabile. Dezbaterea se naste si subzista din controversie. De asta este si atat de greu sa ai o dezbatere reala - trebuie s-o pastrezi ascutita, fara sa cazi in polemica. Daca de la bun inceput cei doi participanti exprima opinii identice, dezbaterea e moarta.
Iata si cateva scurte comentarii pe marginea articolelor lui Buddha referitoare la blonde:
Putem ataca una sau mai multe teme de dezbatere pe marginea misoginiei. Reclamele sau bancurile, din pacate, nu pot fi argumente (poate cel mult in sprijinul ideii ca este raspandit cliseul cu prostia blondelor).
Iti propun o dezbatere pe baza unuia sau mai multora din urmatoarele subiecte:
As incepe eu, dar prefer s-aud de la tine ce subiect preferi (eu le-as ataca pe toate, daca nu intr-un articol, macar in cateva). Te las cu cateva ganduri despre dezbateri:
Joseph Joubert
“When you resort to attacking the messenger and not the message, you have lost the debate.” Addison Whithecomb
"A man never tells you anything until you contradict him." George Bernard Shaw
"I have never in my life learned anything from any man who agreed with me." Dudley Malone
"Did you ever notice how difficult it is to argue with someone who is not obsessed with being right?" Wayne Dyer
"He that wrestles with us strengthens our nerves and sharpens our skill. Our antagonist is our helper." Edmund Burke
"I always cheer up immensely if an attack is particularly wounding because I think, well, if they attack one personally, it means they have not a single political argument left." Margaret Thatcher
"I argue very well. Ask any of my remaining friends. I can win an argument on any topic, against any opponent. People know this, and steer clear of me at parties. Often, as a sign of their great respect, they don't even invite me." Dave Barry
"I love argument, I love debate. I don't expect anyone just to sit there and agree with me, that's not their job." Margaret Thatcher
"Information, usually seen as the precondition of debate, is better understood as its by-product." Christopher Lasch
"The man who says he is willing to meet you halfway is usually a poor judge of distance." Laurence Peter
"The moment we want to believe something, we suddenly see all the arguments for it, and become blind to the arguments against it." George Bernard Shaw
"The well-bred contradict other people. The wise contradict themselves." Oscar Wilde
"There is only one rule for being a good talker - learn to listen." Christopher Morley
"They defend their errors as if they were defending their inheritance." Edmund BurkeSurse
1. Blondele si misoginismul - Buddha’s Blog
13 mai 2008
O dezbatere despre blonde, "misoginie" si "feminism"?
10 aprilie 2008
frustrari materialiste I: San Fran
[tags]furt, frauda, furtisag, frustrare, fu(n/t)[/tags]
Am primit recent o leapsa de la puttycat, cu ce sau cum mi-a fost furat si mi-a ramas in minte. Trec peste evidenta tenta materialista a lepsei - e mai important ce ramane-n minte, sau ce poti tine-n palma? Raspunsul nu conteaza, a fost o vreme cand am trait si eu in foame. Articolul initial, fiind prea mare, a fost spart in inca doua: Nokia si Sony.
Nedumerit, am cetit mai adanc, si-am aflat ca leapsa originase de la Mish (1). Si Mish zice la un moment dat "Nu m-as mira sa ii dispara ceasu de la mana lu' Bush." Poate vorbea de NATO summit. Oricum, asta s-a intamplat deja in mod clar:
Ca de obicei, mai sus e un playlist, cu urmatoarele clipuri (apasa stanga dreapta sa le navighezi):
1. Lu' Bush is se fura ceasu si ramane-n kuru gol in Albania
2. Pres Bush - watch stolen in Albania
3. Bush has hands kissed and watch stolen in Albania
4. Blast: Bush Watch Stolen?
5. President Bush's watch is NOT stolen in Albania... (NBC)
6. Sarkozy si stylou' lu' Base
7. Ségolène Royal sur le stylo roumain de sarko...
8. Merkel se moque de Sarko
9. Spiller - Groovejet (If This Ain't Love) si-alte cateva mai incolo
In primu' rand, Groovejet n-are de-a face nici cu Bush, nici cu Mish, nici cu Sarko, nici cu Base. Imi sta pe creieri si m-am gandit s-o bag asa, penultima, de bonus (ultimul video, insa, se potriveste la fix). Oricum, ideea listei de clipuri este ca bancul ala cu Ceausescu, presedintele Romaniei, Jacques Chirac presedintele Frantei si Bush presedintele Americii erau intr-un avion si au dat din vorba in vorba cand spun ei ca pot sa isi recunoasca tara.
are valente de premonitie. Si nici macar nu s-a-ntamplat la noi, ci la colegii europeni intru saracie lucie: Shqipetaria.
Scoate Bush mana pe fereasta si spune:
-Aici e tara mea.
-De unde stii? (intreaba ceilalti)
-Pai am atins statuia Libertatii.
Mai trece un timp si scoate si presedintele Frantei mana pe fereastra si spune:
-Aici e tara mea.
-Pai de unde stii? (intreaba ceilalti)
-Pentru ca am atins turnul Eiffel.
Dupa un timp scoate si Ceausescu mana pe fereastra si spune:
-Aici e tara mea.
-Pai de unde stii? (intreaba iar ceilalti)
-Mi s-a furat ceasul de la mana.
In al doilea rand, chiar acceptand varianta oficiala (ca el si-ar fi scos singur ceasul) este de remarcat ca Bush, un republican (conservativ), este mult mai grijuliu cu ceasul sau Timex de $50 decat alti presedinti democrati, care si-au uitat samanta pe rochii de studente, samanta de presedinte adevarat valorand probabil mult mai mult decat un Timex de Bush.
Revenind la oile noastre, in speta, leapsha, se impune o oarecare delimitare. Pe mine m-au shukarit mult mai tare furturile corporate, organizate, din buzunarul meu, decat furtul pe sest al unui amarat, care ori nu stia ce inseamna cuvantu' "etica", or stia, dar ajunsese la concluzia ca este o forma de opresie inventata de oamenii cu mai multi creieri si mai multi bani.
De pilda, refuzul Rogers, cel mai scarbavnic monopoliu din Canada, de a imi dezactiva contul Internet + TV, dupa ce ma mutasem la concurenta, si refuzul American Express de a scoate automatic withdrawals (care s-au incheiat numai cu anularea cartii de credit si schimbatul numarului), porcariile care se intampla in justitia canadiana (despre care as putea scrie o carte cat un Petit Larousse), smenareala eBay / PayPal / Skype, balbaielile Bell, prostia si aroganta celor de la Surete CDG, sau romanasul din OTP cu detector de metale care si-l plimba pe sfarcul meu, il tiuia, si apoi ma ciupea de cateva ori, in timp ce eu ma grabeam sa prind avionu' si n-aveam timp sa fac urat, mi se par cu mult mai aberante si enervante decat curva africana din Paris care mi-a luat banii si m-a amenintat cu un cutit, decat vanzatorul italian care mi-a "recuperat" portofelul de pe un telefon public in Venezia, decat manglitorii care au furat prietenei mele posetoiul cu US$2000, telefon molecular, credit card Amex si Rough Guides-ul mieu la Casa di Giulietta in Verona, sau de manglitorii care mi-au spart portbagajul masinii inchiriate in San Fran, in timp ce ma plimbam prin Fisherman's Wharf, furand filmele facute in California, biletele de avion de intoarcere pentru a doua zi, pasapoartele cu tot cu "landed papers".
Dar hai sa las gargara si să povestesc. O zic p-aia cu American Airlines (care s-a petrecut in State) si una cu o camera Sony (care s-a petrecut recent in Romanica). Initial scrisesem si de intamplarea cu o camera Sony, dar am mutat-o intr-un post de sine statator, ca nu ar fi (cica) furt.
In vremuri demult apuse, (cu mult) inainte de 9/11, travelsei in USA sa vad si eu daca-i de-adevaratelea, pe bune, sau e totu' marketing si filme. Si urma sa iau avionu' AA din San Fran, unde trebuia sa depozitez masina inchiriata, dupa cateva saptamani de alergat pe autostrazi prin California, Las Vegas, Grand Canyon si-un parc national (nu Yo'sSemit, altu', mai mic, am uitat cumu-i zice). Si dupa ce in ziua precedenta bagasem goneta pe strazile alea valurite, ca-n filme si seriale TV, ca doar era masina de-nchiriat, si deranjasem tineri masculi prin parcuri care ieseau din locuri intunecoase si ma priveau curiosi, cu flori in par si curcubee in suflet, tinandu-se de mana, si galopasem, agitat si cu narile-n vant, pe malu' oceanului, decisesem ca ultima zi avea sa fie o zi de rileax shi teic it izi. Da' n-o fo sa hie, ca la intoarcerea-n masina, dupa plimbarea pe Wharfu' pescariului, am constat cu uimire ca nu mai intra cheia in portbagaj, pe motiv ca in locul respectiv se afla o mare gaura. Si in interiorul portbagajului, intre genti si catrafuse, se afla o gaura si mai mare. Strategia noastra nepremeditata de a imparti totul in cat mai multe genti, gentute si sacoshele daduse roade: hotii n-avusesera timp sa-nhate decat vreo 4-5 gentutze, care nu contineau nimic de valoare materiala deosebita. Contineau in schimb pasapoartele, hartiile de landed immigrant (green cardu' canadian), biletele de avion pentru a doua zi, o parte din filmele de poze - dar nu si aparatul foto - si alte cateva chestii personale, printre care si niste resumeuri pe care le luasem in ideea ca ne-ar place sa traim acolo dar toate copy shopurile ar fi dat faliment. M-am bashikt si mi-am impus ideea de a dormi in masina. O idee ilogica de altfel, ca nu era de economisit bani, nici de pedepsit altii; era similara cu autoflagelarile in masa practicate in Evul Mediu pe vremea molimelor care controlau cresterea populatiei.
Cand ne-am trezit a doua zi, cu fetzele descompuse de nesomn, ne-am intalnit in benzinarie cu 2 cetateni de culoare care au inceput sa se uite insistent la noi, cu o netzarmurita mila in priviri, asemanatoare cu expresia cetăţeanului cu lichid in ochi din clipul Madonei
(Am adaugat mai incolo in lista si alte clipuri mai mult sau mai putin relevante.)
Desi am incercat sa-mi spun ca erau foarte putine sanse, si politically incorrect, totusi mi-a ramas infipta-n minte ideea ca aia ne dadusera tzeapa; poate daca m-as fi dus la ei as fi scos docomentele din ei, dar ma simteam strain intr-o tara straina, si fara pasaport pe deasupra, asa ca am adoptat o atitudine pasiva, ca-n zodia mea, si evident ca nimic n-a iesit din faza asta. Asa c-am lasat balta chestia cu fecioria si m-am dus la ei, politicos, intrebandu-i daca nu au gasit pe undeva prin zona, pe jos, un pasaport si niste bilete de avion. Ei nu gasisera, dar m-au intrebat daca nu vreau sa le vand si lor niste ceva, nu mai tin minte ce, probabil weed (eram mai mic si inocent pe vremea aia, nu stiam cum si ce). Eu n-aveam sa le vand ce vroiau ei sa cumpere, si rusinat si impresionat de mila pasnica, atotcuprinzatoare de pe chipul lor, m-am intors in masina cu coada-ntre picioare si deshtu' tot in dos.
A urmat apoi discutia cu AA (nu alcoolicii, airline-ul). Ma asteptam sa mearga usor, in fond aveam totusi asupra mea permisul de conducere, carte de credit, carte bancara, si alte cateva ID-uri, da' aia nu si nu, ca cica aveau ei un policy ca fara belet, chiar daca esti pe lista, nu poti sa te sui in avion (asta era inainte de e-ticket). Eu i-am luat cu duhul blandetii, dar totul s-a spart cand le-am zis ca suntem romani. S-a produs o schimbare brusca, vizibila si a aparut o ostilitate clara. Pe vremea aia, conationalii nostri aveau obiceiul inedit de a calatori in containere si de a forta granitele in moduri mai mult sau mai putin inovative - la capitolu' imaginatie am fost noi intotdeauna tari - si chestia asta nu prea m-a ajutat in momentu' ala. Eu nu m-am lasat si am folosit un amalgam de positive reenforcement, amenintari si apeluri la common sense, combinate cu o buna doza de privit direct in ochi si cate un banc pe ici pe colo. Adica, pe scurt, ca eu cred in bunul renume si dedicatia pentru customer service a AA, ca un skilled supervisor ca ea (DA! era o gagicuta sefa) poate aplica anumite policies rigide situatiei de moment in mod inteligent, ca haoleo maica, ramanem homeless la ei in orasel, vai de gaozu' nostru (aici m-a inteles foarte adanc), etc. etc.
Pan-la urma am social enginerit-o si ne-a lasat sa trecem. Ajunsi in Canada, am avut un schimb rapid, plin de blitzkrieg si politete canadiana cu ofiterul de imigratie:el: pasaportul, va rog
I-am aratat apoi permisul de conducere, declaratia de la politie, si pan-la urma a-nteles, dar nu si-a cerut scuze decat dupa ce l-am intrebat daca-si cere el, sau le extrag direct de la supervisor.
eu: n-am. u see...
el (surprins, intrerupand): sunteti cetatean canadian?
eu: nu.
el: ce cetatenie aveti?
eu: romana.
el (urland): CE CAUTI IN TARA MEA!?!?
eu (revenindu-mi din atacul de cord, inghitindu-mi nodul din gat, stergandu-ma de saliva lui si facand un pas inapoi sa ies din norul de halena fetida): aici locuiesc.
Dupa cateva saptamani, cand cam uitasem de incident, am primit prin posta un plic cu resume-urile. Hotii treceau probabil prin crize de constiinta; noi oricum facuseram update la resume si n-aveam ce sa mai facem cu copiile, au mers la planul de maculatura; orisicat, gestu' conteaza!
Intamplarea asta a avut repercursiuni cum nu se poate mai neplacute. In primul rand, canadienii nu-ti elibereaza decat un singur rand de hartii de landed. Daca le pierzi sau ti se fura (tot aia!), ala esti. Iti dau apoi o copie xerox semnata de un ofiter de imigrare. Cand am vazut asa, mi-am mai facut cateva copii, am scos originalul din pasaport si-am pus o copie, originalul punandu-l bine deoparte, ca cica mi-ar fi trebuit la pensie, sau ceva de genul asta, nestiind ca eu, cica, n-as fi avut voie sa fac modificari in propriul pasaport. Am mai facut o gramada de calatorii cu copia xerox capsata in pasaport in loc de original, si abia dupa nu-stiu-cate s-a prins un francez, care mi-a zis: "bre, te las acum, ca esti giugiuc-bulzuc, da' lasa-te de shotii, pe viitor".
Furturile din Romania: Nokia si Sony-Canon.Surse
Mish Blog: Leapsa: Campania "Si eu am fost furat in Romania"
http://fun.sexyme.ro/citeste-banc_Ceausescu-c87a1603.html
23 martie 2008
Brancusi a fost furat
[tags]brancusi, frauda, Saatchi, UK[/tags]
Mi-am indemnat recent cititorii sa-l voteze pe Brancusi in topul Saatchi. Din pacate, impresia noastra (ca voturile lui Brancusi au scazut recent) pare confirmata.
Iata textul integral AmosNews:Într-un clasament online cu cei mai importanţi artişti ai secolului XX, organizatorii au modifica voturile deja exprimate astfel că Brâncuşi, care câştiga detaşat, a fost drastic depunctat, transmite corespondentul AMOS NEWS
În topul Artiştilor Secolului XX găzduit de cea mai mare galerie de artă contemporana din Londra - Saatchi Gallery, marele sculptor român era joi pe locul I cu 28.201 voturi, pe locul al II-lea era Picasso cu 13.819 voturi iar pe locul III Cezanne cu 13.618 voturi
Uitând se pare că fair play este o expresie engleză, organizatorii i-au furat nu mai puţin de 13.000 de voturi lui Brâncuşi, astfel că acesta este acum pe locul 27, cu 15.130 de voturi, asta în situaţia în care votanţi nu au posibilitatea de ai depuncta pe artişti.
Pentru ca lucrurile să fie şi mai clare privind reaua credinţă a britanicilor, aceştia s-au asigurat împotriva surprizelor neplăcute în ceea ce îl priveşte pe artistul nostru şi au dezactivat butonul pe care trebuia dat click pentru a-l vota pe Brâncuşi.
Cine este Brancusi? Puteti afla pe wikipedia, sau din urmatorul articol, aparut in Guardian 2004, si explicat de aceeasi agentie Amos News:
Jonathan Jones îşi intitulează articolul din 'The Guardian', 'Carving a Way to Heaven' - 'Cioplind o cale către ceruri (paradis)'
Nu se ştie ce cale a fost cioplită şi dacă aceasta a ajuns sau nu la ceruri, însă, aşa cum încearcă să explice autorul, întreaga artă contemporană a pornit dintr-un singur punct, un punct căruia îi aparţinea şi Brâncuşi: Parisul începutului de secol XX.
O întreagă lume şi-a întors privirea către ceea ce se contura ca fiind un spirit inovator şi înnoitor, rezultat prin contopirea cu dadaismul, suprarealismul, post-impresionismul şi cubismul, adică spiritul avangardist al epocii moderne.
Jonathan Jones, autorul articolului în discuţie, încearcă să explice, într-o primă parte, de unde a pornit toată această mişcare. Cert este că migraţia artiştilor, din toate colţurile lumii, ar putea explica atmosfera începutului de secol. Pablo Picasso venise din Barcelona, urmat de Amadeo Modigliani din Italia, Marc Chagall din Rusia, Diego Rivera din Mexic şi mulţi alţii. Totuşi, spune Jones, dintre toate călătoriile celebre către Paris, nici una nu a fost mai impresionantă, decât cea a lui Constantin Brâncuşi, care avea să devină unul dintre artiştii moderni autentici.
Tot în viziunea lui Jones, pe de altă parte, ceea ce însemna Parisul acelor timpuri nu era reprezentat doar de loc în sine, de o poziţie geografică, pe o hartă a lumii. Aşa cum este astăzi perceput, Parisul era un spirit rătăcitor, care se ascundea, în afară de atelierele şi casele artiştilor, în cluburile, cafenelele şi chiar bordelurile vremii.
Pentru americanii însetaţi de noutate, acea lume devenise deja un mit în anii '30. Poveşti şi mărturii ale întâmplărilor din casele lui Picasso şi ale altora, printre care se număra şi Brâncuşi, năşteau adevărate controverse.
Articolul din 'The Guardian' descrie vizibil omul şi artistul Brâncuşi şi importanţa lui în arta modernă. Sculptorul român a moştenit inocenta charismă a pictorului Rousseau, pentru care arta era vie, puternică şi departe de orice convenţie sau constrângere a picturii înlănţuite, adăugându-i însă, la rândul său, o altă moştenire: folclorul românesc, sălbatic şi deloc burghez. Ca şi Rousseau, sculptorul cânta la vioară, de cele mai multe ori alături de prietenul său, Erik Satie, a cărui muzică şi a cărui personalitate susţineau dadaismul francez, singurul curent căruia, foarte vag, i-a aparţinut şi Brâncuşi, după cum crede Jones. O altă asemănare este cea cu Duchamp: plăcerea ambilor de a crea replici ale propriilor opere. Succesul picturilor lui Duchamp pe piaţa de lux, creată în aceeaşi perioadă în America, a atras după sine, prin prietenia celor doi, dar şi talentul lor, succesul lui Brâncuşi.
Abstractul, modul aproape SF de a crea al ambilor, a impresionat şi scandalizat o întreagă lume nouă, America, pentru care arta modernă a secolului XX însemna exclusiv 'Parisul'.
Jones crede astfel că cele două elemente (America şi Parisul) au influenţat esenţial existenţa 'unui Brâncuşi': 'Pentru un artist ca Brâncuşi, viaţa în Paris a fost posibilă doar pentru spectacolul pe care îl oferea publicului american'.
Totuşi, ar fi un fel de profanare, asemănarea operelor de acum 80-90 de ani, cu monştri science-fiction. O parte a semnificaţiei lor 'scandaloase', 'spectaculoase' constă însăşi în reinventarea a ceea ce este uman, mărturii ale transformărilor fiind 'Domnişoara Pogany' a lui Brâncuşi sau 'Domnişoara d'Avignon' a lui Picasso.
Pe lângă legăturile sale cu Picasso sau James Joyce şi existenţa izolată, în atelierul lăsat statului francez, Jonathan Jones nu uită să amintească de cea mai importantă legătură a sculptorului: aceea cu patria-mamă. Pe lângă influenţele româneşti din creaţia sa, Brâncuşi invita la el în studio prieteni, cărora le oferea mâncare tradiţională românească şi alături de care asculta muzică folclorică şi jazz.
Arta sa, pusă în legătură cu folclorul, poate fi redusă de către unii la termenul de 'primitivă'. 'Coloana infinitului' este inspirată, se pare, de o poveste din popor, despre stâlpii care susţineau cerul (paradisul). Dar, spune Jones la final, ar fi o mare greşeală ca această sculptură să se rezume la semnificaţia dată de folclor.
'Coloana infinitului' vorbeşte despre nepieritoarea forţă a creaţiei, despre un turn al frumuseţii ce nu va fi vreodată surpat, despre putere fără aroganţă şi îndârjire fără violenţă, chiar despre un trup fără greutate. Îşi găseşte frumuseţea în repetiţie şi pare că atinge imposibilul, o geometrie magică, acea cheie a universului.
La finalul acestor impresionante rânduri, scrise acum două zile de un ziar britanic, nu putem concluziona altfel decât: este înnobilant ca o întreagă mişcare modernistă a începutului de secol XX, să fie pictată prin descrierea geniului şi omului, care a fost Brâncuşi. Un român!Surse
http://www.amosnews.ro/Englezii_l_au_furat_pe_Brancusi-241166
http://www.ziare.com/Brancusi_sabotat_de_britanici-272173.html
http://www.ziua.ro/news.php?data=2008-03-22&id=4835
http://arhiva2004.informatia.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=87640
09 februarie 2008
Neika (Badea). Enuff sed.
citeam recent despre vomismentele fetide (urat mirositoare) care apar pe posturile noastre de televiziune. cu greu mi-a venit a crede ca asa ceva poate exista. probabil e din cauza ca mirosul nu vine prin sticla.
De la ce-a-nceput totul? Incerc sa raspund in colectia de clipuri de mai jos (apasa stanga dreapta pentru a trece de la un clip la altul)
Initial m-am gandit sa vorbesc c-un prieten avocat. Apoi m-am gandit ca asta ar lua timp, bani, si-n final n-ar duce nicaieri. Neika ar ramane in continuare convins ca "talharii" il ataca si ca el chiar are haz. M-am gandit apoi sa fac un filmuletz cu el, dar n-am timp, si nu merita. Azi ar trebui sa merg la ski ziua, noaptea e ziua unui prieten (ce bine suna!), maine am treaba-n timpul zilei si seara e si ea ocupata. Cred ca cea mai mare pedeapsa pentru el si cei care-l admira este sa fie lasati sa existe in continuare, neluminati si tristi in vidul existential pe care ei il numesc viata.Multe femei sunt frumoase pentru ca sunt la TV. Eu la Carmen nu prea m-am uitat, dar cred ca multi din cei care-o gasesc misto s-ar fi bucurat in sus si la Elena C, cata vreme o vedeau la TV si nu in realitate.
In ce-l priveste pe Neika, cred ca te-a citit si apoi s-a simtit ca o vietate unidimensionala, cu simturi unidimensionale, care tocmai a trecut printr-un spatiu 3D: a fost frumos, dar n-a-nteles exact ce s-a-ntamplat. Si shakalu' cand n-ajunge la struguri, zice ca-s parosi.
Am zas-o si-o s-o mai zac: actuala obsesie cu epilarea, in special a partilor gingase, este indusa de filmele porno. Marii consumatori de porn sunt si cei mai mari amatori de epilare. Asta-i de obicei un warning sign de mai multe chestii, cum ar fi fear of intimacy sau chestii mai serioase. Ti-am mai spus ca eu nu m-am epilat nici cand eram in echipa de inot inainte de competitii, si asta nu m-a impiedicat sa castig trofee.
Daca traficul pe care el ti l-a creat este dupa chipul si asemanarea lui, poti sa fii sigura ca oligofrenii anonimi ar fi dat si clickuri. Si poate asa scoteai niste bani de avocat. Cat despre comparatia cu biserica, pe la toate bisericile la care am fost la sfarsit trece o cutie de donatii din mana-n mana (cu exceptia bisericilor unde preotii sunt salariati, desigur).
Intrebare: Cum se cheama un falit in chibrituri?
Raspuns: Chibitz!?
[tags]Mircea Badea, puttycat, bits and pieces, roxana[/tags]Surse
Despre Bun-Simt - bitsandpiecesModificari
20080209 - scos "care a ajuns prezentator impins de mamica" din intrebarea finala (nu vreau sa cad la nivelul lui, desi asta este scris in profilul lui de pe wikipedia) + modificat intro
07 februarie 2008
Cultura canadiana si cea romaneasca (feminism)
A fost o vreme cand ma consideram "feminist". Am activat chiar ca "relationship counsellor" la Sexual Education Centre. Am inceput sa ma schimb. Feminismul e oricum o religie pe cale de disparitie.
Pentru orice nou venit pe aceste meleaguri (canadiene), problema principala nu o vor reprezenta banii sau nevorbirea limbii (desi, evident, aceste chestii nu sunt de ignorat atunci cand lipsesc) ci mai degraba diferenta de cultura. Prin cultura nu ma refer la cea generala, ci la totalitatea obiceiurilor, prejudecatilor si atitudinilor ce definesc un popor, la nivelul la care oricine il poate percepe.
In trecut, am expus pe blog opinii mai mult sau mai putin progresive si chiar m-am luat de zoso (da blogfather) pentru o regula ce mie mi-a sunat sexist, si anume "7. nu susţine o conversaţie cu argumente feminine" (Nu fi papagal, Sexualizare...). Iata de ce mi-a picat prost cand cineva a incercat sa-mi explice ca am comis un act de "gender stereotyping" (adica am judecat pe cineva prin prisma unor prejudecati sexiste). Ce s-a intamplat exact?
O prietena cu gropitze in obraji (P) mi-a trimis mie si altora un mesaj scurt, cum ca ea-si deactiveaza contul Facebook, la care cineva a raspuns, intreband "de ce". Cum intrebarea a fost trimisa in eter dupa ce ea isi deactivase contul, m-am gandit sa ofer niste posibilitati. Cineva mi-a raspuns in gluma, iar altcineva s-a atacat de "gender stereotyping". Reproduc mai jos dialogul, cu initiale in loc de nume:
P: I'm deactivating my facebook account, if you need to contact me, please feel free to email me
Take care, P
R: de ce?
Zamolxis:
ha!
S-a dezactivat deja, trimite-i email s-o-ntrebi..
Eu iti ofer urmatoarele posibilitati:
1. privacy concerns - silly, informatia ta ramane cu facebook fie ca esti activat(a), fie ca nu - uite un articol neterminat: http://tinyurl.com/2ck7nt
2. she found a new meaning in life, cu mai putin internet
3. trece printr-un nor sentimental
Eu nu stiu despre ce-i vorba si n-o cunosc suficient de bine sa aflu, dar tu poti sa-ncerci :)
M: 7:48pm Jan 30th
pai asha vorbeshti de parca o cunoshti!
astea 3 optziuni au ieshit in cafea, sau cum?
B: 6:33am Jan 31st
good one, M
Zamolxis:7:26am Jan 31st
Draga M, una e sa (crezi ca) poti cunoaste femeia, asa, in general, si alta e s-o cunosti pe P in particular. Cred ca oricine de pe lista asta (crede ca) o cunoaste pe P mai bine decat mine.
Ca veni vorba, tu dai (si) in cafea, sau dai (numai) tonul conversatiei?
;^)
M am sa-ncerc sa ghicesc in paranteze! (@%$$^)
B 9:17am Jan 31st
what does this have to do with gender?
T 9:32am Jan 31st
...can this be moved to a private message thread please?
lol...i love the irony of P's retirement from facebook (and privacy issues discussion) devolving into public discussion.
B 10:02pm Jan 31st
on the thread about P you responded to M's comments by making a comment of your own which was gender related...
that is why i said "what does this have to do with gender"
so I guess your first comments were also based on gender
(I guess you could call it stereotyping)
that is why I called myself a hypocrite because when I added you, I noticed that you are a Virgo and based on that, I understand your comments, (I might be wrong, just like you might be wrong about P), because I now think that I have a sense of you just because you are a male Virgo
(so... I guess that I am stereotyping your stereotype)
make sense?
Zamolxis 6:28am Feb 1st
1. cum era ce-am zis eu gender related? cineva a-ntrebat de ce si-a sters contul, iar eu am avansat niste ipoteze. am spus clar ca nu o cunosc prea bine. si apoi, chiar daca ar fi gender related, de ce-ar fi asta un lucru rau? barbatii si femeile au moduri de a gandi diferite, asta nu e un secret.
2. (...)
Cand am ajuns in Canada, cu mai bine de un deceniu in urma, am fost izbit de aceasta obsesie cu "distrugerea catuselor patriarhatului" si "eliberarea femeii". Am avut ocazia sa vorbesc cu cateva feministe radicale (FR), si-am incercat sa le explic ca eu nu vad nicaieri femei asuprite, poate si din cauza ca am crescut in comunism - comunismul, fiind o religie a invidiei, nu te lasa sa prosperi, dar are grija ca toti, inclusiv femeile, sa se scalde in aceeasi mizerie egalizanta. Si-ntr-adevar, FR erau de acord cu mine; atunci am vazut pentru prima data oameni cat de cat educati tanjind dupa comunism. Mai tarziu, am intalnit FR care m-au pus in banca mea, observand ca si in comunism femeile erau asuprite intrucat obiceiuri si atitudini patriarhale le sileau sa tina si casa, si un job, in timp ce barbatul mergea numai la servici. Asa o fi, mi-am zis eu. Am mai incercat un argument de bun simt (care mi-a luat mult timp pana sa-l formulez): femeile din Romania, din cate am remarcat eu, aleg cu mai multa usurinta cariere din meserii care aici in Canada sunt majoritar masculine (IT, inginerie) decat cele din America de Nord, par mult mai senine, impacate si fericite cu feminitatea lor si nu sunt intr-o lupta continua cu ea (ca femeile nord americane). Romancele (si chiar si alte europence) nu suporta in cea mai mare parte barbatii efeminati ("And don't you stop being a man/ Just take a little look, from outside, if you can" - Portishead, a UK band) si nu sar peste cal cu cereri si legi stupide. Asta-i un argument foarte greu de exprimat. Exista studii si date statistice in sprijinul acestei afirmatii dar ele sunt in mare masura tangentiale si necesita un efort de gandire pentru a trage aceste concluzii. Evident ca n-am ajuns nicaieri cu argumentul asta.
Imi este dificil ca barbat sa iau o pozitie care pare la prima vedere in favoarea mea. Cand eram mic, am luat apararea repetentului clasei, Culea, cand a fost invinuit pe nedrept ca a furat un penar, chiar daca ne batuseram de 2 ori (ulterior s-a dovedit ca altcineva furase). Aici in Canada, am facut activism pentru o comunitate de italieni si una de negri, chit ca nu-s nici una, nici alta. Asta nu c-as fi Maica Tereza, dar cred ca tot asa cum intr-o relatie cu o femeie este cel mai frumos cand ai "concursuri care-pe-care face mai fericit" mai degraba decat sa-ti aperi in permanenta teritoriul, tot astfel in activitatile non-profit sau de caritate in care te implici este mai frumos sa te lupti pentru altii si nu neaparat pentru tine sau ai tai. In ce priveste povestea feminismului radicalizat, am trecut prin si am vazut multe de cand sunt aici. Am avut cred si niste experiente unice, ca inginer intr-un an cu colegi exclusiv baieti, counsellor la centrul de educatie sexuala UTSEC si calator cu rucsacul prin toata Europa si o buna parte din US. Iata de ce voi incerca totusi sa spun ce gandesc pe tema asta, nu atat pentru mine, cat pentru multimea de plozi de gen masculin care cresc complet debusolati, cat si pentru femeile majoritare, care isi dau seama ca ceva nu-i in regula cu situatia actuala, dar le lipsesc bilele sa zica sau sa faca ceva.
Voi incheia prezentand pe scurt colectia de clipuri de mai jos, dar voi continua cat de curand acest ciclu.
Primul clip este Bill Maher (BM) discutand feminismul. BM e un tip care iubeste femeile (altfel nu s-ar fi bagat in PETA board). Apropo de PETA, a spus odata ca daca ii tratam pe parintii care cresc copii handicapati ca pe niste eroi, ar trebui sa facem la fel cu cei care au catei. Prin 2001 - 2002, BM avea un show care se chema "Politically Incorrect". Aici emitea tot felul de pareri care mergeau impotriva curentului, cum de altfel de poti astepta de la un astfel de show. La scurt timp dupa 9/11, a cazut de acord cu un invitat ca Bush a gresit cand a categorisit suicide bombers ca fiind lasi, dat fiind ca este mult mai las sa arunci bombe dintr-un avion decat sa te bagi intr-un avion si sa-l pilotezi catre moarte. In urma acestei observatii, show-ul si-a pierdut sponsorii dar a reaparut la scurt timp pe HBO sub un alt nume. BM se identifica de asemenea ca Libertarian dar este mai precis minarchist (considera ca guvernul trebuie redus la minim).
In primul clip, BM face niste observatii foarte pertinente vis-a-vis de feminism. Urmatoarele 4 sunt vesele, continand 2 intervieuri Ali G pe tema asta si un clip stiintifico-fantastic aratand cum vor fi barbatii in viitor urmat de un prank call in timpul unei emisiuni feministe. Clipurile 6-7 sunt o dezbatere mai veche de pe vremea show-ului "Politically Incorrect" (inainte de 9/11), unde Bill Maher si Michael Moore discuta despre feminism si criza in care sistemul de invatamant arunca pustii. Christina Hoff Sommers, autoarea cartii "Razboiul impotriva baietilor" zice in primul clip apropo de diferente raspunzandu-i parca direct lui B, incepand cu minutul 7:13 There are such differences. There is what the French call "la Difference". Everyone understands men and women are different except in gender studies where they say it's "invented by culture". That is the problem, is that many students on our college campuses are indoctrinated by these professors who believe that there is no such thing as "masculinity" and "femininity" that it was invented by society and that's just miseducation.
(Traducere: Exista diferente [intre barbati si femei]. Toata lumea intelege ca barbatii si femeile sunt diferite cu exceptia claselor de "studiu al sexelor" unde se spune ca sunt "inventate de cultura". Asta e problema, ca multi studenti in campusuri sunt indoctrinati de acesti profesor care cred ca nu exista "masculinitate" si "feminitate", ca ar fi inventata de societate si asta e Pink Floyd.) Este de remarcat ca in aceasta dezbatere, ca in majoritatea dezbaterilor, cei 2 debaters (Michael Moore si Christina Hoff Sommers) adopta pozitii impotriva stereotipului, Moore luand apararea feminismului, in timp ce Sommers il condamna.
Urmatoarele 2 clipuri, 8 si 9 sunt ce as indrazni eu sa numesc "feminismul" la romani. O versiune blanda, luminoasa, solara a razboiului intre sexe. The way it should be.
Clipul 10 e un street survey al atitudinilor femeilor vis-a-vis de feminism. De-aici incolo, am adaugat o gramada de clipuri pe care in cea mai mare parte nici n-am apucat sa le vad in totalitate. Majoritatea sunt intunecate, si sugerez sa nu te uiti la ele.
Sunt in jur de 50 de clipuri, si le poti naviga cu butoanele de stanga / dreapta:Surse
Facebook :)Modificari
nici una inca
23 ianuarie 2008
Sexualizare, infrumusetare, beshtelire
Katrina (1) ne prezenta recent un obicei practicat indeobste in Thailanda, si anume, gatul de girafa crescut fortat cu inele. Am decis sa aruncam o privire rapida asupra altor obiceiuri similare in jurul lumii. Numitorul comun al acestor practici este ca indeobste baietii sunt crescuti sa se descurce, in timp ce fetele sunt crescute sa fie cat mai dependente, aceasta calitate fiind considerata "sexy".
Obiceiul Thailandez, desi cam tembel (am scris si despre alternative mai hazlii), are probabil repercursiunile cele mai putin negative. Cand vad asa ceva incerc sa-mi imaginez cum ar arata aceasta femeie fara inele. Presupun ca nu sunt scoase niciodata, ceea ce permite painjenilor si altor vietati sa pranzeasca si sa-si faca un cuib acolo. Dar cred ca cel mai interesant ar fi sa te trezesti dimineata cu asa ceva langa tine... Cum este si de asteptat, femeile au fost crescute astfel si li se pare normal. De aceea isi cresc copiii in acelasi mod.
Un obicei chinezesc care imi da foarte mult de furca este obiceiul de incovriga piciorul femeilor aristocrate, obicei care s-a practicat in China mult timp, pana la disparitia aristocratiei, odata cu venirea comunistilor (foot binding: 2). Piciorul fetelor de familie buna era legat de mic (de obicei de catre mama) si crestea astfel, facand femeia respectiva complet incapabila de a munci. Deplasarea devenea chinuitoare, si cu pasi mici. Barbatii nu vedeau niciodata piciorul gol, in intreaga sa gretosenie, dar gaseau piciorul ciuntit incaltat, ca si mersul chinuit cu pasi mici extrem de sexy. Femeile acestea isi petreceau viata (probabil scurta) in pat, de voie, de nevoie, ceea ce este iarasi ceva atractiv.
Mai multe triburi din Africa si jungla amazoniana au un obicei oarecum hidos. Femeile si chiar si barbatii isi dau o gaura in buza inferioara pe care o largesc treptat pana cand se ajunge la pozele alaturate. Este important de remarcat ca in cele mai multe cazuri cei cu astfel de obiceiuri aleg ei insisi sa poarte asa ceva si-si construiesc obiectele respective singuri, cu manuta lor (lip plate: 3). Cred ca daca ar fi trait aici, ar fi fost emo.
Prin alte parti exista obiceiuri mult mai triste. In India, miresei i se da deseori foc de catre mama soacra daca se considera ca zestrea ei este insuficienta. Lucrurile nu sunt chiar asa urate, totusi. Parintilor fetei li se da ocazia sa mai plateasca intai, si miresei i se da foc numai daca nu platesc. Dar sa nu exageram totusi cu mintea deschisa - vorbim despre femei doar, nu despre vaci, care in India sunt sacre. Si apoi cu totii stim ce se intampla cu femeile in unele tari din Orientul Mijlociu.
Una dintre cele mai repulsive obiceiuri este, fara doar si poate, practica de taiere a organelor genitale feminine in multe tari africane (4). Taierea include de obicei clitorisul si parti din labii, variind in cat de mult este taiat. Deja aici nu mai este vorba de frumusete (de la care am pornit). 
Mai degraba o astfel de practica are de a face cu locul femeii in societate. Societatile islamice par sa vada femeia ca pe o atractie catre "pierzanie" care trebuie stinsa in burqha si ingradita in legi si obiceiuri crude. Nu cred ca este corect sa invinuim numai barbatii de astfel de atitudini, dat fiind ca operatiile sunt practicate indeobste de femei. Mai mult decat atat, dar chiar si imigrantii in America de Nord si Europa continua sa practice aceste obiceiuri chiar odata ajunsi afara din tara, si in pofida interdictiilor legale.
Dupa ce citesti toate aceste aiureli, este posibil sa-ti amintesti de "rule of thumb" (regula degetului mare, expresie oarecum echivalenta cu "regula de trei simpla"). O zicala des citata sugereaza ca expresia "rule of thumb" vine de la o lege britanica ce ar fi permis barbatilor sa-si bata nevasta cu orice obiect mai subtire decat degetul mare. Aceasta s-a dovedit a fi nu mit (6), des citat insa de oamenii din miscarea feminista. Dar este oare societatea europeana occidentala cu mult mai evoluata? In fond, singura practica ce ne vine in minte momentan este corsetul (5). Corsetul are de obicei efecte pozitive, in special corsetele de calitate si bine ajustate, dar rareori poate provoca niste complicatii urate. Oricat de tare incerc insa, nu mi se pare ca se poate compara cu taierea clitorisului. Exista in schimb si alte practici mai putin cunoscute.
De pilda, unii istorici sunt de parere ca witchhunts (linsarile de vrajitoare) din Evul Mediu erau de fapt pornite de medici impotriva moaselor, ca sa-si elimine concurenta la nasteri (8,9). Medicina clasica (sau "conventionala") la inceputuri (si zic unii ca si acum) nu era tocmai eficienta. De fapt, rata lor de succes era mai mica sau cel mult egala cu rata de succes a babelor vrajitoare si a altora de acest gen, care operau pe baza de placebo. Singurele domenii unde avea cat de cat succes (in sensul ca pacientii supravietuiau cat de cat) era nasterile si tratamentul "isteriei feminine". Ce-i aia?
Simplu. Pana prin secolul trecut, era considerat ca femeile nu au si nu trebuie sa aiba dorinte sexuale. Femeile erau numai obiecte ale dorintei masculine, maritate de tati cu cineva care sa aiba grija de ele. Frustrarea sexuala era exclusiv apanajul barbatilor, care daca stateau ne...[satisfac]uti capatau "blue balls" (am uitat expresia romaneasca, se refera la dureri testiculare). Frustrarea sexuala feminina nu exista, iar daca apareau simptome asemanatoare (iritabilitate, irascibilitate, "pata pusa"), se chemau isterie. Isterie pe care numai doctorii o tratau, masand clitorisul si aducand femeia la "paroxism" (orgasmul fiind numai masculin). Este greu de inteles cum aceasta stare de lucruri s-a perpetuat. In primul rand, oare femeile nu stiau ca pot face asta si singure? Probabil ca nu, sau daca da, preferau sa se intinda pe spate si sa-l lase pe nea' doctoru' sa faca asta. Iar barbatii habar n-aveau, or gaseau sexualitatea feminina gretoasa, ca in fond ei erau cei care plateau doctorul.
De-a lungul timpului, doctorii au prescris dildos in secolul XIII, sex marital in secolul XVI (de parca nu asta era problema), si calarie (de cai) in secolul XVII. In secolul XIX, doctorii au decis sa preia haturile situatiei ("take matters into their own hands") si au inceput masajul direct al clitorisului. Intrucat altceva nu prea mai stiau sa faca cu aceleasi rate de multumire a pacientului, doctorii s-au specializat in asta. La scurt timp au urmat primele cazuri de carpal tunnel syndrome (obosire si umflare dureroasa a incheieturilor mainii) in randurile doctorilor. Iata deci ca inventia vibratorului a fost o binecuvantare pentru toata lumea. Dupa ce prin 1920-70 a suferit de pe urma atacului puritanilor, in ziua de azi 1 din 4 femei detine un astfel de obiect rusinos, si unul din 10 cupluri il folosesc impreuna.
Acest blues din 1948 este despre dentistu' Dinah-ei, Ion Lungu. Ea se duce la el sa-si umple o cavitate, dar nu este clar care...
Incepand de prin anii 1930 in USA, AMA (American Medical Association) a dus o lupta acerba de eliminare a celor care practica "medicina fara licenta". Lupta aceasta s-a dus cam peste tot in lume si s-a bucurat de un real succes. In vremea noastra medicina este considerata ca singura metoda care poate vindeca omul modern. Si desigur, statisticile dovedesc asta, dar sa nu uitam ca orice termen de comparatie a cam fost eliminat.
Medicina - psihologia, mai exact - a inventat un nou termen: codependenta. Acest termen de specialitate se refera la "problema de a-ti pasa prea mult de cei care depind de tine" si se trateaza mergand la doctor sau intrand in terapie.Surse
Despre frumusete - katrina
Foot binding - wikipedia
Lip Plate - wikipedia
Female Genital cutting - wikipedia
Corset - wikipedia
Rule of thumb - wikipedia
Codependence - wikipedia
A Global witch-hunt - Marsden Wagner
The Witch Hunt - AIMS
"The Technology of Orgasm: 'Hysteria,' The Vibrator, and Women's Sexual Satisfaction," by Rachel Maines (Johns Hopkins University Press, 1999)
Long John Blues - lyricsModificari
20080214 - adaugat link la continuare
10 ianuarie 2008
Sa moara si capra taiwanezilor!
Aflam dintr-un ziar taipanez ca Romania a refuzat viza unor studenti din Taiwan. Si-uite-asa inchidem noi ciclul abuzurilor.
Din articolul original (1):
Chang Men-ting si Tan Chin, doi studenti de la Universitatea Nationala Chengchi, nu au primit viza pentru Romanica dupa ce asteptasera juma' de an. Ar fi trebuit sa plece in Octombrie anul trecut. Acum, ca au primit refuzul oficial de la ambasada romana din Tokyo, se vor duce in Polonia. Avantaj noi?
Zamolxis a sapat in jurul acestei istorii, si a facut un sondaj de opinie informal in randul altor tari vecine. In China proper, cetateanul handicapat Sum Pin Wong, a gasit ca asa le trebuie celor doi studenti daca vor sa studieze intr-o tara ai caror cetateni sunt discrimnati la vize si care nu-si dau seama ca fac la fel cu altii mai mici. In Japonia am intrebat-o pe Mikutzo Cheku Rai, o domnisoara plina de sex-appeal, care, cu Hai Phan Phn Ceai Phan Sn, prietenul ei vietnamez, traiesc solidari intr-un sat de pescari. Ea a vorbit despre ciclul abuzurilor si cum si la ea in sat, tatal isi bate nevasta, nevasta bate copiii, iar copiii bat gainile.
Aceasta nu este prima data cand studentii taiwanezi sufera in afara tarii. Nu demult, alti trei prieteni, Chen, Bu si Fu au plecat in State la studii, unde au aflat ca trebuie sa aleaga nume americane. Chen a devenit Chuck, Bu a devenit Buck, iar Fu s-a-ntors inapoi in Taiwan.
Intr-o nota mai serioasa, este cel mai probabil ca am refuzat accesul taiwanezilor fiindca si-a bagat China coada. Taiwanul va fi mai devreme sau mai tarziu absorbit in imperiul lor, cum s-a-ntamplat cu Hong Kong-ul, dar pana atunci, China se supara si ii beshteleshte pe toti cei care baga Taiwan-ul in seama, oricat de putin. Ma-ndoiesc ca doi stundenti ar fi provocat vreo problema diplomatica insa - chinezii vor sa puna mana pe un Taiwan dinamic, in floare, iar studentii lor in strainatate nu vad cum i-ar deranja.
Si tot din Taiwan aflam despre un nou phishing scheme mult mai avansat decat cele de pana acum (2). Netcraft (primul survey the Internet webhosts) publica un alert despre un atack de injectie IFRAME (cross-site scripting) extrem de bine executat, in ciuda SSL. Pagina injectata este un login form din Taiwan. Citind detaliile, cred ca i-as fi cazut si eu victima usor. Poate daca-i lasam pe-aia sa vina, mai invatau si hacker-ii romani ceva nou :)Surse
Romania denies two exchange students entry - The China Post
Italian Bank's XSS Opportunity Seized by Fraudsters - netcraftVersiune
alpha-zoso 20080110
beta-safta 20080113
28 decembrie 2007
Orfanii institutionalizati si "nature vs nurture"
In ultima salva din dezbaterea "nature vs nurture", un studiu de la Harvard (1) publicat in Science baga ultimele cuie in sicriul determinismului genetic (credinta ca IQ-ul este determinat de gene si nimic altceva). Studiul demonstreaza clar ca un copil pierde puncte IQ pentru fiecare luna petrecuta in orfelinat.
Nici nu e de mirare - creierul unui copil este ca un burete care absoarbe cunostinte la o rata mult mai mare decat creierul unui adult. In orfelinat, sta pe uscat, nu absoarbe nimic. Copiii ramasi in urma in copilarie nu prea ii mai ajung pe ceilalti niciodata.
Studiile de IQ gasesc in mod constant ca evreii Ashkenazi sunt cu vreo 10 puncte mai inteligenti decat alte rase, iar cei de culoare cu vreo 10 puncte-n urma. Cei care cred in determinismul genetic isi imagineaza ca asta se datoreaza exclusiv zestrei biologice si nu este nimic de facut. Nimic mai fals! In timp ce educatia evreiasca subliniaza o educatie bazata pe cultura, acumularea de cunostinte, deprinderea unui instrument muzical, etc., cultura africana, din pacate, considera setea de cunostinte ca o "tradare de rasa". Oameni de frunte ai comunitatii africane, cum ar fi Bill Cosby (6-9) au vorbit despre ebonics, dar si o gramada de comici, cum ar fi Chris Rock (10, 11) au vorbit o gramada pe tema "education as sellout to the whitey". Si atunci, nici nu poate fi de mirare ca evreii au cel mai mare IQ.
UPDATE: Continui sa descopar ecouri ale studiului. Pana si NYT (12) intra in priza! Un studiu mai ghinionist descopera o scadere masiva a "alfabetizarii" copiilor romani, care sunt, alaturi de cei din Maroc, codasi! Este fantastic cat de rapid ne apropiem de americani!Surse
Versiune
alpha-zoso 20071228
beta-safta 20080106